La câteva minute după încheierea discuţiei de pe yahoo messenger, Marius Istrăţoiu a fost contactat telefonic de către reporterul observatorulph.ro, Cătălin Stavri. Pe scurt el a relatat evenimentul de acum cinci ani, confirmând că a fost agresat de Traian Băsescu.

“Vă confirm că eu sunt cel din imagini. (…) Aveam 10 ani. Iniţial domnul preşedinte mă luase pe scenă şi am vrut să spun ceva legat de Iliescu şi Năstase. Probabil, de emoţii am spus că Iliescu şi Băsescu nu sunt buni sau ceva de genul. Apoi domnul preşedinte m-a dat jos de pe scena. S-a enervat că spusesem o prostie şi când m-am dus lângă dânsul vroiam să-mi cer scuze, dar m-a împins. Chiar am râs, nu a fost ceva care m-a marcat”.

• Ziarul “Gardianul” a intrat in posesia unor imagini in care actualul presedinte, Traian Basescu, loveste cu pumnul in gura un copil, in timpul unei manifestari electorale din toamna anului 2004. Martorii sustin ca micutul strigase ca el voteaza cu Ion Iliescu. Fara a incerca sa ignore lipsa evidenta de cunostinte politice a copilului, care nici macar nu stia ca Ion Iliescu nu candida in acel an, Traian Basescu il loveste cu sete, fara nici o ezitare, vizibil iritat

• Imaginile socante sunt surprinse in centrul Ploiestiului, unde fusese amenajata o scena pe care Traian Basescu, imbracat in celebra geaca portocalie, se aplecase pentru a lua un memoriu al unei femei disperate, care, plangand, ii spunea candidatului de atunci ca are grave probleme sociale. Copilul se afla chiar langa aceasta femeie si, la momentul surprins de camera de luat vederi, doar se uita curios la Traian Basescu cand acesta il loveste.

Traia Basescu nu ti-e rusine sa bati copii mici ?

Reporter: salut!
Marius Istrăţoiu: buna seara!
Rep.: ma numesc Mihai Nicolae, sunt ziarist la www.observatorulph.ro
Rep.: am adresa ta de la un amic din Drajna
Marius Istrăţoiu: asa si ce doriti
Rep.: Cred ca esti la curent cu scandalul care e acum pe televiziunile de la noii in legatura cu faptul ca, la un miting electoral din 2004, Traian Basescu te-ar fi lovit
Marius Istrăţoiu: da domnule sunt dar asta trebuia pusa in vedere in acel an nu dupa 5 ani ca nu mai are rost
Rep.: absolut de acord
Rep.: de aia ma mir si eu
Rep.: dar ce s/a intimplat atunci de e asa de important acuma?
Marius Istrăţoiu: uitati-va la televizor
Rep.: din cauza asta am luat legatura cu tine.
Rep.: nu inteleg de ce te-a lovit. care a fost chestia?
Marius Istrăţoiu: nu vreau sa deschid acest subiect
Rep.: am inteles. totusi…
Marius Istrăţoiu: multumesc pentru respect
(…)
Marius Istrăţoiu:: nu ca nu vreau ca maine sa apar in toate ziarele
Rep.: esti subiectul zilei in Romania
Rep.: tu cati ani ai acum?
Marius Istrăţoiu: 15 ani si jumatate
(…)
Rep.: am inteles ca acuma locuiesti in spania?
BUZZ!!!
Rep.: da?
Marius Istrăţoiu: nu conteaza unde locuiesc
Marius Istrăţoiu: si vreau ca acest subiect sa fie inchis
Marius Istrăţoiu: nu am nici o legatura cu asta
Rep.: imi pare rau.
Rep.: dar acuma vrei nu vrei, ai ajuns vedeta
Rep.: pe mine m/a sunat un prieten din Drajna care mi-a zis ca te stie
Marius Istrăţoiu: imi pare rau dar eu nu am nevoie de asa ceva eu am viata mea
Marius Istrăţoiu: si nu vreau neplacerii
Rep.: cred ca inteleg prin ce treci
Marius Istrăţoiu: eu nu trec prin nimic deosebit
Marius Istrăţoiu: chiar nu ma preocupa
Marius Istrăţoiu: sincer
Rep.: in sensul ca acuma, brusc, ai devenit un personaj foarte mediatizat
Rep.: chestia e ca e o discutie foarte controversata si oamenii vor sa stie ce s/a intimplat acum cinci ani
Marius Istrăţoiu: eu nu vreau ca acea poza sa ajunga in ziare pe prima pagina
(…)

Reputatul ziarist Petre Mihai Băcanu afirmă, într-o declarație dată Inpolitics, în exclusivitate, că președintele Traian Băsescu și-a creat, singur sau ajutat, un mit în legătură cu anumite trăsături de caracter ori cu simpatia de care se bucură în sînul bărbaților mării, și care nu are nicio legătură cu realitatea, după cum urmează.

”A vîndut flota străinilor în loc să o lase comandaților români”
”Traian Băsescu este un mare fricos, un laș, dar unul care se pricepe foarte bine să manipuleze realitatea” afirmă Băcanu. Gazetarul dezvăluie, astfel, un episod extraordinar petrecut acum aproape două decenii, prin 1990, cînd actualul șef al statului a fost la un pas să fie linșat de proprii colegi de breaslă, comandanții de vas. ”Ideea de la care a pornit vînzarea flotei a fost una bună, spune Băcanu, adică vînzarea la fier vechi a unor nave care nu mai puteau fi recuperate pentru ca, din banii obținuți, să fie reparate și modernizate celelalte nave, iar flota națională să fie revigorată. Cînd Băsescu și ciracii său au descoperit, însă, că navele se vînd foarte bine la export, s-a vîndut tot și ne-am trezit fără flotă. Problema este că acest lucru a deranjat foarte mult, la vremea respectivă, marinarii români. Pe la finele lui 90, dacă îmi amintesc bine, cînd ”România liberă” scria de zor despre vînzarea flotei, am fost solicitat de un mare număr de comandanți de nave să mediez o întrevedere cu Traian Băsescu pentru a-și spune păsurile, pentru că acești oameni doreau să cumpere, ei înșiși, navele respective, prin credite bancare ori prin alte metode, și să iasă cu ele în larg pentru a face comerț. Ideea că navele pe care le-ar fi putut conduce ei ajung pe mai nimic în mîinile norvegienilor sau cine mai știe cui îi scotea din minți. Am decis să fac demersurile necesare și Băsescu chiar a acceptat să vină la discuții cu marinarii, undeva, într-o sală din fostul MICM, pe Calea Victoriei. Din păcate, el s-a ținut tare pe poziție, a refuzat să le deea marinarilor cea mai mică șansă, iar ei s-au enervat atît de tare încît au vrut să sară la el și să îl omoare și mai multe nu. Cred că se lăsa cu vărsare de sănge dacă nu interveneam, pentru că marinarii sunt oameni duri și cu ei nu te joci. Ideea că Băsescu ar fi un soi de idol al comandanților de vas este o gogoriță, în realitate el era profund detestat de ei, pentru că a refuzat să le asigure, lor și flotei românești, un viitor. Detalii despre această întrevedere de pomină există în colecția ziarului ”România liberă”, care a avut, atunci, un reporter prezent”.

”Comandatul Băsescu era un mare laș”
Petre Mihai Băcanu mai dezvăluie că, din relatările directe ale unor foști colegi de navă de ai lui Băsescu, acesta era foarte fricos pe mare, ceea ce a dus la dezvoltarea, în timp, a unui soi de agresivitate din partea lui, în relațiile cu subordonații. ”Știu direct de la oameni care au navigat cu el și care îl cunosc bine, că era un tiran, un zbir, pe navă, și mi s-a explicat și de ce. Băsescu a ajuns comandat foarte de tînăr, dar nu pentru calitățile pe care oricum nu le avea, ci pentru că a lins Partidul și Securitatea unde trebuia și cînd trebuia. Pe mare, însă, viața era extrem de grea, iar Băsescu s-a trezit în mijlocul unei lumi care îl îngrozea, pentru că navele românești aveau multe probleme, erau vechi, aveau defecțiuni pe bandă, se trezeau în larg că se strică motorul șamd…Toate astea îl speriau atît de tare pe Băsescu încît reacționa hormonal, terorizîndu-și oamenii din subordine, amenințîndu-i că le face raport și tot așa. Pentru orice defecțiune își pedepsea cumplit subalternii, fiindcă că se temea că rămîne blocat în largul oceanului…devenise legendar pentru comportararea sa și mulți marinari au început să refuze să mai navigheze cu el. Acest stil de a-și masca frica prin agresivitate l-a marcat și îl însoțește pînă în ziua de azi, cînd e politician. Ceea ce el prezintă azi, în interviuri, cu mîndrie, ca fiind o dovadă de bărbăție și de duritate era, de fapt, lașitate crasă”.

