A răcit cineva? Mergeţi la control!

Denise Milani

Denise Milani

Denise Milani

Denise Milani este una dintre cele mai căutate nume de pe Internet.

Denise Milani

Denise Milani nurse

 Posesoarea unora dintre cei mai frumoşi sani din lume, superba cehoaică stabilită acum în Statele Unite are o reputaţie greu de egalat. A ajuns un sex-simbol, fără să fi pozat vreodată nud. Asta deşi fanii ei îi cer în disperare acest lucru. Ultimul ei pictorial, în care Denise „îmbracă” halatul de asistentă, ne face să înţelegem de ce.

Denise Milani

Denise Milani

De ce in 22 decembrie 1989 a fost Lovitura de stat?

Ion Iliescu la masa rotunda cu Minerii

Generalul Nicolae Militaru dezvaluie intr-un interviu acordat doamnei Adina Anghelescu-Stancu in anul 1991 – Interviul a fost publicat în revista “Baricada”.


Generalul Militaru: „Ideea iniţierii unui comitet al salvării naţionale a existat încă iarna lui ’80-’85. Se preconiza ca în fruntea partidului, să fie pus Ion Iliescu”

Generalul Militaru dezvaluie ca a existat o conspiratie  a cărei intenţie era înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu inca din anul 1983
Generalul Militaru a intrat în rezistenţa militară in 1983 prin intermediul lui Ion Iliescu. La Spitalul Elias s-a intalnit cu Ion Iliescu si Walter Roman „intamplator”.
Domnul Ion Iliescu l-a cautat la telefon pe generalul Militaru – prima întâlnire a fost în parcul Herăstrău.
După două zile, i-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. În toamna lui 1984 s-a pus la cale primul plan de înlăturare a lui Ceauşescu, dar a esuat.

Planul si strategia loviturii de stat

„Generalul Militaru:”Aveam nevoie de cineva care să ne informeze asupra programului cuplului Ceauşescu. Aceest om de mare încredere a fost profesorul Ion Ursu.

Stabilisem ca Ceauşescu să fie atras fie la vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi mistreţi la Timiş. Cornel Pacoste, care era prim-secretar la Timiş, a intrat în joc fără rezerve. Pentru acţiune a fost nevoie să atragem în conspiraţie ofiţeri de securitate şi miliţie, şi foarte mulţi activişti de partid.

Acţiunea trebuia realizată cu ajutorul unui “detaşament de asalt” înarmat cu mijloace speciale. Nu urma a se folosi gloanţe, ci nişte capsule care conţineau un drog foarte puternic. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi prezinte demisia, iar după instalarea noilor organe de conducere ale ţării, Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şi să constituie Frontul Salvării Naţionale”.
Concluzia este ca Ion Iliescu era sprijinit de un grup conspirativ comunist anti-ceausescu, si de un grup din armata, inca de atunci din 1980.  La Iliescu nu exista cuvantul „intamplator” sau spontan totul este planificat.
Nu trebuie sa ne miram ca asa-zisul grup ad-hoc FSN exista inca din 1983 chiar si din 1980. Iliescu timp de noua ani a incercat sa deie lovituiri de stat.

Cand se planifica o rasturnare conspirativa impotriva seful statului, se numeste Lovitura de stat.

Deci Revolutia a inceput in Timisoara, iar  in Bucuresti a urmat Lovitura de stat.

De fapt revolutia a fost cofiscata de grupul conspirativ FSN, cu alte cuvinte planul conspirativ FSN din 1983, s-a indeplinit in 22 decembrie 1989. 
Citeste aici interviul cu generalul Militaru

In constiinta domnului Ion Iliescu – Mercenari, Iuda, Criminali, Asasini, Tradatori, Ateisti. Comunistii tradatori l-au asisanat pe Ceausescu in sfanta Zi de Craciun 25 decembrie ora 16 – 1989 – în curtea interioară a, pe atunci, UM 01417 din Târgovişte. !

ELENA CEAUŞESCU: Da, aşa se întâmpla, trădările vin de lânga tine.”
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Zidul unde au fost impuscati sotii Ceausescu

Peretele în faţa căruia au stat Elena şi Nicolae Ceauşescu înainte de execuţie este tot timpul umed  în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, în curtea interioară a, pe atunci, UM 01417 din Târgovişte

Cladirea unde au fost judecati sotii Ceausescu
Aceasta este clădirea unde au fost judecaţi soţii Ceauşescu. Aici a funcţionat, până acum câţiva ani, Unitatea Militară 01417 

In aceasta camera au fost judecati sotii Ceausescu

În această cameră au fost judecaţi Elena şi Nicolae Ceauşescu la sfârşitul anului 1989 

Dacă ar putea vorbi, ar spune multe despre ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, în curtea interioară a, pe atunci, UM 01417 din Târgovişte. Din păcate pentru unii, din fericire pentru alţii, nu poate face acest lucru.

Pentru că e un simplu perete, ciuruit de gloanţe. Peretele în faţa căruia s-au aflat Nicolae şi Elena Ceauşescu puţin înainte de a fi executaţi. Un perete care, din ziua aceea, pe o porţiune de aproape doi metri, e în permanenţă umed. De ce, nimeni nu îşi poate explica.

Zidurile cazarmei din Târgovişte în care, până mai acum câţiva ani, a funcţionat Unitatea Militară 01417 sunt, astăzi, reci şi neospitaliere. Cel care ajunge în preajma lor e străbătut de fiori din cap până în picioare, pentru că aici au fost executaţi foştii dictatori comunişti Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Peretele în dreptul căruia au fost postaţi Ceauşeştii, puţin înainte de a fi ciuruiţi de gloanţele plecate din automatele soldaţilor care au făcut parte din plutonul de execuţie, e şi el martor tăcut la ceea ce a însemnat istoria sfârşitului de an 1989. Şi totuşi, cred localnicii, ceva tot a reuşit să transmită generaţiei de acum zidul “necuvântător”.

“Din momentul în care au fost ucişi soţii Ceauşescu şi până în ziua de azi, porţiunea de zid în dreptul căreia s-au aflat cei doi e în permanenţă umedă”, ne-a mărturisit lt. colonelul Gavrilă Costel, cel care îndeplineşte funcţia de şef al Inspectoratului de Jandarmi Dâmboviţa. Tot el ne-a informat şi cu privire la ce s-a întâmplat cu clădirea după ce militarii şi-au făcut bagajele şi au plecat.

“A fost încredinţată celor din Prefectură pentru o bună bucată de timp. Ulterior, s-a revenit asupra deciziei şi a ajuns în custodia Ministerului de Interne. Aşa se face că, în momentul de faţă, în fosta cazarmă se află „cantonate” nu doar Inspectoratul de Jandarmi Dâmboviţa, ci şi acela al Poliţiei judeţene. Clădirea în care au fost ţinuţi prizonieri, judecaţi iar mai apoi executaţi cei doi lideri comunişti a rămas liberă. Nici un birou nu se află în vreuna din săli. De ce? Greu de spus. Pur şi simplu, nu i s-a găsit deocamdată o întrebuinţare acelui spaţiu. Cel puţin aşa cred”, ni s-a confesat lt. colonelul, care a adăugat că, din punctul lui de vedere, statul român ar trebui să transforme clădirea în muzeu”.

 

Nicolae Ceauşescu:  cine sunteţi voi mă să mă arestaţi voi pe mine. Sunt preşedintele vostru mă, sunt secretarul vostru general, sunt comandantul vostru suprem, cine mă sunteţi voi? aţi adus aici copii?  da’ eu nu am făcut nimic pentru ţara asta, pentru Târgoviştea asta a voastră? V-am făcut combinatul siderurgic, v-am făcut platforma asta industrială, aici am fost arestat în ilegalitate şi asta e răsplata mă care mi-o acordaţi voi mie”

Citate din proces:
JUDECĂTORUL: Noi judecam dupa nouă lege adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Te rog sa te ridici în picioare, inculpat.

PROCURORUL: Domnule preşedinte, am o întrebare: să ne spună inculpatul Ceauşescu Nicolae, contul de 400.000 de dolari…

JUDECĂTORUL: 400 de milioane de dolari din Elveţia.

ELENA CEAUŞESCU: Ce cont?

PROCURORUL: Pe numele cui este, cui aparţine?

Ambii inculpati: Ce cont?

JUDECĂTORUL: Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la băncile din Elveţia?

ELENA CEAUŞESCU: Să se facă dovada, dovada!…

JUDECĂTORUL: O să se aducă şi dovada!

CEAUŞESCU: Nu există nici un cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator cei care au făcut lovitura de stat.

PROCURORUL VOINEA: Domnule preşedinte, dacă acest inculpat paranoic nu are nici un cont, să incheiem şi noi conturile cu el, că se pare că nu ne putem înţelege.

CEAUŞESCU: România va trăi-n în veci de veci. Toţi trădătorii, oricâţi vor fi… Va trăi România şi poporul român liber, nu cu trădătorii,

CEAUŞESCU: Mai bine luptă cu gloria deplină decât sa fii sclavi, înca pe vechiul pământ … Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea asta, dar nimic de trădători!

CEAUŞESCU: Nu recunosc pe nimeni şi de aceea poporul luptă în ţară pâna la eliminarea acestei bande de trădători de ţară, care sunt în legătură cu străinătatea, au organizat lovitura de stat!

CEAUŞESCU: In faţa loviturii de stat nu răspund celor care au chemat armatele străine în ţară, nu răspund!

CEAUŞESCU: Nu există nici un cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de provocator cei care au făcut lovitura de stat.

CEAUŞESCU: Cine a dat lovitura de stat poate să împuşte pe oricine!

Rugă pentru Ăl Bătrân

Bucuria sărbătorilor mi-a fost întunecată de o postare a colegului Ovidiu, care deplânge Uciderea barbară a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în Sfânta Zi de Crăciun. Nu pot comenta nimic, din cauza emoţiei, mă recunosc acum în băiatul de 10 ani din centrul burghez al Constanţei, înfiorat de prima lecţie dură, de viaţă, cu privire la caracterul acestui Neam. Aceste imagini sunt cele mai tragice din toată viaţa mea, sunt sfârşitul unui paradis pământesc, al inocenţei copilăriei, întreruptă brusc, în acel Decembrie însângerat… Sângele lui Ceauşescu cere răzbunare, Sângele lui strigă din pământ la noi

Frumos a scris prietenul Mihnea Georgescu!

