Ion Iliescu dezvaluie dupa 20 de ani un mister al Securitatii. Interesant. Cititi va rog!

COMENTARII (2)

26/03/2009 by Ion Iliescu

5.- Comentarii ample a starnit „Manifestul anti-ceausist” elaborat in martie 1989, si care nu a mai ajuns la destinatie (Europa Libera) – publicat de „Jurnalul National”. Sunt dator cateva raspunsuri :

a) De ce nu l-am publicat pana acum ? Intrucat nu a ajuns sa fie transmis, nu si-a facut deci efectul, nu am mai considerat utila publicarea lui. Eu nu aveam nevoie sa-mi explic pozitia din acei ani. S-a vazut in decembrie 1989 ca oamenii, oricum, m-au receptat ca pe un simbol al opozitiei fata de Ceausescu. Am facut-o acum (publicarea) in urma mentionarii momentului respectiv in cartea domnilor Magureanu si Stoenescu.

b) Textul imi apartine integral. Nu este o prelucrare sau modificare a vreunui proiect al domnului Magureanu.

c) Manuscrisul (scris pe jumatati de coli A4) l-am predat domnului Magureanu in conditiile descrise. La scurt timp dupa aceea el a fost inlaturat de la „Stefan Gheorghiu” si trimis la alte activitati.

Legaturile noastre, practic au incetat. Nu stiam ce s-a intamplat cu textul. Am constatat ca nu a ajuns la destinatie.

d) Nu-i pot face reprosuri sau procese de intentie domnului Magureanu. Oricum, si-a asumat un risc sa pastreze acasa un astfel de text. Ar fi fost pe deplin indreptatit, din motive de prudenta, sa-l distruga.

e) Am aflat, de fapt, ca mai are manuscrisul, mult mai tarziu. Cred ca mi l-a returnat dupa anul 2000.

f) Domnul alexmstoenescu ma intreaba daca am fost chemat si avertizat la CC-PCR., in legatura cu existenta unei astfel de scrisori. – DA! Am fost; in vara anului 1989, in cadrul unei intrevederi, de cca. o ora, cu doi colaboratori ai lui Emil Bobu. Eu am negat cu acest prilej ca as fi redactat asa ceva. Era clar ca nu aveau o informatie certa. Nu m-au intrebat nimic despre Magureanu, spre exemplu.

g) Deci, nu securitatea a blocat transmiterea mesajului, asa cum afirma domnul Alex.M.Stoenescu . Defectiunea care a aparut in relatia Magureanu-Trasnea (pretentia despre care vorbeste domnul Magureanu, a profesorului Trasnea (de a perfectiona textul) a facut ca el sa nu mai ajunga la destinatie (daca despre asa ceva a fost vorba; si nu am de gand sa pun la indoiala aceasta informatie ).

6.– Ovidiu ma intreaba : cum am scapat de Securitate, in conditiile severe de supraveghere in care traiam atunci? Partial a raspuns atat Victor cat si domnul Alex.M.Stoenescu.

Desi supravegheat, eu indeplineam functia de Director al Editurii Tehnice, primeam la Editura numerosi autori (profesori universitari, cercetatori); vizitam unitati de invatamant, de cercetare, intreprinderi industriale, centre de librarii; participam la lansari si prezentari de carti. La birou, ma vizitau sau aveam intalniri in afara cladirii, uneori in parc, o serie de personalitati ( scriitorul Titus Popovici, cu care eram in relatii amicale, Aurel Dragos Munteanu, Radu F. Alexandru, s.a.), participam la dezbateri stiintifice organizate de Academia Romana sau de alte institutii (erau apreciate spre exemplu reuniunile patronate de profesorul Mihai Draganescu, director, multi ani, al ICI-Institutul Central de Informatica). Eram un spectator fidel al teatrelor din Bucuresti si vizitator al expozitiilor de pictura si sculptura. Intretineam relatii amicale cu multi artisti, le vizitam atelierele.

Deci, nu stateam inchis in birou si nu eram izolat.

Uneori „faceam si jocuri” cu „urmaritorii” mei. Intr-o zi, spre exemplu, la invitatia lui Caramitru, am asistat la un spectacol de poezie (Eminescu) organizat de el, cu acompaniamentul pianistului Dan Grigore. In drum spre Ateneu, la un semafor, am reusit sa trec inainte de schimbarea culorii de trecere, lasandu-i pe cei doi urmaritori „pe stop”. Am ajuns deci si am parcat pe o strada din apropiere de Ateneu „fara urmaritori”! Au reaparut, insa, destul de repede. Nu am fost lipsit de prezenta lor nici la spectacol. Am trait multe asemenea episoade. 7.-

7.- Apreciez munca migaloasa a domnului Alex.M.Stoenescu pentru cercetarea evenimentelor legate de Revolutia din Decembrie, continui insa sa am multe obiectiuni asupra modului in care domniasa abordeaza unele chestiuni.

Desi a evoluat in timp, ajungand sa recunoasca ideea de REVOLUTIE,a ramas ostatic „marotei sale” privind „lovitura de stat militara” data de Stanculescu. Mi-am exprimat parerea asupra acestor concepte – „revolutie”, „revolta populara”, „lovitura de stat” – si asupra realitatilor si evenimentelor din Romania din decembrie 1989, inclusiv in Replica publicata in Jurnalul National.

Domniasa considera „teorii fanteziste” aprecierile mele .

Sunt lucruri asupra carora putem discuta asezat si mai ales asupra carora cercetarea istorica va avea posibilitatea sa se pronunte.

Daca cele prezentate de Ovidiu apartin domnului Alex.M.Stoenescu – disecarea evenimentelor in timp (de la Iasi, Timisoara si Bucuresti ) si incadrarea lor in diferite faze (tentativa de revolta, diversiune, represiune, revolta populara, lovitura militara) mi se par de un schematism excesiv.

Iar, aprecierea ca in 23 ianuarie 1990 ar fi avut loc o lovitura de stat (prin transformarea CFSN in partid politic) mi se pare de-adreptul „caraghioasa”, pe langa neadevarul cras pe care il exprima.

CFSN ca structura de stat s-a transformat in CPUN, prin decizia reprezentantilor celor 30 de partide, la 1 februarie 1990. La Reuniunea Consiliului Frontului Salvarii Nationale din ziua de 23 ianuarie 1990, reprezentantii judetelor au ridicat problema, in conditiile aparitiei diferitelor partide politice, a necesitatii unui partid care sa se bazeze pe platforma politica a Revolutiei Romane. Asupra denumirii s-au exprimat doua pareri : unii au propus sa se numeasca Partidul Revolutiei; cei mai multi s-au pronuntat pentru folosirea denumirii de Front al Salvarii Nationale. Aceasta a creat, e adevarat, confuzii, speculate de reprezentantii partidelor istorice, ca ar exista intentia de a reveni la o formula de Partid-stat. Problema a fost elucidata in intalnirea avuta cu cei trei presedinti de partide (Coposu, Campeanu, Cunescu) in ziua de 27 ianuarie, ca si, ulterior in Reuniunea din 28 ianuarie, cu reprezentantii acelorasi partide, cu prilejul demonstratiei pe care o organizasera in fata cladirii Guvernului si a CFSN. Dar, in valtoarea competitiei electorale care a urmat, aceasta acuza a fost mentinuta, desi CPUN-ul era proba contrarie. Insa, pana acum, nimeni nu a ajuns la o asemenea afirmatie – ca discutiile din CFSN din 23 ianuarie 1990 ar fi reprezentat „o lovitura de stat”.

De fapt, FSN ca partid s-a inscris la Tribunal dupa 1 februarie 1990, iar un numar mare de membri ai CFSN care au devenit membri ai CPUN, nici nu au aderat la noul partid FSN ( spre exemplu: Caramitru, Dinescu, Plesu, Haulica, Gabriel Andreescu, Florin Badinici, Octavian Buracu, Mariana Celac, Cristina Ciontu, Ascanio Damian, Dan Desliu, Radu Filipescu, Kiraly Karol, Domokos Geza, Arpad Orban, Ioan Scrieciu, V.A.Stanculescu, Laslo Tokes, Lazar Vlasceanu, Valentin Voicila, s.a.).

8.- Aceeasi greseala vad ca este repetata si de Crin Antonescu, care in emisiunea de la Antena 3 mi-a reprosat ca eu as fi fost ostil pluralismului politic (dovedind ca este inca prizonier al multor „sloganuri talibane” din Piata Universitatii care vizau demonizarea FSN si mai ales a lui Ion Iliescu).

