CONFORM globalsearch.ca CNN SI ASSOCIATED PRESS LOVITURA DE STAT COUP D’ÉTAT IMPOTRIVA LUI MUAMMAR GADDAFI A FOST PLANIFICATA INAINTE DE REBELIUNE

CONFORM globalresearch.ca  CNN si Associated Press – LOVITURA DE STAT IMPOTRIVA LUI MUAMMAR GADDAFI – COUP DE ETAT!

——————————————————————————–
—————————————————————————-
Confirmat de SUA declaraţii NATO, armele au fost furnizate forţelor de opoziţie. Există indicaţii, deşi există dovezi clare atât de departe încât armele au fost livrate la insurgenţilor înainte de atacul de rebeliune.
———————————————–
————————————————————-

Administraţia Obama, în consultare cu aliaţii săi pentru asistarea unei rebeliuni armate, şi anume o tentativă de lovitură de Stat:
——————————————————————————
—————————————————–
———————————-
“Administraţia Obama este gata să ofere” orice tip de asistenţă financiara “pentru al elimina de la putere pe Moammar Gaddafi, secretarul de stat Hillary Clinton a declarat [27 februarie]” ajungând la libieni au fost diferite miscarii, care încearcau să organizeze în est şi cum revoluţia se mişcă spre vest, acolo, de asemenea, “, a spus Clinton.” Cred că modul în care aceasta se misca este prea devreme pentru a spune cum se va juca afară, dar vom fi gata şi pregătiti să oferim orice fel de asistenţă pentru oricine doreşte să aibă din Statele Unite. “Eforturile sunt în curs de a forma un guvern provizoriu, în partea de est a ţării în care Rebeliunea a început la la mijlocul luni.
——————————————————————-

A declarat Clinton, Statele Unite este în pericol si ia mai multe măsuri împotriva guvernului Gaddafi, dar nu a spus ce au fost sau atunci când acestea ar putea fi anunţate.

SUA ar trebui să “recunoască un guvern provizoriu că acestea sunt încercarea de a stabili deja sus …” [McCain]

Lieberman a vorbit în termeni similari, cerând “un sprijin concret, (a) zonă no-fly, recunoaşterea guvernului revoluţionar, guvernul cetăţenilor şi sprijinul pentru ei, cu atât asistenţă umanitară eu le-as oferi arme.”

(Clinton: SUA gata de ajutor pentru opoziţia libiana – Associated, Press, 27 februarie 2011, subliniere adăugată)

Planificarea de invazie

O intervenţie militară este acum avută în vedere de către Statele Unite forţelor NATO în cadrul unui “mandat umanitar”.

- “Statele Unite este în mişcare forţele navale şi aeriene în regiune” pentru a “pregăti întreaga gamă de opţiuni” în confruntarea cu Libia: Pentagonul purtătorul de cuvânt al colonelul Dave Lapan de Marines a făcut acest anunţ [01 martie].
El a spus atunci că “A fost preşedintele Obama, care a cerut armatei să se pregătească pentru aceste opţiuni,” pentru că situaţia în Libia se înrăutăţeşte “(Manlio Dinucci, pregătirea pentru” Operaţiunea Libia. “: Pentagonul este” Repoziţionarea “Navalei sale şi Forţele Aeriene …, Global Research, 22 martie 2011, subliniere adăugată)

Obiectivul real al “Operaţiunea Libia” nu este de a stabili o democraţie, dar a intra în posesia a rezervelor de petrol al Libiei, destabiliza National Oil Corporation (NOC) şi privatizarea în cele din urmă industria ţării de petrol, de transfer şi anume controlul şi dreptul de proprietate asupra averii petrolului Libiei în mâini din străinătate. National Oil Corporation (NOC) este clasat pe locul 25 în rândul lumii Top 100 companii petroliere. (Intelligence Energiei clasează printre NOC 25 din lume Top 100 de companii – Libyaonline.com.)

Libia este printre cele mai mari economii mondiale de petrol cu ​​aproximativ 3,5% din rezervele mondiale de petrol, de două ori mai mult decât cele ale Statelor Unite. (Pentru detalii suplimentare a se vedea Partea II a prezentului articol, “Operaţiunea Libia”, şi Bătălia pentru petrol)

Invazia planificat in Libia, care este deja în curs de desfăşurare este o parte din programul extins de “Bătălia pentru petrol”. Aproape 80 la sută din rezervele de petrol in Libia sunt situate în bazinul Sirte Golful de est Libia. (A se vedea harta de mai jos)

Ipotezele strategic din spatele “Operaţiunea Libia” amintesc întreprinderii anterioare SUA-militară a NATO din Iugoslavia si Irak.

În Iugoslavia, forţele SUA-NATO a declanşat un război civil. Obiectivul a fost de a crea diviziuni politice şi etnice, care în cele din urmă a condus la destrămarea o ţară întreagă. Acest obiectiv a fost realizat prin finanţarea sub acoperire şi de formare a armatelor armate paramilitare, mai întâi în Bosnia (musulmani bosniaci armatei, 1991-95) şi, ulterior, în Kosovo (Armata de Eliberare a Kosovo (KLA), 1998-1999). În ambele Kosovo şi Bosnia, dezinformarea mass-media (inclusiv minciunile simple si confectii), au fost folosite în sprijinul afirmaţiilor SUA-UE care guvernului de la Belgrad a comis atrocitati, justificând astfel o intervenţie militară pe motive umanitare.

În mod ironic, “Operaţiunea Iugoslavia” este acum pe buzele a factorilor de decizie politica externă a Statelor Unite: senatorul Lieberman a “asemănat situaţia în Libia la evenimentele din Balcani din anii 1990, când a spus că SUA” a intervenit pentru a opri un genocid împotriva bosniacilor. Şi prima am facut a fost de a le furniza arme să se apere. Asta e ceea ce cred ca ar trebui sa facem in Libia “(Clinton: SUA gata de ajutor pentru opoziţie libian – Associated, Press, 27 februarie 2011, accentuarea adăugată.

Scenariul strategic ar fi sa impinga spre formarea şi recunoaşterea de un guvern interimar al provinciei sece-sioniste, cu scopul de a rupe în cele din urmă până ţară.

Această opţiune este deja în curs de desfăşurare. Invazia din Libia a început deja.

“consilierii britanici şi francezi militare au sosit în Cirenaica, provincia separatista estul Libiei, … consilieri, inclusiv ofiţeri de informaţii, s-au diminuat de la ambarcaţiuni de război şi rachete de la oraşele de coastă din Benghazi şi Tobruk” (DEBKAfile, SUA consilieri militari în Cirenaica, 25 februarie 2011)

forţele americane şi aliate speciale sunt pe teren in estul Libia, acordarea de sprijin sub acoperire pentru a rebelilor Acest lucru a fost recunoscut atunci când comando britanic SAS a Forţelor Speciale de elita au fost arestaţi în regiunea Benghazi. Ei au fost în calitate de consilieri militari la forţele de opoziţie:

“Opt trupe de comando britanic a forţelor speciale, sunt într-o misiune secretă pentru a pune diplomaţi britanici în legătură cu adversarii de conducere a lui col Muammar Gadaffi în Libia, sa încheiat în umilinţă după ce au fost deţinute de forţele rebele din estul Libia, Sunday Times a raportat astazi.

Bărbaţii, înarmaţi dar în haine civile, au afirmat că au fost acolo pentru a verifica nevoile opoziţiei şi a oferi ajutor “(Top comando Marea Britanie capturat de către forţele rebele în Libia: Raport, Indian Express, 06 martie 2011, accentuarea adăugată).

Forţele SAS (trupe de elita) au fost arestaţi în timp ce escorta un britanic “misiune diplomatică”, care a intrat în ţară ilegal (fără îndoială, de la o navă de război britanică), pentru discuţii cu liderii de rebeliune.

Biroul britanic de externe a recunoscut că “un mica echipa diplomatica britanica [a fost] trimis la estul Libiei să iniţieze contacte cu opoziţia rebela susţinut”. Echipa diplomatica din Marea Britanie “frunze Libia” – World – CBC News, 06 martie 2011).

În mod ironic, nu doar confirma rapoartele de intervenţie militare occidentale (inclusiv mai multe sute de forţele speciale), , de asemenea, recunoscut că rebeliunea a fost ferm spre deosebire de prezenţa ilegală a trupelor străine pe teritoriul libian:

“Intervenţia SAS (trupe de elita) a înfuriat figuri libiene , care a ordonat soldaţilor să fie blocati pe o baza militara adica pe adversarii lui Gadaffi. El ar putea folosi orice dovadă de intervenţie militară occidentală de a mobiliza sprijinul patriotic pentru regimul său.” (Reuters, 06 martie 2011)
—————————————————————
Confirmat de SUA declaraţii NATO, armele au fost furnizate forţelor de opoziţie. Există indicaţii, deşi există dovezi clare atât de departe încât armele au fost livrate la insurgenţilor înainte de atacul de rebeliune.
—————————————————————————
În toate probabilităţile, militare americane NATO şi consilieri de informaţii au fost, de asemenea, pe teren înainte de insurgenţa. Acesta a fost modelul aplicat în Kosovo: forţele speciale de sprijin şi de formare Armatei de Eliberare din Kosovo (KLA), în luni înainte de campania de bombardamente 1999 şi invazia din Iugoslavia.

Ca evenimentele se desfăşoară, cu toate acestea, forţele libiene guvernamentale au recâştigat controlul asupra poziţiilor rebelilor:

“Forţele mare ofensivă pro-Qaddafi a lansat [04 martie] pentru a smulge de la controlul rebele mâinile mai importante oraşe Libia şi centrele de petrol a dus [05 martie], în recucerirea oraşului cheie de Zawiya şi majoritatea oraselor de petrol în jurul Golfului de Sirte În Washington. şi Londra, vorbim de intervenţia militară din partea opoziţiei libian a fost dezactivat de înţelegerea faptului că domeniul inteligentei pe ambele părţi ale conflictului libian a fost prea vag pentru a servi ca bază pentru luarea de decizii. ” (Debkafile, rebelii Qaddafi împinge înapoi. Obama nume panou Libia intel, 05 martie 2011, subliniere adăugată)

Mişcării de opoziţie este ferm împărţit în ceea ce priveşte problema de intervenţie străină.

Diviziune este între mişcare spontană pe de o parte şi Statele Unite au sprijinit “liderii” a insurecţiei armate care sunt în favoarea intervenţiei militare străine pe “motive umanitare”.

Majoritatea populaţiei libian, atât partizanii şi adversarii regimului, se opune ferm orice formă de intervenţie din exterior.

Mass-media de dezinformare

Obiectivele strategice generale care stau la baza invaziei propuse nu sunt menţionate de către mass-media. În urma unei campanii înşelătoare mass-media, în cazul în care vestea a fost literalmente fabricat fără raportarea cu privire la ceea ce era de fapt se intampla pe teren, o mare parte a opiniei publice internaţionale a acordat sprijin de neclintit a intervenţiei străine, pe motive umanitare.

Invazia este la bord desen al Pentagonului. Este programată să se desfăşoare indiferent de cererile oamenilor din Libia, inclusiv de adversarii regimului, care şi-au exprimat aversiunea lor la intervenţie militară străină în derogare de suveranitatea naţiunii.

Navale şi Air Force Deployment

Au fost această intervenţie militară care urmează să fie efectuate ar duce la un razboi toate, un blitzkrieg, implicând bombardarea militare, precum şi ţinte civile.