Vă recomand să ascultaţi Rugă pentru Ăl Bătrân, a inegalabilului Adrian Păunescu

 

Sarbatori Fericite !

Va Doresc sarbatori fericite !
Animated

Nicolae Ceausescu: „Iliescu nu a reusit sa ma omoare in ziua sfanta de Craciun” 

Pe 24 decembrie 1989 Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN. Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat „presedintele” pe 26 decembrie 1989 – sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost pur si simplu asasinati.

Tribunal ilegal

Tribunalul ilegal
Fara indoiala ca Nicolae si Elena Ceausescu trebuia sa fie judecati. Cei doi aveau insa dreptul, ca orice cetatean, la un proces corect si drept, asa cum au avut parte dictatorul Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici.

Era o ocazie unica pentru romani sa afle secretele unei guvernari totaliare, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si, poate, cu aceasta ocazie sa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Acest lucru, evident, nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora. Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces. Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat pentru „uzurparea de calitati oficiale”.

Executie trucata

Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei. Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se intrerupsese brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile sotilor Ceausescu. Urma apoi, printr-o saritura de montaj, o scena in care, pe fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu un nor de praf, un zid, fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Ulterior aparea un doctor care examinand cadavrele sotilor Ceausescu. La 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o banda de 90 de minute cu procesul si executia sotilor Ceausescu, banda despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a evenimentului. Asadar, a doua videocaseta. Examinand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick Le Ribault, director la Centrul de Microscopie Electronica din Franta, a ajuns la concluzia surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani. Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu cateva momente mai inainte. S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cinci ore inaintea filmarii „executiei”.

Impuscati separat in ceafa

Tot pe baza aceleiasi videocasete, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca nu existau urme de sange in jurul gaurilor provocate de gloante. S-a stabilit ca, in aceste conditii, este posibil ca cei doi sa fi fost impuscati cu cel putin cateva ore inaintea filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Apoi, pentru filmare, fusesera proptiti de perete pentru simularea executiei. Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cuplului Ceausescu fusese, in mod evident trucata. Francezii au solicitat, in martie 1990, exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici strani, pentru confirmarea verdictului lor. Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns, nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii. Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate. Se pune insa si o alta problema: nu cumva exista si o videocaseta, a treia, completa cu procesul si executia?

Un alt mister

Sa ne reamintim un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord, un reporter britanic, care transporta videocasete, fotografii si alte documente legate de evenimente evenimentele din decembrie ’89. Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa. Era la doar trei zile de la executia cuplului Ceausescu. Evident, videocasetele, filmele si fotografiile „au disparut”.

–––––––––––––

Proces ilegal

 SUBORDONARE ● Constitutional, Ceausescu avea dreptate la Targoviste Citind pentru o emisiune tv „Meditatii necenzurate”, exceptionalul volum de amintiri al lui Silviu Curticeanu, fost sef al Cancelariei CC al PCR, aflu amanunte interesante despre activitatea Marii Adunari Nationale.

 Ulterior, dialogul in direct cu autorul imi lamureste, de exemplu, mersul proiectelor de legi. Astfel, proiectul de lege era inaintat Parlamentului de catre Consiliul de Ministri, asa cum i se zicea Guvernului la vremea respectiva. De notat ca oranduirea socialista a pastrat denumirea de Consiliu de Ministri, sub  care era cunoscut Executivul in perioada interbelica. Regimul postdecembrist, desi facand mare caz de intoarcerea tarii la anii democratiei dintre cele doua razboaie, a evitat  termenul de Consiliu de Ministri. Potrivit Constitutiei din 1965, proiectul  intra in dezbaterea Comisiilor permanente ale MAN. Era posibil – si in realitate chiar s-a intamplat, dupa cum dezvaluie Silviu Curticeanu – ca deputatii sa aduca amendamente. Proiectul ajungea apoi in dezbaterea Plenului MAN si votat.

 – Bine, bine, replic eu imediat, surprins de similitudinile cu procesul din democratia de azi, dar pana la urma MAN adopta legea in unanimitate.

Unde-i democratia? 

– Avem azi un partid de guvernamant – isi incepe raspunsul Silviu Curticeanu. Ce face Guvernul cand are un proiect de lege? Il supune dezbaterii si aprobarii in forurile de conducere ale partidului de guvernamant. Odata aprobat, proiectul de lege e votat de grupul parlamentar al partidului.

– Voteaza impotriva vreun parlamentar al acestui partid?, ma intreaba Silviu Curticeanu. Retoric, desigur, deoarece stie deja raspunsul meu:

– Nici vorba.

– Ei bine, asa se petreceau lucrurile si in regimul Ceausescu. Proiectul de lege era supus dezbaterii si aprobarii Comitetului Central al PCR, forul conducator, intre Congrese, al PCR. O data trecut prin CC, proiectul de lege nu putea fi decat obligatoriu pentru parlamentarii comunisti.

Taifasul televizat, venind dupa lectura cartii, imi atrage atentia asupra unui subiect la care nici macar nu m-am gandit in acesti ultimi 20 de ani de iscodire a epocii Nicolae Ceausescu: compararea celor doua regimuri din perspectiva constitutionala. Romania Socialista a avut institutii precum Marea Adunare Nationala, Consiliul de Stat, Consiliul Legislativ, Consiliul de Ministri, Presedintie. M-am aplecat insa, ca mai toti curiosii de altfel, doar asupra Partidului Comunist si a Secretarului General. M-am multumit sa zic: Nicolae Ceausescu era Conducatorul absolut.

Silviu Curticeanu semnaleaza in dese randuri ca fostul Presedinte marturisea o preocupare iesita din comun pentru respectarea Legii. E drept, Legea o facea el. Dupa ce o facea insa, n-ar fi incalcat-o nici macar cu o virgula. Dar chiar si facutul Legii nu se abatea o clipa de la procedurile temeinic prevazute de Constitutie.

Targoviste, 25 decembrie 1989

Tribunalul ILEGAL

Dimineata, ora aproximativa. Procesul Ceausescu se blocheaza chiar de la inceput. Dupa ce procurorul Dan Voinea, jucand in aceasta mascarada rolul Acuzarii, a tinut un discurs de tip bolsevic, marcat de multe absurditati (Ceausescu e acuzat de „organizarea de acte armate de natura sa slabeasca puterea de stat”), Judecatorul Gica Popa, intruchipand Presedintele Completului de Judecata, preia legatura, cum ar spune azi o fatuca dintr-o transmisie in direct:

„Ai auzit, inculpat Ceausescu Nicolae – si tribunalul iti cere sa te ridici in picioare. Ai auzit care sunt invinuirile care ti se aduc?”.

Inculpatul, cunoscut sub numele de Nicolae Ceausescu, si nu de Ceausescu Nicolae, reactioneaza  imediat:

„Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale!”.

Acest prim raspuns din cosmarul care a fost si ramane Procesul pentru mintile normale ne avertizeaza asupra tacticii asumate constient de Nicolae Ceausescu: aducerea Completului de judecata pe un teritoriu mlastinos pentru membrii sai: cel al Dreptului Constitutional.

Din start declara ca refuza sa coopereze cu Tribunalul Militar extraordinar. Argumentele sale tin insa – si aici e paradoxul care a scapat celor care au scris sau vorbit despre Proces – nu numai de tezele sale preferate – lovitura de stat, actiune impotriva intereselor poporului, amestec al puterilor straine –  dar si, daca nu mai ales,  de constitutionalitate. Chiar daca nu vor, membrii Completului de judecata se vor angaja intr-o disputa cu Nicolae Ceausescu in chestiunea cadrului legal al Procesului. O disputa care domina practic intreg momentul de la Targoviste. Acuzarea tine sa-i puna in carca diversiunea cu teroristii:

 „Acuzarea:
– Domnule presedinte, sa ne spuna  inculpatul care sunt mercenarii straini care trag in popor. Cine i-a adus si cine ii plateste pe acesti mercenari?

Presedintele:
– Raspunde, te rog, inculpat”.

Sa lasam deoparte limbajul de Scinteia folosit de magistratul Dan Voinea. Sa subliniem insa ca intrebarea nu e pusa  intamplator.

Asa cum am mai aratat intr-un eseu din volumul „De la o lovitura de stat la alta”, diversiunea cu teroristii din decembrie 1989 a vizat, printre altele, si crearea unei stari de spirit populare menite a fi favorabile executarii lui Ceausescu. Fostului presedinte i se atribuie puterea fantasmagorica de a dirija din puscaria de la Targoviste comandourile teroriste. Nicolae Ceausescu nu se lasa prins pe picior gresit: „E o alta provocare si nu raspund la nici o intrebare decat in fata Marii Adunari Nationale, a poporului”.

De fiecare data de acum incolo, refuzul de a recunoaste Tribunalul se bazeaza pe doua invocari:

1) A Marii Adunari Nationale.

2) A poporului, a clasei muncitoare.

„Acuzarea:
– In afara de cele invocate in legatura cu legalitatea acestui tribunal, ce va impiedica sa raspundeti la intrebarile puse?”

Obligat sa stea pe un scaun incomod, la o masuta amarata, Nicolae Ceausescu da replica fara sa clipeasca:

„– Raspund la orice intrebare in fata Marii Adunari Nationale si a reprezentantilor clasei muncitoare.”

Dupa momentul funambulesc cu teroristii pe care Ceausescu i-ar comanda din celula improvizata de la Targoviste, completul trece la chestiuni privind situatia social-politica si economica a tarii.

De fiecare data insa Nicolae Ceausescu protesteaza, insistand pe raspunderea sa doar in fata Marii Adunari Nationale. Cand binevoieste sa raspunda, e fantastic de prudent (de unde o fi avut atata luciditate ca sa se poata pastra in limitele Constitutiei?!), identificandu-i pe cei din fata drept simpli cetateni:

„– Va spun ca simpli cetateni, cu speranta ca veti spune vreodata adevarul si nu veti lucra pentru nimicirea Romaniei.”

Presedintele Completului se lanseaza intr-un discurs ditirambic, prin nimic deosebit de interventia unui pitifelnic tv de azi, despre infometarea poporului roman. De observat ca ditamai procurorul aduce acuzatii ce nu se ridica peste nivelul tatei Marghioala din suburbii:

„De ce, inculpat, ai luat masura aceasta, ca sa umilesti poporul, sa il terfelesti, sa il aduci in halul de umilinta in care l-ai adus? De ce exportai produsele astea, pe care le munceau taranii? Si veneau apoi taranii de la Caracal, din toata tara, la Bucuresti, sa cumpere, pe ger, pe frig, paine la Bucuresti? Cei care produceau painea, cei la care d-ta te duceai si le dadeai indicatii! De ce ai facut asta? De ce ai infometat acest popor?…”.