Ori, ideea pluralismului politic a aparut in Programul in 10 puncte al Revolutiei Romane, inclus in Comunicatul catre Tara al CFSN , inca din primul punct al acesteia. Concretizarea lui, precum am mai spus, s-a reflectat in Decretul-Lege din 31 decembrie 1989, privind constituirea de partide politice, iar in cursul lunii ianuarie, au aparut primele 30 de partide. La alegerile din mai au participat peste 90 de partide politice . In ianuarie 1990, impreuna cu vicepresedintele CFSN, Dumitru Mazilu, m-am intalnit cu delegatia PNT-cd condusa de domnul Coposu.In zilele urmatoare m-am intalnit cu delegatiile celorlalte partide – PNL, condusa de domnul Campeanu si PSDR, condusa de domnul Cunescu. Le-am propus tuturor sa-si desemneze reprezentanti in Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca structura de stat. Ne-au refuzat. Apoi au pornit actiunile de protest impotriva CFSN si a Guvernului, finalizate cu demonstratia din 28 ianuarie. Comportamentul violent pe parcursul primei jumatati a anului 1990 nu a apartinut FSN-ului, ci sustinatorilor opozitiei, ceea ce s-a exprimat atat la demonstratia din 28 ianuarie (cu atacarea cladirii guvernului soldata cu un incendiu la parter, apoi cu devastarea sediului Guvernului in duminica de 18 februarie ; sloganurile incitante din Piata Universitatii , actiunea din 13 iunie cu devastarea unor institutii publice, etc). Mineriadele nu au fost provocate de FSN ci au fost reactie la actiunile violente ale adversarilor sai, sustinute financiar de cercuri interesate din interior si din afara

Dar, probabil ca asa este istoria si precum se vede, multe prejudecati continua sa se mentina in gandirea unor oameni.

–––––––––-

Ovidiu Says: Your comment is awaiting moderation.
26/03/2009 at 10:00 pm Stimate presedinte Ion Iliescu,
va multumesc frumos pentru raspuns!

Pe 24 martie 2009, Jurnalul National a facut un interviu cu Generalul (r) Andrei Kemenici sub titlul “Deşi mărturiseşte că şi-a dorit dispariţia lui Ceauşescu, generalul Andrei Kemenici a refuzat să intre în completul de judecată. În ciuda insistentelor sugestii venite de la Bucureşti de a-i lichida “accidental” pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, generalul Kemenici nu a vrut să-şi asume răspunderea morţii lor.”

Andrei Kemenici: “Militaru m-a întrebat odată dacă Ceauşescu n-a încercat să fugă. “Păi, cum să fugă?!” “Păi, ca să termini cu ei…” Înţelegeţi?! Toţi voiau să termine cu ei, dar să mă murdărească pe mine de sânge.”

Jurnalul Ntional: “Nu aţi cerut să vă trimită medicamentele?”

Andrei Kemenici: “Nici vorbă. A fost o strategie să vină să mi-i ia. Asta îmi mai trebuia, să fiu şi spital. Nici nu mă gândeam să-l tratez eu aici. Seara, după o şedinţă cu locţiitorii, luasem hotărârea să îl duc la Bucureşti, cu orice risc. L-am întrebat pe Stănculescu, mi-a spus să nu mă duc, să aştept ordine. I-am zis că nu mai pot să-l ţin, că e şi bolnav.”
————————————-
CAIETELE REVOLUTIEI

Gelu Voican Voiculescu: “Cred că ar trebui omorâţi. Şi Iliescu a spus: cum să fie omorâţi? Nu se poate aşa ceva. Trebuie să facem un proces, să instalăm legalitatea. Să începem cu o crimă? I-am spus: nu vreţi să vă începeţi domnia cu sânge. Şi el mi-a spus: cum adică domnia? Păi, dumneavoastră o să fiţi, este destul de limpede. Iliescu a fost împotriva lichidării.
O voce: V-aţi recunoscut prioritatea.
Gelu Voican Voiculescu: Au fost mai multe variante. Petre Roman, ieşind cu Iliescu
din baia de lângă biroul ministrului, unde a trebuit să dăm drumul la robinete, obsedaţi fiind de ascultare. Eu m-am repezit către el, şi Petre mi-a spus: „Ai să ai execuţia.“ Reuşise să-l convingă pe Iliescu de formula unui proces. Trebuie să înţelegeţi că domnul
Iliescu nu este un militarist. N-a făcut armata, nu este un violent. Nu este un om căruia să-i spui: hai să-i omorâm, iar dânsul să spună: gata, îmi convine.

Lorin Fortuna: Astea au fost jocurile pentru putere, la Bucureşti.
Ion Iliescu: A fost salvarea pentru ţară.
Lorin Fortuna: Aţi crezut dumneavoastră!
Ion Iliescu: Ba da! Dacă nu era procesul şi execuţia, continuau…
Lorin Fortuna: Trebuia să-l judece poporul!
Gelu Voican Voiculescu: Asta a vrut domnul Iliescu timp de trei zile. În seara zilei de 24 a cedat insistenţelor noastre, ale mele îndeosebi.
————————————
Andrei Kemenici: “I-am raportat generalului Voinea dupa ce a intrat in cazarma (ora 18:20)
—————————————–
Stimate presedinte Ion Iliescu
generalul Victor Stanculescu intr-un interviu din anul 2004 la B1 TV a raspuns la intrebarea domnului Ion Criszoiu, cand ati stiiut exact ca sotii Ceausescu sunt in mina lui Andrei Kemenici si la ce ora. Stanculescu a raspuns “LA ora 17.00 atunci cand Kemenici m-a sunat.
—————-
pai daca sotii Ceausescu au fost arestati la ora 18:30 si o confirma Kemenici, cum se face ca Kemenici i-a telefonat cand nici macar havar nu avea unde se afla Ceausescu. (am video care confirma ce scriu)
———————-
Am o alta intrebare, de ce nu ati incercat sa va mentineti pozitia ca sotii Ceausescu sa fie judecati legal, Voiculescu zice in citatul de mai sus, “In seara zilei de 24 Iliescu a cedat insistenţelor noastre.”
Eu zic pacat, si imi permit sa spun ca asta a fost unica greseala, si pacat.
———–
Ultima intrebare ca o replica la interviul cu Kemenici la JN, de ce toti au vrut sa-l omoara pe ceausescu chiar si generalul Militaru? doar dumneavoastra ca lider stiati de aceasta treaba ? Eu inteleg ca daca Kemenici nu insista sa-l duca pe Ceausescu la Bucuresti pe 24, cred ca Ceausescu ar fi judecat in alta zi si nu in sfanta zi de Craciun.

Traiasca Republica Semi-dictatoriala Romania!

Traian Băsescu, pe baza raportului:

• Regimul politic– România nu are nevoie de un regim prezidenţial, dar nici unul paramentar, care nu exprimă alegerea electoratului
• Mecanismul dizolvării Parlamentului trebuie pus în acord cu regimul. Dizolvarea legislativului este pretutindeni un ultim recurs la rezolvarea crizelor politice. În Constituţia noastră, dizolvarea este legată exclusiv de eşecul formării guvernului în primele două luni de după alegeri. Ştiu că există interpretarea potrivit căreia o asemenea prerogativă acordată Preşedintelui i-ar spori în mod nemăsurat puterea.
• Forma Parlamentului– avem un sistem bicameral în care cele două Camere sunt foarte asemănătoare din punct de vedere al prezentării. Putem opta pentru un sistem unicameral, prin eliminarea unei Camere
• Trebuie să regândim imunitatea aleşilor. Maximizarea protecţiei politice deja existente, a protecţiei asigurate pentru opiniile şi convingerile politice, pentru deciziile aleşilor naţiunii trebuie însoţită de eliminarea protecţiei pentru fapte de ordin penal.
• Credibilitatea Parlamentului– redarea credibilităţii; Parlamentul trebuie aşezat in poziţia sa de unică instanţă de legiferare
• Reorganizarea administrativă– este necesar să renunţăm la organizarea administrativă de acum 40 de ani, un sitem greoi. Propun o împărţire în 9-12 judeţe
• Recredibilizarea Curţii Constituţionale, ca garant al supremaţiei Constituţiei
• introducerea referendumului obligatoriu, adică Parlamentul să fie obligat să adopte o lege în domeniul care a făcut obiectul referendumului. Nu este admisibil ca în urma organizării unui referendum, chiar dacă populaţia doreşte adoptarea unei legi, Parlamentul să poată ignora voinţa cetăţenilor.
• Definirea rolului şi structurii Consiliului Superior al Magistraturii. Deşi nu a fost avut în vedere de către membrii Comisiei, consider că o regândire a dispoziţiilor constituţionale referitoare la această instituţie e necesară.
• Clarificarea şi punerea în aplicare a drepturilor cetăţenilor-definirea drepturilor economice şi sociale ca drepturi fundamentale

Comentarii:

sper din toata inima ca avem mai multa minte! un proverb romansec spune: „porcul daca ar avea coarne, ar si musca si impunge”. asa ca daca dam presedintelui, ori care ar fi el, puteri mai mari ajungem unde am fost in 1989. amintiti-va ca si ceasca a inceput asa: prin 1998/1971 au inceput sa fie ignorate organele colective de decizie (asa rele si tembele cum erau ele), pana s-a ajuns la dictatura cea mai crunta. basescu insusi ar trebui sa ne vrea asa ceva. altfel, cu firea lui de comandant de nava ajunge repede la zidul de la targoviste. de fapt, eu cred (atat cat este permis unui vitel) ca mai bine ar fi sa avem o republica parlamentara. peresedintele sa aiba numai prerogative de reprezentare. iata germania, dupa hitler (noi dupa ceasca) a considerat si s-a validat in timp, ca este modelul cel mai bun.

Incet dar sigur Basescu capata puteri de dictator. Are serviciile la discretie, are prin Boc guvernul la discretie. Mai are nevoie de o Constitutie prin care sa-si legitimeze puterile, pana cand n-o sa mai aiba nevoie de nici o legitimare.
E mai sigur sa pastram formulele de democratie care au functionat bine in tari cu traditii democratice, in schimb noi inventam propria noastra „democratie” cu un sistem original de vot uninominal, nemaiintalnit in lume.

