Masacrati de Ungaria Mare


Nr;3460; de; sambata, 22 octombrie 2005
Dosare ultrasecrete

Masacrati de Ungaria Mare

135 de mii de evrei ucisi in Transilvania de Nord

Toti evreii maghiari care s-au nascut inainte de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, precum si mostenitorii lor, au dreptul la subsidii lunare din partea Statelor Unite, ca „despagubire” pentru „trenul cu aur” disparut, in conditii misterioase, in mai 1945. Despre ce este vorba? La inceputul lunii mai 1945, un tren pazit de ofiteri SS transporta spre Germania tone de aur, tablouri semnate de pictori celebri, bijuterii si alte obiecte de pret. Prada de razboi fusese jefuita de la evreii din Ungaria si Transilvania de Nord. O unitate de soldati americani a interceptat „Trenul aurului”. Din nefericire, comoara a fost din nou jefuita. O soarta asemanatoare au avut obiectele de pret apartinand evreilor trimisi la Auschwitz, inmagazinate la Budapesta, disparute si ele fara urma. O parte din soldatii americani participanti la aceste jafuri au fost prinsi si condamnati, dar tezaurul nu a mai fost restituit proprietarilor in drept. Acum, dupa 60 de ani, Departamentul de Justitie din Statele Unite a publicat o scuza oficiala pentru ceea ce numeste „comportarea nefireasca a unor soldati americani”.

In 1945, valoarea obiectelor furate din „trenul aurului” a fost estimata la 50-200 de milioane de dolari. In anul 2001, un grup supravietuitori ai Holocaustului din Ungaria, stabiliti in SUA, au intentat, la Miami, un proces statului american. Litigiul a fost rezolvat prin negocieri. Intr-un comunicat al Departamentului de Justitie, dat publicitatii la 11 octombrie, se anunta: „Prin aceasta intelegere, Statele Unite cauta sa ofere asistenta substantiala acelor maghiari supravietuitori ai Holocaustului, care mai sunt inca in viata si pot fi considerati ca stramtorati din punct de vedere financiar”. „Asistenta” va consta in plata tratamentelor medicale si, in unele cazuri, chiar a chiriei. Expertii au estimat ca circa 10.000 de persoane ar putea beneficia de aceste ajutoare. Majoritatea acestora traiesc astazi in Ungaria, Statele Unite, Canada, Israel si Australia.

Din pacate, acordul nu face nici o referire la evreii din Transilvania de Nord, ocupata intre anii 1940-1944 de unguri. Din randurile lor au pierit la Auschwitz circa 135.000 de persoane! Moartea lor e inscrisa in paginile istoriei Holocaustului din Ungaria, dar evreimea transilvaneana e trup din trupul evreimii romane. Sa vedem cum s-au miscat rotile acestei istorii tragice.

Nebunia fascista

La inceputul razboiului din Rasarit in Ungaria Mare (incluzand Transilvania de Nord si teritoriile cedate de Cehoslovacia si Iugoslavia) traiau 725.007 de evrei. Ei reprezentau un procent de 4,94% din populatia tarii (14.683.323 locuitori). 63.000 de evrei au murit inainte de ocuparea Ungariei de catre armatele germane. Cei mai multi dintre acestia, circa 42.000 de militari in companiile de munca, au fost ucisi sau au murit pe frontul din Rasarit; alti 20.000 au fost deportati in iulie august 1941 si masacrati la Kamenet-Podolsk, restul de 1000 fiind asasinati in ianuarie-februarie 1942 la Bacska, Delvidek.

Adevaratul masacru al evreilor unguri a avut insa loc sub ocupatia germana: 501.507 de victime. Numai la Auschwitz, intre 15 mai si 8 iulie 1944, au fost ucisi 440.000 de evrei deportati din Ungaria si Transilvania de Nord. Cifre ingrozitoare, un masacru de neexplicat, savarsit de nazisti si fascistii maghiari, intr-un moment in care armatele sovietice se apropiau de granitele Ungariei, armatele americane si engleze inaintau pe toate fronturile din vestul Europei si soarta razboiului era deja jucata.

Istoricii s-au straduit sa gaseasca motivele pentru care fascistii unguri s-au grabit sa colaboreze cu atat zel cu Sonderkommando-ul lui Eichmann intru exterminarea evreimii maghiare.

Nenorocul evreilor din Transilvania de Nord a fost anexarea acestei regiuni, in 1940, la Ungaria; asa a fost prinsa si parte din evreimea ardeleana intre rotile exterminarii.

Ghetoizarea evreimii din Transilvania de Nord

Alungarea evreilor din Transilvania de Nord si masarea lor in ghetouri, de unde au luat drumul lagarelor de exterminare din Polonia, a fost precedata de doua conferinte organizate de autoritatile maghiare, prima la Satu Mare (6 aprilie 1944) si a doua la Targu Mures (8 aprilie 1944), ambele sub presedintia lui László Endre. Fusesera convocati responsabilii judetelor si oraselor din nordul Transilvaniei si comandantii locali ai Politiei si Jandarmeriei. Noul guvern al lui Sztojái Döme, instalat la 22 martie 1944, dupa ocuparea Ungariei de catre germani, a avut grija sa dea o spoiala de legalitate ghetoizarii si deportarii evreilor maghiari, emitand Decretul nr. 6163/1944. Ungaria fusese defalcata in 10 districte jandarmeresti si zone operationale. Expropierea averilor evreiesti, ghetoizarea si exterminarea capatau aspectul unei adevarate operatiuni militare. Transilvania de Nord constituia Zona Operationala a II-a, formata din districtele jandarmeresti IX (cuprinzand judetele Bistrita-Nasaud, Bihor, Cluj, Satu Mare, Salaj si Somes) si X (cuprinzand asa zisul Tinut Secuiesc, cu judetele Mures-Turda, Ciuc, Trei Scaune si Odorhei).

La conferintele de la Satu Mare si Targu Mures a fost detaliat modul cum se va desfasura „devreizarea”. Ea a inceput in zorii zilei de 3 mai 1944, odata cu arestarea si concentrarea evreilor din teritoriul Cluj si Targu Mures. La „Campania de devreizare”, coordonata de Ferenczy László, colonelul Tibor Paksi-Kiss, lt.-col. Péterffy Jenö, au participat nu numai unitati ale jandarmeriei maghiare, ci si civili, functionari si profesori, dar si voluntari ai urii antisemite. Metodele de adunare a evreilor difereau, la Cluj de pilda, cu o zi inainte, la 2 mai 1944, au fost lipite afise, semnate de Lajos Hollossy-Kuthy, comandantul-adjunct al Politiei. Operatiunea de concentrare a evreilor din Cluj si imprejurimi a fost condusa de László Vasarhelyi, primarul orasului, László Urban, comandantul Politiei, si de colonelul de jandarmi Paksy-Kiss. SS-ul era si el prezent, prin Hauptsturmführer SS Strohschneider, seful serviciilor germane de securitate locale. De obicei ghetourile erau lasate in administratia unui consiliu evreiesc, alcatuit din lideri locali. Din Consiliul evreiesc clujean faceau parte Josef Fischer, rabinul Akiva Glasner, Josef Fenichel, Gyula Klein, Ernö Marton, Szigmond Leb, Josef Moscovici, Dezso Hermann si rabinul Mozes Weinberger (Carmilly-Weinberger). Tot in ghetoul din Cluj (din incinta fabricii de caramizi „Iris”) au fost adusi si evreii din Gherla, Borsa, Huedin si din numeroase sate din imprejurimi. Principalele ghetouri au fost infiintate la Cluj (circa 18.000 de evrei), Dej (cca 7800 evrei, impinsi in padurea din afara orasului), Simleul Silvaniei (cca de 8500 de evrei din judetul Salaj, in incinta fabricii de caramiza „Klein” din Cehei, si sub cerul liber); in judetul Satu Mare au fost infiintate doua ghetouri, unul la Satu Mare (unde au fost ghetoizati 18.000 de evrei) si al doilea la Baia Mare (cca 3900 de evrei au fost ghetoizati la fabrica de sticla Koenig, iar restul de 2000 de evrei au fost concentrati in grajdurile si pe terenurile din Valea Borcutului), Bistrita (cca 6000 evrei ghetoizati la ferma Stamboli), Oradea (cel mai mare ghetou din Ungaria, dupa cel din Budapesta, de fapt doua ghetouri, primul cuprinzand 27.000 de evrei oradeni, localizat in cartierele din jurul Pietei Mari si a sinagogii, al doilea cu cca 8000 evrei, adusi din judetul Bihor si amplasat in curtea fabricii de cherestea Mezey), Targu Mures (7380 de evrei inghesuiti intr-o fabrica de caramizi de pe strada Koronkai), Reghin (4000 de evrei din Reghin, Gheorghieni, Turda), Sfantu Gheorghe (850 de evrei locali si din judetul Trei Scaune si Miercurea Ciuc), Sighetul Marmatiei (peste 12.000 de evrei, majoritatea ultrareligiosi). Regulamente neomenesti reglementau viata evreilor ghetoizati.

Conditiile de viata in unele ghetouri erau ingrozitoare, inghesuiala, lipsa apei si a hranei, torturile salbatice aplicate detinutilor, pentru a-i constrange sa declare unde au ascuns aur, tablourile de valoare si bijuterii, sunt de nedescris. Exista numeroase marturii ale barbariei comportamentului unor jandarmi, politisti si functionari maghiari.

Evreii transilvaneni n-au ramas multa vreme in ghetouri. Sonderkommando-ul lui Adolf Eichmann si slujbasii sai locali au lucrat cu o fenomenala si criminala eficienta pentru a-i deporta cat mai repede la Auschwitz. Majoritatea evreilor transilvaneni ghetoizati au fost deportati in cursul lunii mai si inceputul lunii iunie 1944. Ultimul transport a plecat din ghetoul din Oradea la 27 iunie 1944.

Operatiunea „Margarethe I”

In primavara anului 1944, ca urmare a victoriilor armatei sovietice pe frontul din Rasarit si a presiunilor lumii libere, seful statului, Horthy, si guvernul Miklós Kállay au inceput sa se miste in directia iesirii Ungariei din razboi, permitand unele liberalizari care i-au iritat enorm pe nazisti. In mod deosebit, Berlinul a fost nemultumit de cererea retragerii armatei maghiare de pe frontul din Ucraina sub pretextul „apararii Carpatilor”, fata de protectia fizica acordata evreilor si fata de articolele critice antinaziste care apareau uneori in presa maghiara. Teama de o viitoare ocupatie sovietica ii faceau pe Horthy si Kallay sa actioneze cu prudenta. Mai intai, Hitler s-a gandit sa pedepseasca Ungaria printr-o invazie a trupelor romane, slovace si croate, dar s-a razgandit, si a decis la 12 martie 1944 ocuparea Ungariei de catre forte germane (operatiune codificata sub numele „Margarethe I”). Maresalul Reich-ului Heinrich Himmler, seful Biroului Central de Securitate a Reich-ului (RSHA) Ernst Kaltenbrunner, trupele de uscat comandate de feldmaresalul Maximilian von Weichs, 600 de agenti ai Gestapo-ului si ai Serviciului de Securitate (SD) comandati de Hans Geschke si un comando special de vreo 250 de ofiteri SS, in frunte cu Adolf Eichmann, seful Biroului IV B 4 al RSHA, trebuiau sa puna in aplicare Planul „Margarethe I”. La 17 martie 1944, cand Horthy, impreuna cu ministrul de Externe, Ghyczy Jeno, ministrul Apararii, Lajos Csatay, generalul Ferenc Szombathelyi, seful Statului Major al Armatei maghiare si Kallay Miklós, ambasadorul maghiar la Berlin au raspuns „invitatiei” lui Hitler si au sosit la castelul Klessheim, din apropierea Salzburg-ului, operatiunea de ocupare a Ungariei fusese lansata.Horthy a incercat sa-i explice lui Hitler planul maghiar de „dezangajare”.

Cum era de asteptat, Hitler nici nu a vrut sa auda de cererea „impertinenta” a lui Horthy, dar ezita asupra modalitatii de a-l pedepsi pe regent; la randul sau Horthy, legat de cuvantul de onoare cu care se angajase fata de Fuhrer ca-l va anunta, din timp, in cazul iesirii Ungariei din razboi, poate ca si din frica, nu lua nici o hotarare drastica.