Au mai fost in Istorie si alte Tribunale Revolutionare. Data fiind esenta lor, nu tineau cont de legile regimului abia rasturnat. Tineau insa cont de calitatea intelectuala. Ceausescu nu se lasa intimidat. Are argumente. Chiar daca doar argumentele sale:  

„– Nu va raspund la intrebare! Dar va spun ca simpli cetateni, ca simpli cetateni si voi arata si in Marea Adunare Nationala. Pentru prima data, cooperatorii au primit 200 kg de grau pe persoana. Nu pe familie! Si mai aveau dreptul inca sa mai primeasca! E o minciuna si un fals! Va spun ca sa va ganditi bine si o minciuna in fals, si va arat acum cata lipsa de patriotism si ce tradare s-a comis in tara aceasta!…”.

Invocarea Poporului, a clasei muncitoare nu surprinde. Nicolae Ceausescu a fost un comunist convins. A dovedit asta chiar si la Targoviste. Surprinde insa invocarea Marii Adunari Nationale. S-a facut mare caz de acest „Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale!”.  Dupa mascarada de proces de la Targoviste, propaganda FSN-ista s-a straduit sa-l prezinte drept o aberatie. Lasand sa se inteleaga, fireste, ca Tiranul invoca o institutie imaginara, dat fiind ca MAN fusese spulberata de poporul rasculat.

Inclinatia noastra naturala, a romanilor, de a lua totul in neserios si a face subiect de bascalie din orice, a transformat raspunsul lui Ceausescu intr-un prilej de gluma. Si, totusi, fata-n fata cu un Complet de judecata ce se pretindea a intruchipa Legea, Nicolae Ceausescu  intruchipeaza Legea, iar Completul, Faradelegea. Mi-a venit asta in cap citind intaia oara in viata Constitutia RSR. Intaia oara in viata, da, pentru ca – lucru mai mult decat semnificativ – desi jurnalist pana in 1989, ba chiar un jurnalist sincer interesat de politic, n-am citit niciodata Constitutia RSR. De ce? Stiam si eu ceea ce stia o tara intreaga. Constitutia era Nicolae Ceausescu. Si, daca ma gandeam sa dibui ce urma sa se petreaca mai acatarii in Romania, ma apucam de citit, si nu oricum, ci cu creionul in mana, Cuvantarile tovarasului Nicolae Ceausescu. Remarc la o simpla frunzarire. Titlul trei: „Organele Supreme ale Puterii de Stat”.

Sub acest titlu sunt inscrise prerogativele Organelor Supreme ale Puterii de Stat. Pe primul loc nu e insa – cum ne-am astepta – Presedintele, ci Marea Adunarea Nationala. Urmeaza Consiliul de Stat, alt organism colectiv. Presedintele e al treilea, ultimul in enumerare. Prerogativele constitutionale fac din Marea Adunare Nationala (Parlament unicameral) „organul suprem al puterii de stat”, cum suna articolul 42 din Constitutie. Presedintele, in schimb, potrivit articolului 71, „reprezinta puterea de stat in relatiile interne si internationale ale Republicii Socialiste Romania”. Ceausescu, doar un presedinte de protocol? Fireste ca da. Potrivit articolului 72: „Presedintele Republicii Socialiste Romania este ales de Marea Adunare Nationala pe durata legislaturii, in prima sesiune a acesteia, si ramane in functie pana la alegerea presedintelui in legislatura urmatoare”. Pe hartie, in Constitutie adica, RSR era republica parlamentara. Nicolae Ceausescu era ales de Parlament si ramanea in functie doar in perioada dintre alegerile parlamentare: cinci ani. Articolul 76 fixeaza si mai puternic ipostaza lui Ceausescu de presedinte dependent la modul absolut de Parlament: „Presedintele Republicii Socialiste Romania este raspunzator fata de Marea Adunare Nationala pentru intreaga sa activitate. Presedintele Republicii Socialiste Romania prezinta periodic Marii Adunari Nationale dari de seama asupra exercitarii atributiilor sale si asupra dezvoltarii statului”.

Prerogativele Parlamentului (MAN)

Raporturile Presedintelui cu Guvernul marturisesc si ele o putere mai mult decat simbolica a lui Nicolae Ceausescu. Parlamentul are urmatoarele prerogative, precizate prin Articolul 43:

  • „11. Alege si revoca pe Presedintele Republicii Socialiste Romania;
  • 12. Alege si revoca Consiliul de Stat;
  • 13. Alege si revoca Consiliul de Ministri;
  • 14. Alege si revoca Tribunalul Suprem si procurorul general;
  • 15. Exercita controlul general al aplicarii Constitutiei. Numai Marea Adunare Nationala hotaraste asupra constitutionalitatii legilor.
  • 16. Controleaza activitatea Presedintelui Republicii Socialiste Romania, a Consiliului de Stat”.

Prerogativele Presedintelui sunt surprinzator de limitate. Potrivit articolului 75, el are, printre altele, urmatoarele atributii:

  • „1. Prezideaza Consiliul de Stat;
  • 2. Prezideaza sedintele Consiliului de Ministri atunci cand apare necesar;
  • 3. Stabileste masurile de importanta deosebita ce privesc interese supreme ale tarii, care urmeaza a fi supuse de catre Marea Adunare Nationala spre consultare poporului, prin referendum;
  • 4. Numeste si revoca, la propunerea primului-ministru, pe viceprim-ministrii, ministrii si presedintii altor organe centrale ale administratiei de stat, care fac parte din Consiliul de Ministri”.

S-ar putea obiecta ca Nicolae Ceausescu avea prerogative in materie de conducere a tarii, prin calitatea sa de presedinte al Consiliului de Stat.

Potrivit articolului 65 insa:
„Consiliul de Stat e ales de Marea Adunare Nationala dintre membrii sai, pe durata legislaturii, in prima sesiune a acesteia. Consiliul de Stat functioneaza pana la alegerea noului Consiliu de Stat in legislatura urmatoare”.

Raporturile dintre Ceausescu si Legislativ

In „Meditatii necenzurate”, Silviu Curticeanu se ocupa cu competenta de raporturile lui Nicolae Ceausescu cu Parlamentul: „In afara controlului constitutionalitatii legilor, «Cartea cartilor», de inspiratie socialista, recunostea organului suprem al puterii de stat, in mod expres, un drept de control asupra activitatii Consiliului de Stat si a Presedintelui Republicii, o data cu obligatia corelativa a acestora de a prezenta, periodic, in fata Marii Adunari Nationale, dari de seama cu privire la modul de exercitare a atributiilor, la respectarea legilor in intreaga activitate de stat…”. Stapanul neconditionat al Romaniei – Ceausescu – putea nici sa nu ia in seama aceste prevederi constitutionale. Si totusi – expresie a obsesiei sale de a respecta Legea pana la ultima virgula (experienta Dej il invatase ca totul trebuie facut in limitele legii) – Ceausescu se straduie sa gaseasca portite legale pentru a nu da seama in fata Marii Adunari Nationale. Dupa cum scrie Silviu Curticeanu: „In privinta Consiliului de Stat, «spiritul lui democratic» a gasit, in cele din urma, o solutie acceptabila, numai buna sa impace si capra, si varza; solutia, simpla si perfect legala in felul ei, a constat in prezentarea, la intervale mari de timp, a unor dari de seama cu un continut foarte general, ce excludea orice idee de subordonare, de catre un vicepresedinte al Consiliului de Stat”. Interesanta ramane solutia in cazul Darii de seama in fata Parlamentului: „In privinta darii de seama a Presedintelui Republicii, metoda delegarii nefiind posibila, a ales calea amanarii momentului, asteptat de alesii poporului, sine die; a avut insa, si in aceasta privinta, un argument «constitutional», raspunzand atentionarilor mele cu precizarea ca in lege nu se prevede un termen pana la care Presedintele trebuie sa prezinte darea de seama”. Ceausescu se credea – sustin adversarii sai post-mortem – ca intruchipand nazuintele poporului. Propaganda Oficiala il si alinta, de altfel, cu sintagma cel mai iubit fiu al poporului roman. Si cu toate acestea, la Targoviste, in fata Completului de judecata, Nicolae Ceausescu nu invoca Poporul. Invoca Marea Adunare Nationala. Desi nu da numarul articolului din Constitutie (72), Ceausescu il spune aproape exact. Dictatorul, cum i se mai spune azi lui Ceausescu, neaga Completul din punct de vedere constitutional. Cum reactioneaza Completul de judecata?

„Nicolae Ceausescu:
– Voi raspunde in fata Marii Adunari Nationale si a reprezentantilor clasei muncitoare la orice intrebare. Nu recunosc decat clasa muncitoare si Marea Adunare Nationala. Sa auda si sa stie intreaga lume!

Presedintele:
– Marea Adunare Nationala de care vorbesti d-ta a fost dizolvata, destituita.

Nicolae Ceausescu:
– Nu o poate dizolva nimeni!

Presedintele:
– Prin vointa nestramutata a poporului, avem un alt organ al puterii. Este Consiliul Frontului Salvarii Nationale, legal constituit si recunoscut pe plan national.”