1 – Cred ca da ! Nu mai vrea biletele otravite,judecata adversarilor la TV,dosare comandate la DNA etc.Vrea ca de pe scaunul de la Golden Blit sa hotarasca cand va dizolva parlamentul(daca nu va vota o lege sau alta favorabila interesului gastii  lui de imbuibati) sau a guvernului (din aceleasi motive)…Ca sa arate ca e un presedinte permisiv si nu un adevarat dictator el lasa PSD sa-si rezolve intr-o suspecta liniste problema Oprea si pozeaza in baiat bun,responsabil,in slujba boborului(cum altfel ?)…pana cand se vede cu sacii(absolut toti sacii) in caruta.Dupa care…nu vreti sa stiti.2-  De ce mai avem uninominal? Parlamentul reprezinta vointa poporului de vreme ce parlamentarii au fost votati uninominal…ca ei sunt niste terchea berchea si nu fac treaba, sunt incompetenti, asta poporul trebuie sa judece si nu dvs. domnule Basescu, mai ales  ca si dvs. fiind ales de catre popor trebuie sa dati niste explicatii vis-a-vis de „realizarile” din ultimii aproape 5 ani…si pe dvs. tot poporul asta tampit va va judeca, de ce trebuie ca dvs. sa fiti judecatorul suprem? am mai avut asemenea oameni si ne-am ars, nu mai vrem, mai ales ca stim prea bine cine sunteti, ce ati facut si ce aveti de gand sa faceti…de ce trebuie ca un singur om sa taie si sa spanzure in Romania? si de ce dvs. domnule Basescu nu ati luat o asemenea initiativa cand era Iliescu presedinte? sau Constantinescu? a da…erati ocupat cu matrapazdacurile de la Min. Transporturilor, atunci cand ne-ati varat pe gat taxa basescu si a disparut in ceata flota comerciala…s-o credeti dvs.

3 – Ar trebui rezolvate urmatoarele probleme: 1. Basescu sa fie ales pe viata, 2. Parlamentul, bineinteles unicameral, sa aiba rolul doar de a aplauda cand se adreseaza Basescu , 3. Sa iesim din UE si NATO, eventual sa ne aliem cu rusii, chinezii si  cubanezii, 4. Sa se reinfiinteze Securitatea, 5. Sa avem un singur post tv care sa emita 2 ore pe zi, bineinteles in rolul principal sa fie Basescu, 6. Sa se dea mancarea pe baza de cartela, 7. Sa se nationalizeze totul. Tot inainte tovarasi, spre construirea socialismului multilateral dezvoltat!

4 – Domnilor alegatori,ni se pregateste ceva,pe viitor sa fim condusi de ‘alegerea prostimii”.Nu avem nevoie de un nou „dictator” care sa taie si sa spanzure dupa bunul plac.Presedintele unei tari democratice europene trebuie doar sa taie panglici si sa dea  medalii,rest este treaba parlamentului.Un parlament este clar superior pentru ca este format din diverse partide si chiar grupuri de interese diferite care se pot anula reciproc daca nu exista o majoritate covarsitoare si o opozitie eficienta.urasc termenul de „referendum” si rezultatul acestuia,cum adica sa te supui la ce „voteaza „prostimea”?.Pareri in acceptarea „constitutiei ar trebui sa-si exprime numai „elitele” si oamenii pertinenti ,nu specialistii cotroceniului,clar manipulati ,cu ciolanul in mana.Jos Dictatura!

5 – Chiar credeti ca va mai crede cineva domnilor Basescu,Boc,Geoana?Ne-am saturat de minciunile voastre care au dus tara de rapa si pe noi romanii in pragul disperarii.FAPTE,NU VORBE,domnilor! Dati de urgenta Legea lustratiei;vrem nu numai condamnarea comunismului si a securitatii ca  politie politica,ci si CONDAMNAREA COMUNISTILOR si SECURISTILOR:vrem o JUSTITIE ADEVARATA;vrem ADEVARUL despre „revolutia” din decembrie 1989;vrem CONDAMNAREA celor vinovati pentru dezastrul din tara -indiferent cine sunt acestia!Cerem prea mult?Daca da,atunci VOI SUNTETI VINOVATII;daca nu,atunci treceti la FAPTE!

6 – E un proverb ” PARUL DESTEPT PARASESTE CAPUL PROST”. O noua comisie , o noua manevvrae tipica UNUI MARINAR DE CURSA LUNGA , CARE SA-L RIDICE IN SLAVI. D-ULE „PORTOCALIU” BASESECU de ce prietenul PRESEDINTE al UCRAINEI NU E PRIETEN  CU ROMANIA ? NU CREDETI CA NICI UN REGE, PRESEDINTE ( FIE EI SI DIN TIMPUL COMUNISTILOR, care v-au promovat in functiii) NU AU FOST ATAT DE TICALOSI.) AM AJUNS O TARA sugrumata de PIRATI POLITICI.

7 –  asta crede ca o sa traiasca o suta de ani.. ca mai toti potentatii.. ajung sa se umple de bani, li se infoaie mushkiu de putere si temenele facute de altii catre putere.. si incep sa se creada eterni.. cam toti, fiecrae pe diverse trepte ale aceste minunate.. scaricici

9 – poate imi explica si mie cineva de ce presedintele(executivul) ar trebui sa aiba „puterea” de a demite parlamentul(legislativul)? eu zic atunci hai sa ii dam si functia de „judecator al boborului” sa aiba dreptul sa intoarca, cand vrea muschiul lui  o decizie judecatoreasca si e gata cu separatia puterilor in stat … parlament unicameral cred ca ar merge descentralizare-9-10 judete o mare tampenie, se poate reduce birocratia si daca ram asa, poate imi explica si mie cineva ce treaba are in momentul actual prefectul in judetz…??? daca banii raman oricum in bucuresti putem avea 40 sau 10 judete ca tot nu vine nimic spre teritoriu …parerea me este ca se pune de o dictatura(ma rog se incearca) sper ca romanii sa fie la fel de dezinteresati si sa nu se prezinte 50% 1 la vot in rest numai de bine

10 – Oare Domnule Bàsescu consideri cà Romini sunt chiar asa de prosti. Ati schimbat trei primi ministri ati creat numai ceartà si scandaluri àn guverne, ati incercat fel si fel de mitocànii. Ajunge cutitul n ea ajuns la git. Puneti avion  la dispozitia ficei cea micà sà o ducà la Parlamentul European, ii deconteazà statul Romin cazarea, circulà cu masina pe ori ce stradà fàrà a tine cont de indicatoare , sfidind pe ori ce muritor de rind care nu are SPP. dupà el. Imi amintesc cà numai Ceausescu cind trecea pe marele bulevarde militia ne obliga sà ne intoarcem cu spatele. Acuym vàd cà si garda ta a inceput sà impunà aceleasi restrictii. Asa cà sà astepti mult si bine pinà cind vei vede Republicà Semiprezidentialà. Am votat Senatori si depotati và rugàm sà ii làsati in pace sà isi desfàsoare activitatea

11 – Nu avem nevoie de un presedinte omniprezent si atotputernic, pasul spre dictatura fiind scurt. Prostimea din lipsa inteligentei, a simtului politic si democratic doreste un „Mic Dictator” in fruntea tarii, pt ce folos ? Guvernul si parlamentul controlate de curtea  constitutionala conduc tara, presedintele reprezinta si este mediator fara putere politica. Cel putin asa este in tarile apusene civilizate care s-au lecuit de dictatori. Situatia actuala este si cea visata de Basescu este solutia cea mai prost posibila si dezastruoasa pt tara. Cine vrea intelege, cine nu, sa mai regandesca situatia. Este vorba de inpartirea puterilor si nu concentrerea ei.

12 – Baiatul asta din poza pune cartile pe masa.Vrea puterea in totalitate,parlamentul sa fie la mana lui,justitia deja este,CC sa fie numita de El…nu ma mai mira nimic,omul s-a prins ca poporul nu are termenii astia institutionali,nu intelege mai nimic,vedfe  ca basescu se cearta cu toti si asta-i place.Scandal si mahala cu Basea ,manele cu Salam si Peste si-o telenovela seara ca sa ne si implinim un pic cultural…cam asta e niovelul electoratului basescist.Sa diferentiem de aparatul de propaganda.Astia-s iscusiti,persuasivi,au ceva imaginatie si sint bine platiti,intreabati-l pe johnsmithfeketemobiusperiscop…da,este un personaj grohaitor din zona mutantilor genetic….Pana la urma nu ei voteaza,nu ei il aduc si readuc la putere pe dictatorul Basescu,vina tot poporul naiv si credul o are dar lor ce sa le explici ca tot nu inteleg mare lucru.PE ASTA SE SI BAZEAZA basescu altfel n-ar fi iesit cu initiativa asta nerusinata pe tapet

14 – Basescu vrea sa-si institutionalizeze puterea personala. Si atit, nimic mai mult. Ma intreb retoric, dupa ce o sa se termine lupta cu „dusmanii” (si ne termina si pe noi pe toti), si vor ramine numai ei si ai lor (Basescu

15 – Sute de mii de romani sunt trimisi in somaj, alte milioane sunt deja la munca in strainatate , criza economica se anunta tot mai crunta, in schimb Presedintele Basescu este preocupat sa-si asigure un nou mandat si mai multa putere.Constitutia care a fost buna pentru descurajarea unor eventuale porniri dictatoriale ale lui Iliescu , nu este la fel de buna pentru temperamentul lui Basescu ! Cred ca este de fapt o noua diversiune pentru ascunderea adevaratelor probleme ale tarii si lupta pentru ciolan ,care se da in cele 2 partide aflate la guvernare.