Scandalul casei din Aviatorilor
O altă caracteristică a lui Băsescu este, în opinia ziaristului, încăpățînarea găunoasă de a avea ultimul cuvînt chiar în bătăliile pierdute. ”Să vă dau un exemplu: acum mai mulți ani, am scris un articol foarte dur, în care îl somam pe Băsescu să renunțe la locuința din Aviatorilor, pe care o revendicau și o cîștigaseră în justiție foștii proprietari, dar el nu se dădea dus. Atunci, l-a rugat pe Mihai Tatulici să mă cheme la o emisiune în trei, la ”Tele 7abc”, ca să explice cum stau lucurile. Am acceptat, crezînd că omul o să își prezinte scuze sau că va anunța că renunță la casă. Cînd colo, m-am trezit cu un Băsescu agresiv peste poate, care răcnea în studio că el are dreptate și că nu renunță la nicio casă, că adevărul e de partea lui. Dacă nu insista Tatulici, mă ridicam din studio și plecam, de nervi. La o săptămîna după asta…stupoare: Băsescu a renunțat la locuință și aceasta a intrat în posesia foștilor proprietari. Atunci mi-am dat seama că Băsescu nu venise la emisiune convins că are dreptate, ci doar pentru a avea el ultimul cuvînt în fața opiniei publice, să pară că ce a făcut el era un gest elegant și nu că era forțat de lege să plece. Cam ăsta e omul…”

Candidatură cu spectrul pușcăriei de gît
Petre Mihai Băcanu consideră că, în cazul unui eșec pe 6 decembrie, Traian Băsescu nu are cum să mai scape de pușcărie, pentru că ”jaful în cazul flotei e autentic și va fi dovedit în justiție, cu toată contraexpertiza pe care și-a aranjat-o după ce a ajuns președinte. Chiar dacă el nu a semnat direct documente, implicarea lui va fi dovedită lesne. Tocmai pentru că știe că îl așteaptă cea mai neagră perioadă a vieții, Băsescu se va bate, cred eu, din răsputeri și prin orice mijloace pentru a cîștiga un al doilea mandat…teama de închisoare îl mînă din urmă!…” (Bogdan Tiberiu Iacob)

Este exclusă orice colaborare între mine şi Traian Băsescu, este exclusă orice susţinere a lui Traian Băsescu din partea electoratului meu. Este mesajul transmis astăzi de preşedintele PNL, Crin Antonescu

Este exclusă orice colaborare între mine şi Traian Băsescu, este exclusă orice susţinere a lui Traian Băsescu din partea electoratului meu. Este mesajul transmis astăzi de preşedintele PNL, Crin Antonescu. Imaginea 1/1.”Astăzi, când aud din toate părţile comentarii despre trocuri, propuneri etc, vreau să fie clar. Rămâne valabil ceea ce am spus de la începutul campaniei. Este exclusă orice colaborare între mine şi Traian Băsescu şi este exclusă orice susţinere a lui Traian Băsescu din partea electoratului meu”, a spus Crin Antonescu.

“Nu am avut discuţii şi nu voi avea discuţii cu Traian Băsescu”, a ţinut să clarifice preşedintele liberal.

TRAIAN BASESCU

“La Basarabi îmi aduc aminte că am crescut pînă la șapte ani și puțin. Ce vedeți acum în Basarabi este un vis față de cum era atunci. Practic, toți ofițerii brigăzii locuiau în niște barăci și erau două familii într-o baracă, cu copii, cu cățel, cu purcel. Pentru noi cel mai plăcut era iarna. Îmi aduc aminte că erau niște ierni cu foarte multă ninsoare și cred că aveam trei-patru anișori, deci să fi fost ’54-’55, și a nins atît de mult într-o noapte că zăpada a trecut de acoperiș. Și dimineața, ca să plece ofițerii, au venit chiar cu tancurile, au băgat două tancuri între barăcile alea, tancuri cu plug, ca să putem deschide ușile. A fost un lucru care, mă rog, pentru mine, a fost remarcabil”

“La Iași, în spatele casei, era un atelier de fierărie și aveau carbid. Ne duceam și furam carbid, făceam gropi în curte, luam cutii de conserve, din alea de un litru, puneam carbid în groapă și turnam apă, astupam cu cutia și lăsam să scoată gaze carbidul, iar de la distanță, cu niște feștile, dădeam foc. De la distanță făceam niște explozii, săreau cutiile alea prin curte, prin geamuri, făceam tămbălău în tot cartierul… hă, hă, hă!”

“În Bacău, în Parcul Libertății, m-am apucat de fumat, cu prietenul meu, Nelu Martinaș. Tot atunci am mers pentru prima dată într-un bar, îți dai seama, bar pe vremea comunismului. Se numea «La Bița». Găseai acolo Pepsi. La vremea aia, să poți să bei Pepsi era cel mai mare dezmăț. Atunci au fost și primele prietenii cu fete, altceva decît camaraderie. Toate sînt legate de Bacău, de liceu. Acolo am avut un diriginte, Ichim, profesor de limba română, extraordinar dascăl. Eu, dacă vorbesc corect limba română, i-o datorez lui. Și nu mai puțin important pentru formarea mea în liceu a fost un profesor de sport care se chema Dăboveanu“.

“Cînd am terminat liceul, n-am intrat la facultate din prima. Am dat mai întîi la Academia Militară, la Motor Avion, voiam să mă fac inginer.
Dacă nu se înființa Institutul de Marină ca institut de învățămînt superior, probabil că n-aș fi ajuns ofițer de marină, rămîneam la inginerie. În ’72 însă, s-a înființat Institutul de Marină. Am dat un examen greu. Pe de altă parte, era o instituție inedită. Mi-aduc aminte, cînd am fost în tabără la Izvorul Mureșului, cel mai mare succes îl aveau studenții de la Institutul de Marină. Era o curiozitate, știi: mă, care-s băieții de la Marină? Hă-hă-hă. Uniforma Marinei era întotdeauna de cel mai mare succes.”

„Practica de anul I se făcea pe ghiol, la Mamaia. Noi, studenții, trebuia să ne familiarizăm cu navigația clasică, trasul la rame și veliere. Și după atîta efort, ni se făcea o foame, iar norma de hrană a unui student era totuși mică! Prindeam din stuf, de pe ghiol, șerpi de apă, înainte să plecăm de la orele de practică. Masa era odată cu a studentelor de la Institutul Pedagogic din Constanța și era la aceeași cantină. Și ne duceam cînd știam că e vîrful de aglomerație, așteptam să-și ia tăvile cu mîncare și pac! cu șerpii pe masă, la fete. Toate fetele: «Iii-haa-uuu!». Fugeau și le rămîneau ciorbele pe masă.“

“Recepția navei Biruința a durat un an, i-am omorît pe cei din șantier. Pînă nu au făcut să meargă instalația, nu am plecat cu nava. De se ajunsese pînă la Comitetul Central: «Comandantul de pe nava Biruința sabotează investiția». Era o investiție de un miliard de lei, atunci, era 4 lei dolarul. Am avut o exigență foarte ridicată față de Șantierul Naval Constanța. Ca dovadă, nava a circulat, nici nu s-a rupt, toată viața ei, datorită faptului că a fost bine recepționată. A ieșit din serviciu cînd a împlinit 22 de ani. Nu am amintiri plăcute, nu am amintiri neplăcute de pe nave, toate cîte s-au întîmplat au intrat în job description.”

“Domnule, eu am avut bani, slavă Domnului, ca lup de mare, am avut bani și înainte de Revoluție, cît am lucrat în Belgia, deci eu am venit în politică cu Audi 80 (…) Să limpezim lucrurile. Năstase a venit în politică în Trabant. Pe bune, uite, Năstase a intrat în politică cu Trabant-ul, și ăla, din orgoliu nemăsurat, l-a vopsit în negru, să pară Ceaika. În ziua Revoluției, eu aveam Audi 80, el un Trabant.“

“Pe mine nu m-a găsit Revoluția băiat sărac. Dacă mă căutați la CEC în vremurile acelea, vedeați că aveam un milion de lei. Iar înainte de a-mi cumpăra Mercedes-ul am avut trei mașini Audi (…) După 12 ani de serviciu pe mare, după trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care cîștigase bani mulți. Dacă ne luăm numai după salariu…”

MARINA
Mitică Ionescu: “În 1984, în luna noiembrie, Traian Băsescu a fost numit comandantul petrolierului Biruința. Navă imensă, cu o lungime de vreo 300 de metri, cu o capacitate de 161.000 tdw, un mastodont pe ape. La cît era de mare, pe atît de periculoasă era. Cel mai periculoasă cînd era golită de țiței, fiindcă în ea rămîneau numai gazele. Dacă exploda, făcea ravagii în jurul ei pe o rază de doi kilometri.
Nu cu mult timp înainte de a prelua Traian Băsescu nava Biruința, alte două petroliere românești identice explodaseră. Nava Independența sărise în aer și muriseră carbonizați toți cei 46 de marinari de pe ea, iar Libertatea se scufundase torpilată de ruși și murise un marinar. Practic, după aceste incidente, mulți ofițeri se codeau să preia conducerea unei astfel de nave de risc ridicat. Traian Băsescu, mai curajos, a făcut-o, dar și-a ales pentru echipaj cei mai buni marinari. Avea 32 de ani cînd a preluat Biruința“.