Presedintele Completului de judecata e Gica Popa, cel care, ulterior, din motive necunoscute, s-a sinucis. Prin afirmatia sa, el bate campii cu gratie. Consiliul Frontului Salvarii Nationale era, intr-adevar, un organism constituit. Nu insa si „legal constituit”. Din cauza asta, nu putea inlocui Marea Adunare Nationala, singura institutie care, potrivit Constitutiei, il putea revoca pe Nicolae Ceausescu. Pozitia asumata de Nicolae Ceausescu la Targoviste e tratata si azi in bascalie, deoarece noi, cei care sedem acum in sala, si nu pe scena, stim ca Tribunalul Militar Extraordinar era un truc menit a da unei crime o spoiala de legalitate. Indiferent de ce-ar fi spus Nicolae Ceausescu, Tribunalul tot l-ar fi condamnat la moarte. In aceste conditii, stradania lui Nicolae Ceausescu de a aduce discutia in hotarele Constitutiei pare absurda. Sa nu fi realizat fostul Conducator ca totul era o mascarada? Fireste ca si-a dat seama. Numai ca el nu se adresa Completului de judecata, ci posteritatii. Din clipa in care si-a dat seama ca totul e pierdut, a intrat in functiune, automat, ca si in cazul Maresalului Antonescu, instinctul istoriei. El tine sa arate Posteritatii ca fusese inlaturat in chip ilegal, printr-o lovitura de stat regizata de cei de peste granita. Nicolae Ceausescu se adresa, de fapt, noua, celor de azi. Pe cei din Completul de Judecata nici nu-i vedea.
Crima
Crima feseneului

Din ’68, de când a preluat puterea, Nicolae Ceauşescu, împreună cu familia şi camarila, a avut o viaţă de huzur. Deschiderea arhivelor PCR ne arată imagini cu Nicolae Ceauşescu şi ai lui trăind fericiţi impreuna cu Nina si Ion Iliescu. La vânătoare, la picnic sau la jocuri de societate. Imagini pe care poporul înfometat nu trebuia să le vadă.

Sotii Iliescu impreuna cu sotii Ceausescu Iasi 16 iunie 1976

Sotii Iliescu impreuna cu sotii Ceausescu Iasi 16 iunie 1976

 [Fotografia #F024]

Nicolae şi Nicu Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

Nicolae şi Nicu Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

Nicolae şi Nicu Ceauşescu, în vacanţă, în iulie 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts. Vacanta a durat 9 zile, din 7 iulie pina in 16 iulie 1976.

 [Fotografia #F015]

„Fototeca online a comunismului românesc”.
Nicolae Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, (alatori de Elena Ceauşescu)  soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

Nicolae Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, (alatori de Elena Ceauşescu) soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

[Fotografia #F006]
Nicolae Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor linga Elena Ceauşescu este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts
Nicolae Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor linga Elena Ceauşescu este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

[Fotografia #F002]
„Fototeca online a comunismului românesc”.

În primii ani de după preluarea puterii, Ceauşescu a bătut ţara în lung şi în lat, a povestit fostul ministru de Externe Ştefan Andrei pentru „Adevărul“. Din punct de vedere al popularităţii, punctul culminant al carierei lui Nicolae Ceauşescu a fost atins în 1968. După invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, Ceauşescu nu numai că a refuzat ca trupele române să participe, dar a condamnat public intervenţia.

Discurs nescris, în ’68

„Prima dată a vorbit cu Maurer şi cu ceilalţi membri din CPEx (Comitetul Politic Executiv) şi a obţinut sprijinul lor total. După aceea s-a organizat mitingul şi Ceauşescu a condamnat invazia. Nu a avut discurs scris, a vorbit liber, Maurer chiar a spus că a fost prea dur”, şi-a amintit Ştefan Andrei. Urmările acestui discurs au fost multiple.
Pe plan intern, pentru a evita posibilitatea ca Nicolae Ceauşescu să fie schimbat din funcţie printr-o lovitură de palat, a fost schimbat statutul PCR. În loc să fie ales de membrii conducerii partidului, secretarul general a devenit alesul tuturor membrilor de partid, ceea ce făcea înlocuirea sa din funcţie aproape imposibilă.
 

 Pe plan extern, fronda lui Ceauşescu a dus la o avalanşă de invitaţii şi de vizite ale şefilor de state occidentale, astfel încât acesta a ajuns să fie plimbat cu caleaşca reginei Elisabeta la Londra, a fost vizitat de Charles De Gaule şi s-a întâlnit cu Richard Nixon la Casa Albă. Ca urmare a acestei vizite, România a primit clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA.

Fostul ministru de Externe a vorbit şi despre viaţa de familie a lui Ceauşescu. Soţii Ceauşescu nu erau foarte apropiaţi de copiii lor, chiar dacă Elena avea o certă slăbiciune pentru Nicu. „Zoe avea viaţa ei, îi evita. Şi Nicu avea prietenii lui, băiatul lui Maurer, băiatul lui Mizil, Serghei, Mădălin Voicu …

Valentin venea la masă cu nevasta lui, care nu era suportată de familie, din cauză că avea sânge de evreică şi unguroaică. Pe fraţii lui Ceauşescu nu îi plăceau Elenei şi nu au fost niciodată invitaţi la masă, unde veneau doar copiii şi o parte din cei din conducerea partidului şi a statului”, a povestit Ştefan Andrei. ; Imaginile au fost descărcate de pe site-ul Arhivelor Naţionale ale României,  „Fototeca online a comunismului românesc”.

Prima dată a vorbit cu Maurer şi cu ceilalţi membri din Comitetul Politic Executiv şi a obţinut sprijinul lor total. După aceea s-a organizat mitingul şi Ceauşescu a condamnat invazia. Nu a avut discurs scris, a vorbit liber, Maurer chiar a spus că a fost prea dur

Sursa: Adevarul

In noaptea de 22 spre 23 decembrie – Ion Iliescu: “Lasati, ma, sa traga! Trebuie sa avem morti, ca asa e la revolutie”

Ion Iliescu

22 decembrie 1989  ora 13:30  – Lovitura de Stat Militara

Revolutie si lovitura de stat… linistite
Primul contact al fostului presedinte cu un astfel de dosar s-a facut la sfarsitul lui 2004,  in urma unei plangeri penale facute de revolutionari de la “Asociatia 21 Decembrie”. Acestia au prezentat atunci, ca probe noi, doua casete video cu imagini inregistrate in decembrie 1989 la televiziune si la sediul fostului CC al PCR. “O noutate ar fi inregistrarea momentului cand Iliescu refuza sa fie adusa caseta cu procesul si impuscarea familiei Ceausescu la TVR pentru a fi data pe post. E inregistrat cum s-a dus Sergiu Nicolaescu, a discutat cu el si l-a convins sa difuzeze caseta, sa fie vizionata la Televiziunea Romana Libera”, a declarat presei Doru Maries. Tot ce s-a putut obtine prin initiativa de atunci a fost audierea vreme de cateva ore, la Sectia Parchetelor Militare, a lui Ion Iliescu in calitate de martor. Asociatia 21 Decembrie a facut, anul trecut, o noua plangere penala impotriva lui Ion Iliescu, de aceasta data in calitate de faptuitor. Concret, revolutionarii lui Maries l-au acuzat de genocid pe fostul sef al CFSN. Justificarea acestei acuzatii, conform lui Maries, ar fi aceea ca Iliescu ar fi premeditat crimele revolutiei, cerand sa nu se intervina pentru incetarea tragerilor cu arma consemnate incepand cu seara de 22 decembrie 1989. “Dupa intoarcerea lui Ion Iliescu de la Ministerul Apararii, intrebat de revolutionarii exasperati de modul in care se tragea din toate directiile in noaptea de 22 spre 23 decembrie, Iliescu raspunde: “Lasati, ma, sa traga! Trebuie sa avem morti, ca asa e la revolutie”, a declarat Doru Maries. Cercetarile declansate in noul dosar au fost, la fel, blocate. In iunie 2007, Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate si a decis ca toate dosarele in care sunt anchetati atat civili, cat si militari sa fie instrumentate numai de procurori civili. In acest mod, toate dosarele revolutiei, dar si ale mineriadelor, in care era cercetat Ion Iliescu, au trecut sub controlul procurorilor civili, ceea ce a reprezentat o noua tergiversare a finalizarii lor.

Sursa: Gardianul

Coproductia CIA – KGB din Decembrie ’89

Nicolae Ceausescu Eric Hoenecker Mihail Gorbaciov

Definitia oficiala a evenimentelor din decembrie 1989 de „revolutie” nu mai sta in picioare. Istoricul Catherine Durandin – in prezent director de cercetari la Institutul de Relatii Internationale si Strategice din Paris – ne-a acordat un interviu in care prezinta implicarea serviciilor secrete americane si sovietice in evenimentele din decembrie 1989 din Romania.

In Romania exista un interes fata de definitia evenimentelor din decembrie 1989: unii spun ca a fost o revolutie, altii spun ca a fost o lovitura de stat. Dvs cum ati defini cele intamplate in Romania in decembrie 1989?

Nu as face o alegere. A fost o revolutie in mintile oamenilor, cei care au demonstrat pe strazi, erau sinceri, nu stiau ca exista o manipulare. Erau legati de grevele din 1987, de opiniile studentilor, dinainte de decembrie 1989. Acesti oameni au fost revolutionari prin faptele lor. Insa in acelasi timp, in spatele acestui cadru, a existat o lovitura de stat si acum cu deschiderea arhivelor si cu studiile lui Alexandru Stoenescu se poate intelege ce s-a intamplat in spatele scenei. Astfel ca se poate spune ca in actiuni a fost o revolutie, insa de fapt a fost o lovitura de stat. Daca as incerca sa merg mai departe cu aceasta definitie as spune ca a fost o revolutie politica prin aceea ca Constitutia din 1991 este o constitutie democratica. Insa in acelasi timp nu a existat o revolutie sociala reala, oameni care faceau parte din conducere au ramas la putere in continuare si unii se afla inca in Camera Deputatilor.

Au existat multe discutii legate de interventia unor puteri straine in Romania in decembrie 1989. Ce ne puteti spune: a existat o astfel de interventie si in ce masura s-a manifestat?

Este normal ca puterile straine sa fi fost implicate, de vreme ce Romania era membra a Pactului de la Varsovia si Uniunea Sovietica era interesata direct in evolutia situatiei. Cred ca o parte a Partidului Comunist Roman si o parte a Securitatii aveau legaturi cu puterea sovietica, cu KGB-ul, cu multi ani inainte de 1989. Nu stiu in ce masura au fost implicati, de vreme ce nu au fost deschise arhivele sovietice. Unii istorici au cercetat acest lucru – ca Jacques Leveq din Canada – care a incercat sa il intervieveze pe Gorbaciov care a refuzat. Sovieticii au sustinut in permanenta ca nu au actionat, ca au lasat evenimentele sa se deruleze. Eu nu cred asta, au fost implicati direct in armata romana si in Securitate. Ceea ce este sigur, pentru ca exista cateva documente publicate, este ca Bush si Agentia din Washington au fost implicati in evenimente. Si ne putem aminti ca in 1978 Ion Pacepa a defectat dintr-o pozitie inalta a Securitatii, a mers in Statele Unite si a dat o multime de informatii. Incepand din acest punct, CIA a incercat sa intre in contact cu fosti ofiteri de Securitate care au fost alungati de Ceausescu dupa defectiunea lui Pacepa. Acesti oameni au fost convinsi sau cumparati de Agentie pentru a interveni in sistemul din Romania. De aceea cred ca au existat actiuni ale Ambasadei americane din Bucuresti care de exemplu era in contact cu Silviu Brucan. In memoriile sale Brucan spune deschis ca se afla in contact cu Ambasada americana, ca in 1989 dupa faimoasa scrisoare a celor sase a plecat la Washington, apoi la Londra si apoi la Moscova. Este foarte interesant de vazut interventia celor doua mari puteri si actiunile lui Silviu Brucan care a mers printre aceste puteri imense in timpul evenimentelor.