Pus in fata alternativei: ori o Ungarie ocupata de trupele germane, ori un guvern extremist pro-german, conducatorul statului maghiar incearca sa tergiverseze. Berlinul nu a mai asteptat decizia regentului maghiar si, la 19 martie 1944, a ordonat trupelor germane sa ocupe Ungaria. Trei zile mai tarziu, Sztojay Döme a devenit prim-ministru si ministru de Externe. Numirea in Ministerul de Interne a doi antisemiti notorii, László Endre si László Baky, responsabili cu rezolvarea „problemei evreiesti”, va usura enorm munca lui Eichmann. Dupa numirea sa ca secretar de stat, Baky a declarat cu cinism si fara nici un echivoc: „Sarcina mea priveste starpirea totala si definitiva a ticalosiilor evreiesti si a aripii stangi. Sunt convins ca Guvernul va reusi sa duca la bun sfarsit aceasta misiune coplesitoare, care este de-o colosala importanta politica”.

Un nou ambasador german, dr. Edmund Vessenmayer, soseste la Budapesta, in fruntea unei adevarate armate de SS-isti, economisti, politisti si agenti secreti. De frica, fostul prim-ministru Kallai Miklos s-a refugiat la Legatia Turciei. La 19 martie 1944 s-a instalat la Budapesta si Adolf Eichmann, in fruntea Sonderkommando-ul sau, format din circa 150 de specialisti in „vanatoarea de evrei”. Nebunia ghetoizarii, deportarii si exterminarii evreimii din Ungaria Mare se declanseaza cu rapiditate si o eficienta tipic germana. Conlucrarea lui Eichmann cu Endre si Baky, in special cu ofiterul de politie László Koltay si ofiterul de jandarmi László Ferenczy a fost perfecta. Istoricul Randolph L. Braham scrie: „Fara colaborarea cu Politia si Jandarmeria maghiara, nemtii nu ar fi avut cum sa-si atinga scopurile in Ungaria… Pentru implementarea planului de exterminare a evreilor din Ungaria, SS trebuia sa tina seama de o serie de considerente de ordin spatial si temporal: la rasarit, Armata Rosie inainta repede, numarul fortelor germane disponibile pentru operatiunile antisemite era limitat, iar comunitatea evreiasca trebuia amagita cu iluzia ca se afla in siguranta, pentru a minimaliza riscul ca ea sa opuna rezistenta. Toti acesti factori dictau aplicarea „Solutiei finale” cu iuteala fulgerului. De aceea, constituirea si subordonarea unui Consiliu Evreiesc Central in Budapesta a avut prioritate maxima. Dupa formarea acestuia, la cateva zile dupa ocuparea Ungariei, pe tot teritoriul tarii a fost infiintata o retea de Consilii Evreiesti locale. Structura si atributiile lor au fost aproape identice cu cele stabilite la 21 septembrie 1939 de Reinhard Heydrich, seful Biroului Central de Securitate a Reich-ului (RSHA), pentru ghetourile din Polonia. Fara voia si stirea lor, Consiliile Evreiesti au ajuns pur si simplu sa conlucreze cu nemtii, insa au facut tot ce le-a stat in putinta sa castige timp si sa usureze suferintele coreligionarilor lor.” (vezi: Randolph L. Braham, „Politica genocidului. Holocaustul in Ungaria”, Editura Hasefer, 2003).

Infernul antievreiesc Szalasi

Bombardamentele asupra Budapestei devenisera mai frecvente; László Baky, sustinut de Gestapo si SS, incercase printr-o lovitura de stat sa ajunga la putere; el putea oricand sa repete, cu succes, lovitura; trupele anglo-americane in vest si trupele sovietice in rasarit inaintau. Toate acestea reprezentau suficiente motive care sa-l determine pe Horthy sa iasa din toropeala politica si sa actioneze. „La 4 iulie 1944”, scrie Braham, „Horthy l-a rugat pe Edmund Veesenmayer (plenipotentiarul lui Hitler in Ungaria – n.n.) sa retraga Gestapo-ul pentru ca suveranitatea Ungariei sa poata fi restabilita, exprimandu-si totodata nemultumirea pe care o resimtea fata de Sztojay si dispretul pe care il avea pentru Baky si Endre (responsabilii cu deportarile evreilor – n.a.).” Doua zile mai tarziu, Horthy l-a informat pe ambasadorul german ca intentioneaza sa opreasca deportarile evreilor, iar la 7 iulie 1944 Horthy ordona „incetarea transferului de evrei catre Germania”. Eichmann s-a manifestat foarte furios si, in pofida ordinelor lui Horthy, a mai continuat ici-colo deportarile. Pe data de 7 august 1944, Horthyreorganizeaza Guvernul; Baky si Endre nu vor mai raspunde de problema evreiasca. La 29 august un general, Geza Lakatos, devine prim-ministru.Horthy pregatea iesirea Ungariei din razboi si ruperea aliantei cu Germania nazista. Evreii ramasi in viata erau animati de sperante noi, mai ales cei din Budapesta, asupra carora planase amenintarea unei deportari iminente. Sperante desarte, pentru ca Hitler daduse semnalul punerii in aplicare a actiunii anti-horthyste, nume de cod: „Operation Panzerfaust” (Operatiunea Pustii Anti-tanc). Politician al unei epoci revolute, Horthy se bizuia pe loialitatea Armatei maghiare, pe prietenii politici si pe fiul sau, HorthyMiklós Jr, care stabilise legaturi cu Aliatii, cu sefii evreimii budapestane si cu diverse grupari antinaziste. Nimic nu a functionat, insa, asa cum prevazuse.

In ziua de 15 octombrie 1944 (data la care Horthy a anuntat la radio incetarea razboiului si a dispus arestarea liderilor partidului extremist Nyilas, „Crucile cu Sageti”), „Tinerii Pionieri Sionisti” (Halutzim) – luptatorii evrei inarmati n-au avut forta si mijloacele necesare sa-i infrunte pe banditii Nyilas si soldatii SS, grupurile rezistentei maghiare nu si-au manifestat prezenta si nici populatia Budapestei n-a iesit pe strazi in masa sa-si manifeste entuziasmul. SS-ul (avertizat din vreme de intentiile luiHorthy) a actionat rapid. La Budapesta a sosit si Obersturmbannfuhrer SS Otto Skorzeny. Horthy Miklos Jr. a fost arestat. Neutralizat a fost si regentul, iar teroarea antievreiasca a reizbucnit cu o intensitate infernala. SS-ul l-a adus la putere pe Szalasi Ferenc, liderul partidului pro-nazist si antisemit „Crucile cu Sageti”, sluga lor de incredere. Cele sase luni de guvernare ale lui Szalasi aveau sa fie ingrozitoare pentru evrei.

Indiferenta Bisericii crestine maghiare

Nu toti liderii politici, religiosi si guvernamentali maghiari au impartasit entuziasmul cu care grupul Baky-Endre a actionat pentru „devreizarea” Ungariei, subliniaza istoricul Randolph L. Braham. „Teama fata de impactul pe care l-ar putea avea deportarile asupra reputatiei si viitorului politic al tarii si-au exprimat-o, in mai multe randuri, nu doar oamenii de incredere ai lui Horthy, ci si unii din membrii Cabinetului Sztojay (insa nu atat de vehement si frecvent). Horthy era nemultumit de prezenta fortelor de ocupatie hitleriste, a Gestapo-ului si a unitatilor SS. La 6 iunie 1944 el i-a cerut lui Hitler sa se retraga din Ungaria. Era un gest de curaj nemaipomenit, dar Horthy stia ca Berlinul nu-si poate permite o ruptura totala si violenta cu Ungaria. El incepuse sa fie informat de masacrarea evreimii maghiare la Auschwitz; insusi fiul sau, MiklosHorthy Jr, ii daduse sa citeasca „Raportul Vrba-Wetzler” care descria ororile de la Auschwitz. Vrba si Wetzler reusisera sa evadeze de la Auschwitz si au pus pe hartie ororile vazute si traite. Raportul lor ajunsese si laHorthy.

Asupra lui Horthy actionau benefic diferite persoane sensibile la suferintele evreiesti, precum contele Moric Esterhazy, contele Istvan Bethlen, Erno Peto (un lider evreu care avea legaturi cu familia Horthy). Regentul a primit mesaje pentru a opri deportarile de la presedintele american Roosevelt, Papa Pius al XII-lea, Regele Gustav al Suediei etc.; s-au facut auzite si protestele unor inalti clerici ai bisericii maghiare (Endre Hamvas, episcopul de Csanad, baronul Vilmos Apor, episcopul de Gyor, Marton Aron, episcopul de Alba Iulia, cu dioceza pe intreaga Transilvanie). La 18 mai 1944, in plin dezmat antievreiesc, Marton Aron a cuvantat la Biserica Sf. Mihai din Cluj in apararea evreilor ghetoizati. Au existat proteste si actiuni in apararea evreilor si din partea altor inalte fete bisericesti, dar ele erau fara vigoare. Cei mai activi in salvarea de vieti evreiesti au fost liderii Societatii Sfintei Cruci si Misiunea Bunului Pastor. „Atitudinea liderilor bisericesti crestini in anii Holocaustului”, arata Braham in lucrarea citata, „a fost indefinita. Desi au dispretuit metodele folosite de nazisti si i-au compatimit pe evreii aflati in suferinta, ei nu au luat nici o masura ferma pentru a contracara planurile deiudificatorilor. Activitatile lor pot fi cu generozitate calificate drept insuficiente si tardive… Conducatorii nationali ai bisericilor maghiare nu au incercat niciodata sa ridice opinia publica impotriva nedreptatilor pe care le indurau evreii. Tacerea cardinalului Jusztinian Seredi… a avut o influenta negativa asupra celorlalti clerici, iar linistea din randul acestora i-a stimulat si mai mult pe dusmani si i-a descurajat pe posibilii salvatori ai evreimii.” Horthy nu s-a bucurat nici el de un sprijin consistent din partea Bisericii maghiare atunci cand a incercat sa se debaraseze de presiunea germana.

Un evreu ungur refugiat in Romania lui Antonescu

Fulop Freudiger a fost unul din liderii marcanti si foarte activi ai evreilor din Ungaria. El a crezut, pana aproape de sfarsitul razboiului, ca evreimea maghiara trece prin momente grele, dar ca nu va fi anihilata asa cum se intamplase cu alte comunitati evreiesti europene. Freudiger facea parte dintr-un grup de conducatori evrei care s-a lansat intr-o actiune indrazneata: cum conducerea maghiara nu reactiona la demersurile liderilor evrei, atunci vor fi abordati sefii SS-isti, cu ei s-ar putea ajunge la anumite aranjamente. Naivitate care a reprezentat cea mai mare greseala din istoria evreimii maghiare. Freudiger facea parte din Consiliul Evreiesc Central, forumul cel mai inalt al evreimii maghiare si al Transilvaniei de Nord. Prin rabinul Michael Dov Weissmandel si Gisi Fleischmann, responsabili ai Grupului Muncitoresc al Consiliului Evreiesc din Bratislava, Freutiger stabilise contacte cu cativa importanti ofiteri SS din Sonderkommando-ul lui Adolf Eichmann din Budapesta, printre care Dieter Wisliceny. Rabinul ceh Weissmandel reusise sa-l mituiasca pe Wisliceny pe vremea cand acesta era ocupat cu lichidarea evreilor slovaci. Mita a fost atat de enorma, incat deportarea chiar incetase in Slovacia. Freutiger l-a contactat pe Wisliceny si a reusit sa salveze un numar de 80 de evrei proeminenti din ghetourile maghiare. Negocierile cu SS-ul, si in special cu Wisliceny, urmate de spagi uriase date acestuia, au fost continuate de evreul clujean Kasztner Reszo si de Joel Brand, doi membri marcanti ai Consiliului evreiesc maghiar si ai „Vaadah”-ului (Comitetul de Salvare si Ajutorare). Freudiger stabilise niste legaturi „aproape prietenesti” cu criminalul SS-ist. E aproape sigur ca Wisliceny, care lucra uneori direct cu Himmler si Eichmann, i-a comunicat lui Freudiger, la inceputul lunii august 1944, ca viata ii este in primejdie si ca ar trebui sa dispara imediat din Budapesta. Asa s-ar putea explica fuga lui Freudiger la Bucuresti. Relatand povestea lui Freudiger, istoricul israelian Iaakov Geller scrie ca Romania maresalului Ion Antonescu tinea, uneori, „poarta deschisa” pentru refugiatii evrei care se ascundeau de furia criminala a lui Eichmann.