Performanțe de pe mare

Mitică Ionescu: „Comandantul trebuia, prin prezența lui de spirit, să evite coliziuni sau punerea pe uscat a navei. Și avea un simț al responsabilității fantastic. La un moment dat, la Livorno, la o descărcare de cow (crud oil washing), el nu a dormit 72 de ore non-stop“.
Pedepse pe navă

Mitică Ionescu: „De multe ori se mai strica liftul. Eu eram șef la «Electric». Înainte de a merge la masă eram la puntea de comandă și trebuia să coborîm nu știu cîte etaje. Și mă întreabă: «Mitică, ai reparat liftul?» «Dom’ comandat, nu l-am reparat, că n-am avut timp.» «Atunci, ia-mă în cîrcă!» Și tot echipajul s-a pus de o parte și alta a scărilor și a aplaudat în timp ce eu îl duceam pe comandantul Băsescu în cîrcă, la masă. Era foarte exigent. Cine nu-și îndeplinea sarcina primea patru zile de arest la cabină. Nu mai aveai voie să ieși patru zile din cabină. Era o pedeapsă morală, el pe asta miza, pe pedepse morale“.

Beneficii de marinar

Mitică Ionescu: „Noi, ca marinari, reușeam să trăim din micul trafic. Aduceam din voiaje blugi și îi dădeam pe zece kilograme de carne. Aduceam cafea, țigări. Fiecare aducea în funcție de unde avea vad să vîndă acasă. Unul avea rude la țară și aducea carpete. Altul, dacă avea rude în Regie, aducea și vindea blugi“.

De la o rudă a președintelui am aflat că în comerțul cu produse de pe mare, aduse de căpitanul Băsescu pe vremea lui Ceașcă, era implicată și doamna Băsescu, mama președintelui. Erau furnizori pe sub mînă de lurex. Lurexul era un material sclipicios, de făcut rochii și bluze kitsch, mă rog, foarte la modă atunci. Filiera era construită așa:

Traian Băsescu – la descărcare, pe navă.
Mama sa – la primire, în apartamentul din Constanța.
O mătușă a comandantului Băsescu – la preluarea baxurilor de lurex și distribuirea la alte rude, vecini, prieteni.
Rudele, vecinii, prietenii – vînzători, încasatori în toată Constanța.

Constănțenii care mai au în șifoniere chestii din lurex – bluze, fuste, șalvari – să fie mîndri! Președintele Băsescu, cu familia lui, vi le-a procurat!

Cît bea Băsescu pe Biruința?

„Niciodată Traian Băsescu n-a băut cît a fost la comanda navei. Pe cuvîntul meu de onoare. Eu am fost secretarul lui de partid și știu. Și vă spun de ce. Deja se scufundaseră două petroliere românești. Să bei alcool pe un petrolier presupunea un mare risc. Știți ce responsabilitate e la o navă de 300 de metri? Imaginează-ți un petrolier de 160.000 tdw plin cu gaz de butelie după ce se scoate petrolul. Dacă exploda în port la noi, să zic, un sfert din orașul Constanța dispărea. Și să-ți mai zic de ce nu bea, ca să le explic la toți idioții ăștia care zic că era bețiv. În cazul că nava era distrusă, se căuta cadavrul comandantului, i se făcea autopsie și dacă se găsea un singur gram de alcool, statul român pierdea asigurarea pentru nava respectivă. Pentru un petrolier ca Biruința era asigurarea în jur de 50.000.000 de dolari, domnule. Deci nu bea fiindcă nu ar fi vrut, el ar fi băut și cu ochii, săracul, dar nu putea din cauză că avea responsabilitate. Și vă spun o chestie învățată chiar de la Traian. Cînd veneam pe uscat, ca orice marinar, beam mai mult. Ajunsesem să beau și o sticlă de vodcă pe zi. Ca să mă trezesc din mahmureală a doua zi, m-a învățat să beau jumătate de pahar de apă de mare. Știți ce efect are? Ca zeama de varză. Traian Băsescu m-a învățat faza asta cu paharul de apă de mare ca să mă dreg după beție. El era profesor la d-astea“.

Jocuri de marinar predate de Băsescu

Mitică Ionescu își amintește că tot de la Traian a mai învățat ceva, jocuri marinărești: cloanca și dărdălăul.
„Cloanca este cînd faci poze băgat în butoi. Tu ești cu șapcă, cravată și haină de uniformă și în rest nu mai ai decît chiloții pe tine sau nici pe ăia. Dar ești băgat în butoi și nu se vede cum ești în partea de jos. Iar dărdălăul este un joc marinăresc unde pe sub o masă cu o gaură se bagă niște ațe care se leagă pe sub masă de degetele mari ale mai multor marinari. De degete sau alte organe, mă înțelegi. Și se trage la întîmplare de o ață. Cu putere. Și culmea era cînd trăgeai de ața ta, că nu știai a cui e ața.“

Chelitul pe motiv de stres

Mitică Ionescu: „În portul Constanța, în 1987, o căldare navală de 40 tone/aburi pe oră s-a topit în timpul unei descărcări, noaptea. O căldare navală face aburii care sînt combustibilul care acționează turbinele pompelor de marfă, care descarcă țițeiul. Tot portul vuia, dacă sărea în aer, cum erau în navă 85.000 de tone de țiței, rădea tot portul. M-am dus cu el la navă. Practic curgeau picături de oțel din mantaua exterioară a căldării și dedesubt erau tancurile de petrol. A dispus să oprim toate ventilatoarele, orice sursă de aer. A stat pînă s-a rezolvat problema, dar era așa un stres, că și-a aprins trei țigări, la trei scrumiere diferite și fuma din toate. Și cînd își dădea cu mîna prin păr, îi cădeau smocuri de păr, domnule, de stres. Cînd l-am văzut la final i-am zis: hai, Traiane, că ți-a mai rămas păr pentru două băi și-un duș“.

Cum se făcea foamea pe navă

Pe lîngă accidente, furtuni, probleme tehnice, mai apăreau și probleme pe partea gastronomică. Am aflat de la Leonard Sârbu cum le rezolva și pe acestea căpitanul Băsescu: „La un moment dat am rămas fără provizii. Cînd pleca vaporul din România se făcea o estimare generală. Să zicem că pentru două săptămîni. Primea bani pentru mîncare, să cumpere din porturile unde ajungeam. Dar traseul se putea schimba, puteau interveni comenzi pentru alte direcții. Și eram în Egipt și am rămas cu mîncare puțină. Prețurile la mîncare la arabi erau foarte mari, față de Europa. Iar banii primiți erau în sumă fixă. Și domnul Băsescu a decis să amînăm cumpărarea de alimente pînă ajungem în Europa, că altfel nu ne ajungeau banii. În loc de pîine, că nu mai aveam făină, am mîncat o săptămînă un fel de turtă de mălai. Și toată lumea mînca turtă din aia, inclusiv Băsescu. Iar ca să uităm de foame a dat ordin să trecem toți la vopsit nava, în timpul marșului. Și așa a făcut tot echipajul, fără să crîcnească. S-au deschis butoaiele de vopsea și s-a trecut la pensulă. Dacă ai treabă, uiți de foame. Și s-a vopsit vaporul, de foame, pînă am ajuns în Europa. Soluția a fost foarte bună, s-a trecut peste foame mai ușor. Cînd am ajuns în Italia s-a dat petrecere mare, că trecusem de momentul dificil“.

Botez marinăresc, cu nașul Băsescu

Leonard Sârbu a primit botezul mării pe Biruința lui Băsescu. „M-au chemat să vin repede pe punte. Eu m-am dus, crezînd că e ceva de reglat la instalația mea. Cînd am ieșit m-am pomenit că mă împroașcă de sus cu un furtun, m-au udat tot. Și Traian Băsescu a ieșit cu niște pahare de vin, m-a felicitat și mi-a zis că mi-am primit botezul de marinar. A fost emoționant, m-a aplaudat tot echipajul, vreo 50 de marinari. Așa ceva nu se uită“. Cu ocazia facerii acestui supliment a apărut o fotografie fix de la botezul respectiv (o puteți vedea mai sus). Domnul Sârbu nu o avea, a primit-o acum, cu ocazia suplimentului acesta, după mai bine de 20 de ani de la eveniment. Motiv de noi emoții. Noroc că a mai candidat Traian Băsescu o dată.