Evenimentele din decembrie 1989 sunt inca importante in Romania, deoarece in acea perioada pot fi gasite radacinile actualei clase politice din Romania. Cum ati descrie clasa politica rezultata din acele evenimente?

Cred ca oameni ca Talpes, Magureanu, Teodor Stolojan au fost oameni din nomenklatura, chiar daca se aflau intr-un fel de opozitie – inca sunt prezenti in viata politica la un nivel inalt. Chiar si presedintele Basescu a avut o pozitie in nomenklatura inainte de 1989. Insa in acelasi timp, acesti oameni i-au lasat pe altii sa ia parte la anarhia primelor zile de capitalism din anii ’90. Exista un alt grup, de oportunisti orientati catre bani si prosperitate. Probabil ca exista si o clasa politica noua formata din tineri, insa sunt foarte pesimista dupa alegerile din noiembrie datorita absenteismului ridicat. Chiar si din partea maghiara, Marko Bela, Verestoy Attila sunt oameni din anii ’90. Exista un imens conservatorism la nivel politic, iar oferta la nivel politic foarte redusa, programele politice sunt practic identice, oamenii trec de la un partid la altul fara probleme.

Mai exista o intrebare – dezbatuta mai mult in Franta decat in Romania. Intrebarea este: cum a fost omorat Ceausescu? Este o intrebare mai directa: a avut parte de un pluton de executie? Sau a fost pur si simplu impuscat in cap?

Am vazut de multe ori caseta cu procesul si executia lui Ceausescu, ceea ce a fost pus la dispozitie. Nu se poate spune daca a fost executat de un pluton sau impuscat de un singur om. Cred ca nu a existat nici o formalitate, nici in ceea ce priveste judecata. Tribunalul nu a fost unul stalinist, Ceausescu avea dreptate cand spunea ca vrea sa fie adus in fata Marii Adunari Nationale, ca nu raspunde pentru ca nu recunoaste legitimitatea tribunalului. Nu a fost un tribunal stalinist unde acuzatul isi recunoaste vina. Ceausescu si sotia sa au sustinut ca nu sunt vinovati, nu au acceptat termenul de genocid. Nu a fost respectata nici o regula in aceasta judecata si in aceasta executie, insa cei veniti acolo erau constienti ca daca Ceausescu ar fi fost salvat sau bagat la inchisoare ar fi devenit un pericol pentru noua putere. Oamenii in varsta sau chiar Partidul Romania Mare l-ar fi vrut inapoi. Cred ca au fost foarte cinici si pragmatici: sa-l impuscam, cu sau fara pluton de executie.

Exista o formulare in mass-media din Romania „Iliescu-KGB”. Cum ati aprecia aceasta formulare?

Nu as spune „Iliescu-KGB”, nu stiu daca a existat o astfel de legatura – insa „Iliescu-URSS” cu siguranta. Evolutia sa este interesanta, insa in 1991 a vrut sa incheie un tratat cu Uniunea Sovietica si nu a dorit niciodata sa renunte la trecutul sau si a fost un politician la varf si inainte de 1989. Iliescu seamana intr-un fel cu generatia vechilor gorbaciovisti din Rusia. A avut o evolutie catre euro-atlantism, insa ramane credincios socialis­mului comunist.

Jocul american in Romania

Catherine Durandin  prezinta implicarea serviciilor secrete americane in evenimentle din decembrie 1989 din Europa de Est in volumul sau „CIA in razboi”, publicat in anul 2003 astfel: „Accesul la activitatea de analiza a C.I.A. este indispensabil pentru a inlatura imaginea stereotipa a unei Agentii compuse din analisti birocrati si razboinici fara scrupule, dar aceasta interpretare revizuita trebuie sa fie insotita de o ancheta asupra muncii de teren. Ar fi prezumtois sa incercam a da un raspuns definitiv la intrebarea, formulata de o maniera reductionista: care este rolul C.I.A. in procesul de prabusire al blocului sovietic? In schimb, este posibil sa apreciem rolul jucat de C.I.A. in evolutiile din Polonia anilor ’80, care au fost dramatice pentru Moscova; si in prezent este interesant, in masura in care se deschid arhivele, iar martorii manifesta bunavointa, sa ne indreptam atentia asupra tranzitiei, asupra evenimentelor de la Bucuresti din decembrie 1989, in care tendinta prea accentuata a fost de a vedea numai mana ascunsa, dar cu o prezenta intensa a Moscovei si a clientilor romani ai lui Gorbaciov. Ori C.I.A. si jocul american subtil si puternic erau acolo.

Aceste cazuri, ale membrilor nomenclaturii anti-Ceausescu invitati in Statele Unite in perioada 1987-1989, suscita intrebari si nu pot fi intelese decat inscriind activitatea C.I.A. intr-un cadru mai larg. Din 1985-1986, Guvernul american a mizat pe momentul Gorbaciov pentru a ocupa o nisa de oportunitate. Nimeni nu crede, in serviciile de la Langley, ca Gorbaciov ar fi un „good guy”, dar el are nevoie sa negocieze cu Washingtonul pentru a desfasura reforma interna in care crede. Trebuie sa iasa din mlastina afgana, sa franeze cursa inarmarilor pe care au accelerat-o Statele Unite sub Presedentia lui Reagan. Trebuie sa castige de partea sa opinia publica si, in particular, pe pacifistii europeni si sa construiasca aceasta casa comuna europeana de care este profund atasat. Americanii ii cunosc atat intentiile, cat si slabiciunile. Vor profita magistral de acest lucru intre 1985 si 1991. In fapt, jocul american consta in distrugerea ordinii de la Ialta, integrand in N.A.T.O. Germania unificata. Aceasta etapa, o Germanie unificata in N.A.T.O., semneaza infrangerea U.R.S.S. ca putere victorioasa in 1945 si prabusirea ideologiei comuniste, al carei stindard era purtat de R.D.G.. Gorbaciov pierde teren. Faptul ca in aceasta faza a schimbarilor iau fiinta, la Budapesta sau la Bucuresti, echipe formate din fosti comunisti „gorbaciovisti” nu deranjeaza Washingtonul: fara sustinerea fratelui mai mare, aceste echipe neocomuniste nu vor putea decat sa caute sfaturi si subsidii in Vest. Arhivele C.I.A. lasa sa transpara extrema tenacitate a Statelor Unite in desfasurarea dialogului cu un partener/adversar ale carui slabiciuni au fost exploatate cu un maxim de profesionalism. Dar Statele Unite, invingatoare in Razboiul Rece, au devenit in cursul anilor ’80, datorita noilor aliante cu un grad ridicat de risc, un invingator la stramtoare”.
Pagina realizata de George DAMIAN
Citeste si Cum a murit regimul Ceausescu

22 Decembrie 1989. 19 ani de muşamalizare a adevărului

Iliescu

Scris de George Roncea   

Am aşteptat ani de zile finalizarea anchetelor deschise de Procuratură, în 1990. În decembrie 1989 am susţinut un dialog la gura ţevii pistolului-mitralieră, cu trei dintre acele personaje volatile – „terorişti” – a căror existenţă a constituit, ani de-a rândul, un subiect aprig de controversă. În calitate de participant direct la una dintre secvenţele dramei din 1989, pot afirma cu toată certitudinea, acum, că cei care sunt direct responsabili de muşamalizarea Dosarului revoluţiei/loviturii de stat sunt procurorii militari. Generalul Dan Voinea, complicele conspiratorilor moscoviţi, adus personal de către Ion Ilici Iliescu la „procesul”-mascaradă a lui Ceauşescu, nu întâmplător a fost cel care a pus mâna pe „Dosarul Revoluţiei”. Misiunea sa este aceeaşi cu a predecesorului său procurorul Samoilă Joarză: îngroparea adevărului despre 1989.

Am aşteptat ani de zile finalizarea anchetelor deschise de procuratură în 1990. În decembrie 1989 am făcut cunoştinţă personal cu trei dintre aceste personaje volatile, „terorişti” – a căror existenţă a constituit, ani de-a rândul, un subiect aprig de controversă. În calitate de participant direct la una dintre secvenţele dramei acelui sfârşit de an de acum 19 ani, pot afirma cu toată certitudinea că cei care sunt direct responsabili de îngroparea adevărului sunt procurorii militari, cei care au muşamalizat Dosarul Revoluţiei.
Am participat la deschiderea primei anchete a Parchetului Militar, condusă de Samoilă Joarză şi căpitanul, la acea vreme, Slăvoiu, umbra lui Joarză. În februarie 1990, procurorul militar, colonel pe atunci, Samoilă Joarză m-a invitat, în calitate de martor, prin citaţie, la sediul de atunci al Parchetului Militar. Fusesem chemat în legătură cu dosarul blocului Romarta, blocul de vizavi de CC al PCR. Specificitatea „dosarului Romarta” consta în faptul că putea oferi veriga de legătură dintre terorişti şi instituţia, Aparatul, de care aparţineau.
În blocul de vizavi de CC avusese loc un anumit tip de contact direct cu anonimii trăgători numiţi „terorişti”, iar cei care au participat nemijlocit la „contact” puteau oferi o mărturie şi o serie de probe prin care se putea ajunge direct la punctul de comandă al „teroriştilor”. Printre acei martori, puţini la număr, care au „discutat” şi au făcut faţă „teroriştilor” m-am aflat şi eu. „Discuţia” a durat aproximativ şase ore, pe parcursul acesteia consumându-se în jur de 2.000 de cartuşe. Participanţii activi la dialog au fost în număr de şase. De o parte s-au aflat trei „terorişti” blocaţi într-un palier al unei scări din blocul Romarta, la etajul 2 al scării A de la nr. 35-37, şi de cealaltă parte ne aflam noi, respectiv un sergent din regimentul de gardă, doi soldaţi aflaţi în subordinea sa şi cu mine.