În acest sens, generalul James Mattis, comandantul de Comandamentul Central al SUA, (USCENTCOM), a mărturisit că înfiinţarea unui “nici o zonă acoperi” ar fi de facto toate implica o campanie de bombardamente afară, care vizează, printre altele, Libia sistemul de apărare aeriană:

“Ar fi o operaţiune militară – nu ar fi spune doar oameni nu pentru a zbura avioane. “Tu ar trebui să elimine capacitatea de apărare aeriană, în scopul de a stabili o zonă nu-acoperi, astfel încât nu iluzii aici.” (General SUA avertizează nu-acoperi zona ar putea duce la război toate-out în Libia, Online Mail, 05 martie 2011, accentuarea adăugată).

Pentagonul mişcă navele sale de război la Marea Mediterană. Portavionul USS Enterprise ar fi tranzitat prin Canalul Suez în termen de câteva zile în urma insurecţiei. ([Link])

navele de război americane amfibie, USS Ponce şi USS Kearsarge, de asemenea, au fost trimise în Marea Mediterană.

400 US Marines au fost expediate către insula grecească Creta “înainte de desfăşurarea lor de pe navele de război în Libia” (“Operation Libia”: puşcaşii marini americani în Creta pentru desfăşurarea libieni, ori de Malta, 03 martie 2011).

Între timp, Germania, Franţa, Marea Britanie, Canada şi Italia sunt în procesul de implementarea nave de război de-a lungul coastei Libiei.

Germania a desfăşurat trei nave de război sub pretextul de a asista la evacuarea de refugiaţi la frontiera Libia-Tunisia. “Franţa a decis să trimită Mistral, sa-elicopter de transport, care, potrivit Ministerului Apărării va contribui la evacuarea a mii de egipteni.” (Către coastelor din Libia: SUA, franceză şi nave de război britanice intră în Marea Mediterană, Agenzia Giornalistica Italia, 03 martie 2011), Canada a expedierii (02 martie) Marinei Frigate HMCS Charlottetown.

Între timp, 17 US Air Force, numit US Air Force Africa pe bază de la Ramstein Air Force Base în Germania este în asistarea de evacuare a refugiaţilor. SUA-NATO facilităţi Air Force din Marea Britanie, Italia, Franta si Orientul Mijlociu sunt în aşteptare

NEWS ALERT – CONFORM CNN – SUA A PREGATIT O LOVITURA DE STAT IMPOTRIVA LUI GADDAFI!

Tripoli, Libia (CNN) – Forţele Coaliţiei au lovit Libia pentru a şasea zi pe fondul întrebări asupra viitorului implicarii internaţionale în efortul de a opri atacurile civile .

Până în prezent, coaliţia a schilodit forta de aer libiene şi a stabilit un nu-acoperi zona de-a lungul coastei naţiunii, US Navy spate Adm Hueber a spus Gerard.

Forţele aliate nu au dat nici un indiciu dacă conducătorul Moammar Gadhafi a fost în conformitate cu un mandat al Naţiunilor Unite pentru a opri atacurile împotriva civililor.

Dar un oficial american a declarat, deşi rebelii sunt într-o poziţie mai bună, forţele de domnitorul au încă marginea superioară.

Ele rămân capabile de a efectua atacuri asupra opoziţiei, sunt relativ bine organizate şi continuă să lupte în mod eficient, a declarat oficialul.

Coaliţie ar trebui să sprijine rebelii libiene?
———————————————–
Haos in Libia: “extraordinar de murdar”

Pregătirea pentru luptă în Libia Între timp, exploziile s-au auzit într-o zona de la est de Tripoli. forţele de coaliţie au bombardat într-o suburbie din Tajura Tripoli, a declarat un oficial guvernamental.

Televiziunea de stat libaneza a arătat imagini de organismele carbonizate ai 18 civili şi oficiali militari care au murit în atacul de coaliţie în Tajura.

Liderii forţelor de coaliţie au respins in trecut rapoartele libiene care civili au fost ucişi de către loviturilor aeriene.

“Nu este posibil ca de civili au fost o parte din ziua de azi de orice atac aerian,” a declarat Joint Task Force Operaţiunea Odyssey Dawn Lt. Cmdr. Hoeft Jim.

Forţele lui Gaddafi au atacat, de asemenea, oraşul Misrata în noaptea de miercuri ca fiind rezidenţi implorat comunităţii internaţionale să ajute.

Gadhafi a atacat forţele din spitalul principal al oraşului, unde 400 de oameni – aproximativ jumătate dintre ei pacienţi – au fost la vremea respectivă, a spus un martor.

La un moment dat, decojirea apărut fără răgaz de 40 de minute, a spus el.

“Acum, din fericire, nu mai decojirea, dar situaţia este atât de gravă încât toate echipele aici – medici, pacienti -. Sunt paralizate, speriate”

El a solicitat intervenţia internaţionale de protecţie a civililor în interiorul instituţiei.

Nimeni nu poate lucra, deoarece ambulanţele nu pot părăsi spitalul, care a pierdut de energie electrică şi foloseşte un generator de putere, a spus el.

Martor a spus lucrurile s-au liniştit, lângă spitalul din Misrata începutul lui Joi, dar au existat rapoarte de lunetisti ascunzandu-se pe acoperişurile în oraş şi situaţia a fost prea periculoasa pentru ambulanţe să părăsească spitalul.

Oficialii de la spital sunt planificate pentru a răspunde mai târziu pentru a vedea dacă au nevoie pentru a închide spitalul din cauza problemelor de siguranţă, a mai spus martorul.

Casa Albă răspunde la întrebări Libia
———————————-
Care ar putea fi sfârşitul jocului în Libia?

Liderii militari vorbesc despre rolul SUA în Libia Subiecte conexe
Libia
sunt îngrijoraţi de viitorul coaliţiei.

Preşedintele SUA, Barack Obama se confruntă cu întrebări despre cine va prelua comanda misiunii şi care va fi strategia de ieşire. NATO a declarat miercuri că va decide în scurt timp ce rolul său în cadrul operaţiunii vor fi, adăugând că alianţa este bine pregătit.

Calendarul pentru o tranziţie a conducerii militare vor veni în zilele urmatoare, a spus Obama în această săptămână.

Criticii sunt, de asemenea, apel pentru o explicaţie mai clară a politicii americane în naţiune din Africa de Nord.

Obama, care tocmai a încheiat o excursie de cinci zile în America Latină, a insistat că scopul misiunii militare ONU-sancţionată este strict pentru a preveni o criză umanitară.

Concret, mandatul ONU solicită pentru protejarea rebeli Libia şi a altor civili de la atacuri de către forţele loiale forte.
————————————
————————
Oficialii americani au indicat că speră ca fortele dictatorului vor fi eliminate rapid de către forţele în prezent loiali lui, deşi nu au cerut în mod public pentru o lovitură de stat.
—————————-
Criticii au spus că a fost consultare administrare inadecvată cu Congresul înainte de începerea misiunii militare peste week-end. Ele sunt de asemenea întrebări peste costul conflictului şi consecinţele, precum şi Endgame SUA.

Misiunea Oficialii au declarat că civilii nu sunt asigurati de bombardari.

jeturi Coaliţiei sunt folosite bombe inteligente pentru a direcţiona forţele mecanizate a Libiei contra Brigadei 32, a spus Hueber. Brigada este condusă de unul dintre fiii lui Gadhafi şi este pe deplin angajat în luptă.

“Este un mediu extrem de complex şi dificil”, a spus despre Hueber “Iar obiectivul nostru principal este de a interzice aceste forţe înainte ca acestea să intre în oraş … tăiat liniile lor de comunicare şi ia tăiat comandă şi control”, a spus el.

Franţa a lansat campania de aer, şi Marea Britanie şi Statele Unite au urmat.

Germania nu participă la acţiunea militară, chiar dacă este de acord cu rezoluţia Naţiunilor Unite, în principiu, şi sa mutat miercuri pentru a se asigura că navele sale au fost departe de luptă.

Marea Britanie a anunţat o reuniune internationala pentru martea viitoare pentru a evalua situaţia din Libia.

Le Figaro: Parodia de proces a Ceauşeştilor, moştenirea unei ţări zgârcite cu amintirile – Nomenclatura comunistă “a confiscat revoluţia”

Nicolae Ceausescu

ANDREEA BANICA

Elenasi Nicolae Ceausescu LEGATATI SI EXECUTATI

În urmă cu 20 de ani epoca Ceauşescu se încheia cu împuşcarea cuplului dictatorial în urma unei “parodii” de proces. Aceasta este moştenirea unei Românii postcomuniste zgârcită cu amintirile, scrie “Le Figaro”, în ediţia de astăzi

“Chiar dacă nu o mărturiseşte, Dan Voinea, ştie că pe 25 decembrie 1989, a devenit o marionetă a istoriei. Avea atunci 39 de ani şi era judecător de instrucţie. În ziua aceea de Crăciun, generalul Stănculescu, ministrul Apărării în abia formatul Front al Salvării Naţionale, care a preluat puterea după înlăturarea comuniştilor, i-a telefonat pentru a-i cere să participe la judecarea dosarului cuplului dictatorial, aflat în arest la Târgovişte”, scrie trimisul special al publicaţiei franceze, Arielle Thedrel.

Nicolae Ceausescu India

“Dacă Ceauşecu nu era împuşcat în ’89, acum era sigur senator”

“Eu mă aşteptasem la un proces în adevăratul sens al cuvântului, însă oameni sus puşi doreau capul Ceauşeştilor. Nimeni nu mi-a spus că vor fi împuşcaţi imediat după”, declară Dan Voinea.

În total, procesul în care s-a decis executarea cuplului dictatorial a durat o oră. “Ceauşeştii au refuzat să facă apel. Au fost conduşi în curtea cazematei. Trei soldaţi au executat pe loc sentinţa”, îşi aminteşte Voinea.

Fostul procuror militar declară că moartea tiranilor nu a servit la nimic. Nomenclatura comunistă “a confiscat revoluţia”. Adaptaţi la noile vremuri, foştii comunişti deţin şi astăzi puterea economică şi politică în România. “Dacă nu ar fi fost împuşcat în 1989, Ceauşescu ar fi fost astăzi senator”, adaugă cu ironie Voinea.

Dosare dispărute

Muzicologul Ladislau-Antoniu Csendes, care conduce Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), afirmă că acest organism deţine, în prezent, aproximativ 90% din arhiva vechii Securităţi. Ţine însă să precizeze că acestă estimare este, de departe, una optimistă.

CNSAS a fost creat în 1999, însă a devenit funcţional, cu adevărat abia după preluarea puterii, în urma alegerilor din 2004 de către preşedintele Traian Băsescu.

Securitatea era un stat în stat. Pentru ea lucrau milioane de informatori, stabilise reguli absurde menite să convingă populaţia că fiecare mişcare era controlată şi supravegheată de ea. Puţinii disidenţi erau condamnaţi fie la exil, fie la domiciuliu forţat.

Istoricul Marius Oprea este absolut convins ca multe dintre dosare vechii Securităţi au dispărut. Istoricul refuză să creadă că o “maşinărie birocratică tentaculară, precum Securitatea, chiar mai paranoică decât sora ei est-germană, Stasi”, a lucrat mai puţin bine decât aceasta.