OFICIALIZARE. Casatoria dintre Maria si Traian,
care a avut loc la Constanta in 6 decembrie 1975,
a fost inregistrata si in catastifele
Consiliului Local din Cajvana.
In fotografie, mirii sunt insotiti de parinti:
Aurora si Gheorghe Andrusca (stanga)
si Jenica si Petrache Basescu (dreapta)

În spatele bărbatului de stat și de succes stă o femeie discretă

Soția lui Traian Băsescu, Maria, s-a remarcat în viața publică tocmai prin faptul că nu s-a remarcat aproape deloc. O prezență discretă, în puternică contradicție cu exuberanța partenerului de viață. În afara aparițiilor dictate de protocol și de funcția lui Traian Băsescu, am reținut doar cîteva „bluz“-uri la o terasă din Neptun, meteorice apariții în presă, cu ocazia unor acte de caritate, a unor acte de echitație, călare pe calul Răsfăț, ori în încercarea de a-l calma pe soțul furios din episodul „Țigancă împuțită“.

Un șef CTC, corp nave și instalații, din vremea în care Biruința se pregătea să se lanseze la apă, Mircea Ștefan pe numele său, și-a amintit cît de frumos o trata Traian Băsescu pe soția sa.
Maria venea aproape în fiecare zi la serviciu la soțul ei cu un Oltcit. Să-i aducă merinde, probabil.

Băsescu se purta foarte frumos cu ea în prezența colegilor, fapt lăudabil, avînd în vedere că la fața locului se mai și consuma. Vodcă. De preferință rusească, că era bună. Am întrebat cam cît. „Nu suficient de multă!“ Ness-urile, cafelele bune și, în general, băuturile de calitate puteau fi găsite asupra lui Traian Băsescu în orice zi. „Biruința se afla în andocare, se făceau teste. Băsescu a observat că ceva e în neregulă cu nava. Era atît de drăcos și autoritar, că au trebuit să o ia la verificări nu știu cît timp după aia. Dar, în general, era băiat de treabă.“

PETRE ROMAN, VICTOR CIORBEA DESPRE BASESCU

Petre Roman – L-a numit pe Băsescu ministru al Transporturilor în 1990, la propunerea lui Anton Vătășescu. Relația dintre cei doi a fost de parteneriat politic pînă în 2001, cînd Băsescu l-a detronat pe Roman de la șefia PD. Mișcarea a fost catalogată în partid drept „o trădare“, cu doar cîteva luni înainte, în campania pentru prezidențiale, Băsescu făcînd celebra declarație „Petre, ești cel mai bun“.

Victor Ciorbea – A fost, probabil, unul dintre cei mai populari politicieni din lume, cu o încredere, la începutul anului 1997, de peste 80%. Un adversar perfect, deci, pentru cel care urma să devină șef la PD, primar al Capitalei și șef al statului. Istoria politică postdecembristă a consemnat deja interviul dat în 1998 de Traian Băsescu ziarului EVZ (mai exact, jurnalistului Claudiu Săftoiu, viitor șef al SIE), interviu care a dus la demiterea premierului Victor Ciorbea.

Adrian Năstase – Au candidat împreună pentru alegerile prezidențiale din 2004, atunci cînd Băsescu a rostit o frază care a făcut istorie: „Adriane, nici nu știi cît de mic începi să fii“. Fostul premier nu avea de unde să știe atunci că în următorii 5 ani de zile va face potecă spre birourile procurorilor anticorupție.

Lavinia Șandru – Au fost colegi de partid, în PD, dar relațiile lor s-au întrerupt brusc după ce Lavinia Șandru l-a urmat pe Cozmin Gușă la plecarea din partid. A urmat șocanta declarație a lui Băsescu despre „centura politicii“, cu referire la fosta lui colegă, moment în care Lavinia Șandru s-a considerat liberă față de fostul ei șef.

Adriana Săftoiu – Au lucrat împreună încă de la sfîrșitul anilor ’90, Adriana Săftoiu, fostă jurnalistă la Mediafax, fiind principala consilieră de imagine a lui Traian Băsescu. După aproape 10 ani de colaborare, între care 2 ani la Cotroceni, Adriana Săftoiu a demisionat din funcția de consilier prezidențial. Motivul real al demisiei: Elena Udrea. De altfel, Săftoiu a și declarat ulterior că „Elena Udrea a fost o bombă cu ceas în echipa lui Băsescu“. Sinceri să fim, am remarcat și noi că Elena Udrea este o bombă, dar la ceasul ei am fost mai puțin atenți.

Sorin Roșca Stănescu – Se spune că la momentul demisiei din Parlament, în 1995, Traian Băsescu ar fi fost întors din drumul către Constanța de către Sorin Roșca Stănescu, care l-a convins să nu se retragă din politică, ci să continue lupta. În campania din 2004, Roșca Stănescu l-a susținut cu trup și suflet pe Băsescu. Ulterior, după alegerile din 2004, Băsescu avea să declare public că a fost șantajat de către acesta.

Elena Dumitru – Este autoarea programului politic cu care Traian Băsescu a cîștigat în mai 2001 mandatul de președinte al Partidului Democrat. Poreclită în PD, la vremea respectivă, „Elena-pune-bec“, fosta fiziciană din Tîrgoviște s-a văzut pusă în situația de a părăsi partidul și pe Traian Băsescu. Ea a devenit ulterior ministrul Muncii în Guvernul Năstase.

ELEVUL BASESCU

Ion Martinaș, fost coleg de liceu și vecin, la Bacău, omul despre care președintele a spus că-i este cel mai bun prieten, ne-a povestit cîteva din amintirile sale cu Traian:

Muzică: „În liceu ascultam Beatles și Celentano. Și eu, și el aveam plete pe vremea aia. N-o să vă vină să credeți, dar Traian avea un păr bogat, ondulat, o frumusețe! Mergeam la ceaiuri, așa era atunci. Cine avea mag, adică magnetofon, sau cas, casetofon, așa le ziceam, era invitat peste tot. Și Traian avea.“
Literatură: „De citit, îmi amintesc că ne plăcea Petru Popescu.“
Țigări: „Traian fuma din liceu, amîndoi fumam, dar mai moderat ca acum.
Țigările preferate, și cele mai bune în timpul ăla, erau Snagov. Cînd găseam un pachet de Kent era ceva așa, cu totul special. Mai tîrziu, cînd a ajuns căpitan de navă și se ducea în vizită la socri, la Suceava, nu era o dată să nu se oprească și prin Bacău, pe la mine, și să-mi aducă niște Kent, blugi, mă rog, ce putea să aducă din voiaje.“

Din facultate

Cel mai apropiat coleg de facultate al lui Traian Băsescu este Valeriu Crețu. Au stat în aceeași bancă și au rămas prieteni pe viață.
„Față de regimul militar, Traian avea patru ași în mînecă – făcuse armata după liceu, era mai mare decît noi –, așa că nu i-a trebuit cine știe ce efort să se impună ca lider și șef peste o grupă de tineri mai mult speriați decît orientați. A rămas șef (înlocuitorul ofițerului-comandant) peste pluton, companie, batalion și chiar unitate pe tot restul parcursului de învățămînt. Avea și stofă. Așa l-am cunoscut și noi, colegii, pe Traian, ca șef aproape natural.

În anul IV Traian s-a însurat cu Maria. Am mers toată grupa la căsătoria civilă îmbrăcați la marele fix. Mi-a plăcut. La scurt timp, am pus-o și eu cu profesoara mea.“

Despre rîsul lui Băsescu

“Așa rîde Traian de cînd îl știu – Hă, hă, hă! cu explozie guturală –, nu e o invenție recentă, poate doar o degradare a sunetului, efect logic al tabacului la care nu a renunțat încă. Așa rîde el. Probabil și a neîncredere, și a confirmare.”

În facultate, Traian Băsescu era cît pe-aci să-și facă reglare de ochi. Ne-a povestit tot prietenul său, Valeriu Crețu.

“Cunoșteam, pe vremuri, un chirurg oftalmolog, care făcea minuni la Spitalul Militar din Constanța. Operase un prieten de-al meu. Un pionier – medicul. Am auzit că în ultima vreme nu prea mai face treabă bună. Mimează doar. Am vorbit atunci cu el să-l vadă pe Traian – noi eram pe jumătate militari – să-i repare un mușchiuleț orbicular care-i fusese deteriorat într-un accident în adolescență. L-a programat la consult și, eventual, operație de reconstrucție. Ar fi fost o intervenție evaluată de la ușoară spre medie, fără riscuri sau consecințe negative majore. Între timp, medicul a fost avansat la un spital universitar din București și toate programările au căzut. N-am apucat să mai facem altă programare. Doctorul nu mai încăpea în el de onoruri și conferințe… Nu sînt nici malițios, nici meschin, dar în CV-ul lui nu cade bine să neglijeze un pacient (!). Dacă ar fi intuit că ar fi avut sub bisturiu pe viitorul președinte, ar fi fost la fel de superficial?”