Dupa fapta si rasplata

Dupa razboi, principalii vinovati pentru crimele comise impotriva evreimii maghiare au fost arestati si judecati. La 29 octombrie 1945 a fost judecat Bardossy László (fost prim-ministru intre aprilie 1941 si martie 1942); sub conducerea lui, Ungaria a invadat Iugoslavia, s-a aliat cu Hitler, a declarat razboi Aliatilor si a inceput persecutarea evreilor maghiari. Bardossy a fost condamnat la moarte si impuscat la 10 ianuarie 1946. A urmat procesul fostului premier Bela Imredy (prim-ministru intre mai 1938 si februarie 1939) si ministru fara portofoliu in timpul ocupatiei germane. Condamnat la moarte la 23 noiembrie 1945, a fost executat la 28 februarie 1946. „Cei trei cu deportarile”, cum au fost denumiti ministrul de Interne Andor Jaross, Baky László si Endre László, au fost si ei condamnati la moarte, la 2 ianuarie 1946, si executati. Procesul celui mai odios dintre criminalii unguri, Szalasi Ferenc, seful partidului „Crucile cu sageti”, care a devenit prim-ministru dupa lovitura de stat sprijinita de trupele germane, a inceput la 5 februarie 1946. Alaturi de Szalasi, in boxa acuzatilor se aflau si cei mai importanti lideri ai regimului sau: Karoly Beregfi, Sandor Csia, Jozsef Gera, Gabor Kemeny, Jeno Szollosi si Gabor Vajna. Cu totii au fost condamnati la moarte si executati la inceputul lunii martie 1946. Ultimul mare proces care s-a desfasurat la Budapesta i-a adus in boxa acuzatilor, la 14 martie 1946, pe fostul premier Sztojáy Döme si pe colaboratorii sai: Jeno Ratz, Lajos Remenyi-Schneller, Lajos Szasz si Antal Kunder. Toti au ajuns in fata plutonului de executie, in afara de Kunder, care a fost condamnat la inchisoare pe viata.

Bilantul: 39.514 de persoane au fost judecate, 16.273 au fost condamnate, dintre care 322 au primit sentinte capitale. Din cei 322 de condamnati la moarte, numai la 146 s-au aplicat sentintele, fiind spanzurati sau executati.

Un numar de criminali de razboi, vinovati si de masacrarea a mii de evrei maghiari, au fost judecati in Germania, Iugoslavia, Romania, Germania, Austria, Polonia, Cehoslovacia, Israel, Statele Unite, Canada etc.

In Romania, la Cluj, au avut loc, in cursul anului 1946, doua mari procese legate de tragedia evreimii din Transilvania de Nord; 248 de persoane au fost judecate, 68 intr-un prim proces, 185 in al doilea. Acuzarea era condusa de procurorul-sef Endre Pollak, care isi schimbase numele in Andrei Paul*. Doar 51 de inculpati se aflau in boxa, restul fiind judecati „in absentia”. A plouat cu sentinte de condamnare la moarte (au fost pronuntate 30 de pedepse capitale), dar nimeni nu a fost executat, pentru ca toti fugisera din Transilvania. Ulterior, dupa scurte detentii, regimul comunist i-a eliberat pe toti cei condamnati (chiar si pe condamnatii la inchisoare pe viata, vinovati de crime impotriva evreilor).

*vezi Raportul Final al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului

Holocaustul din Transilvania de Nord

Procesul lui Eichmann

Procesul lui Adolf Eichmann, vinovatul cel mai important de exterminarea evreimii din Ungaria si Transilvania de Nord, a avut loc in Israel. Un commando al Mossad l-a rapit din Argentina, unde se refugiase dupa razboi, si l-a adus la Ierusalim. Judecat si condamnat la moarte, Adolf Eichmann a fost spanzurat si incinerat. Cenusa sa a fost imprastiata dintr-un avion deasupra apelor Marii Mediterane.

Daca l-ar fi prins, cu siguranta ca rusii l-ar fi spanzurat pe Horthy Miklós. Ungurii, in schimb, care l-au admirat si l-au respectat pe regent de-a lungul lungii sale existente, au fost bucurosi sa-l stie departe de mizeriile regimului comunist. Horthy a murit la 8 februarie 1957 si a fost inmormantat la Estoril, in Portugalia. Dupa caderea comunismului in Ungaria , la 4 septembrie 1993, ramasitele pamantesti ale fostului regent au fost aduse la Kenderes (Ungaria), dar fastul oficial nu a inabusit cu totul vocile firave de protest. In 2003, contesa Edelsheim Gyulai Ilona, nora lui HorthyMiklós, si-a publicat memoriile. Redau, ca pe o curiozitate, o marturisire careia istoricul ii va gasi conotatiile cuvenite. Contesa scrie: „A fost o zi memorabila cand ne-a vizitat dr. Ruben Hecht, sionistul elvetian care traia in Israel. El sosise cu treburi in Germania in vederea organizarii emigratiei evreiesti. A venit si pe la noi ca sa multumeasca socrului meu pentru tot ce-a facut pentru evreimea maghiara, si in special pentru emigrarea evreilor-maghiari (in anii Holocaustului – n.a.). Dr. Ruben Hecht a spus atunci ca esecul planului nu s-a datorat lui Horthy. De mai multe ori ne-a vizitat, totdeauna am sa-i fiu recunoscator pentru ajutorul oferit…” Asadar, un oficial israelian il vizita peHorthy, l-a ajutat chiar si financiar, cel putin asa povesteste nora lui Horthy, sotia lui Horthy Istvan, fost guvernator-adjunct al regentului. (Grof Edelsheim Gyulai Ilona, „Onoare si datorie”, vol I: 1918-1944, vol. II: 1945-1998, (memorii, in limba maghiara), 2 vol.Editura Europa, 2003)

Evreul clujean Rudolf Kasztner, erou sau tradator?

Una din povestile cele mai misterioase ale Holocaustului din Transilvania de Nord s-a desfasurat la Cluj si Budapesta, sfarsindu-se tragic la Tel Aviv. Eroul – liderul evreu Rudolf Kasztner – a fost acuzat ca a colaborat cu nazistii. Mai intai condamnat de un tribunal israelian, Kasztner a fost declarat nevinovat de Curtea Suprema de la Ierusalim. Verdictul n-a fost acceptat de intreaga opinie publica israeliana. Un supravietuitor al Holocaustului, convins de vinovatia lui Kasztner, l-a impuscat mortal, la 3 martie 1957, pe cel care isi vanduse sufletul „diavolului nazist”.

Procesul si asasinarea lui Kasztner au tulburat profund societatea israeliana. Pentru prima oara s-a discutat public un subiect dureros: fenomenul „Judenrat”, Consiliile evreiesti care s-au aflat in fruntea comunitatilor evreisti in tarile ocupate de nazisti sau aliate ale celui de-al Treilea Reich.

Rudolph (Rezsö) Kasztner, evreu clujean, s-a mutat la Budapesta, dupa anexarea Transilvaniei de Nord, devenind unul din liderii evreimii maghiare, presedintele organizatiilor sioniste din Ungaria. Activitatea sionista o incepuse la Cluj, unde a functionat si un „Comitet de salvare” („Vaad Haatala”) din care faceau parte Kasztner, socrul sau, Josef Fischer, presedintele Consiliului Evreiesc, Ernst Marton, redactorul-sef al ziarului „Uj Kellet”, Hilel Danzig, fost deputat in Parlamentul Romaniei s.a. Dupa razboi, Kazstner a fost acuzat de Rudolf Vrba (Walter Rosenberg), unul din autorii faimosului „Protocol Auschwitz”, ca – desi avea cunostinta de Raportul pe care el l-a scris impreuna cu Alfred Wetzler (Josef Lanik), un alt evadat de la Auschwitz – a ascuns celorlati membri ai Consiliului evreiesc de la Budapesta ororile lagarului mortii si nici nu s-a straduit ca aceste grozavii sa ajunga la cunostinta regentuluiHorthy. Putem doar specula in ce masura s-ar fi angajat Horthy in stoparea deportarii evreilor maghiari la Auschwitz daca ar fi aflat de la Kasztner amploarea exterminarilor naziste. Fapt e ca liderul maghiar, marginalizat de Hitler, a avut totusi puterea de a interveni energic si de opri, la 7 iulie 1944, deportarile. La acea data varfurile Puterii din Ungaria fusesera deja informate cu privire la soarta evreilor de la Auschwitz. Era, insa, prea tarziu. Majoritatea evreimii maghiare nu mai era in viata.

De ce nu a facut uz Kasztner de informatiile din „Protocolul Auschwitz” al lui Vrba-Wetzler? Braham scrie in legatura cu vizita lui Kasztner la Cluj, in timpul ghetoizarii evreilor din nordul Transilvaniei, la inceputul lunii mai 1944: „Desi Kasztner detinea detalii exacte despre Solutia Finala, el nu a informat nici Consiliul Evreiesc din Cluj, nici pe colegii sai din „Vaadah” despre iminentul dezastru. Prietenii sai cei mai apropiati, inclusiv Hillel Danzig si Dezso (David) Hermann, care au jucat un rol de seama in miscarea sionista, au negat faptul ca li s-ar fi spus ceva despre Auschwitz… In timp ce nazistii germani si maghiari aplicau in cea mai mare graba Solutia finala, liderii nationali ai evreilor aveau grija ca Raportul (despre Auschwitz al lui Vrba-Wetzler – n.a.) sa ramana „confidential”, pentru „a nu crea panica”. Liderii Comunitatii evreilor din Budapesta si liderii „Vaadah” (Comitetul de ajutorare si salvare infiintat in capitala maghiara) scriau memorii catre conducatorii Ungariei, ii asigurau ca munca si inteligenta evreiasca, ca si in trecut, pot contribui la progresul tarii, iar acestia au continuat jocul acesta stupid si cinic, promitandu-le evreilor „securitate” si „liniste”.”

Braham vorbeste in cercetarile sale despre soarta evreimii maghiare in anii Holocaustului, de „pacalirea” liderilor evrei: „Dupa ocupatia germana, printre cei care i-au pacalit pe liderii evrei se numara si Adolf Eichmann, capul Sonderkommando-ului SS, care i-a asigurat ca impotriva evreilor nu se vor lua masuri drastice atat timp cat acestia vor ramane loiali si nu se vor alatura partizanilor din Rutenia sau unitatilor lui Tito. Guvernul ungar a participat la acest joc, declaratiile publice si promisiunile facute in particular de catre membrii sai camufland cardasia regimului lui Sztojay cu nazistii. Cativa din membrii de seama ai Guvenului, printre care Lajos Szasz si ministrul Finantelor, Lajos Remenyi-Schneller, i-au ´calmatŞ pe liderii evrei spunandu-le ca nimeni nu planuia ´extirparea, distrugerea sau torturarea evreilorŞ si sustinand ca problema deportarilor nu a fost discutata niciodata in Guvern. Dar, in timp ce oficialii germani si maghiari linisteau opinia publica cu declaratii privind intentiile lor nobile, in tara Solutia Finala era aplicata conform planului. Cand liderii evrei s-au trezit la realitate, era deja prea tarziu.”

Kasztner, ca si ceilalti responsabili din conducerea evreiasca, stiau ce s-a petrecut cu evreii din tarile ocupate de nazisti si, in special, erau informati despre uciderea evreilor maghiari deportati la Auschwitz. Dar ei n-au ales tactici de rezistenta si de lupta impotriva nazistilor, ci acele tactici, dovedite falimentare, de a castiga timp intr-o „cursa contra cronometru”. Aceste tactici, concluzioneaza Braham, „porneau de la premisa ca situatia militara de la aceea ora era favorabila Aliatilor si ca eliberarea Ungariei avea sa se intample in cel mai scurt timp, fortele sovietice fiind tot mai aproape de Carpati. Insa liderii evrei, singuri si lipsiti de ajutor, nu au inteles ca in fruntea listei de prioritati a germanilor si maghiarilor, data fiind complicitatea lor, statea aplicarea urgenta a Solutiei finale. Tocmai pentru ca nazistii erau constienti de infrangerea iminenta a Axei, ei si-au reunit eforturile pentru a castiga macar razboiul impotriva evreilor. Nestiind sa se apere, liderii evrei au continuat sa se bizuie pe tehnicile care dadusera candva roade, in conditiile de relativa normalitate de dinaintea ocupatiei germane. Au facut apeluri si au inaintat petitii diferitelor autoritati guvernamentale si ecleziastice, luptand cu disperare sa salveze ceea ce inca mai putea fi salvat.”

Operatiunea „Camioane in loc de sange”

Printr-un concurs de imprejurari, Kasztner ajunsese sa stabileasca relatii cu Dieter Wisliceny, unul din membrii importanti ai Sonderkommando-ului din Budapesta, cu Obersturmbannfuhrer SS Kurt Becher, „reprezentantul economic” al lui Heinrich Himmler in Ungaria, si chiar cu cel care se afla in varful actiunii de exterminare a evreimii europene, Adolf Eichmann. Kasztner si Joel Brand, unul din sefii „Vaadah”, s-au intalnit cu ofiterul SS-ist Wisliceny la 5 aprilie 1944. Din aceea clipa a inceput sa se deruleze una din cele mai mirobolante povesti de spionaj din istorie, care a incrucisat destinele unor sefi de state, generali, politicieni de frunte, lideri evrei aflati sub ocupatia germana si lideri evrei din lumea libera, germani aflati in varful ierarhiei naziste, responsabili americani, sovietici, englezi, maghiari, romani etc., agenti importanti ai diverselor servicii secrete, implicati, intr-un fel sau altul, in operatiunea care purta codul „Camioane in loc de sange”.