„Teroriştii” nu au tras asupra grupării lui Ion Iliescu

În blocul respectiv – fost sediu al Ministerului de Interne – se aflau un număr de apartamente conspirative şi erau depozitate hărţi, aparate radio, indicative codate, arme, muniţii şi materiale incendiare – o logistică pregătită pentru marea scenă a lansării diversiunii „teroriştilor care trag din toate poziţiile”, cum zicea Ion Iliescu. Cu cei trei „terorişti” cu care m-am confruntat m-am văzut la faţă foarte bine, am tras unii în alţii ore în şir, de aproape. Din când în când, în perioade de acalmie a focului, eu şi soldaţii alături de care luptam am încercat să-i determinăm să se predea. La rândul lor, ei au încercat să ne convingă să ne constituim în ostatici. Au fost multe etape ale confruntării în care am trecut pe lângă moarte în nenumărate rânduri. Am avut noroc şi am scăpat cu viaţă, la limită, numai datorită pregătirii mai deosebite din cursul stagiului militar. Oricum, într-un final, spre dimineaţă, cei trei combatanţi – „teroriştii” – au dispărut utilizând o gură de aerisire care traversa blocul de sus până jos şi care avea, la subsol, acces la o reţea subterană de tunele.
Probabil am rănit grav pe cel puţin unul dintre inamici, deoarece într-unul dintre punctele lor de tragere am găsit foarte mult sânge. Unul dintre membrii „echipei” mele a fost, de asemenea, rănit în şold. Aventura trăită atunci m-a obsedat luni în şir. Mi-au trebuit săptămâni să cunosc blocul respectiv în amănunţime şi să încerc să pricep pe unde s-ar fi putut evapora „teroriştii”. Am oferit apoi toate datele procurorilor militari. Am făcut schiţe, planuri, fotografii, am cercetat subsolurile, acoperişul, am luat probe de cartuşe. Am studiat unghiurile de tragere şi am descoperit că „teroriştii” aveau posibilitatea să tragă asupra balconului CC-ului. De vreme ce nu au tras, rezultă, logic, că printre cei aflaţi în balcon se afla cineva care trebuia ferit. „Actorii” Revoluţiei, cei aflaţi la balconul CC-ului, grupul strâns în jurul lui Iliescu, nu au fost atinşi, deşi unghiurile de tragere şi poziţionările cuiburilor de foc ar fi permis lichidarea cu uşurinţă a acestora.

Bătălia din perimetrul Comitetului Central

În noaptea de 22 spre 23 decembrie, s-a dat o bătălie în epicentrul simbolic al Puterii: zona fostului CC. Aici, în acest spaţiu redus, a avut loc una dintre cele mai dense concentrări de trupe şi de forţe din România. Operaţiunea de executare a terorii la scară naţională în 1989 a avut un Centru de iradiere, iar în plan teritorial, în restul ţării, se repeta, practic, schema de acţiune desfăşurată în Capitală. Miza Puterii în România s-a jucat în perimetrul CC-ului, instituţia care reprezenta Aparatul, Partidul şi pe Ceauşescu. Semnificaţia covârşitoare a luptei care s-a dat aici este simplu de înţeles – confruntarea având ca scop obţinerea controlului şi a cuceririi axei simbolice a Puterii. Din seara zilei de 22 decembrie a început diversiunea teroriştilor, iar startul a avut loc exact în zona centrală a Capitalei, actuala Piaţa a Revoluţiei.

Parchetul Militar a îngropat adevărul despre 1989

Reprezentanţii Parchetului Militar care susţin că nu au probe care să certifice existenţa „teroriştilor” mint. Aceste probe există, iar generalul Samoilă Joarză, fost inspector general în cadrul Parchetului Militar, ca şi generalul Voinea, succesorul său, au strâns toate aceste probe, pe lângă multe altele, şi le-au ascuns în fişetele Parchetului Militar. Pentru cei de la procuratura militară era o joacă să afle cărei instituţii îi aparţineau apartamentele conspirative cu mobilă standard din blocul Romarta, locaţie care are o caracteristică aparte, faţă de alte cazuri în care s-a consemnat contactul direct cu grupele teroriste. Aici se găsea proba nemijlocită a legăturii dintre misterioşii terorişti şi instituţiile statului care deţineau spaţii conspirative care au servit drept baze tactice şi logistice teroriştilor. Parchetul Militar lucrează de zor de 19 ani, cu rezultate zero. Condamnarea pe post de ţap ispăşitor a generalului Stănculescu este doar praf în ochi pentru naivii care nu ştiu să socotească.

Ion Iliescu – de şase ori mai mulţi morţi decât Ceauşescu

Astfel, dacă oficial s-au întregistrat 162 de morţi şi 1.107 de răniţi până în 22 decembrie, de la această dată, după fuga lui Ceauşescu şi apariţia lui Iliescu s-au mai „produs” 942 de morţi şi 2.245 de răniţi. În primele zile ale instaurării la putere a grupării moscovite al lui Ion Ilici Iliescu, respectiv în perioada 22-27 decembrie 1989, au fost ucişi de aproape şase ori mai mulţi oameni decât cei ucişi în zilele anterioare din ordinul lui Ceauşescu. Lovitura de stat avea nevoie de victime, avea nevoie de sânge, iar cei aduşi la putere de către lucrătura sovieticilor sunt cei care ar fi trebuit să fie traşi la răspundere. Iliescu va fi poate, să sperăm, pedepsit măcar de Dumnezeu. Din surse calificate din mediul mănăstiresc am aflat că unor criminali de teapa lui Ion Iliescu le este rezervat un sfârşit teribil şi un traseu special prin fundul Iadului.
Generalul Dan Voinea, complicele lui Ion Iliescu, adus personal de către tata Ilici la „procesul” mascaradă a lui Ceuşescu, probabil, nu întâmplător a fost cel care a pus mâna pe „Dosarul Revoluţiei”. În dosarul Mineriadei, unde tot Ion Iliescu este tartorul principal, a confirmat prin acţiunile sale „juridice” – care au dus la infirmarea şi returnarea dosarului lui Ion Iliescu – că misiunea sa este aceeaşi cu a predecesorului său, procurorul Samoilă Joarză. Îngroparea adevărului despre 1989

Sursa: Curentul

PSD s-a compromis rezultat vedeta de la „The One” Elena Udrea Ministru Turismului

Elena Udrea

Elena Udrea

 

Sa Traiti Bine PLD=FSN
Traian Basescu PSD=FSN

Politica de doi bani. Cine a crezut ca “dusmanul lui Basescu” se va alia cu partidul prezidential. Cine a crezut ca vom avea un prim-ministru amator? sunt convins ca ministrii au fost numiti de Traian Basescu. S-a vorbit de profesionism ? ce cauta Elena Udrea la Turism.De ce oare Adrian Nastase tace? NUP la dosare? DNA ? numai un om inconstient poate sa creada ca alianta FSN, va lupta impotriva coruptiei……Cocoselu’….Ce vrea sa faca daca nu stie unde-i UE ? sau o plimba marinerul…

 

Elena Udrea, ministru al turismului, propus de PDL: „Ministerul Turismului se ocupă de cu totul altceva, face politici, nu se ocupă de proprietarii privaţi, de hoteluri sau de dezvoltatori. Dar e prea devreme să vorbim despre asta.”

 

Elena Udrea a devenit cunoscută datorită unui astfel de moment jenant. Aceasta a fost întrebată cum apreciază ştirea conform careia „preşedintele” Norvegiei va propune organizarea unui referendum care să urmareasca retragerea acestei ţări din UE, dacă România şi Bulgaria vor deveni membre ale Uniunii. Udrea a declarat că situaţia prezentată nu o îngrijorează, fiind convinsă că, până la momentul integrării, astfel de probleme vor fi soluţionate. Răspunsul corect era însă că ştirea este falsă, deoarece Norvegia nu este membră UE şi nu are preşedinte, fiind monarhie constituţională. Şeful statului este, din ianuarie 1991, regele Harald al V-lea..
Poate face o vizita in Norvegia….
Vai,vai Eleno….

 

 

Elena Udrea, noul ministru al turismului, administrează domeniul în care soţul său, Dorin Cocoş, şi asociaţii lui tradiţionali derulează nenumărate afaceri. Consortul „blondei de la Cotroceni“ deţine cele două hoteluri Eurohotels din Bucureşti, iar vechii parteneri ai lui Cocoş denumiţi generic de preşedintele Traian Băsescu „mafia din Băneasa“ – Alexandru Bittner şi Adrian Petrache – sunt puternic „înşurubaţi“ în afaceri din domeniul coordonat de Elena Udrea.

În iulie 2003, Oficiul Naţional Registrul Comerţului emitea certificatul de înregistrare al companiei Turism şi Agrement SA, axată, după cum arată şi numele, pe activităţi de agrement turistic.

Cu sediul în satul Jurilovca, judeţul Tulcea, acţionariatul a fost împărţit între Piscicola Tour (54% din acţiuni), patronată de Alexandru Bittner prin intermediul unui offshore înfiinţat la Londra, şi firma de stat Mamaia SA (45% din acţiuni), ale cărei participaţiuni sunt deţinute de Ministerul pentru IMM (din care se desprinde portofoliul încredinţat Elenei Udrea). De asemenea, foştii parteneri ai lui Cocoş au transformat Delta Dunării – obiectiv strategic în turismul românesc – într-o sursă nesecată de venit.

Drumul spre „Eden“


Staţiunea „Eden“ de la Gura Portiţei este afacerea turistică de anvergură a controversatului Alexandru Bittner, vechiul partener de afaceri al familiei Udrea-Cocoş. În 2000, fosta companie de stat Piscicola Jurilovca a încheiat un contract de asociere în participaţiune cu firma Pharmamed Sanitas. Printr-o succesiune acţionarială, în afacere apare compania Piscicola Tour, „paravanul“ lui Alexandru Bittner. Afaceristul a abdicat de la scopul iniţial al asocierii cu fosta societate de stat (pescuit şi colectare de stuf), reuşind să pună mâna pe mai mult de cinci hectare de teren într-una dintre cele mai râvnite zone turistice din Europa: Gura Portiţei. În 2003, Alexandru Bittner, ex-asociatul lui Dorin Cocoş, a inaugurat, cu mare pompă, satul de vacanţă Eden – o ministaţ iune amplasată pe o fâşie de pământ între Marea Neagră şi lacul Razim din Delta Dunării.