           16 – Istoria se repetă,parcă suntem blestemaţi.Acest popor are în gena lui existenţială morbul dictaturii.Nu-i va fi greu lui băSSecu să prostească poporul,precum Ceauşescu în vremea comunismului.Un nou Putin în estul Europei şi acesta este băSSecu.Iar „elitele” româneşti nu iau nicio atitudine,ba dimpotrivă,aplaudă.

17 – S-a mai intamplat in istoria noastra ca un „pamantean” ajuns sef al statului sa vrea mai mult. Ca si Cuza, Basescu s-a inconjurat de o clica de slugi oportuniste si doreste controlul total. La fel s-a intamplat cu Cuza. Clasa politica a reactionat si a adus un conducator NEUTRU…din import.
Imi cer scuze pentru alaturarea nefericita a numelui Cuza de Basescu. Nu se poate compara o personalitate care a reformat armata, administratia, agricultura si invatamantul cu unul care considera ca „in Romania autostrazile nu sunt o prioritate”. Recomand romanilor „Drumul lui Santiago”…turism ecumenic…pedestru!

17 – e un risc prea mare pe care nici o democratie nu si-l asuma acela ca o singura persoana sa stabileasca cine este escroc,cine este gaozar,cine este cinstit.si cine este cel care clameaza aceasta prerogativa: 1.un om care s-a urcat turmentat la volan,fara sa fie pedepsit; 2.un om care a bagat mana in avutul public(casa luata de la primarie); 3.un om care a instituit taxa basescu fara sa asfalteze 1 km de drum national; 4.un om care a schimbat un prim-ministru cu 5% din voturi pe liste,dar i se parea ca nu este just ca 20% din voturi sa conduca la alegerea unui guvern; 5.un om care a bagat mana in buzunarul oamenilor cinstiti care au platit fondul de pensie timp de 30 de ani,dupa care le-a nesocotit si dreptul la pensie si dreptul la munca consfintit de lege; 6.un om care a promis un prim-ministru de 1,70 metri(draga stolo) si a pus unul de 1,30 metri(boc

18 – presedintele nu trebuie sa aiba decat rol de reprezentare a statului. atat. ca in germania. faptul ca este ales de popor ii da legitimitatea sa reprezinte tara, nu legimitatea de strange cat mai multa putere de decizie. de cand este basescu presedinte, eu nu as mai da nici un drept preseditelui. basescu mi-a dovedit cat de usor se ajunge la dictatura dintr-o democratie, cand un om are atata putere. unde este parlamentul, guvernul acum? cum pot ei contracara puterea presedintelui (cand sunt in buzunarul lui) ? presedintele trebuie sa fie decorativ – ca regina angliei – si atat.

19 –  basescu din nefericire penrtu neamul asta e o plaga , o boala cruda a tranzitei, este nediplomat avid dupa putere desi constitutia e clara republia e parlamentara … e un probabil dictator… probabil fostul deputat fsn se vede un fel de directoras pe nava… daca neocomunistul asta ajunge iar presedinte e un dezastru pentru tara asta … inca 5 ani de domnie a haosului…

Jurnalul National sub denumirea „Scînteia”: „Mă prezint: comandant Traian Băsescu, reprezentantul NAVROM în Anvers”

„Mă prezint: comandant Traian Băsescu, reprezentantul NAVROM în Anvers”
12 ianuarie 1989

La începutul lunii decembrie a anului 1988, nava de 4.800 TDW „Zimnicea” părăsise portul Constanţa, având la bord 2.500 de tone de cherestea, cu destinaţia Casablanca. Comanda ei fusese preluată pentru acest voiaj (…) de către Valentin Stan.

Pentru a-şi păstra funcţia de căpitan de cursă lungă şi brevetul de navigator, acesta, precum toţi comandanţii de navă şi toţi marinarii de altfel, chiar dacă era secretar de partid, trebuia să facă măcar un voiaj o dată la cinci ani.

Pentru tovarăşul Stan se apropiase scadenţa, aşa că s-a îmbarcat. La 9 de­cembrie, nava a suferit o gravă avarie la motorul principal, care a dus la pierderi masive de ulei. Cu mijloacele de la bord s-au sudat fisurile apărute în jurul cilindrilor, dar era evident că nava avea nevoie de reparaţii serioase, care însă nu au putut fi efectuate în portul de destinaţie, astfel încât nava a fost redirecţionată de către NAVROM din Casablanca spre Anvers, unde la dană era aşteptată, la 5 ianua­rie 1989, de reprezentantul agenţiei, Traian Băsescu.

O chestiune de onoare
Esenţa problemelor pe care acesta le-a avut de atunci încolo şi care au dus, în cele din urmă, la căderea sa în dizgraţie şi rechemarea în ţară a constat în serioase dispute cu comandantul navei şi în faptul că, la finele reparaţiilor, efectuate în nouă zile, cheltuielile lor s-au ridicat în final la 899.000 de franci belgieni, în loc de 596.000, cât se stabilise iniţial cu firma selectată pentru lucrări de către autorităţile navale române.

După cum chiar Traian Băsescu re­la­tează într-un raport din 14 martie 1989, când în ţară izbucnise scandalul în legătură cu umflarea costurilor, el a intrat în conflict cu comandantul Stan şi şeful mecanic Popa încă de la coborârea acestora la ţărm. Spre Casa­blanca, nava intrase într-o furtună pe Mediterana, în cursul căreia, susţi­neau cei doi, încărcătura s-a deplasat, nava s-a înclinat, provocând avaria. Versiunea lui Traian Băsescu, rostită, probabil, în felul lui colorat faţă de cei doi, adăuga la aceasta un alt motiv, şi anume suprasolicitarea motorului pe timp de furtună. Şi apoi le-a reproşat el ce căutau în mijlocul furtunii. De ce nu au ocolit-o, pentru că aparatura şi sistemele de comunicaţii le-au semna­lat-o din timp? Chiar dacă, în cursul acestui voiaj, comandantul Stan simţise nevoia unor senzaţii tari, Băsescu ori uitase că acesta este ma­rele secretar de partid al Departamentului Transporturi Navale, ori, datorită protecţiei contraamiralului Anghelescu, şeful flotei, poreclit de marinari Paraipan (după simpaticul erou al unor filme regizate de Sergiu Nicolaescu), pur şi simplu nu-i păsa. Indi­ferent de motivul iniţial, neînţe­legerile între cele două tabere nu s-au atenuat, au escaladat în fiecare din cele nouă zile cât au durat reparaţiile.

Mai întâi, comandantul Stan i-a reproşat (a făcut-o şi în ţară, într-o sesizare despre comportamentul lui Băsescu) că nu trebuia să-i aducă acu­zaţii profesionale de natură să-i ştirbească autoritatea, de faţă cu şeful mecanic. La rândul său, şeful mecanic a relatat (reiese implicit, din răspunsurile pe care Traian Băsescu le dă în ra­portul citat) că atunci când a încercat să aibă o intervenţie într-o discuţie cu re­prezentanţii şantierului naval, acesta i-a spus, pur şi simplu, să-şi ţină gura.

Băsescu a răspuns acuzaţiilor, arătând că Valentin Stan are o „mentalitate învechită”, de pe vremea navigaţiei cu pânze, iar mecani­cul-şef Popa nu ştie bine engleză şi s-a amestecat în discuţie total deplasat. Mai adăuga şi că la insistenţele acestuia din urmă, de a face „plinul” navei cu carburant, acest lucru era imposibil din motive „bine ştiute” (adică politica de eco­nomisire, cu consecinţe aberante, a resurselor valutare). În acel moment, nu mai puţin de 16 nave româneşti aşteptau să alimenteze în Portul Anvers. La insistenţele repetate ale şefului mecanic, Băsescu a dat un răspuns „foarte acid”. Ne putem închipui.

Dincolo de aceste certuri, disputa a fost, cum se putea altfel, una legată de bani. Când reprezentanţii şantierului s-au prezentat la bordul navei „Zimnicea” cu o factură totală de 963.460 de franci belgieni, reprezentând costurile efective de reparaţii şi pe cele de întreţinere şi staţionare în şantier, comandantul şi mecanicul-şef au refuzat să semneze pentru o parte din cheltuieli, deşi Traian Băsescu obţinuse, pe loc, o reducere de 64.460 de franci, transformată într-o notă de credit către NAVROM. Băsescu lasă să se înţeleagă că supărarea celor doi ar fi fost legată de faptul că nu s-au ales din această afacere cu nimic. Cât despre diferenţa (substanţială) între costurile estimate şi cele finale ale reparaţiilor, el spune doar atât: „Consider că nu poate face obiectul unei discuţii cu subiect real, deoarece este evidentă diferenţa dintre volumul de lucrări iniţial estimat şi volumul lucrărilor ulterior stabilite a fi executate”. Explicaţia, pe cât de succintă, pe atât de evazivă, nu a satisfăcut atunci când, întors în ţară din voiajul peste Atlantic cu nava „Zimnicea”, comandantul Stan l-a reclamat conducerii pe Traian Băsescu. Era, în fond, vorba de majorarea costurilor cu 300.000 de franci belgieni, mai mult de o treime din suma convenită iniţial.