Pe scurt, liderii evrei de la Budapesta se straduiau sa impiedice deportarea evreimii maghiare la Auschwitz, iar liderii nazisti aveau nevoie de bani, diferite produse si camioane. Conform spuselor lui Kasztner, subliniaza Braham, bunurile constau in 200 tone de ceai, 800 tone de cafea, 2.000.000 de sapunuri, o cantitate nespecificata de tungsten si de alte materiale folositoare efortului de razboi, precum si 10.000 de camioane. Camioanele, sustineau nemtii, aveau sa fie folosite in scop civil sau numai pe frontul din Rusia. Potrivit lui Eichmann, evreii urmau sa plece cu pasapoarte in orice parte a lumii aflate sub controlul Aliatilor, mai putin in Palestina, intrucat nazistii ii promisera lui Amin el-Husseini, liderul nationalist arab, ca nu-i va lasa pe evrei sa emigreze in aceasta tara. Au urmat negocieri in Elvetia, Turcia, Germania si Ungaria, misculatii de tot soiul, cu rezultate minore in ceea ce priveste salvarea unor evrei. Circulau sume uriase si cadouri exorbitante. Daca Aliatii n-au muscat din momeala nazista de salvare a unui milion de evrei contra unor avantaje materiale, Kasztner a reusit totusi sa salveze – platind o suma uriasa, bijuterii si obiecte de mare pret – 1684 de evrei (din care pe 388 i-a scos din ghetoul din Cluj). Pe „lista lui Kasztner” se aflau familia si prietenii sai din Cluj, evrei foarte bogati, care si-au putut cumpara plecarea, dar si personalitati cu renume, cum ar fi rabinul Ioel Teitelbaum, liderul sectei hasidice din Satu Mare. Salvarea celor 388 de evrei clujeni a avut loc la 10 iunie 1944. Dupa razboi, contactele lui Kasztner cu SS-ul au ajuns in fata judecatorilor din Ierusalim. El fusese vazut, circuland cu un pasaport eliberat de nazisti, cu ofiterul SS Kurt Becher prin diferite lagare si ghetouri. Desigur, in cadrul misiunii pe care o avea de a intocmi listele cu evreii care vor fi eliberati, a explicat Kasztner judecatorilor. Grav a fost interpretat si gestul omenesc al lui Kasztner, care a facut o depozitie in favoarea fostului ofiter SS Kurt Becher, judecat de un tribunal al Aliatilor din Germania de Vest.

Au existat insa acuzatii mai grave. Oare Eichmann nu l-a „cumparat” pe Kasztner in cursul negocierilor? Braham sustine ca Kasztner n-a rezistat momelii lui Eichmann atunci cand acesta i-a propus salvarea unui grup de evrei din Cluj. Graba -„de inteles”, subliniaza Braham – cu care Kasztner a profitat de aceasta ocazie pentru a-si salva familia, prietenii si pe cativa din cei mai „merituosi” membri ai comunitatii evreiesti din Cluj a dus la prabusirea sa dupa razboi. Ea a dat nastere si la o serie de intrebari chinuitoare, care au ramas fara raspuns: A fost oferta lui Eichmann un mijloc de a-l cumpara pe Kasztner, sau de a-i se rasplati „serviciile”? Si-a exprimat astfel Eichmann „recunostinta” pentru evreul care, din inocenta sau deliberat, l-a ajutat sa-si finalizeze campania anti-evreiasca in liniste, evitandu-se o revolta in ghetourile din Budapesta, de tipul celei de la Varsovia? Oare Kasztner chiar nu si-a dat seama care erau intentiile lui Eichmann? Sau, ratand ocazia de a informa masele evreiesti despre realitatile Solutiei finale, deportarile fiind deja in toi, Kasztner a simtit ca e dator sa-i scape macar pe putinii evrei pe care Eichmann era dispus sa-i crute? Intrebari chinuitoare, care nu si-au gasit inca raspunsuri acceptabile.

Tesu SOLOMOVICI

Lucian Boia: „Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania”.

lucianboiaÎntr-un interviu pentru Gândul, istoricul Lucian Boia vorbeşte despre un alt mod de a citi istoria României Mari şi explică de ce a pus în discuţie, în ultima sa carte, ideea de „drept al României” asupra Transilvaniei. „Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut-o, un drept etnic asupra Transilvaniei, dar nu şi vreun drept istoric”, scrie Lucian Boia în cartea „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”. În mod firesc, cartea a stârnit instant controverse aprinse în spaţiul public. Potrivit istoricului, „Transilvania nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principate” şi a fost „înglobată încă de la începuturile sale statale în Ungaria”.

În prefaţa cărţii „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, apărută săptămâna trecută la Editura Humanitas, Lucian Boia îl avertizează pe cititor că va citi în paginile ce urmează „un comentariu, o suită de interpretări în jurul unor probleme cheie”.

„Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania”. Este doar unul dintre paragrafele „sensibile” din ultima carte a lui Lucian Boia, un istoric specializat în demitizarea istoriei. De data aceasta, Lucian Boia calcă pe o temă fierbinte în România – dreptul asupra Transilvaniei – iar în primele zile de după apariţie, cartea a avut parte de o primire virulentă, în special la TV.

gândul a stat de vorbă cu Lucian Boia pe marginea „controverselor” şi „reinterpretărilor” din noua sa carte.

„Bineînţeles că Transilvania este a României. Cred că trebuie să vorbim despre istorie mai decontractat, mai relaxat, fără să exagerăm sau să ne folosim de tot felul de mituri istorice pentru a ne susţine nişte drepturi pe care în mod evident le avem oricum”, ne-a spus din start istoricul.

Iată mai jos alte câteva „controverse” din volum:

-„Românii puteau invoca, fireşte, (cum au şi făcut) un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania”.

– „Corespundea „intrarea în acţiune” din august 1916 unui „ideal naţional” împărtăşit de toţi românii? Ar fi prea mult de spus. Cei mai mulţi dintre români, ţărani (80% din populaţie) şi neştiutori de carte (60%), aveau cu totul alte preocupări şi alte griji, probabil că nici nu auziseră de „idealul naţional”. Acesta era prezent în sfera mult mai restrânsă a „opiniei publice”, formată din persoane cu un oarecare fond de cultură şi manifestând mai mult sau mai puţin interes pentru treburile publice” (pagina 69)

– „Germanofilii” atrăgeau atenţia că e mult mai urgent pentru România să elibereze Basarabia, Transilvania mai putând să aştepte momentul, probabil nu prea îndepărtat, când dubla monarhie fie s-ar fi restructurat radical, devenind o asociere de popoare egale, fie s-ar fi spart în bucăţi, înfăptuindu-se astfel şi mult dorita unire a Transilvaniei”( pagina 74)

– „.. .Transilvania nu se afla însă într-o asemenea situaţie. Nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principatele care formaseră România la 1859. De la începuturile sale statale fusese înglobată în Ungaria şi, chiar dacă Ungaria dispăruse, continuase, prin elita sa conducătoare şi prin organizarea de stat, să se înfăţişeze ca parte a vechiului regat ungar”( pagina74)

– „Până la urmă, doreau sau nu unirea cu România? Să zicem că da, dar nu mai mult decât îşi doreau rămânerea în interiorul unei monarhii habsburgice reformate. Unirea cu România aparţinea unei istorii virtuale, unui viitor posibil, dar încă nelămurit. În plan concret, mişcarea naţională a românilor din Transilvanianu a acţionat în sensul unirii cu România, ci strict, mai întâi, in vederea restaurării autonomiei Transilvaniei, apoi a obţinerii deplinei egalităţi de drepturi în interiorul Ungariei” (pagina 81)

LUCIAN BOIA, la INTERVIURILE GÂNDUL, PARTEA I. Ideile, pe scurt:

„Bineînţeles că Transilvania este a României. Cred că trebuie să vorbim despre istorie mai decontractat, mai relaxat, fără să exagerăm sau să ne folosim de tot felul de mituri istorice pentru a ne susţine nişte drepturi pe care în mod evident le avem oricum.

În Transilvania NU a fost un referendum, iar Marea Adunare de la Alba Iulia este o adunare doar a reprezentanţilor românilor. „Deci s-au pronunţat cei 50 şi ceva la sută de români din Transilvania, nu au fost consultaţi maghiarii, germanii şi ceilalţi. După cum am spus, chiar dacă ar fi fost un referendum sigur rezultatul nu ar mai fi fost unanimitate cum a fost la Alba Iulia, dar ar fi fost un rezultat tot în favoarea românilor şi Transilvania ar fi fost în situaţia să se unească cu România în condiţiile astea”

► „Până în 1914, obiectivele mişcării naţionale din Transilvania nu erau unirea cu România pentru că nici nu puteau să fie unirea cu România”

► Un scenariu posibil pentru ţara noastră era păstrarea neutralităţii până la finalului Primului Război Mondial, şi în acest fel ”nu aveai toate jertfele pe care le-ai dat, care au fost imense pentru România”

► Despre nostalgicii după comunism sau, după caz, ai perioadei interbelice, istoricul susţine că aceştia idealizează trecutul pornind de la nişte motive reale.

► „România a avut şi încă mai are un handicap istoric. „A fost multă vreme o societate foarte simplă, o societate rurală împărţită între boieri şi tărani, a avut o populaţie orăşenească şi o burghezie dezvoltate mai târziu”.

LUCIAN BOIA, la INTERVIURILE GÂNDUL, PARTEA I

În cartea dvs. despre primul război mondial daţi două scenarii posibile în ceea ce priveşte participarea României la Primul Război Mondial. Ce s-ar fi întâmplat dacă Romania n-ar fi participat alaturi de Antanta şi ar fi rămas neutră?

Sunt trei scenarii posibile: scenariul real care s-a petrecut – România în război alături de puterile Antantei, alături de Marea Britanie, Franţa şi Rusia pentru eliberarea, pentru alipirea, pentru dobândirea, cum vreţi să-i spuneţi, a Transilvaniei şi a Bucovinei. Al doilea scenariu ar fi fost România alături de Puterile Centrale, Germania şi Austro-Ungaria împotriva Rusiei mai ales, pentru dobândirea Basarabiei. Al treilea scenariu ar fi fost România neutră şi rămânea de văzut spre sfârşitul războiului care va fi situaţia şi ce se va întâmpla. Acestea sunt cele trei scenarii. Bine, nu ştim ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost altceva. E o singură istorie pe care o cunoaştem. În rest putem să facem presupuneri, să facem la rândul nostru scenarii.

Dacă România ar fi fost alături de puterile centrale, Germania şi Austro-Ungaria, obiectivul ar fi fost infrângerea Rusiei şi eliberarea Basarabiei. Acum, depinde dacă ar fi fost înfrântă Rusia, dacă s-ar fi terminat războiului în favoarea Puterilor Centrale. Dacă ar fi fost înfrânte Puterile Centrale, România ar fi fost înfrântă alături de ele.

Este şi scenariul neutralităţii care ar fi putut să fie tentant. România putea să-şi păstreze neutralitatea până la sfârşit şi nu aveai toate jerfele pe care le-ai dat, care au fost imense pentru România. România a avut pierderi foarte, foarte mari, mai mari dacă ne referim la morţi raportat la populaţie, mai mari procentual decât Franţa sau Germania, cu patru ani şi jumătate de război pentru cele două şi numai un an şi jumătate pentru România. Iar la sfârşitul războiului, România ar fi avut o armată intactă. Şi dacă imperiile s-ar fi dezmembrat, cum s-a dezmembrat Austro-Ungaria, respectiv Rusia, ar fi putut să dobândească, fără să participe la război, Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Poate, eu nu spun că aşa ar fi fost, noi ştim însă numai ce a fost, istoria e una singură.

În acele condiţii putea România să rămână neutră?

Da, putea să rămână neutră. Se făceau presiuni asupra ei. Germania şi Austro-Ungaria deja se resemnaseră că România oricum nu va fi cu ele, deci cea mai bună soluţie pentru Puterile Centrale era neutralitatea României. Occidentali făceau presiuni, francezii mai ales, şi britanicii, dar până la urmă rămâneau cu presiunile, nu puteau să oblige România să intre în război. România a intrat în război, adică Guvernul liberal condus de Ionel Brătianu, în ideea că trebuie totuşi să participe, să dea un sacrificiu de sânge, să aibă o contribuţie la înfrângerea Puterilor Centrale ca preţ pentru obţinerea Transilvaniei. În ceea ce priveşte Bucovina, sunt două scenarii ca urmare a războiului împotriva Austro-Ungariei, dar şi Austro-Ungaria dădea de înţeles că ar putea să ofere, să facă aşa un cadou României, Bucovina, în cazul în care Romînia ar fi intrat în război alăuri de Puterile Centrale. Deci Bucovina se putea rezolva şi într-un sens, şi în altul. Alegerea era între Transilvania şi Basarabia. Ce e mai bine să facă România şi care sunt şansele victoriei în război, cine va câştiga? Important era să mergi cu cei care vor câştiga.