“Arhivele Stasi reprezentau 160 de kilometri liniari şi ştim că la momentul căderii zidului Berlinului, agenţii săi au distrus 20 de kilometri în două luni. Vă puteţi imagina ce s-a putut face aici în 10 ani”, a declarat Oprea, care conduce Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului.

Mungiu a realizat “Amintiri din Epoca de Aur” deoarece “comunismul a ajuns o abstracţie în România”

Într-o ţară fără tradiţii democratice, Cristian Mungiu s-a înhămat la realizarea unui film, “Amintiri din Epoca de Aur”, deoarece “în România, comunismul a ajuns o ajuns o abstracţie”. “Nimeni nu se simte responsabil de ce s-a întâmplat în trecut: Toată lumea preferă să creadă că singurul vinovat este Ceauşescu, air el este oricum mort”, a justificat Mungiu realizarea lung-metrajului “Amintiri din Epoca de Aur”.

Iliescu, un ideolog marxist fără remuşcări

La 79 de ani, Ion Iliescu, fost şef de stat, vorbeşte ca un adevărat ideolog marxist fără remuşcări. În iunie 1990, Iliescu făcea apel la minerii din Valea Jiului pentru a-i “calma” pe studenţii care protestau în Piaţa Universităţii din Capitală. Aceste “mineriade” s-au încheiat cu 60 de morţi şi sute de răniţi. Un proces menit să determine rolul jucat de Iliescu în cadrul acestor evenimente, nu a făcut altceva decât să-l “albească” pe fostul şef de stat, continuă “Le Figaro”.

De asemenea şi fostul responsabil cu afacerile externe ale Securităţii, generalul Nicolae Pleşiţă, a fost îngropat cu toate onorurile în momentul în care a decedat la 80 de ani într-un spital bucureştean. Pleşită a făcut obiectul mai multor anchete judiciare pentru atentatul din 1981 care a vizat sediului din Berlin al postului de radio Europa Liberă.

Băsescu, a ocupat în comunism un post la care doar oamenii “siguri” aveau acces

Cotidianul francez scrie că postul ocupat de actualul şef de stat, Traian Băsescu, în timpul regimului comunist, de şef al Agenţiei româneşti pentru navigatie la Anvers, era un post la care aveau acces doar oamenii considerati «siguri» de regim.

O comisie condusă de istoricul Vladimir Tismăneanu i-a cerut preşedintelui Băsescu revizuirea în scădere a pensiilor ofiţerilor poliţiei politice din perioada comunistă. Cerea comisiei a rămas fără răspuns, ca şi cum şi pentru preşedintele Băsecu este mai bine că regimul comunist să rămână o “abstracţie” pentru români, încheie jurnalistul francez.
Le Figaro

Generalul Victor Stanculescu: “A fost nevoie de atitea morti pentru ca sa fie executati Ceausestii. De ce ? intrebati-l pe Ion Iliescu” vezi minutul 00:41- Tuesday, November 3, 2009 DER SPIEGEL “Tensions were stirred up at the time to create reason to kill Ceausescu,” says former General Stanculescu, by whom? you’d have ask Iliescu” – senzational ! VIDEO!

Ion Iliescu
Traducere:

In afara catorva opozanti declarati ai regimului se mai aflau generali in uniforma de gala si membri de prima marime ai partidului comunist, iar in mijlocul tuturor Ion Iliescu, odata favorit al lui Ceausescu (Who was once Ceausescu’s crwon prince) dar ulterior cazut in dizgratie. Dupa 18 ani de marginalizare, a profitat de acea oportunitate.

Ion Iliescu:
haosul extins din decembrie 1989 a fost agravat de relatari fabricate la sediul Televiziunii controlate de lideri ai FSN, potrivit carora apa potabila ar fi fost otravita, armata era epuizata si “teroristi” necunoscuti erau in solda contrarevolutiei.”
Ion Iliescu:
Teroristii au existat in cadrul Securitatii, armatei si fortelor speciale”
______
Cu titlul “Creating a ‘Reson to Kill Ceausescu’ scrie DER SPIEGEL
‘Tensions were stirred up at the time to create reason to kill Ceausescu,” says former General Stanculescu, by whom? you’d have ask Iliescu
“Es wurden damals Spannungen geschürt, um einen Grund zu haben, Ceausescu umzubringen“, sagt heute General a. D. Stanculescu. Von wem? “Das muss Iliescu beantworten.”

Traducere: “Tensiunile erau exacerbate la acea vreme pentru a crea un motiv de a-l ucide pe Ceausescu”, spune Stanculescu. Intrebat “de cine?” fostul general a raspuns: “Intrebati-l pe Iliescu”.
“Der Vorwurf, den Stanculescu 20 Jahre später unausgesprochen erhebt, führt zur Kernfrage der Revolution. Wenn die “Terroristen” von den Front-Führern erfunden oder gelenkt wurden, dann war der Schauprozess gegen Ceausescu nicht nötig und der Tod Hunderter Unschuldiger ein Verbrechen, für das sich die Umstürzler zu rechtfertigen hätten
Traducere:

Este o acuzatia implicita pe care Stanculescu o aduce 20 de ani mai tarziu problemei de substanta a revolutiei. Daca “teroristii” au fost inventati sau controlati de liderii FSN, procesul-farsa al lui Ceausescu nu a fost necesar iar moartea a sute de oameni nevinovati a fost o crima pentru care liderii loviturii ar trebui sa fie trasi la raspundere.

Securitatea l-a tinut pe Ceausescu in ignoranta privind situatia reala din tara”, a afirmat fostul general Stanculescu. A amintit ce s-a intamplat in acele ore dramatice, cand a descoperit ca tocmai a fost promovat in functia de ministru al apararii pentru a-l inlocui pe Vasile Milea.

Cei care au condus tribunalul impotriva dictatorului au sustinut ca acest lucru era necesar pentru a se pune capat violentei si anarhiei din strada. Dar de ce majoritatea celor 1.104 morti din aceasta perioada zbuciumata au murit numai dupa ce Ceausescu a fugit din capitala? Cine a tras in cine si cine a dat ordinul?, se intreaba Der Spiegel.
A existat un grup de potentiali insurgenti, veterani de partid, militari si elemente din cadrul Securitatii, care se gandisera la rasturnarea lui Ceausescu de mai mult timp.
DER SPIEGEL
se intreaba “Oare aceasta echipa de contemporani abili se nimerise sa fie “in gara” atunci cand a trecut “trenul revolutiei”, asa cum a spus vicleanul Brucan mai tarziu? Sau a fost un mic grup de conspiratori loial Moscovei de la care Brucan, asa cum a sustinut, a primit binecuvantarea Kremlinului de a-l rasturna pe Ceausescu in 1988?

In prezent, Iliescu nu ar mai mentiona “obiectivele nobile ale comunismului” pe care Ceausescu le-a tradat. Dupa 1989, Iliescu a avut doua mandate si jumatate neconsecutive de presedinte al Romaniei.

Ion Iliescu: “prin autoritatea morala pe care am dobandit-o in cei 18 ani de opozant fata de Ceausescu”.
La 20 de ani de la sfarsitul dictaturii in Romania, aceasta misiune este inca controversata, subliniaza revista germana. A fost oare executia lui Ceausescu cu adevarat un punct de rascruce in calea Romaniei spre libertate? Sau a fost pacatul originar al tinerei democratii, asa cum a afirmat cu manie disidentul in exil scriitorul Paul Goma, avand in vedere ca “Ceausescu a fost furat de la cei care au suferit sub regimul lui”, in urma condamnarii secrete si a impuscarii lui.

CEAUSESCUA
Nicolae Ceausescu and his wife Elena share a toast in 1973. The pair were executed after being toppled from power(rasturnati de la putere)  and put on a show trial on Dec. 25, 1989. They were killed by a firing squad. DER SPIEGEL

SPIEGEL

SPIEGEL

STANCULESCU

Grigore Cartianu redactor sef Adevarul: “Recent a aparut pe agentie internationala , am printul la mine la redactie. Un reportaj facut de un ziarist american daca nu ma insel, si printre altele sta de vorba cu Stanculescu, si Stanculescu spune ceva acolo pe care nu l-am vazut in alta parte pina acum 20 de ani. Intrebat fiind; de ce a fost nevoie de atitea morti, si a spus, a fost nevoie de atitea morti pentru ca sa fie executati Ceausestii.

Reporter: cine este responsabil pentru acesti morti ca sa fie executati Ceausestii? Stanculescu; intrebati-l pe Ion Iliescu.

Nicolae si Elena Ceausescu

Nicolae si Elena Ceausescu

Pe 21 decembrie 1989 Ion Iliescu s-a dus intr-un loc, si solicitat celor doi ofiteri de securitate sa-l insoteasca la televiziune, vezi minutul 03:15. VIDEO

Marea Britanie a dat un semnal direct securitatii romane in data de 19 decembrie 1989 “este momentul ca securitatea romana sa treaca la actiune pentru a indeparta regimul lui Nicolae Ceausescu”

Iulian Vlad l-a contactat pe Milea si i-a cerut sa aterizeze avionul fortat , avionul cu care se intorcea Nicola Ceausescu din Iran la Mihail  Kogălniceanu urmand sa fie gazduiti la unitatea Vasile Lupu, Milea a raspuns, nu, nu acum, este in pregatire.


Adevarul despre Ceausescu Moscova Malta Iulian Vlad

Ion Iliescu; “N-au nimic de a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului stiintific. Au a intinat numai, numele Partidului Comunist Roman(…).”

Ion Iliescu impreuna cu Nicolae Ceausescu
Victor Stanculescu;Ion Iliescu mi-a spus in 24 decembrie 1989 că o să se facă o judecată şi trebuie şi o soluţie „Ca ei să dispară”
(adica sotii Ceausescu)
Nicolae Ceausescu pictat

Ion Iliescu Ceausescu
La ora 14, căpitanul de rangul I Emil Cico Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”[19]. Peste circa o jumătate de oră, Ion Iliescu a venit la Televiziune, unde a fost salutat cu entuziasm de Teodor Brateş (“Teodor Brateş: Ion Iliescu e fiul unui revoluţionar, unui patriot, el însuşi patriot.”) coordonatorul emisiei din studioul 4, care transmitea revoluţia română în direct. Ion Iliescu a luat cuvântul în jurul orei 14.45 .  

Bibliografie:
“E un început în tot sfârşitul… Culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17 – 25 decembrie 1989, Bucureşti, Societatea Română de Radiodifuziune, 1998, p. 183″

Ion Iliescu

Ion Iliescu; “Cu contributia cu participarea cu prezenta oamenilor muncii, cu participarea activa a poporului, si nu a unor coducatori care s-au auto-intitulat conducatori sau auto-intitulat alesi al poporului sau auto-intitulat comunisti . N-au nimic de a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului stiintific. Au a intinat numai, numele Partidului Comunist Roman(…).”