Nici încheierea pe un ton persiflant a raportului din 14 martie 1989 nu a fost de natură să-i uşureze situaţia: „V-aş rămâne recunoscător dacă, în loc să mă puneţi în situaţia de a mă apăra de NAVROM, m-aţi lăsa doar să lucrez pentru NAVROM – astăzi am pierdut 4 ore de lucru pentru redactarea acestui mizerabil raport”. Despre comandantul Stan spune că „mi-a reamintit, prin modul de comportare, prin micime şi meschinărie, o figură de tristă amintire (pentru mine) din primul voiaj efectuat ca ofiţer 3 la bordul navelor NAVROM, comandantul Bratu Aurel” (o persoană cu acelaşi nume apare pe lista victimelor incendiului de pe petrolierul „Independenţa”) şi că opiniile exprimate de el şi de mecanicul-şef Popa nu-l deranjează, „atât timp cât nu găsesc ecou la factorii de decizie din întreprindere sau atât timp cât aceste opinii nu mă vor pune în situaţia de a-mi justifica activitatea prin rapoarte explicative”. Mai spune că are conştiinţa „perfect împăcată în faţa mea că am făcut ce trebuia”, că a acţionat „corect” şi că el consideră „actuala mea funcţie ca fiind cu totul ocazională şi temporară”, „doar o experienţă”, meseria sa fiind „să ducă şi să aducă vapoare”. Şi că va reveni la ea fără urmă de regret. Dacă e să-şi reproşeze ceva, susţine el, este temperamentul de comandant de petrolier, care i-a imprimat „o comportare directă”, în care „diplomaţia, în orice caz, nu este punctul meu tare”. Dacă de prima trăsătură de caracter suntem şi astăzi convinşi, pe cea de-a doua a remediat-o pe parcurs. Un autoportret convingător.

Contraamiralul Anghelescu nu l-a salvat de o sancţiune
Fără îndoială că acest incident descris mai sus, care s-a finalizat cu prima şi, din câte contabilizăm, şi ultima bătălie pierdută de Traian Băsescu în întreaga sa carieră, i-a servit drept lecţie. A devenit poate mai prudent, fiind fie „direct”, fie „diplomat”, când şi cu cine trebuie, după caz. Imediat după rechemarea în ţară, nici raportul din 14 aprilie trimis de la Anvers conducerii NAVROM şi nici cel pe care l-a înaintat la 25 mai 1989 protectorului său, contraamiralul Anghelescu, comandantul flotei comerciale, nu au fost de natură să îl salveze de la o sancţiune, cu toate că el continua să considere acuzaţiile drept „dezonorante şi nedrepte”. A fost supus întrebărilor unei comisii de disciplină, compusă din şapte persoane din conducerile Departamentului Transporturi Navale şi NAVROM, comisie convocată chiar din dispoziţia contraamiralului. Ea a fost convocată în urma sesizărilor comandantului de pe nava „Zimnicea”, Valentin Stan.

Acesta a publicat, în februarie 2005, sub titlul „Marinarul”, un volum autobiografic în care, între paginile 686 şi 711, descrie varianta sa asupra celor petrecute la Anvers, care foarte probabil a constituit şi substanţa reclamaţiei împotriva lui Traian Băsescu, la întoarcerea din voiajul pe mare: „În 5 ianuarie 1989, către seară, acostasem în Anvers. «Să mă prezint, sunt comandant Traian Băsescu, actualmente reprezentantul NAVROM în Anvers” (…). După o discuţie preliminară cu şantierul Belliard, Băsescu se prezentase la bord cu cotaţia lucrărilor, evaluată la 597.000 de franci belgieni. Bomba era alta, că valoarea totală nu mai era cea iniţială, ci aproape dublă, umflată cu peste 11.000 de dolari. Era ora 1 noaptea. Mă uitam la „reprezentantul nostru” şi nu-mi credeam ochilor (…). Nu am vrut să semnez, pentru că nu se respectase contractul. A fost depăşită valoarea cu peste 10.000 de dolari (…). Fusesem chemat la NAVROM. Iar pe drumuri. Aflasem că Băsescu era plecat la Bucureşti, la ministrul Aron (…). Îmi dădeam seama, nu era greu să realizez acest lucru, că se juca un scenariu. Băsescu, peste două zile, avea să ia, mulţumit şi liniştit, avionul spre Bruxelles”. Câştigase războiul, deşi din bătălia cu comandantul de pe „Zimnicea” a ieşit şifonat».

În urma sforilor trase, Traian Băsescu a fost parţial exonerat, reuşind să justifice suplimentarea cheltuielilor de reparaţii la nava „Zimnicea”. Comisia părea să se fi pus de acord că, de fapt, fondul problemei era doar conflictul între Traian Băsescu şi secretarul de partid „pe ramură”, Valentin Stan, pe care, ca mulţi alţii, acesta îl considera un „marinar de birou”. Singura acuzaţie în faţa căreia Băsescu nu s-a putut apăra era legată de faptul că nu a solicitat aprobarea din ţară pentru angajarea suplimentară a cheltuielilor, procedură obligatorie, având în vedere că era vorba de o sumă importantă în valută. Atât el, cât şi comandantul Stan au fost penalizaţi cu reţinerea a 20% din salariu pe o lună. Comisia s-a arătat plină de înţelegere faţă de cel reclamat. Atitudinea comisiei faţă de Traian Băsescu este explicabilă. Mai întâi, ea fusese alcătuită din dispoziţia comandantului flotei comerciale, contraamiralul Anghelescu, protectorul celui reclamat. Apoi, după cum chiar unul dintre membrii ei lasă să se înţeleagă, „umflarea” cheltuielilor pentru obţinerea de comisioane „era o practică curentă” – asupra căreia nu trebuia, spre binele tuturor, să se atragă prea tare atenţia auto­rităţilor. Fusese doar o ciocnire între două nuci la fel de tari, între fostul comandant pe „Biruinţa”, protejat al ministrului, şi secretarul de partid „pe ramură” din minister – confruntarea clasică în România socialistă între „omul cu sapa” şi „omul cu mapa”. Romeo Popica, unul dintre membrii comisiei numiţi prin ordin de ministrul Anghelescu, considerat unul dintre cei mai buni specialişti în motoare navale din acea vreme, i-a luat apărarea lui Băsescu în privinţa cheltuielilor suplimentare, care, în cazul unui verdict nefavorabil al expertizei tehnice, ar fi putut să aibă consecinţe penale grave.

Alţi doi membri ai comisiei, Romeo Posedaru şi Cornel Idu, susţin şi în prezent nevinovăţia lui Traian Băsescu. Primul, fost şef al Serviciului de Programare Reparaţii din NAVROM, spune că asemenea reparaţii suplimentare justificate se efectuau „mereu” la navele aflate în voiaj şi că, de fapt, nici „nu era în sarcina lui să se ocupe de reparaţiile la nave, dar, fiind reprezentantul nostru acolo, îl sunam şi îl rugam să se ocupe, mai ales când era vorba de reparaţii evaluate mai scump”. Aşa a fost cazul şi cu „Zimnicea”, a cărui reparare a fost negociată însă chiar de către Traian Băsescu, fiind ulterior facturată la o valoare cu peste o treime mai mare faţă de cea conve­nită iniţial. Posedaru afirmă că, de fapt, acesta a fost reclamat de comandantul Stan pentru că a refuzat să factureze inclusiv un comision de 5% pentru echipaj: „Era o practică pe vremea lui Ceauşescu, dar, în unele cazuri, comandanţii nu dădeau din banii de comision membrilor echipajului şi, pentru că Băsescu îl ştia pe se­cretarul de partid, a refuzat clar propunerea lui şi a semnat pentru suma exactă a valorii repa­raţiilor”. Afirmaţiile sunt întărite de Cornel Idu, pe atunci director general Navrom. Acesta mai susţine că Traian Băsescu nici măcar nu a fost schimbat din funcţie ca urmare a anchetării sale de către comisie şi că s-a reîntors la Anvers. „E o minciună sfruntată, dl Băsescu a fost retrimis la post, unde a stat până în luna septembrie 1989, când, pentru calităţile sale profesionale, a fost promovat în postul de şef al Inspectoratului Na­vigaţiei Civile.” Un tânăr ofiţer de marină de atunci, Laurenţiu Mironescu, întăreşte acest lucru. El afirma, simultan cu Idu, la începutul anului 2008, într-un demers public menit să apere onoarea profesională a preşedintelui Traian Băsescu, că în luna iulie 1989, în primul său voiaj pe mare, a ajuns şi la Anvers, unde acesta „s-a întâlnit, ca reprezentant al NAVROM, cu echipajul”. Dar în rapoartele sale de activitate de la Anvers, Băsescu nu menţionează nicăieri asemenea „întâlniri de protocol” cu echipajele navelor în tranzit prin acest mare port, în care se aflau simultan în escală câteva nave sub pavilion românesc. „Mi-aduc bine aminte că, în luna august, dl Băsescu a venit în concediu de odihnă în România şi la sfârşitul lunii s-a întors la post”, mai spune fostul ofiţer stagiar, care, deşi proaspăt absolvent de Marină, părea să fie foarte la curent tocmai cu agenda reprezentantului NAVROM în marele port de la Marea Nordului.