Astăzi, îşi permite o ţară să rămână neutră într-un conflict? Să fie o Elveţie a Balcanilor?

Depinde de situaţii, ştiţi că istoria nu se repetă. Ce s-a întâmplat în Primul sau Al Doilea Război Mondial n-o să se întâmple în continuare şi să sperăm că nu vom avea pe al treilea. Sunt ţări neutre chiar în Uniunea Europeană care nu fac parte din NATO. Austria nu face parte din NATO, Finlanda nu face parte din NATO. Deci e posibil.

Tot în cartea dumneavoastră despre Primul Război Mondial spuneaţi că referendumul din Transilvania nu ar fi respectat principiile democratice din zilele noastre. Puteţi să nuanţaţi această afirmaţie?

N-am spus în maniera asta atât de dură cum ziceţi acum dumneavoastră. La sfârşitul Primului Război Mondial s-a proclamat dreptul naţiunilor la autodeterminare, constituirea de state naţionale pe ruinele fostelor imperii, Austro-Ungaria şi într-o anumită măsură Rusia. Referendumuri nu s-au făcut decât în situaţii limită, acolo unde amestecul de populaţie era atât de mare şi nicio populaţie nu avea în mod cert o majoritate incontestabilă.

Au fost puţine referendumuri. În genere, s-au acordat teritoriile respective populaţiei majoritare. În Transilvania, e clar că românii erau majoritari, dar nici ceilalţi nu erau puţini. Deci românii erau 50 şi ceva la sută, iar ceilalţi erau 40 şi ceva la sută. Dar oricum majoritatea era românească.

Ce am spus, şi asta e valabil şi pentru alte teritorii, nu numai pentru Transilvania, de faptul că nu a fost un referendum. Marea Adunare de la Alba Iulia este o adunare a reprezentanţilor românilor. Deci s-au pronunţat cei 50 şi ceva la sută de români din Transilvania, nu au fost consultaţi maghiarii, germanii şi ceilalţi. După cum am spus, chiar dacă ar fi fost un referendum, sigur rezultatul nu ar mai fi fost unanimitate cum a fost la Alba Iulia, dar ar fi fost un rezultat tot în favoarea românilor şi Transilvania ar fi fost în situaţia să se unească cu România în condiţiile astea. Asta este explicaţia pe care am dat-o pentru a fi oneşti. N-are rost să spunem că a fost un referendum când nu a fost un referendum. Pe de altă parte, era evident că altă soluţie nu există decât unirea Transilvaniei cu România în contextul constituirii statelor naţionale.

Românii şi-au exprimat acest lucru la Alba Iulia, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, asta nu se discută. Însă, ce am spus eu este că până în 1914, obiectivele mişcării naţionale din Transilvania nu erau unirea cu România pentru că nici nu puteau să fie unirea cu România. Iniţial, mişcarea naţională a românilor din Transilvania începe în secolul al XVIII-lea, transilvănenii sunt cei care dau semnalul mişcăriii naţionale româneşti.

Or, cred că nimeni n-o să susţină că în secolul al XVIII-lea se dorea unirea cu România, măcar pentru faptul că nu exista România. Existau cele două principate într-o situaţie nu tocmai fericită, sub stăpânire otomană. Problema unirii cu România a devenit discutabilă după crearea României, după 1859, mai ales după 1877- după Independenţă, după proclamarea Regatului în 1883.

Însă până la Primul Război Mondial, obiectivele mişcării naţionale erau obţinerea de drepturi egale pentru românii din Austro-Ungaria, fie autonomia Transilvaniei, fie drepturi egale pe toată linia, cu sau fără autonomie. Concret, problema unirii cu Transilvania s-a pus odată cu momentul 1914, când într-adevăr s-au făcut asemenea planuri. Până atunci putea să fie un vis, cum să spun eu, un vis mai apropiat sau mai îndepărtat. Concret, mişcarea naţională a românilor din Transilvania până la Primul Război Mondial nu putea să aibă acest obiectiv înscris în program, dar nici în strategia şi tactica mişcării.

Interpretarea istorica din cartea dumneavoastră a iscat unele controverse şi unii spun că n-ar fi cazul să ne întrebăm a cui e Transilvania.

Dar cine se întreabă a cui e Transilvania? N-are nimeni vreo îndoială. Bineînţeles că Transilvania este a României. Cred că trebuie să vorbim despre istorie mai decontractat, mai relaxat, fără să exagerăm sau să ne folosim de tot felul de mituri istorice pentru a ne susţine nişte drepturi pe care în mod evident le avem oricum. Cum să spun, Transilvania înseamnă astăzi aproape 80% români şi 20% maghiari. Cine îşi poate închipui că Transilvania nu e predominant românească, că nu aparţine României şi că nu va aparţine în continuare României? Este o problemă care nu se pune.

Apropo de o perioadă fericită… Între cele doua războaie mondiale a fost cea mai fericită perioadă din istoria României?

Văzută de departe, este o perioadă mai fericită decât a fost în realitate. Este o perioadă în contraste. Sunt şi realizări remarcabile în periaoda interbelică, sunt progrese incontestabile, după cum sunt şi blocaje, sunt şi întârzieri, după cum sunt şi conflicte. Şi e o perioadă care nu se sfârşeşte prea bine, cum se ştie. Dar sigur că e şi o parte demnă de remarcat şi de invidiat. Avem o mişcare culturală remarcabilă în perioada interbelică, e o perioadă de modernizare.

Nu este oare perioada în care trăim cea mai bună din istoria României? De ce unii oamenii au nostalgia interbelicului? Sau sunt unii care îşi caută repere în comunism.

E o atitudine omenească, ca să spun aşa. În general, trecutul este idealizat. Ce te doare e prezentul. Ai nemulţumiri în prezent, în trecut nu mai ai cum să le ai. Şi sunt destul de mulţi nostalgici ai lui Ceauşescu. Sunt alţii care idealizează, pornind de la nişte motive reale, dar sigur exagerează idealizând prea mult perioada interbelică. Fiecare perioadă şi-a avut părţile ei mai bune, mai puţin bune, începând cu perioada lui Carol I de la 1866- 1914, a fost o perioadă de echilibru politic, de modernizare, dar şi de mari întârzieri, a fost şi Răscoala de la 1907, nu mai intru în detalii. Cultura românească în perioada interbelică a fost cu totul remarcabilă. Sigur sunt progrese în ceea ce priveşte modernizarea mai ales în marile oraşe. În Bucureşti se pot vedea construcţiile din perioada interbelică, mai ales din anii 30. Dar sunt şi întârzieri. E o întârziere istorică pe care a avut-o şi o are România în continuare.

Întârzierea poate fi comparată şi cu perioada de acum?

România a avut şi încă mai are un handicap istoric. A pornit târziu la drum cu cele două principate, abia în secolul al XIV-lea, târziu, foarte târziu în raport chiar cu statele din jur. A fost multă vreme o societate foarte simplă, o societate rurală împărţită între boieri şi tărani, a avut o populaţie orăşenească şi o burghezie dezvoltate mai târziu. Avea un stat destul de sumar organizat, este o întârziere istorică, care nu se recuperează atât de uşor.

Lucian Boia, la INTERVIURILE GÂNDUL, partea a II-a

Lucian Boia, la INTERVIURILE GÂNDUL, partea a III-a

CINE ESTE LUCIAN BOIA

Istoricul Lucian Boia s-a născut în Bucureşti, la 1 februarie 1944. A fost profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, până în 2011, când a ieşit la pensie odată cu punerea în aplicare a legii educaţiei naţionale. Cărţile sale au fost traduse în mai multe limbi străine.

Lucrarea cu cel mai mare impact în societatea românească este „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, apărută în 1997, care a devenit un reper în redefinirea istoriei României. De asemenea, istoricul s-a preocupat de istoria Occidentului şi de isotria Franţei. Printre cele mai importante lucrări ale lui Lucian Boia apărute în limba română sunt: „Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune”, „Două secole de mitologie naţională”, „Sfârşitul lumii, o istorie fără sfârşit”, „Occidentul. O interpretare istorică”, „”Germanofilii”. elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial”, „De ce e România altfel?”, „Balcic.Micul paradis al României Mari”.
COMENTARII GANDUL.INFO: #102 Whatever
1.05.2014 11:49
Raspunde
Nu au fost asa de mari constroversele, nu a lansat cartea asta controverse decat intr-un cer mic din estul europei: romania.

Intreaga lume stia deja de mult de adevarul spus de domnul Lucian Boia… intreaga lume in afara de romani, care au inventat o istorie noua a Transilvaniei si s-au si spalat pe creier cu ea.

Cat despre Dacia: sa-mi arate cineva o harta – o harta viabila si nu una mincinoeasa romaneasca – pe care apara un STAT numit Dacia. De STATUL Ungar stim dar de STATUL Dacia inca nu am auzit. Desi posibil sa fie descoperit (inventat de fapt) si asta de catre romani.

E frumos sa vad ca exista si romani cinstiti, nu mincinosi. Pacat ca sunt asa de putini.
Au facut ce au facut si in 895 cand au sosit au gasit niste triburi de indigeni (adica o turma de primitivi) alandala care isi ziceau „Daci”, fara nici o forma de organizare (adica ca rromii de azi), amestecata tot alandala cu alte popoare migratoare chiar si aia mai organizati.
Si au facut un stat, adica ordine, lucru care sa vede si azi, in Transilvania, ca dincolo de carpati mai putin se vede.

Faptul ca niste triburi (Dacii de exemplu) traiesc pe un anumit teritoriu nu inseamna stat, cum nici triburile de indigeni din junglele din America de sud nu formeaza state. Cum acele trburi nu sunt relevante in statalitatea tarii in care sunt, nici triburile Dacice nu sunt relevante pentru istorie (decat tie si conationalilor tai).
––
#122 international
1.05.2014 12:48
Raspunde
Pe plan international sintem vazuti de-a lungul istoriei ca un popor mic,de rang 2 cel putin,un popor de hoti si mincinosi .Locuiesc in Anglia si imi este rusine de 2 ori sa spun ca sint roman pentru ca deja sa fi roman esti susceptibil sa fi un hot si mai rau de atit sa fi considerat tigan.Unii de clasa mai joasa te si intreaba.Din pacate aceasta este imaginea noastra.Intrebare:Cine ne mai crede istoria?
––
#16 ioonn
1.05.2014 00:22
Raspunde
Originea poporului roman este putin cam neclara. Imperiul Roman s-a retras din Dacia ( aproximativ actualul Ardeal) prin 270 e.n.
Apoi pe aceste meleaguri au trecut popoare migratoare de origine indo europeana- rasa alba ( goti, sarmati) si de origine asiatica (turcica)- cumani,pecenegi, bulgari etc.
Maghiarii , de origine asiatica ( Mongolia-Siberia) este atestat ca s-au stabilit cam prin 800en in Campia Panonica si au fost integrati in latinitatea vestica inclusive Transilvania. Despre zona Romaniei, extracarpatica este o mare pauza. Nu a facut parte nici macar din Imperiul Bizantin
––
#38 vlad
1.05.2014 06:24
Raspunde
In afara de Boia, si alti zic cam acelesi lucruri pe afara.Cam 90% dintre istorici, va puteti documenta daca vreti. dar nu vreti🙂 cand imi aratati o constructie o cladire facuta de romani sau daci datand din anul 1000 e.n si care inca mai sta, va cred. daca vreti, (dar nu vreti) eu va arat biserici construite in anul 1000 e.n. pe care scrie frumos, dar nu in daca nici in latina nici in romana:)
––-
#41 clujean radu
1.05.2014 06:59
Raspunde
Poporul asa-zis roman, in realitate a fost o adunatura de tot felul de lifte ce in trecere si poposind pe aicea o vreme, si-au lasat prasila pe aceste meleaguri !!!

Spre deosebire de unele popoare pure ale europei,care din cauza puritatii lor etnice au si o mare eficienta si unitate etnica, romanii nu sunt decat un imens ghiveci genetic de tot felul de triburi si populatii barbare ce si-au lasat aici urmasii in trecerea lor prin colbul istoriei !
De aici lipsa de unitate si dezbinarea, de aici ineficienta de populatie care inca nu e popor,si de aici toate lucrurile ne ies pe dos !

Totusi, in ciuda acestui sange amestecat ,care ne slabeste etnicitatea genetica, am areusit in niste contexte favorabile bazate si pe noroc dar si pe mari sacrificii sa fauram statul unitar roman,de care trebuie sa avem grija sa-l protejam si sa fim mandri de o tara cu o geografie superba ,cum nu multi au in Europa.