Ion Iliescu Elena Ceausescu

 Ceausescu hORACeausescu General Trage Cu Arcul China

Ceausescu

Interviu cu colonelul Vasile Maluţan care a fost pilotul personal al lui Nicolae Ceauşescu. Cu medicul Nicolae Deca si cu Nicolae Petrisor. VIDEO

 Publicat de Ovidiu Bran pe: Sep 30, 2009 @ 23:04
Ceausescu

Am scris primul interviu din 1993 publicat cu Vasile Malutan  Nicolae Deca si cu Nicolae Petrisor. Document istoric ! Dupa cum stiu, nici-un ziar nu a publicat asemenea interviuri

BIBLIOGRAFIE:

THE LAST DAY by Arnaud HAMELIN – Sunset Presse – 1993
Stenograma audierii lui Vasile Malutan la Comisia „Decembrie 1989“- 25 mai 1995
Comisia Senatorială 30 mai 1995 maiorul Florian Raţ, Căpitanul Marian Rusu, Ilie Ceauşescu, în 1994. Stănculescu, în 1993.
Comandantul regimentului, comandorul Ioan Suciu (condamnat ulterior în dosarul „Ţigareta 2” alături de Gheorghe Truţulescu) 1994, Comisiei „Decembrie 1989”. (citeste mai jos)

Ana Bunea, administratorul domeniului administrat acum de RA-APPS, era îngrijitoare în 1989.
(Cititi mai jos declartaia Anei Bunea, Florian Rat)
Adevarul ro

Inginerul Marius Popescu, Nicolae Vlad sef ferma la Avicola Titu..

Tinichigiul din Salcuta Vasile alexe soferul ocazional care s-a dus impreuna cu ing. Marius Popescu cu o Dacie alba spre farmacia Titu-Targ, de la farmacie respectiva inginerul Marius Popescu  l-a anuntat pe Teodor Brates ca sotii Ceausescu au plecat cu doctorul Deca intr-o masina, si i-a dat si numarul de masina (Dacie Rosie 4B-2646) spre Pitesti, ceva mai tarziu a sunat inca odata la TVR si l-a anuntat (in jurul orei 13:00 pe George Marinescu ca Ceausescu a plecat spre Targoviste si nu spre Pitesti . 

Securistul Marian Rusu s-a desprins de sotii Ceausescu la Salcuta pentru ca nu era loc in masina lui doctorul Deca in jurul orei 13:32 
 Securistul Florian Rat s-a desprins de sotii Ceausescu in jurul orei 14.20  în spatele Liceului «Ienăchiţă Văcărescu» pentru ca cand s-a intors nu i-a mai gasit pe Ceausescu dar s-a intalnit cu Marian Rusu.
Sotii Ceausescu legati ora 14.48

De remarcat ca Securistul Marian Rusu avea la el o geanta, si un pistol Stecikin pe care a primit-o la plecarea de la Snagov. Cand au sosit la Salcuta-Titu cu elicopterul, s-a despartit de sotii Ceausescu si de Florian Rat motivul (pretextul) ca nu era loc in masina medicului Nicolae Deca, si s-a urcat intr-o alta masina Dacie alba condusa de soferul Nicolae Vlad, sef de ferma la Avicola Titu spre Bucuresti, in timp ce Ceausescu era dus la Titu Targoviste Pitesti, in loc la Pitesti asa la sfatuit medicul Deca pe sotii Ceausescu. Audiat la Comisia Senatoriala 30 mai 1995, securistul Marian Rus a marturisit: Aveam cu mine o geantă pe care am primit-o la plecarea de la Snagov, precum şi pistolul Stecikin. Am mers până unde se bifurcă drumul spre Bucureşti şi Târgovişte, la Bâldana.

Aici s-a terminat benzina maşinii. Am lăsat pistolul şi încărcătoarele sub scaunul din dreapta, am deschis pe drum geanta, în care era un plic mare, alb. Plicul nu era lipit. În el erau nişte carnete CEC, pe care mai târziu le-am predat. Erau pe numele lui Valentin, Zoia şi Nicu Ceauşescu. Câte unul nominal şi câte unul cu parolă. Mai era şi un libret pe numele fiului lui Valentin. În total, şapte carnete. Valoarea totală era de trei milioane şi jumătate de lei”. de la Baldana Vlad a plecat cu un Lăstun spre Târgovişte.

Ceausescu

Dă-i drumul! Hai să întoarcem spre Piteşti!». Eu zic: «Nu mai putem să întoarcem, hai să mergem spre Bucureşti! Eu nu am benzină», aveam şi instalaţie pe gaz, că ăsta a fost norocul meu. Avea o servietă maro, cu cifru. A început şi a scos plicuri. Desfăcea, îşi băga el în buzunar ce era în ele. Ce nu-i trebuia îmi lăsa mie în maşină. «E vreo apă, vreo pădure, pe undeva?», mă întreba. Mă gândesc: vrea să mă omoare ăsta. M-am văzut mort. Parcă vedeam şi cum mă plângeau toţi. Apoi, la Bâldana, m-am prefăcut că am rămas fără benzină şi am scăpat de el, (Marian Rusu) că a plecat cu un Lăstun spre Târgovişte. M-am dus apoi la Miliţie, la Tărtăşeşti. Lăsase la mine în maşină un fular, servieta aceea cu cifru şi pistolul.

După ce au ajuns în Capitală, ultimele gărzi de corp ale Ceauşeştilor s-au deplasat la Comandamentul trupelor de grăniceri, unde căpitanul Rusu a predat CEC-urile Ceauşeştilor, iar maiorul Raţgeanta cu armament. Acestea au fost preluate personal de colonelul Teacă, şeful Comandamentului, care a dispărut cu ele din clădire. „S-a dus la Ministerul Apărării Naţionale. Când s-a întors, ne-a spus că le-a predat acolo şi că generalul Iulian Vlad ştie de noi”.

Şoferul Daciei albe, inginerul Vlad Nicolae, spune că a trăit momente de groază de-a lungul celor 18 kilometri, de la Sălcuţa la Bâldana. „Securistul ei, Marian Rusu, s-a suit la mine în maşină. Plecând Ceauşeştii, împreună cu inginerul Popescu, pe care-l cunoşteam bine, am vrut să punem mâna măcar pe ăsta. În momentul ăla, când s-a urcat în maşină, «hai să-l prindem!». Când să pun mâna pe el (Ceausescu), a scos pistolul şi mi l-a pus la cap. Zice: «Gata!

—————-
Vasile Malutan: Am plecat, am decolat şi am venit spre Otopeni “Am raportat că sotii Ceausescu s-au urcat într-o maşină roşie”.

VASILE MALUTANVasile Maluţan : „Ceauşescu mi-a cerut să-i raportez generalului Rus că are nevoie de două elicoptere mari, cu trupe pentru însoţire, că se simţea descoperit. Nu avea gardă ca lumea. Şi a insistat pe treaba asta. Am luat legătura cu Rus, care zice: «Discută direct cu Tenie şi raportează-i ce mi-ai raportat mie!». Adică, ordinul lui Ceauşescu”. Colonelul Petru Tenie se afla la comanda flotilei prezidenţiale de la Snagov.
Maluţan continuă: „Am făcut cum mi-a ordonat generalul Rus, mi s-a dat legătura, am vorbit cu Tenie. Şi Tenie zice: «Vasile, fii atent că, din momentul de faţă, nu se mai ridică niciun elicopter! Aşa că, orientează-te!». Lucrul acesta m-a încurajat extraordinar. Discuţia avea loc la ieşirea din Palat. Ceauşescu a stat pe scări, lângă mine, să audă ce vorbesc. M-a auzit ce am vorbit… A dat din mână nemulţumit… Dar el pe Tenie nu l-a auzit! N-a ştiut că Tenie mi-a spus treaba asta. Eu lui Ceauşescu i-am raportat că elicopterele se pregătesc şi… or să vină. Îmi pregăteam o minciună - că voiam să plec de la Snagov – şi să-i zic că trebuie să schimbăm elicopterul, că l-am suprasolicitat la decolarea de pe CC şi nu prezintă garanţie. Dacă vrea să plece de aici şi să decoleze din nou, eu nu-i mai garantez că ajungem întregi!”.

Stanculescu„M-am grăbit spre minister, să aflu ce se întâmplă cu zborul şi dacă totul este sub control. Sincer să fiu, şi mie îmi era frică, pentru că nu ştiam încotro se vor duce. Dar când am ajuns la minister, am avut o imagine care m-a frapat: Ilie Ceauşescu era în biroul ministrului Apărării!“, a declarat Generalul Victor Atanasie Stănculescu, în 1993, Comisiei „Decembrie 1989“.

Pilotul Vasile Maluţan a reconstituit în 1995, la Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, primele momente de după aterizarea elicopterului lângă Sălcuţa. „Raţ a fugit repede la şosea, să găsească o maşină.

Ilie Ceauşescu: „Esenţa discuţiilor cu ataşatul militar sovietic a fost ca, în situaţia aceea destul de tulbure, să nu se implice în evenimentele din România. Apoi i-am mai spus: «Dumneavoastră aveţi o mare influenţă asupra Ungariei. Faceţi tot ce este posibil ca Ungaria să nu intervină! Să nu trimită trupe aici!», iar el a zis: «Facem! Facem!»“. era putin dupa 12.

____________________

FUGA CEAUSESTILOR:

Vasile Malutan
La ora 11.30, 22 decembrie 1989 Vasile Maluţan primeste ordin de la generalul Horia Opruţa – si de la colonelul Petre Tenie ( şeful lui ierarhic la flotilă) - de decolare de pe baza aeriana de langa capitala (elicopter alb Dauphin nr. 202).

Elicopter tip Dauphin

Vasile Maluţan; am luat-o de la nord spre centrul orasului spre piata palatului. Am aterizat pe terasa sediului Comitetului Central. Am ramas acolo jumatate de ora cu motoarele pornite, asteptand sa vedem ce se-ntampla. Nicolae si Elena Ceausescu erau speriati, aproape ca nu aveau putere sa mearga, erau carati de garda lor. Fostul premier Manea Manescu si consilierul Emil Bobu erau cu ei. Doi ofiteri de la Directia a V-a a Securitatii – capitanul Marian Rusu (aghiotantul Elenei), maiorul Florian Rat (aghiotantul lui Ceausescu si trei membrii ai echipajului copilotul Mihai Stefan si mecanicul Stelian Dragoi
CC

Audierii la Comisia „Decembrie 1989“- 25 mai 1995 -În locul maiorului Florian Raţ trebuia să fie un alt ofiţer din Direcţia a V-a, Vasile Tălpeanu, care era de serviciu în ziua aceea ca aghiotant al lui Ceauşescu. Tălpeanu a dispărut, „s-a ascuns“ - a mai declarat Maluţan – „pentru că n-a vrut să mai apară lângă Ceauşescu“. În schimb, Florian Raţ, care nu era de serviciu în garda preşedintelui, s-a agăţat de elicopter. În 1990, la propriu-i proces, a fost întrebat: „De ce te-ai urcat, totuşi?“ „Mi-a fost frică să rămân acolo! Am văzut ce vine în urma noastră…“ În urma lor veneau zeci, sute de revoluţionari furioşi.

AAAELICOPTER
„După ce am luat înălţimea de siguranţă, am intrat în viraj către nord şi mi-am dat căştile jos de pe urechi, ca să pot să comunic cu Ceauşescu, căci el nu avea căşti. Când voia să-mi spună ceva, mă bătea pe umăr, iar eu întorceam capul. L-am întrebat: «În ce direcţie…?» Zice: «Ai luat legătura cu judeţele astea apropiate, cu Argeşul, cu Doljul…?» Zic: «N-am luat legătura cu nimeni». Nu mai răspundea nimeni la radio prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sfătuit puţin cu Madam şi mi-a indicat să merg către Snagov. Atunci, eu am comunicat la bază că mergem către «Balta Mică» – aşa era ştiut Snagovul: «Balta Mic㻓.
Când a trecut pe deasupra Aeroportului Otopeni, Maluţan a fost întrebat de un coleg de la bază: „De ce nu aterizezi aici?“. „Deocamdată respect un ordin“, a răspuns pilotul.  Malutan, in 25 mai 1995 declarase: „Mă gândeam la el, că era încă preşedinte şi…“ La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov.