Motivul real al deciziei lui Theodor Stolojan de a renunta la nominalizarea pentru functia de premier, si anume faptul ca nu a reusit sa o impuna nici macar pe o functie de secretar de stat pe Andreea Vass

Stolojan Andreea Vass
Surse din Partidul Democrat-Liberal ne-au spus care este motivul real al deciziei lui Theodor Stolojan de a renunta la nominalizarea pentru functia de premier, si anume faptul ca nu a reusit sa o impuna nici macar pe o functie de secretar de stat pe Andreea Vass, consiliera sa de la cabinetul de europarlamentar din Bruxelles. Se pare ca Stolojan o dorea la Ministerul Economiei si Finantelor, chiar daca acest minister ar urma sa se sparga in doua pentru a satisface mai multe personae de pe “listele de asteptare” ale celor doua partide care au semnat “Parteneriatul pentru Romania”.

Andreea Vass este economist, cariera sa fiind legata in ultimii 4 ani de cea a lui Stolojan. Recomandata de Daniel Daianu, ea a ajuns, in ianuarie 2005, in stafful proaspatului consilier prezidential Theodor Stolojan.

Cand actualul demisionar a plecat de la Cotroceni pentru a pune pe picioare Partidul Liberal Democrat, ea a plecat la o bursa in Franta. Dupa ce, in noiembrie 2007, Stolojan a ajuns europarlamentar, ea a devenit consiliera sa. In aceasta toamna s-a pus problema ca ea sa candideze pentru Senat, intr-un colegiu din Salaj, dar nu indeplinea conditia de varsta, Vass avand doar 30 de ani. Una dintre conditiile impuse de ambele partide din Coalitie este ca viitorii demnitari sa fi trecut “testul” uninominalului”. Acesta este si motivul pentru care se anunta o noua tensiune, pentru ca PSD nu o accepta secretar de stat la Justitie pe avocata Cristina Traila, consiliera de partid a liderului democrat-liberal Valeriu Stoica.


Ieri, dupa anuntarea renuntarii lui Stolojan la numire, Vass comenta evenimentul astfel: “ E drept, mai sunt unii care tin la consecventa. Vor sa castige, fireste, dar nu oricum si cu oricine. Lucreaza la programe de guvernare. Vorbesc, pe bune, de responsabilitate. Ce fraieri! Ei nu inteleg ca treaba e seriosa?  Sunt bani buni in joc si multa putere. Cum sa nu te agati cu dintii de scaun? Ce gluma! Strica piata. Si care responsabilitate? Victoria conteaza. Apoi o dam noi din cuvinte, ca de aia le avem. Ceva e totusi trist in toate astea (in afara de presedintele Basescu, desigur). Si anume faptul ca am ajuns sa nu mai avem repere. Intr-o tara in care demisia de onoare lipseste cu desavarsire, profesionalismul e pentru naivi, iar corectitudinea pentru prosti, comportamentele decente, cu adevarat normale, au ajuns sa fie taxate drept nebunie. La romani, inteleptul devine un simplu nebun. Va multumim ca votati”.
de Lidia Popeanga-Mitchievici, Alecu Racoviceanu

Preşedintele României: „Mandatul lui Stolojan este pentru 4 ani, nu unul fracţionat.” -10 decembrie 2008 – Stolojan: „PDL a renuntat prea usor la negocierilor cu liberalii”

Basescu Iliescu

Mandatul a fost pentru 5 zile.

Surse din conducerea democraţilor au confirmat pentru Cotidianul că Stolojan luase decizia de renunţare la mandat duminică seară, la ora 23.00, motivul oficial fiind acela că „nu poate să-şi ducă la capăt angajamentele asumate la negocieri“. „Sunt compromisuri pe care oamenii de onoare nu le pot face, nu poţi să pui în aplicare decizii pe care alţii, dintr-o parte sau din alta, ţi le impun“, au declarat sursele citate, încercând să explice gestul lui Theodor Stolojan.

Liderii PDL au dezbătut subiectul retragerii până în zorii zilei, dar fără să-i pună în gardă şi pe noii aliaţi de la PSD, adunaţi şi ei într-o şedinţă nocturnă separată. Însă mulţi dintre liderii democrat liberali au aflat despre decizia lui Stolojan abia luni dimineaţă înainte de şedinţa Biroului Permanent, care a avut loc în jurul orei 11.00. „Ne-a spus că dacă nu are nici un cuvânt de spus la numirea miniştrilor, renunţă la mandatul de premier. Mai mult ca sigur că decizia are legătură cu discuţia de aseară cu Geoană. Şi mai e şi labilitatea lui, pentru că nu te poţi întoarce aşa dintr-o dată“, ne-au declarat surse care au participat la şedinţa conducerii PDL.

Potrivit acestora, el le-ar fi reproşat colegilor din vechiul PD faptul că printre miniştrii desemnaţi nu se află şi membri ai fostului PLD, partidul pe care l-a condus până la fuziunea cu democraţii. „Eu am o mare responsabilitate şi faţă de cei care au plecat alături de mine din PNL“, ar fi spus Stolojan. Se pare că liderul liberalilor din PDL a cerut paritate cu democraţii la împărţirea funcţiilor din viitorul Cabinet, democraţii au cerut să se respecte raportul de la europarlamentare.

Un alt reproş pe care Stolojan l-ar fi făcut colegilor din PDL este că s-ar fi apropiat mult prea repede de PSD, renunţând mult prea uşor la negocierile cu liberalii.

Theodor Stolojan a anunţat că refuză acest post, prim-vicepreşedintele PDL

 Stolojan a refuzat mandatul de premier

Stolojan: „Am luat hotărârea să îmi depun mandatul de prim-ministru desemnat la preşedintele României.

„argumentul său este că cei doi preşedinţi care au semnat Parteneriatul pentru România trebuie să îşi asume garanţia realizării acestui parteneriat prin cele mai importante funcţii în stat: funcţia de prim ministru şi funcţia de preşedinte al Senatului”.

Emil Boc este văzut ca fiind portavocea preşedintelui

Domnul Boc, având alură de personaj politic condus mereu din umbră de alte persoane, va fi foarte greu de conceput ca o soluţie bună.

Tatăl lui Emil Boc, Ioan Boc, a declarat pentru MEDIAFAX că îi doreşte fiului său să fie „bărbat în Guvern”

Liderul PNL Călin Popescu Tăriceanu a declarat, luni, referindu-se la retragerea lui Theodor Stolojan din poziţia de premier desemnat, că această decizie înseamnă intrarea într-o zonă „a ridicolului şi amuzamentului”.

Voi ce ziceti?

Nicolae si Elena Ceausescu impreuna cu Ion Iliescu vacanta petrecuta in Moldova si Delta în vara lui 1976 Ion Iliescu joaca cerculete cu Nicolae si o invata pe Elena sa arunce cu sageata, petrecere campaneasca!

Ion Iliescu la stanga linga Nicolae Ceausescu

Ion Iliescu la stanga linga Nicolae Ceausescu

 [Fotografia #F024]

Ion Iliescu sta cu spatele linga Nicu Ceausescu privind-ul pe Nicolae Ceausescu

Ion Iliescu sta cu spatele linga Nicu Ceausescu privind-ul pe Nicolae Ceausescu

  [Fotografia #F021]

Ion Iliescu impreuna cu familia Ceausescu la stanga linga Elena este Ion Iliescu

Ion Iliescu impreuna cu familia Ceausescu la stanga linga Elena este Ion Iliescu

 [Fotografia #F001]

Ion Iliescu ii strange mingele lui Elena Ceausescu adica o ajuta

Ion Iliescu ii strange mingele lui Elena Ceausescu adica o ajuta

 [Fotografia #F025]

Ion Iliescu se distreaza alaturi de Elena Ceausescu la Moldova Delta in vara lui 1976, oare de ce l-au omorat pe Ceausescu ?

Ion Iliescu se distreaza alaturi de Elena Ceausescu la Moldova Delta in vara lui 1976, oare de ce l-au omorat pe Ceausescu ?

 [Fotografia #F016]

Ion Iliescu se distreaza in spatele lui Nicolae Ceausescu, oare de ce l-au omorat???
Ion Iliescu se distreaza in spatele lui Nicolae Ceausescu, oare de ce l-au omorat???

  [Fotografia #F026]

Ion Iliescu la stanga

Ion Iliescu la stanga

 [Fotografia #F022]

Elena Ceausescu la stanga Ion Iliescu mijloc, Nicolae Ceausescu la dreapta

Elena Ceausescu la stanga Ion Iliescu mijloc, Nicolae Ceausescu la dreapta

 Fotografia #F018]

Ion Iliescu alaturi de Ceausescu la stanga

Ion Iliescu alaturi de Ceausescu la stanga

 [Fotografia #F019]

Dreptul de autor:  „Fototeca online a comunismului românesc”, 

© Conform legislatiei în vigoare si regulamentelor Arhivelor Nationale ale României.
Sursa: Crimele Comunismului

Palgiatul este interzis potrivit legii.

Authors’ rights©„Fototeca online

Ion Iliescu:  „din 1971, când am fost îndepărtat din conducerea de partid, indiferent unde am lucrat – la Timişoara, la Iaşi, la Ape, la Editura Tehnică – am fost sub supraveghere permanentă.”

La aproape doua decenii de la evenimentele din 1989, istoria comunismului romanesc a ramas prea putin cunoscuta, accesul cercetatorilor la documentele perioadei respective fiind anevoios. Abia in ultimii ani putem vorbi despre deschiderea reala a arhivelor diferitelor institutii, inceputul facandu-se in iulie 2007,cu fondurile comunismului romanesc detinute la Arhivele Nationale ale Romaniei (ANR). Aceasta institutie a incheiat un protocol de colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR), in vederea realizarii „Fototecii online a comunismului romanesc”, prima si cea mai mare baza de date gratuita din Romania, accesibila pe Internet, cu fotografii din perioada 1945-1989, dar si din perioada 1921-1944. Deschiderea oficiala a avut loc joi, la sediul ANR.