Intr-un singur meod putem avea grija de unitatea tarii,adica sa facem tot ceea ce spiritul noistru etnic eterogen ne interizce ,adica : sa fim mai uniti,mai eficienti, mai harnici,mai inransigenti cu coruptia !

Adica sa cream un stat cu institutii puternice si la dispozitia cetateanului !!!
–––
#47 un ardelean
1.05.2014 07:47
Raspunde
Cum s-a format statul roman?Dacia pana unde a fost?Aproximativ cat este Transilvania,o parte din Banat.Nu este normal ce spune domnul Boia?Transilvania nu este a Romaniei.Transilvania si Banatul este o sursa de venituri pentru Romania.De ce nu se doreste regionalizare pe vechile regiuni istorice?
––
#52 Se pare ca adevarul doare,..
1.05.2014 08:29
Raspunde
….dar chiar daca unii se vor tavali in chinuri, tot va iesi la lumina. Transilvania nu a fost niciodata in istorie a romanilor. Continuitatea daco-romana este o utopie. Iar romanii nu au fost majoritari in Transilvania in 1920. Deci e doar un gest al marilor puteri, in speta franta, in care de frica au tinut sa dezmembreze cat mai tare germania , austria si ungaria. Trianonul a fost si este sursa unor tensiuni intre natiuni prin injustetea si ticalosiiile care atunci s-au impus cu forta. Efectele se vad in Jugoslavia , in Cehoslovacia si urmeaza romania
––
#72 Korvinus
1.05.2014 09:27
Raspunde
Felicitari d-le Profesor!
Sunteti printre putinii oameni de stiinta (in cazul de fata,istorici) romani, care au curajul, demnitatea de a imbratisa adevarul, si nu minciuna. Multi dintre „colegii” Dvs, dea-lungul vremii au preferat sa faca „cariera profesionala” bine recompensata, bazata insa pe neadevaruri istorice. Eu au fost, si inca sunt, cei multi, care au decis sa aseze istoria pe altarul interesului national. Si au facut-o, o fac si azi, prin toate caile care le stau la dispozitie.
Drept rezultat, impreuna cu clasa politica, cu biserica, au facut o treaba buna, au reusit sa implementeze noua constiinta nationala, profund nationalista si exclusivista. Acea mentalitate, care izvoreste si dainuie impreuna cu ea, s-a dovedit a fi o piatra de moara legata de gatul romanului. Este in interesul multora ca acea piatra de moara sa fie purtata in continuare de catre masele de manevra.
In orice caz, cartea Dvs. este o scanteie, una mica, dar care, in timp, daca se doreste, cu altele, poate sta la baza purificarii si crearii unei constiinte nationale snatoase care nu se va mai indrepta impotriva cuiva sa a ceva, ci va fi, in mod onest, pt cineva si ceva.
PS.
Spuneti ca ca un eventual referendum in 1918 tot ar fi decis ca Transilvania sa fie anexata Romaniei.
Poate da, poate nu. Romanii din tinuturile de est ale Ungariei aveau un procentaj de cca 55-57%. Ce s-ar fi intamplat, daca cel putin 5-10% dintre ei, ar fi dorit sa ramana in cadrul Ungariei? Pt. ca stim ca au existat multi care ar fi preferat sa ramana in cadrul statului de drept despre care ati pomenit in cartea Dvs.
–––
#189 rommu
1.05.2014 18:02
Raspunde
Dl Boia spune adevarul. Fata de Transilvania(Ardeal) in 1914 Statul Roman nu avea nici o pretentie ca ar fi facut parte anterior din component sa.
Alipirea Ardealului la Romania s-a hotarit la Trianon si nu la Alba Iulia.
In privinta structurii entice si calitatii populatiei din Ardeal sunt date corecte ( Enciclopedia Romaniei – CC Giurascu)
Fata de alipirea ( unirea ) Ardealului cu Muntenia si Moldova etnicii romani din interiorul arcului carpatic au avut pozitii diferite. Fie acceptare , fie autonomie, fie independenta.
Nu stiu ce drept istoric ar avea acum Romania asupra Basarabiei. Bucovinei sau asupra Dobrogii de Sud ( Durostor, Caliacra)

Elena Udrea, tot pentru Ovidiu on 03/03/2008 at 01:14 M-am temut de un refuz. Avand in vedere relatia noastra de pe blog.

elena-udrea00Elena Udrea on 03/03/2008 at 01:19 said:
Pentru toti cei care stau noptile pe acest blog
Reiterez invitatia de a ne intalni si de a dezbate subiectele in alt cadru, eventual la o cafea. Data trecuta nu ati reactionat.

Ovidiu on 03/03/2008 at 01:20 said:
Elena Udrea, daca nu ma insel am fost primul user care a postat primul mesaj pe acest blog minunat, si v-am laudat. cer scuze, eu ca barbat trebuie sa va invit la un restaurant sau la o cafea. da, sunteti o femeie atractiva, frumoasa si inteligenta, nu ma intereseaza de posete, sau de pantofi, ci de caracterul omului.

Ovidiu on 03/03/2008 at 01:06 said:
, tocmai o iubesc pe Elena Udrea, dansa stie.

Ovidiu on 03/03/2008 at 01:12 said:
Elena Udrea, de ce pe mine nu ma invitati la o cafea ?

Elena Udrea on 03/03/2008 at 01:12 said:
Pentru Ovidiu
Nu mi-am dat seama dar niciodata nu este prea tarziu sa aflu…

Elena Udrea on 03/03/2008 at 01:14 said:
Tot pentru Ovidiu
M-am temut de un refuz. Avand in vedere relatia noastra de pe blog.

Ovidiu on 03/03/2008 at 00:42 said:
Elena Udrea, uitati-va in ziarul click, totul este documentat sunt si poze.
Cine intra in parlament ? bogtii ? saracii ? oamenii cinstiti ? NU, NU, NU !
Eu zic ca parlamentul este un mijloc de a deveni miliardar pe spatele poporului, prin manipulari si minciuni.

Elena Udrea on 03/03/2008 at 00:51 said:
Pentru Ovidiu
Dvs. impartiti oamenii in bogati si in cinstiti? Ceea ce inseamna ca numai cei saraci sunt cinstiti iar cei bogati obligatoriu nu sunt?

Ovidiu on 03/03/2008 at 00:32 said:
In timp ce Elena Udrea vorbeste de clasa politica, dansa cheltuieste mii SAU CHIAR ZECI DE MII de Euro pe genti sau posete, iar prostul votant care moare de foame voteaza PD-L..

Ovidiu on 03/03/2008 at 00:08 said:
Doamna Elena Udrea, dumneavoastra acuzati presa asa-zisa libera ca ne manipuleaza prin faptul ca se publica un numar fals de posete ? intr-o tara civilizata presa este libera fara cenzori, ce sa intelegem ca dumneavoastra sunteti un inger ?

Bine ati zis “interesul comercial” pai sa moara de foame sau sa inchida ziarele ca lui doamna Elena Udrea nu-i convine ?

Elena Udrea on 03/03/2008 at 00:38 said:
Dar uitati ca avem deja chiar printre noi un cetatean care a fost convins de mesajul unui astfel de articol. Domnul Ovidiu confirma ca este nevoie de atitudine impotriva unor asemenea abordari. Va multumesc, stimate domn.

Elena Udrea on 02/03/2008 at 23:53 said:
Dragi parteneri de dialog, suntem citati pe Antena 3, din Gandul.

Elena Udrea on 02/03/2008 at 23:52 said:
De aproape trei ani accept sa se spuna tot felul de lucruri neadevarate despre mine pentru ca le consider din categoria barfelor carora nu trebuie sa le ripostezi. Dar oamenii sunt mult mai receptivi la acest gen de informatii decat la cele serioase si astfel am constatat ca de multe ori parerile celor care nu ma cunosc sunt deformate. Deci conteaza. Cel mai des, in 95% din cazuri, cei care care ma intalnesc prima data isi manifesta uimirea fata de ceea sunt in realitate fata de ceea ce credeau ei.

DEZVĂLUIRI HALUCINANTE despre GIGI BECALI. „L-am văzut frecându-se de o colegă de-a mea, care mi-a povestit toate obscenităţile pe care i le-a şoptit”

ilicabecaliLaura Ilica, fost PR la un important casino din Bucureşti, povesteşte pe blogul personal, detalii incredibile din vizitele lui Gigi Becali în respectivul stabiliment. Deşi toată lumea îl ştie drept un familist convins, Laura Ilica susţine că a văzut momentele în care Becali „se freca” de o angajată a casino-ului.

„L-am văzut frecându-se de o colegă de-a mea, care apoi a venit şi mi-a povestit în detaliu toate obscenităţile pe care i le-a şoptit la ureche (mda, Becali, capul de familie, credinciosul, smeritul care face pomeni peste pomeni la muntele Athos)”, susţine Laura Ilica, pe blogul laurailica.wordpress.com, citat de evz.ro.

Mai mult, fostul PR povesteşte gluma pe care Becali ar fi făcut-o în legătură cu Andreea Bănică şi Cristina Rus, componentele trupei Blondy. „O singură dată a produs o oarecare ilaritate: atunci când, pe jumătate prelins pe marmura recepţiei, le-a măsurat pe cele două cântăreţe din trupa Blondi şi-a spus tare, să audă toată lumea: ‘mdea, bune astea două, puneţi-mi-le mie în portbagaj’. O glumă ‘fină’, cum ne-am putea aştepta de la unul ca el”, notează Laura Ilica.

De asemenea, în text se vorbeşte şi despre atmosfera pe care Gigi Becali o crea în casino. „… într-o seară, în grădina Casei Vernescu m-am împiedicat de o mogîldeață care se tupilase într-un boschete. La început m-am speriat apoi l-am recunoscut pe Becali care nu mă remarcase fiind prea ocupat să țipe la telefon la cineva: “băăă, mă urmăresc ăștia, cămătarii, băă, tre să fac urgent rost de bani, băă” … Pînă a făcut rost de bani, el nefiind un afacerist, așa cum e prezentat azi pe toate televiziunile, ci un jmecher care a pus mîna la rîndul lui pe terenurile din Pipera dînd bani cu camătă amărăștenilor atunci cînd nu vindea brînză prin cercurile nomenclaturiștilor bucureșteni, n-a ieșit din boscheți și a vorbit la telefon pînă i s-a terminat bateria. Pardon, a urlat la telefon.

M-a bufnit rîsul și am plecat în treaba mea. Dar aveam să-l văd de mai multe ori pînă aveau să-l dea afară și să-i interzică accesul în Casa Vernescu și în Casino Palace. De cîte ori venea de atîtea ori făcea scandal: arunca cu jetoane în capul crupierilor (întotdeauna în capul fetelor, niciodată nu se dădea la bărbați, dealtminteri un “bărbat adevărat” ca el nu dă niciodată într-un alt bărbat ci doar în femei), spărgea vitraliile, cerșea de la cămătarii mai săraci tolerați în Casino Palace și-i amenința cu moartea cînd aceștia îl refuzau. Urla. Țipa. Se scălămbăia. Făcea din nou scandal”, susţine Laura Ilica, pe blogul său.
laurailicaUlterior, Laura Ilica şi-a protejat accesul pe blog, iar acesta nu mai poate fi accesat fără user şi parolă.becal30Gigi Becali a fost condamnat definitiv, luni, de instanţa supremă la trei ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri cu MApN, iar fostul ministru Victor Babiuc şi fostul şef al Statului Major General Dumitru Cioflină au primit câte doi ani de închisoare, tot cu executare.becal21Din respectiva perioadă se va scădea numărul de zile pe care patronul Stelei le-a petrecut deja în penitenciar. Magistraţii au mai decis ca Becali să plăteasca suma de 421.000 de dolari drept despăgubiri.

Decizia este definitivă, neexistând alte căi de atac. Vila şi terenurile latifundiarului se află sub sechestru.becal8Potrivit procurorilor, în perioada 1996-1999, în calitate de administrator al terenurilor domeniului proprietate publică a statului din zona Voluntari (fosta Fermă Roşia), MApN a efectuat două schimburi de terenuri cu George Becali, suprafaţa totală cedată acestuia în urma celor două schimburi fiind de 28,89 hectare de teren arabil intravilan, schimburi ce au avut drept consecinţă prejudicierea statului român cu suma totală de 892.758 de dolari.
becal1

Această prezentare necesită JavaScript.

Victor Ponta, facut praf de Dana Grecu

0000000000000000000000000000000000000000000000000000Premierul Victor Ponta a afirmat vineri, la Antena 3, intr-o emisiune cu Dana Grecu si Radu Tudor, ca nu primeste lectii de „antibasism”, dupa ce gazdele i-au prezentat o poza cu un batran si l-au intrebat daca stie cine este. La raspunsul negativ al primului ministru, Dana Grecu i-a spus ca este unul dintre batranii care a votat pentru suspendarea lui Traian Basescu si ulterior a fost anchetat de procurori.