Vezi la dreapta pe video “da click”

Nicolae Ceausescu

În urmă cu 20 de ani epoca Ceauşescu se încheia cu împuşcarea cuplului dictatorial în urma unei “parodii” de proces. Aceasta este moştenirea unei Românii postcomuniste zgârcită cu amintirile, scrie “Le Figaro”, în ediţia de astăzi

“Chiar dacă nu o mărturiseşte, Dan Voinea, ştie că pe 25 decembrie 1989, a devenit o marionetă a istoriei. Avea atunci 39 de ani şi era judecător de instrucţie. În ziua aceea de Crăciun, generalul Stănculescu, ministrul Apărării în abia formatul Front al Salvării Naţionale, care a preluat puterea după înlăturarea comuniştilor, i-a telefonat pentru a-i cere să participe la judecarea dosarului cuplului dictatorial, aflat în arest la Târgovişte”, scrie trimisul special al publicaţiei franceze, Arielle Thedrel.

“Dacă Ceauşecu nu era împuşcat în ‘89, acum era sigur senator”

“Eu mă aşteptasem la un proces în adevăratul sens al cuvântului, însă oameni sus puşi doreau capul Ceauşeştilor. Nimeni nu mi-a spus că vor fi împuşcaţi imediat după”, declară Dan Voinea.

În total, procesul în care s-a decis executarea cuplului dictatorial a durat o oră. “Ceauşeştii au refuzat să facă apel. Au fost conduşi în curtea cazematei. Trei soldaţi au executat pe loc sentinţa”, îşi aminteşte Voinea.

Fostul procuror militar declară că moartea tiranilor nu a servit la nimic. Nomenclatura comunistă “a confiscat revoluţia”. Adaptaţi la noile vremuri, foştii comunişti deţin şi astăzi puterea economică şi politică în România. “Dacă nu ar fi fost împuşcat în 1989, Ceauşescu ar fi fost astăzi senator”, adaugă cu ironie Voinea.

Dosare dispărute

Muzicologul Ladislau-Antoniu Csendes, care conduce Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), afirmă că acest organism deţine, în prezent, aproximativ 90% din arhiva vechii Securităţi. Ţine însă să precizeze că acestă estimare este, de departe, una optimistă.

CNSAS a fost creat în 1999, însă a devenit funcţional, cu adevărat abia după preluarea puterii, în urma alegerilor din 2004 de către preşedintele Traian Băsescu.

Securitatea era un stat în stat. Pentru ea lucrau milioane de informatori, stabilise reguli absurde menite să convingă populaţia că fiecare mişcare era controlată şi supravegheată de ea. Puţinii disidenţi erau condamnaţi fie la exil, fie la domiciuliu forţat.

Istoricul Marius Oprea este absolut convins ca multe dintre dosare vechii Securităţi au dispărut. Istoricul refuză să creadă că o “maşinărie birocratică tentaculară, precum Securitatea, chiar mai paranoică decât sora ei est-germană, Stasi”, a lucrat mai puţin bine decât aceasta.

“Arhivele Stasi reprezentau 160 de kilometri liniari şi ştim că la momentul căderii zidului Berlinului, agenţii săi au distrus 20 de kilometri în două luni. Vă puteţi imagina ce s-a putut face aici în 10 ani”, a declarat Oprea, care conduce Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului.

Mungiu a realizat “Amintiri din Epoca de Aur” deoarece “comunismul a ajuns o abstracţie în România”

Într-o ţară fără tradiţii democratice, Cristian Mungiu s-a înhămat la realizarea unui film, “Amintiri din Epoca de Aur”, deoarece “în România, comunismul a ajuns o ajuns o abstracţie”. “Nimeni nu se simte responsabil de ce s-a întâmplat în trecut: Toată lumea preferă să creadă că singurul vinovat este Ceauşescu, air el este oricum mort”, a justificat Mungiu realizarea lung-metrajului “Amintiri din Epoca de Aur”.

Iliescu, un ideolog marxist fără remuşcări

La 79 de ani, Ion Iliescu, fost şef de stat, vorbeşte ca un adevărat ideolog marxist fără remuşcări. În iunie 1990, Iliescu făcea apel la minerii din Valea Jiului pentru a-i “calma” pe studenţii care protestau în Piaţa Universităţii din Capitală. Aceste “mineriade” s-au încheiat cu 60 de morţi şi sute de răniţi. Un proces menit să determine rolul jucat de Iliescu în cadrul acestor evenimente, nu a făcut altceva decât să-l “albească” pe fostul şef de stat, continuă “Le Figaro”.

De asemenea şi fostul responsabil cu afacerile externe ale Securităţii, generalul Nicolae Pleşiţă, a fost îngropat cu toate onorurile în momentul în care a decedat la 80 de ani într-un spital bucureştean. Pleşită a făcut obiectul mai multor anchete judiciare pentru atentatul din 1981 care a vizat sediului din Berlin al postului de radio Europa Liberă.

Băsescu, a ocupat în comunism un post la care doar oamenii “siguri” aveau acces

Cotidianul francez scrie că postul ocupat de actualul şef de stat, Traian Băsescu, în timpul regimului comunist, de şef al Agenţiei româneşti pentru navigatie la Anvers, era un post la care aveau acces doar oamenii considerati «siguri» de regim.

O comisie condusă de istoricul Vladimir Tismăneanu i-a cerut preşedintelui Băsescu revizuirea în scădere a pensiilor ofiţerilor poliţiei politice din perioada comunistă. Cerea comisiei a rămas fără răspuns, ca şi cum şi pentru preşedintele Băsecu este mai bine că regimul comunist să rămână o “abstracţie” pentru români, încheie jurnalistul francez.
Le Figaro

Ludovic Orban: Băsescu este votat de alcoolici, ţigani şi prostituate.
Electoratul candidatului PD-L pentru încă un mandat la Cotroceni, nimeni altul decât Traian Băsescu, este format din “alcoolici, ţigani şi probabil prostituate”. Cel puţin aşa crede Ludovic Orban, prim-vicepreşedinte PNL.

“Eu aş rezuma aşa: cine votează cu Băsescu, alcoolici, ţiganii (…) prostituatele, probabil, deşi mă îndoiesc că prostituatele vor vota cu Băsescu, având în vedere cum arată (şeful statului, n.r.)”, a declarat Ludovic Orban.

Cine este Dumitru Burlan.
În anul 1965, când Nicolae Ceauşescu a fost ales în fruntea PCR; Dumitru Burlan lucra în cadrul Direcţiei a VII-a (Filaj şi Investigaţii) cu gradul de locotenent major. În anul 1989 avea gradul de locotenent colonel , ofiţer specialist I în cadrul Direcţiei a V-a a DSS. A lucrat 30 ani în cadrul Securităţii, dintre care 22 ani a activat în cadrul Direcţiei a V-a.

Dumitru Burlan a scris o carte de memorii cu titlul După 14 ani – Sosia lui Ceauşescu se destăinuie (Editura Ergorom, 2003), în care analizează activitatea sa desfăşurată în apropierea lui Nicolae Ceauşescu
————–
Domnule colonel, faceti dezvaluiri uneori incomode pentru cei vizati. Nu va temeti?
Adevarul supara de multe ori. Poate ca i-am necajit pe unii colegi sau pe fostii sefi, dar am dorit totdeauna sa prezint realitatea, asa cum am cunoscut-o. Revin si ii rog pe cei care considera ca nu spun adevarul sa ceara un drept la replica redactiei Lumea Magazin.
Pe la sfarsitul lunii octombrie 2001, am primit un telefon la ora 4 dimineata. Cel de la capatul firului nu s-a prezentat. “Mitica, ce faci, ma?” “Bine, multumesc.” “Securist nenorocit!…” Si au inceput sa curga injurii pe care hartia nu le suporta. Individul a revenit dupa doua saptamani, pe la ora 18.30. Iar: “securistule, nenorocitule!…” Eu nu ma dezic de profesia pe care am avut-o, fiindca nu am facut nici un lucru de care sa-mi fie rusine. I-am propus sa ne intalnim. A zis sa vin in fata Sectiei de Politie nr. 15, ca va fi intr-o Dacie alba, nr. 1-B-3313. M-am dus, l-am asteptat un sfert de ora, dupa care am plecat spre casa.
Recent, l-am reintalnit in Piata Dorobanti pe generalul Iulian Vlad. Iesea din magazinul “Nic”. L-am salutat si l-am intrebat din nou daca ma recunoaste. Mi-a spus ca, data fiind pozitia pe care o detinea inainte de 1989, nu avea cum sa-i stie pe toti ofiterii din aparat. I-am reamintit ca ne-am plimbat, cu doi ani in urma, vreo trei ore prin preajma locuintei sale. “Aaa!… Acum mi-aduc aminte de dumneata. Mai ales ca, in ultimul timp, multi colegi mi-au adus copii xerox dupa interviurile acordate revistei Lumea Magazin.” Mi-a zis ca nu-si aminteste ca eu sa-i fi dat vreun numar de telefon. “Cum de afirmi dumneata ca as fi vrut sa te trimit la moarte?”