Trebuie să precizăm că afirmaţiile lui Idu şi Mironescu, potrivit cărora Băsescu s-ar fi reîntors la Anvers, nefiind sancţionat cu schimbarea din funcţie, sunt contrazise chiar de către cel pe care au sărit să-l apere. Reamintim că în finalul raportului său din 25 mai 1989, înaintat lui Anghelescu, arăta: „Am fost întotdeauna animat de multă dragoste pentru compania mea, pentru prestigiul şi onoarea NAVROM, (dar) începând cu 24 mai 1989 am fost schimbat din funcţia de reprezentant NAVROM la Anvers (s.n.), sub acuzaţia că am semnat incorect factura de reparaţii a navei «Zimnicea»”. Acelaşi raport marca şi data rechemării lui în România, căci începea astfel: „Subsemnatul Băsescu Traian, raportez: m-am aflat la post în perioada 14 aprilie 1988 (până) la 5 mai 1989”. Este foarte posibil însă, aşa cum arată fostul comandant Valentin Stan în cartea sa, ca înalta protecţie a contraamiralului Anghelescu să-şi fi făcut încă o dată efectul şi, după ce ecourile reclamaţiei împotriva lui s-au stins, Traian Băsescu să-şi fi reocupat postul. Raţiunile pentru care în 2008, la nouă ani de la cele întâmplate, Idu şi Mironescu au sărit în apărarea lui rămân însă relevante şi nu sunt greu de urmărit. Reamintim că Băsescu însuşi de­clarase anterior că „în octombrie 1989 am fost chemat acasă de la post şi numit de către mi­nistrul Transporturilor de atunci inspector ge­neral al navigaţiei civile„, lăsând să se înţeleagă că promovarea s-a realizat datorită meritelor sale.

În general, acest om şi-a protejat întotdeauna cu orgoliu reputaţia profesională şi, când i-a fost pusă la îndoială, a găsit mijloace să o apere. Mai ales că, în cazul de faţă, mijloacele i-au fost la îndemână: cei doi nu ar fi ezitat să spună orice în apărarea sa. Motive aveau. Cornel Idu, fostul director NAVROM, a fost inculpat în dosarul „Flota”, pentru înstrăinarea frauduloasă, după 1989, a celei mai mari părţi a flotei comerciale româneşti, pe care o gestionase în anii construirii socialismului, dar a fost beneficiarul a două prescrieri, scăpând de orice răspundere penală. La începutul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu, era deja unul dintre cei mai bogaţi operatori de nave, averea sa fiind estimată la 60-65 de milioane de dolari. A fost, pe rând, beneficiarul unor privatizări controversate din industria navală, cât şi al unor contracte extrem de avantajoase încheiate cu marina militară. Una dintre firmele sale, „Octogon”, a primit contracte de reparaţii pentru navele „Albatros”, „Mărăşeşti” şi bricul „Mircea”, care se ridicau la peste 100 de miliarde de lei vechi (la nivelul de curs din 2005), reparaţiile fiind, după un vechi obicei, suprafacturate, iar lucrările mult tergiversate. Contractele i-au fost atribuite prin încre­dinţare directă de Gheorghe Marin, comandantul flotei militare, protejatul preşedintelui Bă­sescu, pe care Gheorghe Idu îl anchetase în mai 1989 pentru umflarea cheltuielilor de repa­ra­ţii la nava „Zimnicea”. Celălalt apărător al lui Traian Băsescu, fostul ofiţer stagiar Laurenţiu Mironescu, cel care declară că era la curent în 1989 inclusiv cu programul concediilor repre­zentantului NAVROM la Anvers, este deputat de Constanţa al Partidului Democrat Liberal, partidul prezidenţial – ceea ce poate explica acuitatea şi clarviziunea cu care poate să reînvie trecutul.

În final, din această poveste de demult toată lumea a avut de câştigat. Gheorghe Marin, cel atât de darnic cu omul de afaceri Idu, a fost numit de preşedintele Băsescu în fruntea Marelui Stat Major al Armatei, a fost avansat la gradul de amiral şi a devenit, după dezvăluirile din presă deja citate, posesorul unei superbe vile la Eforie Nord. Cum am arătat, Gheorghe Idu, fostul director al NAVROM şi blândul inchizitor al lui Băsescu din mai 1989, s-a ales cu imunitate în faţa legii şi cu mulţi bani. Este de presupus că Laurenţiu Mironescu şi-a asigurat, datorită pu­terii sale de clarvăzător, un nou mandat parlamentar. Traian Băsescu s-a ales cu „onoarea reperată”. Când însă orgoliul supune şi scrie istoria, cineva pierde întotdeauna: adevărul. (…)
Marius Oprea
(Fragment din volumul „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, care va apărea în aprilie 2009 la Editura Polirom

De ce in 22 decembrie 1989 a fost Lovitura de stat?

Generalul Nicolae Militaru dezvaluie intr-un interviu acordat doamnei Adina Anghelescu-Stancu in anul 1991 – Interviul a fost publicat în revista “Baricada”.

Generalul Militaru: „Ideea iniţierii unui comitet al salvării naţionale a existat încă iarna lui ’80-’85. Se preconiza ca în fruntea partidului, să fie pus Ion Iliescu”

Generalul Militaru dezvaluie ca a existat o conspiratie  a cărei intenţie era înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu inca din anul 1983
Generalul Militaru a intrat în rezistenţa militară in 1983 prin intermediul lui Ion Iliescu. La Spitalul Elias s-a intalnit cu Ion Iliescu si Walter Roman „intamplator”.
Domnul Ion Iliescu l-a cautat la telefon pe generalul Militaru – prima întâlnire a fost în parcul Herăstrău.
După două zile, i-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. În toamna lui 1984 s-a pus la cale primul plan de înlăturare a lui Ceauşescu, dar a esuat.

Planul si strategia loviturii de stat

„Generalul Militaru:”Aveam nevoie de cineva care să ne informeze asupra programului cuplului Ceauşescu. Aceest om de mare încredere a fost profesorul Ion Ursu.

Stabilisem ca Ceauşescu să fie atras fie la vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi mistreţi la Timiş. Cornel Pacoste, care era prim-secretar la Timiş, a intrat în joc fără rezerve. Pentru acţiune a fost nevoie să atragem în conspiraţie ofiţeri de securitate şi miliţie, şi foarte mulţi activişti de partid.

Acţiunea trebuia realizată cu ajutorul unui “detaşament de asalt” înarmat cu mijloace speciale. Nu urma a se folosi gloanţe, ci nişte capsule care conţineau un drog foarte puternic. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi prezinte demisia, iar după instalarea noilor organe de conducere ale ţării, Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şi să constituie Frontul Salvării Naţionale”.
Concluzia este ca Ion Iliescu era sprijinit de un grup conspirativ comunist anti-ceausescu, si de un grup din armata, inca de atunci din 1980.  La Iliescu nu exista cuvantul „intamplator” sau spontan totul este planificat.
Nu trebuie sa ne miram ca asa-zisul grup ad-hoc FSN exista inca din 1983 chiar si din 1980. Iliescu timp de noua ani a incercat sa deie lovituiri de stat.

Cand se planifica o rasturnare conspirativa impotriva seful statului, se numeste Lovitura de stat.

Deci Revolutia a inceput in Timisoara, iar  in Bucuresti a urmat Lovitura de stat.

De fapt revolutia a fost cofiscata de grupul conspirativ FSN, cu alte cuvinte planul conspirativ FSN din 1983, s-a indeplinit in 22 decembrie 1989. 
Citeste aici interviul cu generalul Militaru

In constiinta domnului Ion Iliescu – Mercenari, Iuda, Criminali, Asasini, Tradatori, Ateisti. Comunistii tradatori l-au asisanat pe Ceausescu in sfanta Zi de Craciun 25 decembrie ora 16 – 1989 – în curtea interioară a, pe atunci, UM 01417 din Târgovişte. !

ELENA CEAUŞESCU: „Da, aşa se întâmpla, trădările vin de lânga tine.”
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Peretele în faţa căruia au stat Elena şi Nicolae Ceauşescu înainte de execuţie este tot timpul umed  în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, în curtea interioară a, pe atunci, UM 01417 din Târgovişte

Aceasta este clădirea unde au fost judecaţi soţii Ceauşescu. Aici a funcţionat, până acum câţiva ani, Unitatea Militară 01417 

În această cameră au fost judecaţi Elena şi Nicolae Ceauşescu la sfârşitul anului 1989 

Dacă ar putea vorbi, ar spune multe despre ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, în curtea interioară a, pe atunci, UM 01417 din Târgovişte. Din păcate pentru unii, din fericire pentru alţii, nu poate face acest lucru.