SNAGOV
25 mai 1995- Vasile Maluţan
„De obicei, aterizam în faţa Palatului. Când am ajuns deasupra Pieţei, venind dinspre Athenee Palace, am raportat prin radio că nu se poate ateriza din cauza mulţimii. Am fost întrebat: «Pe clădire poţi să aterizezi?». «Da, bineînţeles că pot», i-am răspuns. Şi am aterizat pe terasă. Terasa era pregătită, pentru că am văzut antene de televizor care erau culcate jos, aveau un sistem de rabatare, aşa… Am aşteptat douăzeci şi ceva de minute. Pe timpul staţionării n-am redus motoarele, le-am lăsat la relanti. Oricând puteam să… Când soţii Ceauşescu au apărut la elicopter, cei din gardă îi aduceau mai mult pe sus. Erau atât de speriaţi! Aveau nişte feţe transfigurate. S-au urcat buluc în elicopter, iar mecanicul de zbor de-abia a avut loc să închidă uşa. Eram prea mulţi. Mecanicul s-a aşezat între scaunul lui Ceauşescu şi uşă, aşa, puţin înghesuit, ca şi cum ar fi stat în braţe. Şi am decolat“,
L-am intrebat pe Ceausescu unde mergem, dupa o scurta sfatuire, el si Elena mi-ai spus s-o iau catre Snagov (decolarea 12.08.) Peste  11 minute am aterizat (12.21)

SNAGOV

M-au chemat la telefon, la palat, comandantul aviatiei si al unitatii (Iosif Rus)

VASILE MALUTANAm înţeles că a fost ocupată de demonstranţi. Şi mi-am dat seama că, din momentul ăsta, trebuie să se întâmple ceva… Adică, trebuie să «divorţăm» de Ceauşescu – aşa am gândit-o eu atunci. După care m-am dus la elicopter. Am vorbit cu băieţii: «Uite, măi băieţi, am încercat şi treaba asta, să reuşim să-l păcălim, să fugim cu elicopterul la unitate. N-a fost de acord». Eu nu ştiam ce forţe au ei acolo. Că dacă ştiam că sunt numai doi soldaţi şi nu ştiu ce… porneam motoarele şi fugeam!”.

Dar aventura de la Snagov nu se încheiase. Pilotul prezidenţial îşi continuă povestea. „Am fumat o ţigară şi mă cheamă iar în interior. «Băi, ia, mă, legătura din nou cu ăştia, ce dracu’ întârzie atâta? Să chemi elicopterele!». Deci, el o credea pe aia: că vin elicopterele. Am luat legătura cu unitatea… cu Tenie, bineînţeles, că vorbeam de formă! Zic: «Ce faceţi cu elicopterele?! Uite, tovarăşul preşedinte aşteaptă elicopterele alea!». Iar Tenie: «Băi, ţine-l de vorbă!».

Eu îmi făceam planul cum să fug de aici. Cum să scap de ei. A doua oară… Iar am plecat către elicopter. Dar m-au mai chemat o dată! «Băi, vino înapoi şi dă din nou telefon, să vină ăştia!». Mă întorc înapoi – iar telefonul de formă… Acelaşi telefon – degeaba… Şi am plecat. «Eu mă duc şi vă aştept la elicopter». Dar le spun că nu mai pot să-i iau pe toţi, de acolo nu mai pot decola cu toţi, că n-am unde să-i dau drumul la vale, aşa cum a făcut de pe CC. Şi zic: «Intru în copaci… Nu se poate!» Atunci, Manea Mănescu şi cu Bobu au zis că se descurcă ei cu vreo maşină, ceva…”

După ce mi-a spus Rusu că a căzut Televiziunea, Ceauşescu mă trage de mânecă şi mă întreabă dacă «servesc cauza». La care m-am uitat aşa, puţin… că eu nu am mai auzit cuvântul ăsta! Era vreo parolă între cei care lucrau în CPEx… Nu i-am răspuns nimic. Am cerut permisiunea să plec la elicopter. Acolo, zic: «Băieţi, nu ştiu cum ieşim din povestea asta, dar oricum, noi pornim motoarele».

M-am înţeles cu mecanicul – zic: «Înainte de a apărea ei, tu eşti atent, dacă am pornit şi al doilea motor şi ţi-am făcut semn că suntem gata de decolare, te-ai urcat, ai tras uşa şi… am şters-o!» Cu scările lăsate, ca şi cum îi aşteptam pe ei… Zic: «Şi dacă apar cumva, o să poată să dea ordin la ăştia să tragă în noi. Deci, pornim motoarele şi o ştergem la unitate, că pe traseu nu ne dă nimeni jos!» Ştiam noi cum să ajungem să nu ne dea nimeni jos: să nu ne ridicăm prea sus! Şi pornesc primul motor. Când au auzit zgomotul motorului, au venit alergând către elicopter. N-am avut ce face! Dacă dădeau ordin să se tragă? Dacă trag, ne omoară ca pe nişte proşti. Că nu ştiam ce au în cap”, povesteşte Maluţan.

„Înainte de a decola, Ceauşescu a spus: «Mergem spre Boteni!». Dar eu, fără să-i raportez lui, am venit spre Otopeni. Am trecut la verticală chiar. Dar şi-a dat seama imediat! La vreo două-trei minute. Şi mă bate pe umăr: «Da’ de ce mergi spre Otopeni?». «Păi, nu mi-aţi spus să ridicăm alea două… să vedem ce fac ăia acolo…?!» Eu – crezând că îl conving să aterizăm la Otopeni! Mă simţeam în siguranţă la Otopeni, că eram la mine în unitate, nu? Şi ajungem. N-a mai comentat”.În acest moment, lui Nicolae Ceauşescu îi licăreşte o speranţă: dacă totuşi se ridică elicopterele? Dacă Armata totuşi n-a trădat? Maluţan: „Trecând la verticală, la Otopeni, unul dintre mecanicii noştri de bord de la sol zice: «Ai radio deschis, cumva?».

Zic: «Uite că nu m-am gândit la asta». Şi pun frecvenţa Radio România – programul 1. Şi ascult în căşti ce se întâmpla! Numai noi, echipajul, auzeam treaba asta. Lucrul ăsta mi-a întărit hotărârea de a scăpa de Ceauşescu. L-am întrebat dacă vrea să aterizeze în incinta unităţii. A refuzat: «Nu, ia-o către Piteşti!». Deci, el n-a fost stabil. N-a avut o idee fixă să mergem într-un anume punct. A oscilat”.
„Am luat înălţime, am urcat la 700 de metri, să nu creadă lumea că eu vreau să fug undeva sau… Nu am mai pus pus pe frecvenţă militară, am ţinut legătura cu ăştia de la trafic civil, care mi-au zis: «Ştii, ar fi bine să nu te îndepărtezi prea mult!». Asta am luat-o ca pe o ameninţare. Eram la circa 33 de kilometri de Otopeni. Mă apropiam de zona Titu, Boteni… Am vrut să iau căştile să i le dau lui Ceauşescu, să audă ce se întâmplă, ce se spune la Radio… «Fuga tiranului» şi aşa mai departe…

Dar el: «Nu asculta, mă, că alea-s minciuni – ce auzi tu acolo!». Îmi venea să şi râd, dar cel mai mult eram speriat. Am vrut să fac viraj înapoi, dar Rusu Marian, aghiotantul ei, zice: «Nea Vasile, nu e bine ce faci! Vezi, deocamdată e preşedintele României». Zic: «Bine, mă». Rusu luase căştile de la mecanicul meu de bord, care stătea lângă el, în spate. El a auzit tot, iar eu cu tehnicul nu mai puteam comunica. Dar eu am făcut virajul – 90 de grade pe dreapta, înapoi. Zic: «Bă, da’ voi nici nu ştiţi ce vreţi să faceţi de fapt. Aveţi vreun obiectiv?». Rusu zice: «Vezi-ţi de treaba dumitale!»”.

Timp de o ora,  am cerut protectie aeriana, am fost refuzat.

Ceausescu incerca in zadar sa telefoneze oficealilor locali. O ora mai tarziu, (12:47) eram cu sotii Ceausescu, Emil Bobu si Manescu, fostul premier, care l-a sarutat pe mainile lui Ceausescu. Sotii Ceausescu si garzile au decolat catre Boteni. Ceausescu a aflat ca televiziunea cazuse in mainile revolutionarilor. S-a hotarat sa o ia spre Pitesti unde spera sa preia controlul.

Mi-a venit o idee salvatoare pentru noi, pentru echipaj.

Le-am spus c-am fost detectati de radar si ca putem fi loviti.

Atunci Ceausescu mi-a spus sa aterizez imediat. Am spus; “in unitatea militara?” Ceausescu a zis; “Nu, langa sosea.”

Ceausescu m-a intrebat pentru a treia oara daca sunt fidel cauzei. Am raspuns; “care cauza? A cui cauza?”

EVENIMENT

Acolo, la Sălcuţa, căpitanul Marian Rusu i-a abandonat pe Ceauşeşti. „Am socotit că este momentul în care eu mă pot desprinde”, explică el. A urcat într-o Dacie albă, aparţinându-i inginerului Vlad Nicolae, şi a plecat în direcţia Bucureşti. Avea să se oprească la Bâldana şi, de acolo, cu un TIR, să ajungă la Târgovişte, unde l-a reîntâlnit pe maiorul Raţ. De acum, plănuiau să revină la Bucureşti, „să se pună în slujba Revoluţiei”. Misiunea lor în slujba Ceauşeştilor se încheiase.

Între timp, în apropierea dictatorilor încep să apară, de peste câmp, oameni de la fermele din zonă. Mai vechi la faţa locului, inginerul Popescu era în căutare de aliaţi pentru a-i captura pe Ceauşeşti. Cel puţin aşa susţine el. Căpitanul Rusu, aghiotantul Elenei, patrula pe axul drumului în căutarea unei maşini. În apropierea dictatorilor se afla maiorul Raţ.

„La un moment dat, m-am apropiat de Ceauşescu în speranţa că gata, zic, ăsta e la ocazie şi chiar să-l suim în remorca noastră să-l ducem undeva. A apărut peste câmp şi un grup de muncitori de la Avicola Titu, Ferma 5. Le-am spus despre ce e vorba. Zic: «Mă! Hai să-i prindem, că i-a lăsat elicopterul aicea, a fugit şi uite, lui îi tremură barba, ea e înnebunită».

I-am spus tractoristului meu să tragă tractorul şi să blocheze drumul. În timpul ăsta s-au văzut ghinturile armei sub scurta lui Raţ. Tractoristul s-a oprit, iar muncitorii de la Ferma 5 s-au speriat şi ei. A luat fiecare câte un salcâm, de pe marginea drumului, în braţe. Doar câte un ochi, aşa, se mai vedea spre şosea”, mai povesteşte Popescu.

Inginerul Marius Popescu: „Vorbesc cu el: «Uite, ăştia stau la ocazie». I-am spus tot ce s-a întâmplat acolo, iar el zice: «Hai să-i ducem cu maşina mea!» . Zic: «Mă, fii atent! Dacă se suie la tine în maşină, îi dăm de pasarela de la Produleşti, că văd că sunt porniţi să se ducă încolo». Aveam de gând să ne aruncăm cu maşina de pe pasarelă, cu Ceauşescu în ea.