“Asa a fost, domnule general! Daca nu ma orientam in acel moment si ascultam de ordinul dvs., acum eram mort!” “Draga, dumneata erai militar si trebuia sa executi ordinul primit.” “Este adevarat, dar in momentele acelea de confuzie si haos, create dupa fuga lui Nicolae Ceausescu, am considerat ca trebuie sa cantaresc bine ordinele pe care le primesc. Am argumentat ca nu stiu locul adapostului de care ati vorbit si i-am recomandat pe cei doi colegi care ar fi putut cunoaste asa ceva.”

“Dar dumneata cum ai indraznit sa-i trimiti pe cei doi la moarte?”

“Nici vorba ca eu sa-i trimit la moarte! Eram sigur ca si ei v-ar fi spus acelasi lucru: ca la resedinta lui Nicolae Ceausescu nu puteau fi teroristi bagati in adapost.”
Iulian Vlad facea joc dublu de la inceput?
Consider ca generalul Vlad devenise executant al unui ordin al generalului Neagoe, care, desi era arestat, mai putea inca sa dispuna asemenea “masuri”. Dupa conceptia generalului Vlad, in acele imprejurari, eu ar fi trebuit sa execut orice ordin, chiar daca ar fi trebuit sa trag in manifestanti. I-am reamintit ca acolo erau mai multi oameni, dintre care unii mai traiesc (Montanu, Lupoi) si pot confirma cele spuse de mine.

Generalul Vlad a fost condamnat, a facut puscarie si a fost eliberat pentru limita de varsta.

L-a elogiat pe Mihai Valeriu, “un mare revolutionar” care l-a sustinut la proces. Am ramas uluit.

“De cand il cunoasteti pe Mihai Valeriu, domnule general?”

“Din timpul evenimentelor din decembrie 1989.” I-am povestit exact ce am relatat pentru revista Lumea Magazin in ianuarie 2002.
Generalul a recunoscut ca eu aveam dreptate in ce-l priveste pe “marele revolutionar”.
Duplicitatea in evenimentele din 1989, lipsa de profesionalism in evaluarea situatiei operative din acele momente l-au caracterizat pe generalul Vlad atunci. “Generalii Vlad Iulian, Gian Bucurescu si altii nu au avut maturitatea politica si experienta muncii de securitate, fiind proveniti din serviciile de invatamant, apreciaza generalul Ionel Gal in lucrarea “Ratiune si represiune in Ministerul de Interne 1965-1989″. (…) Orice manifestare de nemultumire sau de protest fata de starile negative era inabusita cu brutalitate.

Tudor Postelnicu si echipa de generali, inclusiv generalul Vlad Iulian, nu au avut discernamantul politic necesar pentru a face diferenta dintre cei nemultumiti de mizeria sociala si elementele politice adverse sau ostile regimului politic. (…) Pozitia si coabitarea generalului Vlad Iulian, adjunct al sefului Securitatii Statului, deci mana dreapta a lui Tudor Postelnicu si apoi ministru secretar de stat, care a coordonat activitatea Securitatii peste doua decenii, raman o enigma, un mister. Era un ofiter cu o cultura formata, manierat in relatiile cu colegii si colaboratorii.

Principalele sale neajunsuri au fost insa frica, lipsa unei pozitii ferme fata de starile abuzive si masurile ilegale; constient de multe stari negative, nu a avut curajul sa actioneze, situandu-se in multe cazuri intr-o pozitie oscilanta si duplicitara.
Tovarasi, comanda la Atodiroaie!… Eu ma duc sa ma culc
Colonelul Paul Pasarin afirma pe unde poate ca a fost seful Serviciului de contrainformatii al lui Nicolae Ceausescu si ca ar fi copt o lovitura de stat.

Este adevarat?
Sa fim seriosi! Nu a existat in Directia a V-a un asemenea serviciu. La asigurarea securitatii presedintelui contribuia tot aparatul de securitate, pe toate liniile de munca, inclusiv contraspionaj, acesta fiind calificat drept sarcina prioritara si misiune fundamentala a Securitatii. In cativa ani de activitate in aceasta unitate nu poti sa ajungi la performanta afisata de colonelul Pasarin, care pretinde ca a cunoscut toate problemele care il vizau pe Nicolae Ceausescu.
Si totusi, cine a condus dispozitivul de reprimare a revolutiei din 22 decembrie 1989?

Am alta viziune asupra evenimentelor si pot oferi detalii inedite. Masurile de securitate se luau tot timpul, cu orice ocazie, de catre garda apropiata lui Nicolae Ceausescu, formata din escorta presedintelui, garda Comitetului Central, a Consiliului de Stat, a Palatului Victoria, deci oamenii din Directia a V-a; urmau salariatii sectiilor de militie de la Capitala, Circa 1, Circa 2; veneau apoi trupele de securitate, conduse de generalul Ghita; se adaugau trupele de la Ministerul Apararii Nationale, de la Scoala din Baneasa, garzile patriotice, cu uniforme sau in civil.

Pe 21 decembrie 1989, pe la orele 19.30, am iesit pe Onesti spre Sala Dalles sa vad ce se intampla. Eu aveam in grija casa lui Nicolae Ceausescu (“obiectivul”), sectorul de reprezentare si cladirea CC. I-am zis colegului Ilie Badea ca ies sa vad care-i situatia. Am intrat in restaurantul “Bulevard”. Ma-ntampina Cezar, seful restaurantului. “Sa va dau un whisky, tovarasu’ colonel!…” “Stii ca nu beau. Fa-mi un ceai cu multa lamaie si cu miere.” Eram racit. “Am vrut sa le dau soldatilor de-aci niste biscuiti Eugenia, le-am facut si-o oala de ceai. Stau, saracii, de-atata timp si nu le da nimeni nimic. Mi-a fost mila de ei. N-au vrut sa manance, ca tovarasul maior le-a interzis sa ia ceva de mancare sau de baut, ca sa nu-i otravim.”

Diversiunea “Securitatea contra Armatei” deja functiona?
Sigur. I-am zis sa-l cheme pe maior. A venit maiorul respectiv, m-am prezentat. “Le-ati ordonat soldatilor sa nu manance. Lasati-i sa bea macar un ceai, domnule. Nu-i vedeti cum arata?” La insistentele mele, a acceptat. Am plecat la sectorul de reprezentare. Pe la orele 22.00, am revenit la Directia a V-a. La 22.30, mi-am anuntat colegul ca ies din nou. La 23.10, in fata intrarii B de la CC, acolo unde erau niste brazi argintii (scosi dupa 1990), au inceput sa se stranga generalii Vasile Milea, Iulian Vlad, Gian Bucurescu si Neagoe, Tudor Postelnicu si Andruta Ceausescu, Parcalabescu de la garzi patriotice, generalul de la Militia Capitalei, Toma de la UTC si altii.

M-am bagat si eu in spatele generalului Neagoe. De ce i-a adunat in strada nu stiu.

Milea ia cuvantul. “Tovarasi, v-am convocat aici pe toti. Vedeti in ce situatie ne aflam. Pentru o coordonare a tuturor fortelor care participa in zona CC, Sala Palatului, Sala Dalles, este bine ca toate fortele sa se subordoneze unui singur comandant.

M-am gandit sa-l numim la comanda acestui dispozitiv pe maiorul Atodiroaie.” Cand am auzit de acest nume necunoscut (care acum e general), am zis ca totul e pierdut. Am plecat la birou si i-am spus maiorului Badea: “Ilie, s-a dus dracului sandramaua! Eu ma duc sa ma culc.”

Acelasi lucru l-a spus si Stefan Andrei: “In noaptea de 21 decembrie, eu m-am culcat”. Se tragea cu tunul.

Va mai prindea somnul in acele conditii?
Vorba vine. Totul era facut cu buna stiinta. A iesit maiorul Badea pe-afara. Eu m-am intins pe patul din birou. Dupa o jumatate de ora am vrut sa ies, dar usa era inchisa pe dinafara. Asa era la noi: nu aveai voie sa te izolezi cu cineva inauntru. Am sunat dupa Ilie peste tot. Au dat de el si a venit. “Am crezut ca va culcati…” “Ba, eu puteam sa dorm cu impuscaturile astea?” “Aveti dreptate, s-a dus dracului sandramaua…”

Armata a inceput sa traga dupa ce a intrat TIR-ul in militari la Intercontinental, diversiune despre care am mai vorbit. Pana dimineata s-a spalat sangele, s-a facut curat.

Pe 22 decembrie, la ora 16.00, eram la sectorul de reprezentare. Burciu de la gospodaria de partid a primit telefon sa duca la CC apa si sandviciuri pentru noua conducere. Eu i-am luat pe cei doi ospatari ai lui Ceausescu, pe Lie si pe Aurel, si m-am dus cu alimentele.