Pentru că e un simplu perete, ciuruit de gloanţe. Peretele în faţa căruia s-au aflat Nicolae şi Elena Ceauşescu puţin înainte de a fi executaţi. Un perete care, din ziua aceea, pe o porţiune de aproape doi metri, e în permanenţă umed. De ce, nimeni nu îşi poate explica.

Zidurile cazarmei din Târgovişte în care, până mai acum câţiva ani, a funcţionat Unitatea Militară 01417 sunt, astăzi, reci şi neospitaliere. Cel care ajunge în preajma lor e străbătut de fiori din cap până în picioare, pentru că aici au fost executaţi foştii dictatori comunişti Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Peretele în dreptul căruia au fost postaţi Ceauşeştii, puţin înainte de a fi ciuruiţi de gloanţele plecate din automatele soldaţilor care au făcut parte din plutonul de execuţie, e şi el martor tăcut la ceea ce a însemnat istoria sfârşitului de an 1989. Şi totuşi, cred localnicii, ceva tot a reuşit să transmită generaţiei de acum zidul “necuvântător”.

“Din momentul în care au fost ucişi soţii Ceauşescu şi până în ziua de azi, porţiunea de zid în dreptul căreia s-au aflat cei doi e în permanenţă umedă”, ne-a mărturisit lt. colonelul Gavrilă Costel, cel care îndeplineşte funcţia de şef al Inspectoratului de Jandarmi Dâmboviţa. Tot el ne-a informat şi cu privire la ce s-a întâmplat cu clădirea după ce militarii şi-au făcut bagajele şi au plecat.

“A fost încredinţată celor din Prefectură pentru o bună bucată de timp. Ulterior, s-a revenit asupra deciziei şi a ajuns în custodia Ministerului de Interne. Aşa se face că, în momentul de faţă, în fosta cazarmă se află „cantonate” nu doar Inspectoratul de Jandarmi Dâmboviţa, ci şi acela al Poliţiei judeţene. Clădirea în care au fost ţinuţi prizonieri, judecaţi iar mai apoi executaţi cei doi lideri comunişti a rămas liberă. Nici un birou nu se află în vreuna din săli. De ce? Greu de spus. Pur şi simplu, nu i s-a găsit deocamdată o întrebuinţare acelui spaţiu. Cel puţin aşa cred”, ni s-a confesat lt. colonelul, care a adăugat că, din punctul lui de vedere, statul român ar trebui să transforme clădirea în muzeu”.

 

Nicolae Ceauşescu:  „cine sunteţi voi mă să mă arestaţi voi pe mine. Sunt preşedintele vostru mă, sunt secretarul vostru general, sunt comandantul vostru suprem, cine mă sunteţi voi? aţi adus aici copii?  da’ eu nu am făcut nimic pentru ţara asta, pentru Târgoviştea asta a voastră? V-am făcut combinatul siderurgic, v-am făcut platforma asta industrială, aici am fost arestat în ilegalitate şi asta e răsplata mă care mi-o acordaţi voi mie”

Citate din proces:
JUDECĂTORUL: Noi judecam dupa nouă lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Te rog sa te ridici în picioare, inculpat.

PROCURORUL: Domnule preşedinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceauşescu Nicolae, contul de 400.000 de dolari…

JUDECĂTORUL: 400 de milioane de dolari din Elveţia.

ELENA CEAUŞESCU: Ce cont?

PROCURORUL: Pe numele cui este, cui aparţine?

Ambii inculpati: Ce cont?

JUDECĂTORUL: Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la băncile din Elveţia?

ELENA CEAUŞESCU: Să se facă dovada, dovada!…

JUDECĂTORUL: O să se aducă şi dovada!

CEAUŞESCU: Nu există nici un cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator cei care au făcut lovitura de stat.

PROCURORUL VOINEA: Domnule preşedinte, dacă acest inculpat paranoic nu are nici un cont, să incheiem şi noi conturile cu el, că se pare că nu ne putem înţelege.

CEAUŞESCU: România va trăi-n în veci de veci. Toţi trădătorii, oricâţi vor fi… Va trăi România şi poporul român liber, nu cu trădătorii,

CEAUŞESCU: Mai bine luptă cu gloria deplină decât sa fii sclavi, înca pe vechiul pământ … Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!

CEAUŞESCU: Nu recunosc pe nimeni şi de aceea poporul luptă în ţară pâna la eliminarea acestei bande de trădători de ţară, care sunt în legătură cu străinătatea, au organizat lovitura de stat!

CEAUŞESCU: In faţa loviturii de stat nu răspund celor care au chemat armatele străine în ţară, nu răspund!

CEAUŞESCU: Nu există nici un cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator cei care au făcut lovitura de stat.

CEAUŞESCU: Cine a dat lovitura de stat poate să împuşte pe oricine!

Rugă pentru Ăl Bătrân

Bucuria sărbătorilor mi-a fost întunecată de o postare a colegului Ovidiu, care deplânge Uciderea barbară a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în Sfânta Zi de Crăciun. Nu pot comenta nimic, din cauza emoţiei, mă recunosc acum în băiatul de 10 ani din centrul burghez al Constanţei, înfiorat de prima lecţie dură, de viaţă, cu privire la caracterul acestui Neam. Aceste imagini sunt cele mai tragice din toată viaţa mea, sunt sfârşitul unui paradis pământesc, al inocenţei copilăriei, întreruptă brusc, în acel Decembrie însângerat… Sângele lui Ceauşescu cere răzbunare, Sângele lui strigă din pământ la noi

Frumos a scris prietenul Mihnea Georgescu!

Vă recomand să ascultaţi Rugă pentru Ăl Bătrân, a inegalabilului Adrian Păunescu…

 

PRESA STRĂINĂ: „Românii se întorc la foştii comunişti“. Washington Times: „Rasturnarea sangeroasa impotriva lui Nicolae Ceausescu – a fost Lovitura de stat”

Pentru preşedintele PSD Mircea Geoană, alegerile din 2008 înseamnă o revoluţie. Într-o declaraţie dată Associated Press, el susţine că momentul noiembrie reprezintă mai mult decât o schimbare de guvern sau de trecere tradiţională de la dreapta la stânga.

„Vorbim despre o revoluţie a modului de funcţionare a statului român modern” a relatat Geoană viziunea sa despre viitor agenţiei Associated Press, care prognozează că „stânga ar putea capitaliza problemele economice. Agenţia Bloomberg remarcă şi ea într-o analiză care pleacă de la ultimele sondaje de opinie că alegătorii români s-ar putea întoarce la foştii comuniştii pe fondul îngrijorărilor privind situaţia economică.

„Washington Times”: Geoană cheamă la revoluţia socialistă

Declaraţia lui Mircea Geoană a fost interpretată de „Washington Times” ca un apel la o revoluţie socialistă care să înlocuiască „guvernul de dreapta care a neglijat pregătirea ţării pentru criza economică”, într-un articol intitulat  chiar „Noua revoluţie”. „Washington Times” face o comparaţie între declaraţiile de ambasador în Statele Unite ale lui Mircea Geoană şi cele de dinaintea alegerilor din 2008, remarcând transformarea acestuia.

Când a venit la Washington în 1996 ca ambasador al României, Mircea Dan Geoană a lăudat capitalismul, considerându-l cheia succesului pentru ţara sa după decenii de declin economic sub regimul comunist. Acum, el crede că piaţa liberă a eşuat în România, comentează „Washington Times”. 
„Vorbim despre o revoluţie a modului de funcţionare a statului român modern” a relatat Geoană viziunea sa despre viitor agenţiei Associated Press, care prognozează că „stânga ar putea capitaliza problemele economice. Agenţia Bloomberg remarcă şi ea într-o analiză care pleacă de la ultimele sondaje de opinie că alegătorii români s-ar putea întoarce la foştii comuniştii pe fondul îngrijorărilor privind situaţia economică.”Washington Times”: Geoană cheamă la revoluţia socialistă
Declaraţia lui Mircea Geoană a fost interpretată de „Washington Times” ca un apel la o revoluţie socialistă care să înlocuiască „guvernul de dreapta care a neglijat pregătirea ţării pentru criza economică”, într-un articol intitulat  chiar „Noua revoluţie”. „Washington Times” face o comparaţie între declaraţiile de ambasador în Statele Unite ale lui Mircea Geoană şi cele de dinaintea alegerilor din 2008, remarcând transformarea acestuia

Friday, November 28, 2008 by James Morrison – The Washington Times

NEW REVOLUTION

 Când a venit la Washington în 1996 ca ambasador al României, Mircea Dan Geoană a lăudat capitalismul, considerându-l cheia succesului pentru ţara sa după decenii de declin economic sub regimul comunist. Acum, el crede că piaţa liberă a eşuat în România, comentează „Washington Times”. 
When he came to Washington as Romania‘s ambassador in 1996, Mircea Dan Geoana praised capitalism as the key to success for his country after decades of economic decline under communist rule.Now he believes the free market failed Romania, as he calls for a socialist revolution to replace a conservative government that neglected to prepare the country for the current global financial crisis.

„We are speaking about a revolution into how the Romanian modern state should operate,” he told the Associated Press in an interview at Social Democratic Party headquarters in the capital, Bucharest.

Mr. Geoana, who served as foreign minister from 2000 to 2004 under a previous socialist government and now chairs the socialist party, advocates imposing higher taxes on the rich and spreading the wealth to poor Romanians in villages and small towns still trapped in 19th-century agricultural practices. He also predicted difficult economic times for Romania for the next year to 18 months.