„Nu accept ca cineva sa uite ca sunt una din principalele tinte ale regimului Basescu si asa voi fi in continuare”, a reactioant Victor Ponta, vorbind despre o „exagerare nedreapta”.

„Lectii de antibasism” nu primesc de la nimeni, a subliniat el.

Ponta este intrebat de Antena 3 „Cum va uitati in ochii lui Verbita Lixandru (batranul anchetat de procurori)”? „Ma uit si-i spun ca ma lupt in fiecare zi sa-i dau pensia”, a raspuns premierul.

Iata mai jos cele mai importante declaratii ale primului ministru:

Despre numirea sefilor la Parchetul general si la DNA
Voi face numirile in functie de posibilitatea ca doi oameni acceptati in rindul magistratilor, dar si de partenerii nostri europeni, pot sa fie numiti de presedintele Basescu. Pe dl Morar nu l-as fi numit insa niciodata.
Oamenii au asteptari de la mine. Motiv pentru care in fiecare zi trebuie sa iau decizii multe, unele dureroase.
Intrebat daca nu exclude numirea Laurei Kovesi sef la DNA? Nu exclud nici un nume in afara de Daniel Morar.
Exista o uriasa asteptare, puteti sa-i spuneti si presiune, din partea partenerilor externi, de a rezolva aceasta situatie. Ma afecteaza minciuna spusa zi de zi ca USL a venit la putere ca sa-i apere pe corupti, pe Voiculescu, pe Dragnea.
Noi suntem implicati si foarte pasionali (politicieni si jurnalisti). Ideea n-a fost ca USL va castiga alegerile ca sa faca din justitia dlui Basescu justitia USL. Eu n-am spus niciodata asa ceva.
Procurorul General al Romaniei este o functie clara. DNA se ocupa doar de faptele de coruptie ale inaltilor demnitari. Anchetarea votului la referendum a fost un abuz comis de conducerea DNA.
Va dati demisia? Nu. Imi voi da demisia cind majoritatea parlamentara va considera asta.

Radu Tudor: Kovesi e vazuta ca omul lui Basescu. Daca o veti numi, in secunda doi concluzia va fi ca numiti un om al lui Basescu la DNA. De ce propuneti un om al lui Basescu?

Victor Ponta: Uitam ca numim si sef la DIICOT, si la Parchetul general? Uitam tot? Daca credeti ca varianta cu Daniel Morar interimar e mai buna, eu nu cred asta. Imi asum responsabilitatea de a face aceste numiri, tinind cont ca varianta actuala e cea mai rea, de instabilitate.

Dana Grecu: Este evident ca daca o ungeti pe Kovesi la DNA e ca sa treceti propunerile dvs la Basescu. Monei Pivniceru nu i-au iesit numirile. Logica conduce catre faptul ca aveti o intelegere cu Basescu. De ce ati avea o intelegere, cand ati putea propune in fiecare zi alti si alti procurori?

Victor Ponta: Si care e rostul? Rostul nu e chiar sa si numim procurori-sefi?

Dana Grecu: Am aflat de la dvs in campanie ca niciodata acesti oameni nu vor putea fi in continuare la butoane. Sa rezolvati ce, cu aceiasi oameni?

Victor Ponta: Acele abuzuri comise de DNA impotriva oamenilor care au votat la referendum raman abuzuri. Obligatia mea e ca in 2013 sa reasezam administratia in niste linii normale, iar in 2014 o sa alegem un nou presedinte.

Dana Grecu: De ce nu le-ati spus oamenilor in campanie ca nu puteti sa faceti lucruri fara Basescu?

Victor Ponta: Basescu nu s-a implicat in treburile guvernului si nici ale Parlamentului, dar numirile procurorilor – n-am spus asa ceva niciodata in campanie

Dana Grecu: Sugerati ca va cerem incalcarea legii?

Victor Ponta: Eu nu fac procese de intentie

Victor Ponta: Eu sunt omul rezultatelor, vreau sa am un rezultat. Am sprijinit-o mereu pe Mona Pivniceru, dar nu a mers cu propunerile ei

Dana Grecu: Basescu va blocheaza jumatate de mandat

Victor Ponta: Dna Grecu, v-as ruga sa nu generalizati

Dana Grecu: De ce nu vreti sa tot propuneti si Basescu sa respinga?

Victor Ponta: Pentru ca mi se pare un lucru neserios. Eu nu pot sa le spun oamenilor „haideti sa va propune in gluma, la misto”. Basescu nu poate sa-si puna procurorii pe care-i vrea fara sa-i numesc eu, eu nu pot sa-i pun pe cei pe care-i vreau fara sa-i numeasca el

Victor Ponta: Am fost initiator al suspendarii alaturi de Crin Antonescu. Am votat pentru demitere. Acum sunt premier. Presedintele Basescu isi termina mandatul la anul. Din pozitia de premier nu-mi pot asuma pozitia ca fiecare om din tara asta sa mai sufere din nou din cauza unei noi crize politice. Stiu ca as fi din nou foarte popular, dar stiu cat de mult ne-ar costa. In continuare il detest pe Basescu, dar o noua criza politica ar avea un cost enorm. Asta e evaluarea mea de azi

Dana Grecu: Si cu cine va consultati?

Victor Ponta: Cu Crin Antonescu

Dana Grecu: Sa stiti ca alegatorii scriu pe Facebook, va consultati si cu ei?

Victor Ponta: Primesc si eu mesaje pe Facebook.

Dana Grecu: Avem niste mesaje pe Facebook pe care ne e si rusine sa le citesc

Victor Ponta: Stiu, primesc si eu. Intotdeauna am stiut ca voi lua si decizii grele, impopulare, mi le asum. Din acest motiv mi-am asumat eu pozitia de ministru al Justitiei

Radu Tudor: Ce le spuneti milioanelor de sustinatori USL care considera intolerabila numirea unui om apropiat de Basescu la DNA?

Victor Ponta: Le spun ca inlaturarea regimului Basescu – obligatia asumata alaturi de Crin Antonescu si Daniel Constantin – ca niciodata n-am spus ca o voi face intr-o singura zi

Dana Grecu: Dvs spuneati in campanie de Basescu ca-si ia bani de la Blejnar etc Considerati ca sub doamna Kovesi cineva in tara asta o sa dea verde unor dosare care implica nume grele din PDL?

Victor Ponta: Da, sunt convins. Argumentul e ca facind un sistem in parchet liber, oamenii vor fi liberi sa ancheteze si PDL, si alte partide

Dana Grecu: Daca argumentul dvs sta in picioare, de ce sa va umileasca Basescu sa acceptati omul lui?

Victor Ponta: Eu nu ma simt umilit. Un cuvant important in aceste numiri este acceptabilitatea la nivelul partenerilor europeni. Nu stiu ce vrea dl Basescu si ma preocupa destul de putin. Dar stiu ce vreau eu: sa inchidem aceasta problema. De aceea am spus mereu veto la dl Morar. Nu l-ati auzit pe dl Basescu insistand cu doamna Kovesi.

A fost un moment greu la Bruxelles, Romania era tratata pe sablonul Macovei Morar, nu mi-a fost nici usor nici placut.

Am doua variante, una e sa ma supar si sa-mi strang lucrurile, sa plec pe mare, a doua era sa repar ce nu am stricat eu

Radu Tudor: Credeti ca dupa numirile care urmeaza saptamana viitoare…

Victor Ponta: Nu stiu daca numirile se vor face saptamana viitoare.

Voi face locurile nu in formula pe care Traian Basescu o doreste, ci o accepta

Dana Grecu: Traian Basescu ia de la dvs cel mai gras pepene din piata Victor Ponta.

Victor Ponta: Mai ia si Basescu un an, de la anul nu mai ia nimic.

Dana Grecu: Poporul roman ce ia, dle prim ministru?

Victor Ponta: Eu nu iau nimic, eu ma asigur ca parchetele vor fi mult mai putin politizate.

Dana Grecu: Ati introdus pragul la referendum si inteleg ca Bruxellesul este in continuare un reper. Bruxelles, CSM, Traian Basescu si inteleg ca sunteti al patrulea pe tabla de sah.

Victor Ponta: Si pionul da mat.

Dana Grecu: Se ce senzatia ca suntem cu capul plecat in fata Bruxellesului?

Victor Ponta: Acceptam foarte multe legi pentru ca am vrut sa fim membri ai UE si eu cred in continuare ca e trebuie sa fim membri.

Dana Grecu: Suntem inca un stat indpeendent.

Victor Ponta: Fiecare tara a cedat o parte din responsabilitate.

La Bruxelles se decide ce se intampla cu depozitele din Cipru.

Romania si Bulgaria sunt singurele tari care au MCV (Mecanismul de Cooperare si Verificare pe Justitie – n.red.), Ungaria nu are.

Acest MCV a fost folosit in ultimii ani de catre Traian Basescu ca o bata a Bruxellesului impotriva adversarilor sai

Dana Grecu: Kovesi, dl Ponta, Kovesi a fost trimisa la Bruxelles.

Victor Ponta: Doamna Pivniceru a trimis-o la Bruxelles.

Romania a fost sistematic slabita pe aceasta tema, a justitiei.

Vreau sa arat ca ce s-a spus ani de zile nu era adevarat.

Dana Grecu: Daca v-am criticat fara argumente, veniti cu argumente si ne cerem scuze. Trebuie sa tineti un pic cont ca oamenii care ne scriu dau tema.

Victor Ponta: Sunt si alte emisiuni in care sunt critica, dar dvs la Antena aveti un drept mai mare, pentru ca ati fost alaturi de noi in linia luptei impotriva lui Basescu.

Aveti un drept mai mare sa fiti nedreapta cu mine.

Dana Grecu: Lupta impotriva regimului Basescu nu prea ne-a iesit.

Victor Ponta: Nu mai sunt in functii de la Anastase, Boc, Flutur…

Dana Grecu: De asta nu inteleg de ce negociati cu Basescu lucruri care nu trebuie negociate. Sa discutam de coabitare.

Victor Ponta: Colaborare. Nu e coabitare, coabitare e in Franta.

Sunt oameni care au suferit mai mult decat mine, Adrian Nastase, dar eu am avut mult de suferit la nivel personal, al familiei, sub regimul Basescu.

Am fost si sunt in continuare una din tintele predilecte.

Dana Grecu: Noi nu am semnat un pact de coabitare.

Victor Ponta: Nici nu trebuie.

Dana Grecu: Ce s-a intamplat in acea noapte?

Victor Ponta: A existat acel acord, am fost patru oameni acolo.

Am fost impreuna cu Dragnea si Antoenscu si am spus ca nu merg fara ei.

Presedintele voia sa merg singur.

A doua zi joi am plecat la Bruxelles pentru a ma vedea cu liderii socialisti, iar dl Basescu cu Barroso si Van Rompuy, s-a dus cu acel act, era in limba romana, un acord care sa-i convinga ca in Romania nu continua o criza politica iar votul oamenilor se va concretiza printr-un guvern USL.

Nu eu am initiat documentul.

Important e ca acel document a fost in serios de toata lumea si e luat in serios si azi.

Dana Grecu: Oare de ce nu ati spus romanilor ca mergeti sa vorbiti cu Basescu?

Victor Ponta: Pentru ca nu a fost nimic planuit inainte

Dana Grecu: Cum va spune, Victor?

Victor Ponta: Imi spune domnule prim-ministru.

Dana Grecu: Daca va cheama acum, sa semnati o hartie, va duceti?

Victor Ponta: Ma duc. Stiam ca trebuia sa avem o discutie despre solutia la criza politica.

Am acceptat sa cautam o solutie de a evita o noua criza politica. Altfel iar il suspendam, o luam de la capat.

Dana Grecu: Ati semnat un acord ca sa fiti premier?

Victor Ponta: Am semnat un acord ca sa se indeplineasca ce s-a intamplat la alegeri. Decizia de a fi premier a fost a USL-ului.

Dana Grecu: Putea presedintele ignora votul masiv?

Victor Ponta: Da, cred ca putea

Dana Grecu: Nu vi se pare ca totusi poate cam mult?

Victor Ponta: Am o uriasa dorinta de a schimba aceste lucruri in noua Constitutie.

Dana Grecu: Pe mine nu are cum sa ma convinga de ce nu a spus oamenilor inainte de a semna. Era o chestiune de fairplay.

Radu Tudor: Pe tine in general nu te convinge premierul. Pe mine ma intereseaza sa raspunda ferm si clar la o chestiune apasatoare. Unde gresesc cei ce spun ca nu mai sunteti antibasescu si ati obtinut un vot masiv pe retorica antibasescu.