Căpitanul Rusu îmi spusese că vrea să ajungă spre Piteşti. Şi-i zic: «Ai încredere în mine!». Dar maiorul Raţ şi-a dat seama că-i lucrătură şi nu a vrut să-i lase cu noi pe «nea Nicu» şi pe Leana. Ei făceau ce le spunea maiorul. De capturat nu se mai punea problema, că maiorul avea arme. Deci, muncitorii mă abandonaseră, erau după salcâmi, rămăsesem eu cu Vlad”.

Nicolae Vlad: „M-am dus la Ceauşescu şi i-am spus: «Domnule Ceauşescu, vreţi să mergeţi undeva?». Avea nişte ochi ca unghia mea, negri, perfect rotunzi, te pătrundeau. N-a schiţat nimic, mi-a răspuns aşa: «Da. O să merg. Dar mai rămân. Da. O să merg». Eu voiam să-i iau şi să-i pitesc. Să-i duc la socrii mei în pivniţă, la Gura Foii, lângă Găeşti, că socrul meu era preot şi-i era tare drag de ăştia, că i-au luat tot comuniştii”, povesteşte inginerul Vlad.

FAMILIA CEAUSESCU

Până la urmă, Ceauşeştii n-au ajuns nici în remorca inginerului Popescu, nici în Dacia albă a inginerului Vlad. Au urcat în Dacia roşie a doctorului Decă şi au pornit spre Titu, de unde aveau două variante: spre Găeşti – Piteşti sau spre Târgovişte. La Sălcuţa, ei l-au pierdut pe căpitanul Rusu, rămânând doar cu maiorul Raţ.

Din elicopter coboara sotii Ceausescu si doi ofiteri al Securitatii (maiorul Florian Rat, capitan Marian Rusu) Salcuta langa orasul- Titu  (Boteni) (13.09). Rat a fugit repede la sosea sa gaseasca o masina primul a fost un Mercedes alb, care venea dinspre Titu, dupa aceea s-a oprit o masina Dacia rosie, care venea dinspre Bucuresti, sotii Ceausescu s-au urcat in masina.  Rusu a stat langa sotii Ceausescu sa le asigure o oarecare garda.

Acolo la Salcuta capitanul Marian Rusu i-a abandonat pe sotii Ceausescu urcand intr-o masina Dacia alba apartinandui inginerului Vlad Nicolae, si a plecat in directia Bucuresti mai tarziu s-a intalnit cu Rat la Targoviste
Ceauşeşti au stat 23 de minute în câmp deschis, la câteva sute de metri de cazarma.

Pilotul Vasile Malutan, a decolat spre Otopeni, si a raportat ca sotii Ceausescu s-au urcat intr-o Dacie rosie

ASEZAREA ELICOPTERULUI

_______________ 

La ora 13.30. Vestea fugii lui Ceausescu ajunge la televiziunea nationala. La ora 13.32, (Adevarul ro) la 70 km departare medicul Nicolae Deca e luat ostatic.

Nicolae Deca - am vazut un barbat cu o statie radio in mana langa aeroportul Boteni. A facut semn sa trag pe dreapta. Mi-a aratat doi oameni pe margina soselei, erau sotii Ceausescu.
Nicolae Deca

“Trebuia sa-i ducem la Militia Gaesti”

Autostop SotiiCeausescu Gaesti

Aici au facut autostop sotii Ceausescu

Un episod interesant, chiar misterios erau vre-o 4 milioane de dolari, Înainte ca elicopterul Dauphin să decoleze spre Bucureşti, inginerul Marius Popescu a surprins un moment care a rămas o enigmă până astăzi. „După ce au coborât, maiorul Florian Raţ a luat din elicopter un colet de formă paralelipipedică, pe care l-a pus lângă un salcâm de la marginea drumului. După efortul maiorului, un om destul de solid, coletul avea, cred, cam 15-20 de kilograme. Era învelit într-o pânză albă, bine muchiat – domn’e, colţuri ca la un stâlp de lucrat la grinda casei. Dimensiuni: 70 pe 40 pe 30 de centimetri”. 

Peste mai puţin de o jumătate de oră, pachetul ajungea în portbagajul doctorului Decă, primul şofer de ocazie al Ceauşeştilor.

Nicolae deca- M-am gandit ca erau arestati. Au traversat, s-au oprit langa masina mea.

Elena cu mana in buzunar. Ceausescu a venit in dreapta.

La un moment dat Ceausescu s-a intors la mine. “Ai auzit ce s-a-ntamplat?” M-am gandisem daca sa spun “da” sau “nu”. Am spus “nu” Ceausescu a zis; “A fost lovitura de stat, organizez rezistenta la Targoviste.”

El avea o speranta , spera in ceva. Nu parea un condamnat la moarte.

Elena n-a scos o vorba tot drumul. Era ganditoare.

Ajungand in comuna Vacaresti, am vazut un cetatean care-si spala masina. Am profitat de asta.

Am spus ca am o problema cu stergatorul si am oprit. 

 La ora 14.00. Televiziunea Romana isi intrerupe programul si anunta despre transmis telefonic ca un elicopter alb din care a coborat Ceausescu cu sotia, unul din cei membrii a garzii care l-au insotit a intrat intr-o masina Dacie rosie cu numarul 4B2646.

TVR4Q

TVRQ  

Sotii Ceausescu au ajuns la Vacaresti la ora 13.55, luat un alt ostatic Nicolae Petrişor (13.58) pleaca cu o Dacie neagra: 1-DB-3005 .

 Nicolae Petrisor

Dacia Neagra 4DB3005

Nicolae Petrişor - Ceausescu s-a urcat in fata, langa mine, Elena s-a urcat in spate. Iar securistul(Florian Raţ) a urcat in spatele lui Ceausescu.

In acele momente Ceausescu era disperat. Se uita in orice pozitie, se uita la oricine cu frica.

Mi-a zis; “N-ai unde sa ne ascunzi?” am raspuns; “Unde sa va ascund?”

Elena spunea;  “Ai  grija cum mergi, fii atent.”

Dacia neagra numarul 4DB3005, a evitat soseaua principala spre Targoviste . Nicolae Ceausescu inca spera sa-si mobilizeze trupele.

Ajung la fabrica de otel uitandu-se la aceste cladiri, mi-a spus; “Am copilarit aici. Uite ce-am facut pentru ei.” “Si acum lumea nu ma mai vrea.”

Am vazut ca-i curgea lacrimile pe obraj.

Ora 14.30 Televiziunea Romana isi intrerupe din nou programul.

“Am primit o informatie ca masina in care se afla tiranul fostul dictator este o Dacie neagra trebuie urmarita, nu trebuie lasat sa parasesasca tara.

TVR1Q

TVR2Q

 Targoviste - Sotii Ceausescu cauta in zadar adapost intr-una din resedintele lor.

Ceausescu imi tinea tot timpul mana pe genunchi. Tremuram de frica.

Elena a zis;  “Ce-or avea astia cu noi?” “Da drumul la aparat sa vedem ce e.”

Am dat drumul la aparat se scanda; “Jos Ceausescu! Jos tiranul!”

Auzind, Ceausescu a avut un soc. A picat pe bord. Si atunci am crezut c-a murit. Deoarece mana i se slabise si celalalt brat ii atarna. Apoi a intors capul spre sotia lui;

E LOVITURA DE STAT, S-AU VANDUT PENTRU UN PUMN DE DOLARI.”

Petrisor decide sa mearga spre o cooperativa din zona.(Protectia Plantelor)

Protectia Plantelor

Ora 14.26. Masina opreste in fata cladirii (Centrul de Plante) au asteptat acolo pina la ora 14.50 (24 de minute)

Plecat în mare viteză de la Centrul de Plante, Petrişor nu se întoarce imediat la Văcăreşti, ci se îndreaptă spre centrul Târgoviştei. Dă alarma. „Primul gând a fost să plec spre oraş, să povestesc cuiva ce am păţit şi unde i-am abandonat pe cei doi. În faţa Casei de Cultură a Sindicatelor am oprit maşina. Am coborât şi am început să strig: «Fraţilor, cine vrea să meargă, că l-am prins pe Ceauşescu?!». Eram îmbrăcat într-o salopetă ponosită, cu cizme de cauciuc vechi şi epuizat psihic după cele prin care trecusem. Lumea credea că nu spun adevărul şi nu m-a luat în seamă. M-au crezut nebun. Atunci a venit la mine inginerul Ispas şi mi-a spus să încetez, că pot fi linşat. Am urcat amândoi în maşina mea, la sugestia lui, şi am plecat la Miliţie. Acolo l-am întâlnit pe sergentul-major Enache, care era îmbrăcat civil. I-am spus că Ceauşescu se află la Centrul de Protecţia Plantelor. Discuţia a fost auzită de mulţi dintre cei prezenţi. Enache s-a arătat dezinteresat ce cele spuse”.

 În acest moment, Petrişor iese din filmul fugii Ceauşeştilor. Intră, în schimb, sergentul-major Ion Enache şi plutonierul Constantin Paise. Deşi la început păreau „dezinteresaţi” de vestea adusă de Petrişor, pentru că o considerau neserioasă, cei doi subofiţeri ajung în scurt timp la Centrul de Plante. (14.50)



„Unde l-aţi ascuns pe Ceauşescu?“

După popasul de 24 de minute de la Protecţia Plantelor, Ceauşescu a fost preluat de Paise şi de Enache

Televiziunea transmite in direct evenimentele.

Un oficial al cooperativei suna la Militie.

Ajunge Maior Ion Enache a preluat, împreună cu sergentul major Constantin Paisie,(soferul era Plutonier Andrei Osman) cuplul Ceauşescu de la Centrul pentru Protecţia Plantelor la ora 14,50, la ora 15.25 a ajuns la Ratoaia şi l-a protejat, în pădurea Răţoaia, până la lăsarea întunericului, (16.50) când a fost adus în sediul Miliţiei Judeţene la ora 17:45.

La ora 18:10 sunt preluati de Colonelul Ion Mareş, col. Dinu, colonel Ion Ţecu, insotiti de Constantin Paisie, sunt luati cu o masina ARO la Unutatea Militara U.M. 0147 ora 18.30.

La ora 18:35 generalul Andrei Kemenici i-a arestat.
La ora 19.30. Televiziunea Romana anunta vestea ca sotii Ceausescu sunt arestati

EXECUTIE PROCES

Elicopterele au aterizat la ora 13.00

Consultul medical a inceput la ora 13.20 !
Procesul de pe data 25 decembrie 1989, a durat 90 de minute (si consultul medical) incepand de la ora 13:40 si pina la ora 14:46
. La ora 14:47 Colonelul Gica Popa (judecatorul) citeste sentinta de condamnare.