„It’s going to be tough,” he said. „If we use this crisis as an opportunity to get our act together, we might be seeing Romania stronger.”

Romanians appear to be embracing Mr. Geoana’s populist message. A new public opinion poll shows that 35.4 percent of Romanians back the socialist, while 31.5 percent support the ruling conservative party.

Shortly after he arrived in Washington, Mr. Geoana promoted Romania as a country developing a free market and soliciting foreign investment. In a March 1996 interview with Embassy Row, he said Romania had privatized 45 percent of its economy and the remaining state-owned property was being quickly sold.

„We are at a point of no return,” he said in the interview. „With a new stock exchange, we are re-entering the capital market after 60 years. Romania is looking for business opportunities. Doing business is the best way of healing wounds.”

Romanians overthrew and executed communist dictator Nicolae Ceausescu in a bloody revolution in 1989 -Traducere: „Lovitura de stat si executarea dictatorului comunist, in Revolutia sangeroasa impotriva lui Nicolae Ceusescu in 1989”

Dictatura democratica

Wikipedia

Liberalismul este o doctrină politică şi economică care proclamă principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor şi se opune colectivismului ,socialismului, etatismului şi în general tuturor ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii inaintea individului. Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.

fiecare fiinţă umană are prin naştere drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta şi anume, dreptul la viaţă, la Libertate şi la proprietate. Ca urmare, liberalii vor să limiteze prerogativele statului şi a altor forme de putere, oricare ar fi forma şi modul lor de manifestare.

În sens larg, liberalismul proslăveşte construirea unei societăţi caracterizată prin libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transpartent de guvernare în care drepturile minorităţilor sunt garantate. Există mai multe curente de gândire liberală care se diferenţiază într-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului şi prin domeniul asupra căruia ele aplică principiul libertăţii.

Liberalism politic:  este doctrina care vizează reducerea puterilor Statului la protecţia drepturilor şi libertăţilor individuale, opunându-se ideii de „Stat providenţial”. Indivizii sunt liberi să îşi urmărească propriile interese atât timp cât nu afectează drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Liberalism economic:  este doctrina care proclamă libera concurenţă pe piaţă, neintervenţia Statului în economie şi are ca principiu fundamental proprietatea individuală.

Concepte fundamentale
Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea şi independenţa personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în faţa legii. Liberalismul este definit prin 4 concepte de bază:

• libertatea individuală
• proprietatea privată
• responsabilitatea individuală
• egalitatea în faţa legii

________________________

Social-democraţia = se revendică de la principiile „socialismului democratic”, stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) şi preluate apoi de alte partide („laburist” – in Marea Britanie, „socialiste” – in ţarile scandinave şi latine). Ele urmaresc o desprindere totala de ideile marxiste şi ducerea unei politici zisă „realista”, de reforme sociale, in cadrul unor partide parlamentare de centru-stânga. Ideile social-democrate se reclamă de la principiile revoluţiei franceze : libertate, egalitate şi fraternitate (termenul actual : solidaritate), vizând o societate bazata pe actiunea comună a tuturor cetăţenilor, care au aceleaşi drepturi şi răspunderi. Interesele economice nu trebuie să pună piedici democraţiei, aceasta fiind capabilă a stabili cadrul economic şi a fixa limite acţiunii factorilor de piaţă. Fiecare cetăţean, în calitate de salariat sau consumator, trebuie să aibă un cuvânt de spus in stabilirea şi repartiţia producţiei, în privinţa organizării şi condiţiilor de muncă. Printre figurile marcante ale social-democraţiei sec. 20 pot fi mentionati: Leon Blum, Olof Palme, Salvador Allende, Willy Brandt, Lionel Jospin, Segolene Royal.

Cuvântul socialism îşi are originea la începutul
Secolul al XIX-lea. A fost folosit pentru prima oară, autodefinitoriu, în engleză, în 1827, pentru a-i descrie pe discipolii lui Robert Owen. În Franţa, din nou autodefinitoriu, a fost folosit în 1832, pentru a-i descrie pe discipolii doctrinelor lui Claude Henri de Rouvroy, Conte de Saint-Simon”, iar după aceea de Pierre Leroux şi J. Regnaud în l’Encyclopédie nouvelle. Folosirea termenului s-a răspândit rapid şi a fost utilizat diferit în multe locuri şi momente, atât de grupuri, cât şi de indivizi care se consideră socialişti sau de oponenţii acestora. Deşi există o mare diversitate de opinii printre grupurile socialiste, toţi sunt de acord că îşi au rădăcinile comune în luptele din secolul al XIX-lea şi XX-lea ale muncitorilor din industrie şi din agricultură, lupte duse conform principiului solidarităţii şi pentru faurirea unei societăţi egalitariste, cu o economie care ar servi emancipării maselor largi populare, iar nu doar puţinilor bogataşi. Socialismul trebuie privit ca o formă de organizare socială, în care interesul societăţii primează în faţa interesului unui individ sau a unui grup restrâns de indivizi şi vine în opoziţie cu Liberalismul, care reprezintă sistemul social în care primează interesul individului, sau al unui grup restrâns de indivizi, în faţa interesului societăţii. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democraţia, definita ca putere a poporului.

Economica socialistă pune la bază statul, ca administrator al bunurilor societăţii, bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăţi, având ca prioritate necesităţile acesteia legate de creşterea continuă a nivelului de trai. Iniţiativele particulare sunt stimulate în domeniile deficitare ale cerinţelor sociale, dar sunt limitate cele dăunătoare societăţii, prin pârghiile financiare aflate la dispoziţia statului.

Acestea sunt câteva principii de bază, care stabilesc un cadru adecvat societăţii socialiste, menită să aibă la bază omul cu necesităţile lui, pentru a asigura fiecărui individ condiţii de trai şi de perpetuare a speciei, de recreere şi de respect reciproc, pentru a da cetaţeanului demnitatea cuvenită ca om, ca membru al societăţii în care trăieşte, munceşte, îşi găseşte fericirea şi participă activ la bunăstarea întregei naţiuni.

DEX –

CAPITALÍSM s.n. Orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată a unui grup restrâns asupra mijloacelor de producţie. ♢ Capitalism monopolist de stat = formă de existenţă a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forţei statului cu forţa monopolurilor. [Cf. fr. capitalisme].
–––––––––

COMUNÍSM n. 1) Teorie care prezice înlocuirea capitalismului printr-o societate fără clase sociale diferenţiate prin proprietate. 2) Formaţie social-economică care se bazează pe proprietate comună asupra mijloacelor de producţie. ♢ ~ primitiv comună primitivă. /<fr. communisme
Sursa: NODEX

LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină politică şi economică apărută în epoca de ascensiune a burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocraţiei feudale pentru cucerirea puterii, care tindea să lărgească dreptul de vot şi să admită în anumite limite libertăţi democratice; 2. Atitudine excesiv tolerantă şi binevoitoare faţă de greşelile altora; împăciuitorism. [< fr. libéralisme].

SOCIALÍSM s.n. 1. (În concepţia marxistă) Prima fază a orânduirii comuniste, făurită pe baza lichidării modului de producţie capitalist, întemeiată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare şi pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie. 2. Concepţie, doctrină, teorie care susţine necesitatea instaurării orânduirii socialiste. ♦ Socialism ştiinţific = parte constitutivă a marxism-leninismului, care studiază procesul trecerii omenirii de la capitalism la comunism; socialism utopic = denumirea diferitelor concepţii premarxiste care susţineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente ştiinţifice, ci „raţionale“ şi morale. [Cf. fr. socialisme, germ. Sozialismus, rus. soţializm].
Sursa: DN 

Dupa parerea mea noi traim intr-o epoca salbatica numita „democratie” adica dictatura bogatilor, hotilor, si ipocritilor care au trecut de la un sistem comunist la unul de tip mafiot, cine a avut relatii cu fostul regim comunist azi sunt in fruntea conducerii mafiote numita „democratie”, ma refer la toate tarile excomuniste care si-au schimbat sistemul, clasa mijlocie nu exista nu in Romania si nici in Ungaria etc, toti securistii au profitat, oamenii de rand au devenit niste sluge al sistemului, nu ne putem compara cu tariile occidentale, trebuie sa treaca cel putin 100 de ani, asa ca nu trebuie sa ne miram ca 5-6 milioane de romani au emigrat in Italia, Spania, Canada, aceste tari le ofera un nivel de trai de sute de ori mai ridicat, din toate punctele de vedere, si din punct de vedere social (cel mai important) – Eu cred ca Romania nu trebuia sa intra in UE, din cauza ca romanii au devenit tinta pentru vanatorii burghezi din occident (munca ieftina) ce fel de viitor au tinerii in Romania ? Romania nu poate oferii un nivel de trai ridicat, nu poate oferii locuri de munca, hotii si fostii comunisti – securisti au pus mina pe bani si conducere, trebuiau sa se lupte pentru ridicarea pensiilor, ridicol, Romania este o tara bogata in care numai hotii comunisti benificeaza, iar omul de rand asteapta promisiunile – o tara unde miloane emigreaza din ea nu poate fi vazuta ca o tara democrata.