Victor Ponta: Aceasta afirmatie e doar o suparare personala. Sunt la fel de antibasescu doar ca, premier, am responsabilitati in plus decat sa fiu antibasescu.

Nu-mi pot permite intotdeauna luxul de a pune pe primul loc antibasismul din mine, asta s-a schimbat.

Nicio secunda nu am devenit mai putin antibasescu.

Trebuie sa explic eu mai des

Radu Tudor: Simt ca aceste sute de mesaje zilnice va reproseaza un lucru: ati ridicat piciorul de pe pedala de acceleratie in ce-l priveste pe Basescu.

Victor Ponta: Cand esti in fruntea unei tari, sunt in fruntea guvernului, dl Basescu a mai pastrat cateva puteri, dar nu mai poti fi la fel de radical ca atunci cand erai sef al opozitiei.

Problemele de zi cu zi devin mai importante decat radicalismul.

Sunt o mie de lucruri pe care as dori sa le fac mai repede, si pe care nu poti obiectiv sa le faci. E pretul pe care il platesti cand treci la implementare.

Dana Grecu: Sunteti pe un trend crescator in sondaje.

Victor Ponta: E temporar.

Radu Tudor: Efectul se va vedea. Am mai auzit ca noi suntem foarte radicali cu Basescu. Uite ca acum o foloseste si Ponta.

In sedintele din USL se vorbeste de radicalsimul Antenei 3.

Victor Ponta: Nici vorba.

Radu Tudor: Nu ma faceti sa spun ce zic ministrii in sedinte, ca punem presiunea prea mare pentru schimbarea lui Basescu.

Victor Ponta: Nu dvs v-ati schimbat, ati ramas la fel de radicali. Cand ai responsabilitatea conducerii, nu mai poti face si spune exact ce gandesti si vrei.

Mentorul meu politic, Blair, spunea mereu ca opozitia e in poezie, guvernarea e in proza.

Radu Tudor: Credeam ca spuneti mentorul meu politic, Nastase.

Victor Ponta: Adrian Nastase e un om pe care l-am respectat intotdeauna.

Radu Tudor: Garantez ca prin faptul ca USL a renuntat la radicalism…

Victor Ponta: Nu USL, cei care suntem in guvern. Ceilalti au ramas la fel de radicali si eu lucru foarte bun.

Nu mai putem fi in fiecare zi la fel de radicali.

Dana Grecu: De asta semnati acord de coabitare si PNL spune ca nu ar fi semnat niciodata.

Este imposibil sa intelegi, oricat de odihnit ai fi.

Victor Ponta: Eu sunt obosit si inteleg de ce

Dana Grecu: Rezistati pana la 8:20 cu noi?

Victor Ponta: Va dati seama ca nu pot sa fug acum.

Dana Grecu: Sunt oameni care acuza lipsa citostaticilor.

Victor Ponta: Am adoptat o lege, s-au intamplat niste lucruri si l-am rugat pe ministrul Sanatatii sa faca o informare – niste lucruri extrem de urate, s-au marit preturile cu care se aduceau medicamentele…

Unifarm a achizitionat mediicamentele, ce fac managerii de spital…

Dana Grecu: Am inteles ca dati sonorul foarte mic la emisiunile mele

Victor Ponta: Cateodata da, cateodata nu.

Dana Grecu: Cu cine va consultati? Spunea mama dvs ca va e frica sa ascultati pareri.

Victor Ponta: Daca imi era frica nu veneam la dvs.

Ati dat dvs cazul unei doamne care a cerut medicamente pentru cancer si a fost trimisa acasa cu mana goala. Am trimis un control si medicamentele erau in biroul managerului, dar nu voia sa le dea.

L-am sunat pe Nicolaescu, si mi-a spus ca nu poate sa-l dea afara. As fi vrut in ziua aia sa fie dat afara.

Sufar cand nu pot sa fiu radical, firea mea e una radicala, fac eforturi sa fiu mult mai poderat.

Dana Grecu: V-a imblanizit presedintele Romaniei.

Victor Ponta: Nu, responsabilitatea functiei, care m-a si albit.

Radu Tudor: Frunzaverde spune ca nu sunt bani.

Victor Ponta: Sunt bani. A fost si scoasa din context declaratia, vorbea cu primarii.

Dana Grecu: Avem mesaje foarte dure, unele nu le putem citi. Acuzatiile de plagiat v-au incurcat la Bruxelles, cum s-au inchis?

Victor Ponta: Nimeni nu mi-a reprosat vreodata asa ceva.

Nu am plagit, e decizi legala data de Comisia de Etica.

Dana Grecu: V-ati linistit cu asta? A fost un scandal la targul de carte din Paris.

Victor Ponta: Au fost vreo 70 de autori romani, poate nu la nivelul extraordinar al dl Cartarescu sau al dl Plesu, dar care au facut cinste Romaniei.

Dana Grecu: Vorbiti cu Basescu despre asta?

Victor Ponta: I-am spus ca nu ii pot ierta asa ceva. Mi-a spus ca asa e in politica, ca si el a trait cu flota. Parca nu e acelasi lucru…

Dana Grecu: Si continuati sa coabitati cu un presedinte care va acuza de plagiat?

Victor Ponta: Ca sa fiu sincer nici eu nu am fost intotdeauna cel mai delicat cu dl presedinte, nu avem ce face, nu o sa moara nimeni.

Dana Grecu: In prima zi dupa alegeri, pe 10 decembrie, intr-un mod neasteptat dl Barroso a spus „salut rezultatul alegerilor din Romania si voi lucra foarte bine cu premierul Ponta”.

Victor Ponta: Nu USL va face numirile de priocurori, noile conduceri nu vor fi de partea USL sau Traian Basescu.

Dana Grecu: Spuneti ca USL este perceputa ca o alianta foarte rezonabila de liderii europeni.

Victor Ponta: Din ce in ce mai bine

Dana Grecu: Daca o numiti pe Kovesi o sa va laude si mai mult Bruxelees?

Victor Ponta: Nu, daca numesc doi procurori care au o imagine buna.

Dana Grecu: Si daca presedintele ar numi o gaina.

Victor Ponta: Nu, o gaina nu.

Dana Grecu: Poate o gasca?

Victor Ponta: Nu, nici macar un cocos.

Radu Tudor: Piperea spune ca vor fi concediate peste 1000 persoane la Oltchim si 500 in somaj.

Victor Ponta: Raspunsul CE fata de un imprumut e unul negativ, Oltchim a beneficiat deja de ajutor de stat, bani de la buget nu avem voie sa dam.

Singura solutie e restructurare si finantare de la banci si traderii care cumpara productia pentru ca o mare parte si nu toti sa-si poata pastra locurile de munca.

In aceste trei luni nici macar acel investitor gonit de Dan Diaconescu nu a dat semne de revenire.

Am spus tot timpul ca o restructurare nu va implica pastrarea tuturor locurilor de munca.

Nu stiu cati oameni vor pleca

Dana Grecu: Este un esec al dvs?

Victor Ponta: Nu, e una din nenumaratele probleme amanate si pe care eu am decis sa o rezolv acum. Nu le mai putem amana, le-a amanat toata lumea.

Imi asum ca voi scadea de la 50% cota de incredere.

Vreau ca dl Crin Antonescu sa castige la anul.

Dana Grecu: Eu cred ca pe Antonescu o sa-l ajute foarte mult ca o puneti pe Kovesi la DNA.

Victor Ponta: Dar nu o pune dl Antonescu. Sper sa nu fiu un bolovan la piciorul domnului Antonescu.

Daca eu o sa fiu o problema pentru candidatul nostru la prezidentiale, imediat las alt prim-ministru.

Dana Grecu: Ce se intampla cu pensiile militarilor?

Victor Ponta: 90% au castigat dupa recalculare, 10% au de pierdut. Incercam sa le redam oamenilor onoarea si pe masura ce rusim sa le reparam si pierderile financiare.

E vorba de cei care nu au avut stagiul complet de cotizare.

Trebuie sa indreptam aceasta situatie.

Dana Grecu: Poate il implicati pe dl Oprea, nasul dvs.

Victor Ponta: Pe dl Oprea il felicita cei 90% care au avut de castigat.

Dana Grecu: Gazele de sist. Care e pozitia dvs?

Victor Ponta: Sunt organizatii, unele ecologiste, altele religioase, o combinatie extrem de interesanta.

Problema pretului la gaze e una fundamentala, pentru populatie si industrie, care se inchide, e necompetitiva.

Una din marile companii europene a deschis fabrica in SUA in defavaorea Romaniei.

Eu sunt pentru explorari si daca se va descoperi ca Romania poate exploata gaze de sist in conditii sigure de mediu voi fi in favoare.

Nu vreau sa mai importam gaze din Rusia, la pretul actual, si nu vreau sa mai fim dependenti de importuri.

E foarte important sa nu mai fim dependenti energetic

Nu se poate mai repede de 5 ani, explorarile nu au niciun efect, doar exploatarea.

Radu Tudor: Dati oamenilor garantia ca nu sunt probleme de mediu.

Victor Ponta: Daca se vor da licente de exploatare, se va face doar cu respectarea standardelor americane si europene de mediu.

Daca vom avea gaze din Romania la un sfert din cele importate din Rusia va fi un lucru extraordinar.

Dana Grecu: Deci sunteti de acord cu exploatarea gazelor de sist?

Victor Ponta: Da.

Dana Grecu: Ce constructor auto vine in Romania?

Victor Ponta: Am aprobat in Guvern memorandumul pe lista confidentiala, dupa ce indeplinesc procedurile in cadrul companiei fac ei public.

Mi-a parut rau ca am facut acest lucru

Radu Tudor: A aparut atunci pe o agentie favorabila dl Basescu ca BMW a dezmintit orice investitie in Romania.

Victor Ponta: Noi nu avem memorandum cu BMW. de aia mi-a parut rau ca am spus pentru ca incep imediat presiunile.

Dana Grecu: Cate locuri de munca ar putea dezvolta?

Victor Ponta: Sunt cele mai importante investitii de anul trecut si anul asta cele in energie, cei doi mari producatori de masini, sunt mari compenii Michelin, Siemens, care investesc in Romania.

Conform cifrelor oficiale, s-au creat 140.000 de locuri de munca in plus de cand am preluat guvernarea.

Radu Tudor: Stiti cand suntem in Romania…

Victor Ponta: Va spune INS cand va publica cifrele referendumului.

Radu Tudor: Are vreo legatura cu referendumul?

Victor Ponta: Nu. Cat timp Curtea Constitutionala a spus ca cele 3,5 mil de romani din strainatate sunt luati in considerare la cvorum.

Dana Grecu: Aveti un guvern extrem de puternic. Ce le dati oamneilor?

Victor Ponta: O alta tara, organizata altfel decat a fost organizata in ultimii ani.

Data viitoare sa ma chemati in echipa sa ma apere si pe mine cineva.

Radu Tudor: Ati promis jos Basescu

Victor Ponta: Dar se intampla.

Dana Grecu: Faceti ceva pentru Voronet? Sa aiba bani pentru conservare?

Victor Ponta: Exista o singura solutie, discutata cu arhiepiscopul Suecevei, din veniturile regiei Padurilor Suceava o parte importanta sa ramana pentru sustinerea monumentelor istorice din Bucovina. Eu sustin aceasta solutie

Dana Grecu: Concluzia mea e ca nu v-am jupuit, cum spune Lazaroiu.

Victor Ponta: De ce-l bagati in seama pe dl Lazaroiu?

Dana Grecu: Dar pe Basescu de ce-l bagati in seama?

Victor Ponta: Pentru ca nu am ce face.

Dana Grecu: Am inteles ca e foarte posibil sa o numiti pe Kovesi la DNA, ca e o intelegere cu Basescu.

Victor Ponta: Nu am o intelegere cu Basescu.

Dana Grecu: Si daca presedintele insista, nu e cazul sa incepeti suspendarea lui Basescu.

Dana Grecu: Poate va razganditi cu doamna Kovesi.

Victor Ponta: Sa-l punem pe Morar sef la DNA?

Statul roman si guvernul va crea locuri de munca. El trebuie sa creeze un mediu favorabil de afaceri.

Dana Grecu: Mai aveam intrebari pentru vreo doua ore.

Victor Ponta: Nu mai vin singur, vin cu Crin si cu Daniel, sa mai ia si ei.

Cea mai sexy vedeta din Ucraina – Елена Романова ELENA ROMANOVA (ELENA CHURIKOVA) 2 edtion

e26

e100

e24

e24

e200

e

e33

Această prezentare necesită JavaScript.


Elena Romanova Bio

Measurements: 32D-25-36
Height: 5′ 4″
Weight: 105 lbs
Birthplace: Ukraine
Birthday: 04/29/1988