La ora 14:51 sotii Ceausescu sunt executati legati la maini si pusi pe zidul WC-ului din curtea unitatatii militare de la Targoviste UM.01417, Au tras in ei de la sold la un metru distanta, maiorul Dorin Carlan, capitanul Ionel Boeru si maiorul Octavian Gheorghiu

istoricul Alex Mihai Stoenescu; “De asemenea, dnul Iliescu nu ştie că sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv”

„Cred că am discutat peste 40 de minute. Mă mai cheamă o dată la telefon. Şi atunci am vorbit cu Nicolae Ceauşescu de la Snagov. La telefon mi-a spus: «Vezi, luaţi măsuri să rezolvăm situaţia! Cum este? Armata ce face?». Eu zic: «Am dat ordin să se intre în cazărmi». El îmi răspunde: «Păi, de ce? Tu ce faci acolo?». Iar eu îi spun: «Sunt cu ataşatul militar sovietic». Apoi mă ia: «Păi, cum? Cine te-a pus să-l chemi?». Eu zic: «Păi, l-am chemat să-i spun să nu se amestece». A închis telefonul şi asta a fost ultima discuţie pe care am avut-o. Nicolae Ceauşescu a fost nemulţumit de mine, mai ales că l-am chemat pe ataşatul militar sovietic. Cred că se apropia de ora 13.00“, a mai declarat Ilie Ceauşescu.

„Am dat telefon ca unităţile să intre în cazărmi. Regimentul 10 să nu mai intre în Bucureşti. A fost un ordin telefonic. Esenţa era ca toate unităţile să intre în cazărmi. Şi am mai spus să nu se asculte decât ordinele comandantului suprem. A durat mult până am terminat de redactat ordinul. Ne-a apucat ora 14.00“, declara Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989“.

„Ilie Ceauşescu îi anunţase pe sovietici atunci, pe 22 decembrie, că se formează un nou guvern. Atunci, Ilie Ceauşescu a făcut o listă, scrisă frumos. În capul listei era Ion Iliescu, ca prim-ministru. De altfel, Ilie Ceauşescu îl avertizase pe fratele său încă de dimineaţă de gravitatea situaţiei. A fost la 6.30 la Nicolae Ceauşescu şi i-a spus: «Nu te împotrivi ruşilor, că e clar că ruşii vor să te schimbe! Pune-l pe Iliescu!». La fel îi spusese şi fratele de la Viena, Marin Ceauşescu, care în vara anului 1989 a venit special în ţară, s-a dus la Ceauşescu şi i-a spus clar: «Pune-l pe Iliescu şi nu te mai împotrivi ruşilor!»“ declara Stoenescu.

Pilotul Vasile Maluţan a reconstituit în 1995, la Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, primele momente de după aterizarea elicopterului lângă Sălcuţa. „Raţ a fugit repede la şosea, să găsească o maşină.

Rusu a stat, aşa, mai lângă ei, să le asigure o oarecare gardă. Raţ a oprit nişte maşini. Primul a fost un Mercedes alb, care venea dinspre Titu. După aceea s-a oprit o maşină roşie, care venea dinspre Bucureşti, cu trei bărbaţi şi o femeie cu căciulă de blană. Soţii Ceauşescu nu s-au urcat la ăia, deşi oamenii, după gesturi, îi pofteau“. În acest timp, Ceauşeştii stăteau la marginea şoselei, la adăpostul unui salcâm. Vasile Maluţan a mai rămas în preajma lor câteva minute. La un moment dat, secundul Mihai Ştefan zice: «Vedeţi că vă cheamă Ceauşescu». «Ce mai vrea, mă? Gata, am terminat!».

«Nu, serios, insistă să mergeţi, face din mână». M-am dat jos, m-am dus la el. Zice: «Băi, tu chiar nu serveşti cauza?» «Păi, care cauză? Nu ştiu dacă am avut o cauză comună». La care a dat a lehamite din mână, zicând: «Şi acum, ce faci?». «Păi, mă întorc la unitate. Ducem echipajul şi elicopterul la unitate, la Otopeni». Mi-a întins mâna, am dat mâna cu el, i-am urat noroc. Madam Ceauşescu zice: «Păi, şi cum ne laşi pe noi aşa?». «Păi – zic -, n-avem ce face. Ne ridicăm în aer şi ne fac ăştia ţăndări». El mi-a mai zis atât: «Vezi, nu spui nimic unde suntem şi ce facem!». Apoi am plecat, am decolat şi am venit spre Otopeni. Am raportat că s-au urcat într-o maşină roşie”.

Eroare! Ceauşeştii nu s-au urcat în acea maşină roşie, ci într-o altă Dacie, tot roşie, care avea să vină din sens invers (dinspre Titu) şi care nu avea patru pasageri, ci unul singur.

Misteriosul doctor Decă

Maiorul Florian Raţ (acum decedat) a povestit Comisiei „Decembrie 1989”, în 1995, cum au ajuns Ceauşeştii în maşina doctorului Decă. „Am văzut undeva pe dreapta un cetăţean cu un Ford Taunus oprit şi m-am dus să discut cu el. L-am întrebat dacă are benzină şi poate să ne ducă până la Târgovişte.

Între timp, mă strigă Marian şi îmi spune că s-a oferit un domn să ne ducă. Am văzut că era o Dacie roşie care venise dinspre Găeşti şi o întorsese cam la 30 de grade. În maşină era un cetăţean cu o căciulă de blană şi palton. Şoferul a zis că ne dă cheile dacă vrem să conducem noi, dar Ceauşescu a zis să meargă el, că e maşina lui. După ce s-au urcat Nicolae şi Elena Ceauşescu, Rusu Marian a zis să mă urc eu, că el a făcut rost de altă maşină. Pe drum, şoferul a zis că este doctorul Decă şi că o rudă a lui este blănar la Ceauşescu. S-a oferit să-i ducă până la Târgovişte”.

Căpitanul Marian Rusu a redat astfel acele momente: „Ceauşescu a felicitat echipajul şi a dat mâna cu Maluţan. Ne-am îndreptat către şosea, unde deja opriseră maşini. Era clar pentru noi că trebuia să continuăm drumul pe roţi. Pe jos nu puteam merge. Unul dintre şoferii care opriseră s-a apropiat de Nicolae şi de Elena Ceauşescu şi le-a spus că se numeşte Decă şi că este văr cu blănarul lor, Săndulescu. Acest Decă s-a oferit să-i ducă el cu maşina”.

Acolo, la Sălcuţa, căpitanul Marian Rusu i-a abandonat pe Ceauşeşti. „Am socotit că este momentul în care eu mă pot desprinde”, explică el. A urcat într-o Dacie albă, aparţinându-i inginerului Vlad Nicolae, şi a plecat în direcţia Bucureşti. Avea să se oprească la Bâldana şi, de acolo, cu un TIR, să ajungă la Târgovişte, unde l-a reîntâlnit pe maiorul Raţ. De acum, plănuiau să revină la Bucureşti, „să se pună în slujba Revoluţiei”. Misiunea lor în slujba Ceauşeştilor se încheiase

Ana Bunea, administratorul domeniului administrat acum de RA-APPS, era îngrijitoare în 1989. Ea îşi aminteşte: „Au fost întâmpinaţi de femeia care se ocupa atunci de casă, doamna Ema, acum pensionară. Nu au intrat prin faţă, ci pe o uşă laterală, printr-un spaţiu de servicii. Au mers prin bucătărie, pe un hol, până când au ieşit în sala mare, din faţă. De aici au dat câteva telefoane şi au plecat la elicopter. Noi, personalul, nu ştiam ce treabă avea sau unde se ducea, pentru că atunci când apăreau ei, nimeni nu avea voie să umble prin curte. Ne retrăgeam, să nu deranjăm“.

Maiorul Florian Raţ a rămas lângă clădire, la intrarea dinspre bucătărie. „Era şi Maluţan, care mi-a cerut o ţigară. El nu fuma, dar era într-o tensiune foarte mare. Am văzut că ei au intrat în salon şi că dădeau telefoane. Am înţeles de la Rusu Marian că au dat telefoane în judeţele Olt, Constanţa, la Târgovişte. Rusu Marian a mai intrat şi în interior şi a mai ieşit şi pe afară“, a declarat maiorul Raţ, în 1995, audiat de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.

Tot în 1995, căpitanul Rusu a povestit mai în detaliu: „În hol, Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au dat paltoanele jos. Eu l-am ajutat pe el, iar Emil Bobu pe ea. Paltoanele nu au fost puse în cuier, ci pe un fotoliu care era în hol. Apoi, Nicolae Ceauşescu a intrat în birou. După el, a intrat şi Elena Ceauşescu, dar ea n-a stat tot timpul acolo. Nu au închis uşile, au spus că nu merg telefoanele. Eu le-am băgat în priză, pentru că erau scoase din priză, am intrat în birou şi am văzut că telefonul operativ funcţiona. Am sunat la dispecerat, pentru că trebuia deschis telefonul scurt. Nu era suficient să-l bagi în priză ca să meargă. Am sunat la dispecerat şi am spus că sunt la «Baltă». Se spunea «Balta mare» când eram la Palat, iar dincolo, la sat, era «Balta mică». Aici eram la «Balta mare» şi le-am spus celor de la dispecerat că suntem la Snagov şi că se solicită deschiderea telefoanelor scurte.

căpitanul Marian Rusu a spus: „Parţial. Nu convorbiri întregi, ci prima întrebare – «Care este situaţia la voi?». Din discuţiile purtate ulterior cu Bobu şi cu Elena Ceauşescu ar fi rezultat că e linişte în ţară, cel puţin aşa i se spunea. Singurul care i-a spus adevărul a fost Traian Ştefănescu de la Craiova, care a spus că oamenii s-au adunat şi i-au cerut să iasă să vorbească cu ei. Lui Traian Ştefănescu i s-a cerut să iasă afară să vorbească cu ei, să nu stea în birouri“.

Căpitanul Marian Rusu a reconstituit, din memorie, ce a urmat după discuţiile cu prim-secretarii din judeţe. Ceauşescu a chemat în ajutor câteva elicoptere cu militari, armament şi muniţie pentru a proteja aparatul prezidenţial. Elicopterele se aflau în apropiere, la Otopeni, la câteva minute de zbor.

„În cabinet a fost chemat şi comandantul elicopterului, Vasile Maluţan, căruia Nicolae Ceauşescu i-a cerut să ia legătura cu comandamentul, cu generalul Rus. S-au dat trei-patru telefoane la flotila specială. La un moment dat au fost cerute două elicoptere cu militari înarmaţi pentru însoţire. Am bănuit că de la flotilă s-a întrebat în ce direcţie mergem. Maluţan l-a întrebat pe Ceauşescu în ce direcţie vrea să plece elicopterele, iar Ceauşescu a spus «să vină după noi». Maluţan a spus că vor comunica când se vor ridica şi vor primi indicaţii în continuare“, a povestit căpitanul Marian Rusu.Pe când Nicolae Ceauşescu nu fugise încă din sediul CC al PCR, fratele său făcea deja un serviciu celor care preluau puterea. Fără să ştie că generalul Stănculescu începuse să dea ordine contrare celor primite, iniţial, de la Nicolae Ceauşescu, Ilie Ceauşescu dădea şi el un ordin similar. Ordinul 38, dat la ora 11.30, de la sediul MApN.

„Am dat telefon ca unităţile să intre în cazărmi. Regimentul 10 să nu mai intre în Bucureşti. A fost un ordin telefonic. Esenţa era ca toate unităţile să intre în cazărmi. Şi am mai spus să nu se asculte decât ordinele comandantului suprem. A durat mult până am terminat de redactat ordinul. Ne-a apucat ora 14.00“, declara Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989“.