Mi se parea normal. Cand am ajuns la Cina, soferul Robescu a ramas acolo, eu cu Lie am luat lada cu apa, iar Aurel ducea sacosa cu sandviciurile. Ne-am dus prin multime spre intrarea principala a CC, iar Aurel s-a dus spre intrarea B, a intrat in sediul CC, a mers la etajul 1. Pe culoar s-a intalnit cu colonelul Lazarescu, cel care raspundea de amplificarea lui Ceausescu. “Ce-i cu tine aici, Aurele?” “Tovarasu’ colonel, tovarasu’ Burciu a primit un telefon sa ducem apa si sandviciurile pentru tovarasu’ Iliescu, ca asa s-a zis…” “Ba, du-te la Ciobanu sa-ti dea si tie legitimatie de revolutionar, ca sa nu se ia cineva de tine…” S-a dus la Ciobanu, dar nu mai avea legitimatii de revolutionar. “Vino peste o ora, ca-mi mai aduce.” Eu consideram ceva normal sa i se duca lui Ion Iliescu de mancare, ma obisnuisem cu ideea inlocuirii inca din 3 decembrie.

I-ati cunoscut pe comandantii trupelor USLA?
Da. I-am cunoscut pe colonelul Ardeleanu, pe locotenent-colonelul Trosca, pe Cernat. Cand venea Arafat in tara, ii placea sa stea la vila T16 (din strada Turgheniev). Din punct de vedere contrainformativ, eu ma ocupam si de acele vile. Tot personalul care-l deservea pe Arafat era in subordinea mea. Ardeleanu si Trosca ma intrebau intotdeauna daca sunt probleme.
Acolo s-a intalnit Arafat cu Carlos Sacalul?

Niciodata nu s-a intalnit Arafat cu Sacalul pe teritoriul Romaniei. Eu asa stiu.

Cum explicati sfarsitul tragic al lui Trosca?
Moartea lui Trosca se datoreaza generalului Nicolae Militaru. In vara lui 1990, m-am intalnit cu Militaru si m-am luat de dansul. Trosca a lucrat la Contrainformatii militare si el l-a depistat pe generalul Militaru ca agent KGB. El l-a dat pe linie moarta pe Militaru. Trosca era un foarte bun profesionist, loctiitor al colonelului Ardeleanu. Avea cultura si pregatire foarte bune. “Nu eu l-am omorat pe Trosca”, mi-a zis Militaru. “Cine l-a chemat la Ministerul Apararii Nationale sa va apere? Nu dvs.?” Blindatele cu care s-a dus Trosca la MApN erau niste cutii de tabla chioara, in care incapeau doar patru persoane. Sa chemi la minister aceste cutii pentru aparare, cand acolo erau tancuri si tunuri?! O singura ghiulea de tun l-a facut praf pe Trosca. Militaru i-a platit polita cu varf si indesat. Ofiterii din Directia a IV-a de contrainformatii militare, care au lucrat la dosarul lui Militaru zis “Corbul”, traiesc… Colonelul Enachescu facea parte din Directia a IV-a si raspundea de Directia a V-a. El cu maiorul Ciocan ne supravegheau pe noi, toata directia (650 de cadre).
Mihai Iacob a lucrat la Directia a V-a?

Este acelasi Iacob care a fugit la Londra pe timpul lui Pacepa?
Nu stiu… Nimeni nu intra in obiectiv (casa lui Ceausescu) fara avizul meu. Cu exceptia nomenclaturii.

Cine-i selecta pe ziaristii care mergeau cu Nicolae Ceausescu?
Directia a V-a. Va rog sa nu-i dati numele ofiterului care se ocupa de ziaristi. Inaintea lui se ocupa capitanul Cercel. Ziaristii trebuia sa aiba dosarele bune si sa fie buni meseriasi. Unii dintre ei erau imbracati asa de modest, ca ti-era mila de ei. Cam 70% lucreaza si azi in presa. Ii vad la televizor… Nici un ziarist nu primea grade, dar informatori aveam in presa.
Ati cunoscut un informator cu numele “Bombonel”, de care aminteste si Ticu Dumitrescu?
Nu. De “Frumosu” am auzit si de altii…
articol de Viorel Patrichi
Vladimir Bukovski: „A fost opera KGB”
Scenariul incitării armatei contra Securităţii a fost confirmat şi de colonelul Dumitru Burlan în cartea “Eu am fost sosia lui Nicolae Ceauşescu”. El însuşi a trecut printr-o experienţă care trebuia să-l trimită pe lumea cealaltă. În dimineaţa zilei de 23 decembrie s-a lansat zvonul că zeci de mii de securişti au fost îngropaţi de vii în gropi comune la cimitirul Ghencea. Peste ei s-a turnat ciment! Ulterior, Dumitru Burlan avea să-mi confirme că se pregătiseră gropi comune în cimitirul de la Străuleşti pentru ofiţerii de securitate. Arestarea lor i-a salvat de la moarte, chiar dacă unii au fost torturaţi, cum s-a întâmplat şi la Sibiu. Colonelul a demonstrat că unii şefi ai Securităţii au făcut parte din conjuraţie, alături de conducerea armatei şi de oamenii lui Ion Iliescu. Iar dacă pe ai noştri avem motive să nu-i credem, celebrul disident antisovietic Vladimir Bukovski a spus-o răspicat de mai multe ori: „A fost opera KGB. Da, aşa-zisa „Revoluţie de catifea” din 1989, din estul Europei, a fost o operaţiune sovietică, cu scopul de a-i înlocui pe durii regimurilor comuniste cu variaţiuni ceva mai liberale. Decizia a fost luată la Moscova, prin ianuarie 1989, iar KGB a primit sarcina s-o aplice. Generalul Viktor Grusko a fost însărcinat cu această operaţiune. În ciuda pregătirilor, până la urmă s-a pierdut controlul asupra evenimentelor din mai multe state implicate, iar rezultatele nu au fost exact ceea ce şi-a dorit Moscova”. Laszlo Tokes şi Ion Iliescu nu au fost nicodată de acord cu această perspectivă. Nici nu e de mirare. Generalul Aurel Rogojan, fostul şef de cabinet al lui Iulian Vlad, ştie multe despre derularea jocurilor de interese din România, unde a câştigat partida KGB contra CIA: „Presiunea externă incisivă, deci şi mai puţin acoperită, venea din «ţările surori» din vest şi din nord-vestul României, dar şi din… Iugoslavia. «Capsa de iniţiere» a exploziilor planificate, aproape concomitent, la Iaşi, la Cluj, Timişoara şi Bucureşti, avea capătul fitilului în Est. Măiestria serviciilor speciale scenariste şi regizoare a evenimentelor anunţate a fost impecabilă. Multă vreme, disidenţi şi opozanţi, consideraţi ca fiind manipulaţi din vest, am avut surpriza să se constate că erau tot de «sorginte estică» şi livraţi vestului, în ipostaza unor cârtiţe pe termen lung. Ei făceau în România treaba Estului cu banii Vestului”. Asemenea scenarii s-au concretizat nestingherit şi după 1990, inclusiv în aşa-zisa „privatizare” din ţara noastră. Probabil că generalul Mihai Caraman nu i-a putut număra pe toţi cei 25.000 de agenţi când au trecut prin strungă înapoi spre casă.

22 decembrie 2008

În sfârşit, îmi văd visul cu ochii, adică un guvern transparent susţinut în Parlament, un guvern asumat de o majoritate parlamentara ceea ce corespunde percepteleor de bază ale democraţiei, a declarat preşedintele Traian Băsescu, după ce miniştrii cabinetului Boc au depus jurământul. Actualul guvern este cel mai puternic pe care România l-a avut în perioada postdecembristă.

“Doresc să mulţumesc ambelor partide că au fost capabile să realizeze
compromisul în interes pulbic. Am convingerea că nu a fost un compromis uşor. A fost, totuşi, un compromis care nu compromite. A fost un comproimis făcut pentru a trece peste o etapă dificilă şi vreau să cred că acest guvern îşi va duce misiunea până în 2012 cu perioada de dificultate economică depăşită.

Preşedintele a ţinut să precizeze că România nu se află în criză financiară, sistemul bancar românesc neavând probleme.

Traducere:

In afara catorva opozanti declarati ai regimului se mai aflau generali in uniforma de gala si membri de prima marime ai partidului comunist, iar in mijlocul tuturor Ion Iliescu, odata favorit al lui Ceausescu (Who was once Ceausescu’s crwon prince) dar ulterior cazut in dizgratie. Dupa 18 ani de marginalizare, a profitat de acea oportunitate.

Ion Iliescu:
“haosul extins din decembrie 1989 a fost agravat de relatari fabricate la sediul Televiziunii controlate de lideri ai FSN, potrivit carora apa potabila ar fi fost otravita, armata era epuizata si “teroristi” necunoscuti erau in solda contrarevolutiei.”
Ion Iliescu:
“Teroristii au existat in cadrul Securitatii, armatei si fortelor speciale”
______
Cu titlul “Creating a ‘Reson to Kill Ceausescu’ scrie DER SPIEGEL
‘Tensions were stirred up at the time to create reason to kill Ceausescu,” says former General Stanculescu, by whom? you’d have ask Iliescu“
“Es wurden damals Spannungen geschürt, um einen Grund zu haben, Ceausescu umzubringen“, sagt heute General a. D. Stanculescu. Von wem? “Das muss Iliescu beantworten.”