Maiorul Florian Raţ: „Femeia care avea grijă de vilă, acolo, a întrebat: «Unde merge Tovarăşul?». Eu i-am spus că nu ştiu, iar ea a zis să ne pună ceva pe drum. I-am spus să pună pâine, mere, apă, că nu ştiu unde mergem. A făcut un pachet aşa, învelit în hârtie albă, pe care l-a adus la elicopter“.

Şi mapa-plic a Elenei Ceauşescu, luată din sediul CC, a fost adusă din nou în elicopter. De ea avea grijă căpitanul Marian Rusu, garda de corp a „Tovarăşei“. „Era la Marian Rusu, la el am văzut-o când ne-am urcat în elicopter“, a povestit maiorul Florian Raţ, garda de corp a lui Nicolae Ceauşescu.

Căpitanul Rusu a recunoscut: „Bobu a venit cu geanta neagră la elicopter. Ceauşescu ne-a spus: «Voi doi mergeţi mai departe cu noi!», adică eu şi Raţ, şi «ei rămân aici», adică Emil Bobu şi Manea Mănescu. Bobu mi-a dat mie acea geantă şi mi-a spus să am grijă de ea ca de ochii din cap, că este a «Tovarăşei». Şi am luat cu mine în elicopter acea geantă neagră, care de fapt era o mapă-plic“.

Florian Raţ : „Soţii Ceauşescu au ieşit din clădire şi au mers spre elicopter. Pe aleea care ducea spre elicopter, Ceauşescu le-a spus lui Bobu şi lui Mănescu să rămână acolo. Am văzut că Manea Mănescu a dat mâna cu ei, iar lui Nicolae Ceauşescu i-a sărutat mâna. Ceauşescu le-a mai spus că mergem noi cu ei, arătând spre mine şi spre Rusu Marian“

În dimineaţa de 22 decembrie, regimentul de elicoptere de la Boteni era în alarmă de luptă, ca toate unităţile militare. Comandantul regimentului, comandorul Ioan Suciu (condamnat ulterior în dosarul „Ţigareta 2” alături de Gheorghe Truţulescu), primise ordin de dimineaţă, de la generalul Iosif Rus, să se pregătească pentru o misiune la sediul CC al PCR. După anunţul de la radio, de la ora 10.59, despre moartea „trădătorului” Milea, Suciu s-a organizat ca pentru război.

Am dat ordin să armeze şi să fie gata de tragere“

„Cam la 20 de minute după ce am ordonat dublarea posturilor şi foc fără somaţie, a apărut elicopterul Dauphin. N-am ştiut că acest elicopter a fost pe clădirea CC şi nici nu ştiam cine este la bord. Mă aflam cam la 150-200 de metri de punctul de conducere a zborului. Am fugit în punct. Staţiile erau pornite şi am vorbit pe frecvenţa pe care vorbeam în general când se zboară.

Dar nu mi s-a răspuns nimic. Am înţeles ulterior că ei erau pe frecvenţa Aeroportului Otopeni. Atunci am dat ordin comandantului batalionului de artilerie să îndrepte cele opt piese de artilerie, tunurile, către elicopter. Să armeze şi să fie gata de tragere. Eu văzusem elicopterul şi am cerut elemente. Am spus că văd un elicopter Dauphin şi să-mi spună ce caută acolo şi pe cine are la bord. Le-am cerut şi indicativul. Era o situaţie deosebită şi în obiectiv ne apărea ca duşman. Nu a răspuns şi a aterizat foarte aproape de noi, lângă şosea”, a declarat Suciu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989”.
După ce Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost lăsaţi în câmp, Suciu a mai primit un ordin de la generalul Iosif Rus: să schimbe emblemele de pe aparatele de zbor. „Elicopterul a decolat după puţin timp. Am primit un telefon şi ni s-a spus că în aparatul respectiv a fost Ceauşescu şi că trebuie să-l căutăm. Generalul Rus ne-a ordonat să vopsim cocardele de pe burta elicopterelor, care erau sub formă de stea – să le facem sub formă de drapel, adică dreptunghiulare, şi să decolăm de urgenţă, să facem o cercetare aeriană pe toate şoselele din împrejurimi”, a mai declarat Suciu în faţa Comisiei „Decembrie 1989”.

Marian Rusu: „Am lăsat pistolul sub scaun”

Audiat de Comisia „Decembrie 1989” la 30 mai 1995, căpitanul Rusu le-a declarat senatorilor: „Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au suit în maşina doctorului Decă, iar eu în Dacia albă. Ei au plecat spre direcţia Târgovişte – Piteşti, eu spre Bucureşti. Am socotit că este momentul în care mă pot desprinde. Am plecat cu inginerul Vlad, şoferul maşinii. Mi-a spus că, dacă ne opreşte cineva, îi va spune că-i sunt văr. Aveam cu mine o geantă pe care am primit-o la plecarea de la Snagov, precum şi pistolul Stecikin. Am mers până unde se bifurcă drumul spre Bucureşti şi Târgovişte, la Bâldana. Aici s-a terminat benzina maşinii. Am lăsat pistolul şi încărcătoarele sub scaunul din dreapta, am deschis pe drum geanta, în care era un plic mare, alb. Plicul nu era lipit. În el erau nişte carnete CEC, pe care mai târziu le-am predat. Erau pe numele lui Valentin, Zoia şi Nicu Ceauşescu. Câte unul nominal şi câte unul cu parolă. Mai era şi un libret pe numele fiului lui Valentin. În total, şapte carnete. Valoarea totală era de trei milioane şi
jumătate de lei”.

De la Bâldana, Rusu a plecat cu o altă maşină spre Târgovişte, unde l-a întâlnit pe maiorul Raţ, care între timp se „desprinsese” şi el de soţii Ceauşescu. De acolo, cei doi ofiţeri de Securitate au venit împreună spre Bucureşti, ascunzându-se de revoluţionari şi căutând soluţii să se pună la dispoziţia noului regim.

După ce au ajuns în Capitală, ultimele gărzi de corp ale Ceauşeştilor s-au deplasat la Comandamentul trupelor de grăniceri, unde căpitanul Rusu a predat CEC-urile Ceauşeştilor, iar maiorul Raţ – geanta cu armament. Acestea au fost preluate personal de colonelul Teacă, şeful Comandamentului, care a dispărut cu ele din clădire. „S-a dus la Ministerul Apărării Naţionale. Când s-a întors, ne-a spus că le-a predat acolo şi că generalul Iulian Vlad ştie de noi”.

Ceausescu alaturi de presedintele Richard Von Weizscker  1984 Bonn
71 de ani,10 luni şi 30 de zile avea Ceauşescu când a fost executat (26 ianuarie 1918 – 25 decembrie 1989).

24 de ani ,9 luni şi două zile a condus Ceauşescu România (20 martie 1965 – 22 decembrie 1989).

10 ani şi 11 luni avea Ceauşescu când s-a mutat de la Scorniceşti la Bucureşti (decembrie 1928).

16 ani avea Ceauşescu când a fost arestat prima dată, la Craiova, pe 24 iulie 1934.

26 de ani avea Ceauşescu când a întâmpinat entuziast Armata sovietică, la intrarea în Capitală (30 august 1944).

27 de ani avea Nicolae Ceauşescu când s-a căsătorit cu Lenuţa Petrescu (devenită Elena Ceauşescu), în martie 1945. Ea avea 29 de ani, iar ulterior s-a „întinerit“, mutându-şi data naşterii din 1916 în 1919, ca să nu fie mai bătrână ca el.

VA FI CONTINUARE…..

The Observer: “It was impossible to have a revolution in Romania. So it had to be staged.” – “Era imposibil sa avem o Revolutie in Romania. Asa ca a trebuit sa fie inscenata”

Nicolae Ceausescu
LONDRA / 14:33, 19.07.2009

După 20 de ani, revoluţia română, cea mai dramatică insurgenţă împotriva comunismului, rămâne şi cea mai misterioasă, comentează The Observer, în ediţia electronică de duminică, în care publică un amplu material realizat în România.

Autorul, Ed Vulliamy, a revenit în România după 20 de ani de la Revoluţie, pentru a discuta cu oameni pe care i-a cunoscut în 1989 sau care au fost implicaţi în evenimente.

Printre aceştia, Dorin-Marian Cîrlan, unul dintre membrii plutonului de excuţie care i-au ucis pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, a cărui “stranie poveste” sugerează că “revoluţia română nu a fost ceea ce a părut”. Autorul reaminteşte şi că “cel care a condus aparent insurgenţa şi i-a succedat lui Ceauşescu, Ion Iliescu, a fost acuzat în mod frecvent că a condus mai mult o lovitură de stat decât o revoltă”.

The Observer reaminteşte şi că “momentele execuţiei au fost televizate, transmise în România şi în întreaga lume ca dovadă că o eră s-a încheiat, că cea mai turbulentă şi violentă dintre revoluţiile care au înlăturat comunismul în Europa de Est în 1989 şi-a atins obiectivul imediat”.

Ceausescu Executie

Vulliamy s-a reîntâlnit şi cu Codruţa Cruceanu, fost curator la Muzeul Naţional de Artă, devenit scenă a luptelor din decembrie. “Încă nu ştim tot adevărul şi mă întreb dacă îl vom şti vreodată (…) Ceea ce ştim, totuşi, este că totul a fost teatru într-o măsură – că a fost regizat”, spune ea.

O altă personalitate evocată în materialul publicat de Observer este Ion Caramitru, care reaminteşte momente trăite în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989.

“A fost o revoluţie a oamenilor, dar oamenii au fost înşelaţi”, spune el. “Eram romantici, nu aveam relaţii cu cei de la Putere. Într-un an, nu mai exista îndoială că o facţiune înlăturase pur şi simplu altă facţiune, probabil în contact direct cu Moscova, unde Gorbaciov înţelesese că sistemul lui Ceauşescu va suferi o implozie (…) În mod tragic, după execuţia lui Ceauşescu au fost ucişi mai mulţi oameni decât înainte. Dacă aş fi Iliescu şi aş crede în Dumnezeu, mi-ar fi teamă de judecata Domnului în legătură cu morţii”, spune el.

Rezultatul a fost “un hibrid ciudat: o ţară care a îmbrăţişat sistemul de piaţă capitalist, dar este condusă încă de vechea gardă. Moştenirea este reflectată într-un raport de anul trecut al UE, care a admis România numai pentru o eticheta drept cea mai coruptă ţară din Uniune, după Bulgaria”, comentează The Observer.

Fostă asistentă la Ministerul Justiţiei, Laura Ştefănescu vorbeşte despre lupta anticorupţie care se loveşte de rezistenţă din partea Parlamentului, în timp ce Mattei Pualin, bancher de investiţii revenit în ţară după 1989, consideră că fenomenul corupţiei s-a răspândit şi din cauza “complicităţii Occidentului în privatizări”.

Vulliamy l-a reîntâlnit şi pe Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, fost participant la revoluţie, care a dat în judecată Guvernul pentru dezvăluirea adevărului privind evenimentele din decembrie 1989, dar s-a întâlnit şi cu liderii minerilor din Valea Jiului.
La începutul anilor ’90, “minerii erau mobilizaţi de liderul de sindicat Miron Cozma, care avea o loialitate feroce faţă de Iliescu”, reaminteşte Observer, relatând episoadele de violenţă devenite cunoscute sub denumirea de mineriade.

Articolul conţine şi o relatare din Galaţi, unde se afla în 1989 cea mai mare oţelărie din Europa, cu 40.000 de angajaţi, dar unde mai lucrează numai 12.500 în prezent