Traducere: “Tensiunile erau exacerbate la acea vreme pentru a crea un motiv de a-l ucide pe Ceausescu”, spune Stanculescu. Intrebat “de cine?” fostul general a raspuns: “Intrebati-l pe Iliescu”.
“Der Vorwurf, den Stanculescu 20 Jahre später unausgesprochen erhebt, führt zur Kernfrage der Revolution. Wenn die “Terroristen” von den Front-Führern erfunden oder gelenkt wurden, dann war der Schauprozess gegen Ceausescu nicht nötig und der Tod Hunderter Unschuldiger ein Verbrechen, für das sich die Umstürzler zu rechtfertigen hätten
Traducere:

Este o acuzatia implicita pe care Stanculescu o aduce 20 de ani mai tarziu problemei de substanta a revolutiei. Daca “teroristii” au fost inventati sau controlati de liderii FSN, procesul-farsa al lui Ceausescu nu a fost necesar iar moartea a sute de oameni nevinovati a fost o crima pentru care liderii loviturii ar trebui sa fie trasi la raspundere.

“Securitatea l-a tinut pe Ceausescu in ignoranta privind situatia reala din tara”, a afirmat fostul general Stanculescu. A amintit ce s-a intamplat in acele ore dramatice, cand a descoperit ca tocmai a fost promovat in functia de ministru al apararii pentru a-l inlocui pe Vasile Milea.

Cei care au condus tribunalul impotriva dictatorului au sustinut ca acest lucru era necesar pentru a se pune capat violentei si anarhiei din strada. Dar de ce majoritatea celor 1.104 morti din aceasta perioada zbuciumata au murit numai dupa ce Ceausescu a fugit din capitala? Cine a tras in cine si cine a dat ordinul?, se intreaba Der Spiegel.
A existat un grup de potentiali insurgenti, veterani de partid, militari si elemente din cadrul Securitatii, care se gandisera la rasturnarea lui Ceausescu de mai mult timp.
DER SPIEGEL se intreaba “Oare aceasta echipa de contemporani abili se nimerise sa fie “in gara” atunci cand a trecut “trenul revolutiei”, asa cum a spus vicleanul Brucan mai tarziu? Sau a fost un mic grup de conspiratori loial Moscovei de la care Brucan, asa cum a sustinut, a primit binecuvantarea Kremlinului de a-l rasturna pe Ceausescu in 1988?

In prezent, Iliescu nu ar mai mentiona “obiectivele nobile ale comunismului” pe care Ceausescu le-a tradat. Dupa 1989, Iliescu a avut doua mandate si jumatate neconsecutive de presedinte al Romaniei.

Ion Iliescu: “prin autoritatea morala pe care am dobandit-o in cei 18 ani de opozant fata de Ceausescu”.
La 20 de ani de la sfarsitul dictaturii in Romania, aceasta misiune este inca controversata, subliniaza revista germana. A fost oare executia lui Ceausescu cu adevarat un punct de rascruce in calea Romaniei spre libertate? Sau a fost pacatul originar al tinerei democratii, asa cum a afirmat cu manie disidentul in exil scriitorul Paul Goma, avand in vedere ca “Ceausescu a fost furat de la cei care au suferit sub regimul lui”, in urma condamnarii secrete si a impuscarii lui.

Nicolae Ceausescu and his wife Elena share a toast in 1973. The pair were executed after being toppled from power(rasturnati de la putere)  and put on a show trial on Dec. 25, 1989. They were killed by a firing squad. DER SPIEGEL

Grigore Cartianu redactor sef Adevarul: “Recent a aparut pe agentie internationala , am printul la mine la redactie. Un reportaj facut de un ziarist american daca nu ma insel, si printre altele sta de vorba cu Stanculescu, si Stanculescu spune ceva acolo pe care nu l-am vazut in alta parte pina acum 20 de ani. Intrebat fiind; de ce a fost nevoie de atitea morti, si a spus, a fost nevoie de atitea morti pentru ca sa fie executati Ceausestii.

Reporter: cine este responsabil pentru acesti morti ca sa fie executati Ceausestii? Stanculescu; intrebati-l pe Ion Iliescu.

2:25 Ioan Talpes: chiar in ziua in care Ceausescu a fost omorat. La  Departamentul de Stat a fost promovat un document care urma sa se citeasca la Vocea Americii. Deci o declaratie prin care departamentul comunica, isi comunica interesul vizavi de soarta familiei Ceausescu, va dati seama daca in dimineata aceea sar fi rostit aceasta declaratie din partea departamentului de stat.

Care ar fi fost situatia in Romania?

Liderul PNL, Crin Antonescu, a afirmat, după o întâlnire cu delegaţiile FMI, CE şi BM, că aceste instituţii au anunţat că nu pot elibera tranşele de bani dacă până la jumătatea lui decembrie nu se rezolvă chestiuni precum adoptarea Legii pensiilor şi salarizării unice sau un buget cu deficit de 5,9%.

“Domniile lor ne-au făcut cunoscută poziţia pe care o au şi care e una foarte tranşantă: fie într-un timp foarte scurt, până spre jumătatea lunii decembrie se rezolvă câteva chestiuni pe care le-au convenit cu fostul Guvern şi anume un buget, un proiect de buget care să aibă deficit de 5,9 %, adoptarea Legii pensiilor, Legii responsabilităţii fiscale, Legii unice a salarizării în acest timp, fie revin în ianuarie după ce situaţia politică din România se presupune a se aşeza. Însă în aceste condiţii nici FMI – care acum ar putea elibera o tranşă – şi evident nici celelalte două instituţii nu vor da bani României”, a detaliat Antonescu concluziile întâlnirii.

Antonescu a declarat că a spus reprezentanţilor FMI că partidul său nu a încheiat acordul, că nici nu îl cunoaşte şi nici nu a împiedicat fostul guvern să îşi asume responsabilitatea acestuia.

Din punctul de vedere al lui Antonescu această misiunea ar trebui să constate că există un consens al clasei politice. Preşedintele PNL a anunţat că îşi doreşte încă o întâlnire cu reprezentanţii FMI în care liberalii să îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce este de făcut pe viitor.

“E clar că punctele noastre de vedere diferă în mai multe privinţe, un exemplu este Legea pensiilor, dar şi unele aspecte din Legea salarizării. Nu noi suntem de vină că nu avem un guvern care să aibă calitatea de a veni cu un proiect de buget. Noi am construit încă de acum o lună o majoritate guvernamentală, care să poată veni cu un buget, care să poată discuta cu puteri depline cu FMI. Nu noi putem schimba situaţia că CCR a amânat luarea unei decizii în legătură cu mai multe pachete de legi. Am arătat căceea ce depinde de noi, suntem gata să facem cu condiţia de a nu renunţa la programul nostru care cuprinde o serie de reduceri de taxe”, a adăugat Crin Antonescu.

Marea Britanie a dat un semnal direct securitatii romane in data de 19 decembrie 1989 “este momentul ca securitatea romana sa treaca la actiune pentru a indeparta regimul lui Nicolae Ceausescu”

Iulian Vlad l-a contactat pe Milea si i-a cerut sa aterizeze avionul fortat , avionul cu care se intorcea Nicola Ceausescu din Iran la Mihail  Kogălniceanu urmand sa fie gazduiti la unitatea Vasile Lupu, Milea a raspuns, nu, nu acum, este in pregatire.

Adevarul despre Ceausescu Moscova Malta Iulian Vlad

Visul lui Băsescu s-a îndeplinit PSD+PDL=FSN

Dannii Minogue – Who Do You Love Now (Stringer)

Corneliu Vadim Tudor in studeu cu “EBa+Sida,Basescu,Elena Udrea”

Ludovic Orban: “Băsescu este un comunist şi un securist”
Emil Constantinescu il compara pe Traian Basescu cu Hugo Chavez.

Corneliu Vadim Tudor : Eba + Sida = Love Ce titlu minunat de film!

Vadim către Băsescu: Când îmi dădeai telefon să-mi ceri voturile PRM, nu mai erai umilit?
“De ce te-oi fi simţit umilit, maestre, de o înţelegere procedurală din Parlament, care nici măcar nu te priveşte? Precizez: era vorba de Vadim Tudor. Dar când îmi dădeai telefon, în calitate de primar al Capitalei, să ceri voturile consilierilor PRM pentru pasajul Basarab, atunci nu mai erai umilit? (…) Când cei 250.000 de votanţi ai mei te-au făcut dintr-un marinar pensionar ditamai şef al statului, n-ai mai fost umilit?”, a declarat Vadim.
13 Septembrie 2008 03:56

Goala pusca

Vezi aici