Marius Oprea si Dorin Do­brincu, directorul general ANR, au mentionat ca bugetul proiectului a fost zero, dar si ca s-au intampinat refuzuri mai mult sau mai putin directe. „Exponentii fostei puteri au avut grija sa ascunda trecutul. Pana de curand, istoria noastra recenta a fost tinuta in saci, sub maldare de praf, pentru ca multe persoane foarte cunoscute ca oameni politici, artisti, pot fi vazute in posturi dezavantajoase. Mai sunt insa si imagini foarte importante, filme „de casa” realizate de o structura speciala a Internelor, de negasit. Cand intrebam unde sunt, ni se spune: Voi le-ati dat foc, la mineriada! Putem sa cerem orice, daca vor ne dau, daca nu, nu. Nu mai exista, de exemplu, Arhiva Cabinetului 1, cu documente in exemplar unic, cu decrete de numire a unor ofiteri de Securitate sau de spionaj.
Sunt inaccesibile, fiindca acolo apar prea multe nume grele. Se vorbeste despre lustratie. Poate ca e tarziu sa se faca, insa trebuie sa-i stim pe lustrabili. Nu judecam, dar deschidem usa spre bucataria puterii, oferim o informatie necesara pentru a putea intelege ce s-a intamplat cu noi si pentru a iesi din acest vis urat, care dureaza nepermis de mult.”, a declarat Oprea.

MÂINE: CONCERT DE CRÅCIUN LA TNB/Iris & Felicia Filip

Valter Popa, Nelu Dumitrescu, Cristi Minculescu, Relu Marin şi 'Boro' sunt supranumiţi Naţionala de Rock a României

Valter Popa, Nelu Dumitrescu, Cristi Minculescu, Relu Marin şi ‘Boro’ sunt supranumiţi Naţionala de Rock a României

Una dintre cele mai tari formaţii rock împreună cu „soprana de suflet” vor oferi luni un spectacol de excepţie.

 

 

Formaţia Iris susţine în Capitală „Concertul de Crăciun” alături de Felicia Filip, începând cu ora 19:00. Este al doilea concert din acest an, în aceeaşi  „componenţă”, după spectacolul de excepţie din luna februarie. Atunci, tot la Teatrul Naţional din Bucureşti, fanii au fost răsplătiţi, timp de două ore, cu muzică de cea mai bună calitate.
Una dintre cele mai longevive trupe rock din România, Iris, a colaborat cu Felicia Filip la discul „Athenaeum” (2000), dar şi la realizarea dublului CD „Cei ce vor fi” (2007).
Apărut în anul când formaţia împlinea trei decenii de la înfiinţare, albumul a beneficiat de participarea unor artişti români de primă mărime, precum Maia Morgenstern, Adrian Pintea, Nicu Covaci, Florin Chilian, Tudor Chirilă, dar şi de contribuţia fostului coleg, Nuţu Olteanu. Mâine, la TNB, Iris va interpreta atât vechi compoziţii, cât şi piese mai noi, dintre care nu vor lipsi „De vei pleca” şi „Baby”, împreună cu  „Filipissima”.

De ce Elena Udrea nu mai are nevoie de noi ?

Elena Udrea cu Virgil Costea

Elena Udrea cu Virgil Costea

Eram primul bloggercare a scris pe blogul doamnei Elenei Udrea, cel mai activ era Balbeck.  Doamna Udrea a reusit sa intre in Parlament.

Daca nu avea nevoie de noi ca sa-si faca publicitate,  de ce si-a facut blog? de ce ne-a invitat?  de la 1000 de vizitatori a ajuns la  537.

Elena Udrea a introdus „cenzura”, „blocarea” si moderarea, este liber numai pentru sustinatorii PDL-ului.

Elena Udrea îşi caută prieteni pe internet – „Reiterez invitaţia de a ne întâlni la o cafea”
Se pare că bogăţia i-a subţiat cercul de prieteni adevăraţi secretarului executiv al PDL, Elena Udrea. Fostul consilier prezidenţial nu s-a plâns niciodată de acest fapt, dar ATAC a aflat că politiciana simte nevoia să aibă prieteni, chiar şi printre cei care îi scriu pe blogul său.

Secretarul executiv al PDL, Elena Udrea, a lansat pe 3 martie o provocare extrem de tentantă anumitor internauţi cu care se întreţine la discuţii pe blogul său personal. Ea le cere celor cu care a ajuns să se cunoască pe net, fără să se vadă vreodată, să iasă la o cafea. Conform propriilor sale afirmaţii de pe blog, Udrea nu este la primul gest de apropiere de interlocutorii săi virtuali. „Pentru cei care stau nopţile pe acest blog, reiterez invitaţia de a ne întâlni şi de a dezbate subiectele în alt cadru, eventual la o cafea”, anunţă Udrea. Democrat liberala îi dojeneşte blând chiar pe cei care „data trecută n-au reacţionat” la invitaţia sa. După acest mesaj, secretarul executiv al PDL insistă cu întâlnirile, revenind cu o nouă invitaţie, pentru un anumit Balbeck: „Când aveţi drum prin Floreasca să mă anunţaţi şi pe mine. Dacă este vară şi e cald, poate bem o cafea”.

Bloggeri discriminaţi?

Imediat după propunerea Elenei Udrea au apărut şi tot felul de reacţii din partea celor care îi scriu pe blog. O parte din bloggeri s-au simţit discriminaţi. Sub pseudonimul „ira”, cineva îi atrage atenţia democrat-liberalei că invitaţia ei la o cafea în cartierul bucureştean Floreasca este discriminatorie pentru cei din provincie.Un alt vizitator al blogului Elenei Udrea, supranumitul „Ovidiu” îi sugerează subtil democrat-liberalei că de obicei bărbaţii sunt cei care invită femeile la o cafea şi nu invers. „Cer scuze, eu ca bărbat trebuie să vă invit la un restaurant sau la o cafea. Da, sunteţi o femeie atractivă, frumoasă şi inteligentă”, îi dă replică „Ovidiu” Elenei Udrea.

Sursa:AtacOnLine

STOLOJAN, NOUL PREMIER

Prim-ministru al Romaniei

Prim-ministru al Romaniei

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat numele premierului, la Palatul Cotroceni. Liderii partidelor politice au fost informaţi, în jurul orei 12:00, despre cine va fi noul şef al Executivului, şi anume Theodor Stolojan. „Am avut în vedere un om capabil să gestioneze criza economică şi un om cu suficientă autoritate pentru a asigura buna desfăşurare a instituţiilor statului”, a subliniat şeful statului, dorind să precizeze că mandatul viitorului premier va fi unul pe patru ani şi nu unul fracţionat. În cadrul negocierilor PSD-PDL, Mircea Geoană a susţinut ipoteza împărţirii mandatului în două părţi, fiecare partid urmând să conducă Guvernul timp de doi ani. aşa cum se vehicula.

„Doresc să mulţumesc preşedintelui Traian Băsescu pentru încrederea acordată. Mulţumesc şi PDL pentru sprijinul acordat în întreaga activitate, dar şi pentru încrederea pe care au avut-o atunci când m-au nominalizat pentru această funcţie”, şi-a început Theodor Stolojan discursul.

El a precizat că, în zilele viitoare, va colabora cu PSD, PDL şi UDMR, „pentru a realiza programul de guvernare în noile condiţii existente în România ca urmare a crizei economice şi a recesiunii mondiale”.

Premierul desemnat a adăugat că cel de-al doilea obiectiv este formarea Guvernului, care va fi prezentat, spre validare, Parlamentului, „cât mai curând posibil, cel mai târziu pe 22 decembrie”.

„Avem două misiuni urgente: programul de buget pe 2009 şi relansarea reformelor extrem de necesare dezvoltării ţării noastre”, a subliniat Stolojan.

A mai fost premier doi ani

Theodor Stolojan a fost prim-ministru interimar al României până în noiembrie 1992. Dupa ’92 “mitul Stolojan” a început să decadă. A ales să coboare de pe coama unui val înalt de popularitate pentru o slujbă în străinătate, la Banca Mondială. Au mai urmat doua retrageri, în 2000 din funcţia de parlamentar şi în 2004 din cursa electorală pentru prezidenţiale, atunci în favoarea lui Băsescu, moment care a rămas în memoria colectivă prin reacţia lui primarului de atunci al Capitalei, care a plâns.
 
Maniera de a se retrage mereu a dat impresia de neseriozitate. De remarcat că a adus PNL pe drumul cel bun după guvernarea CDR şi că a susţinut campania electorală a preşedintelui Traian Băsescu la alegerile din 2004. 

Stolojan, premier pe evz.ro
 

Aproape 5.000 de cititori ai evz.ro au precizat cine consideră că ar fi mai potrivit pentru a conduce viitorul Guvern. Democrat-liberalul Theodor Stolojan a obţinut cel mai mare scor, fiind votat de 1.013 participanţi, adică de 20%. El este urmat, în preferinţele cititorilor evz.ro, de un alt coleg de partid, Vasile Blaga, cu 991 de voturi.

CV    

Date personale:

Data si locul nasterii:  24 octombrie 1943, Târgovişte
Starea civila: căsătorit

Studii:
  
– 1961 – 1966 –  Diplomă în ştiinţe economice, Academia de Studii Economice, Bucureşti
– Doctor în ştiinţe economice, Academia de Studii Economice, Bucureşti
– 1978 –  prezent  Membru al Institutului Internaţional de Finanţe Publice, Saarbrucken, Germania

Activitatea profesionala:
 
– 1966-1971 Economist – Frigotehnica, Bucureşti, Ministerul Industriei Alimentare
– 1972-1991 Ministerul Finanţelor
– 1972-1977  Economist în Direcţia Bugetului Statului;
– 1978-1982  Şef serviciu în Direcţia Bugetului Statului;
– 1983-1987  Director adjunct şi director al Direcţiei valutare şi a relaţiilor financiare internaţionale;
– 1988-1989  Inspector general în Direcţia veniturilor statului;
– 29 decembrie 1989 – aprilie 1990  Prim-adjunct al ministrului finanţelor;
– mai 1990 – aprilie 1991  Ministrul finantelor;

Activitate politica:

mai 1991 – septembrie 1991 – Preşedintele Agenţiei Naţionale de Privatizare;
octombrie 1991 – noiembrie 1992  – Prim-ministru al României;
decembrie 1992 – 1998 – Economist şi Senior economist în Banca Mondială;
1999 – 2000 – Preşedinte, Tofan Corporate Finance SA Bucureşti, 
2001 – Consultant Tomex SRL Bucureşti,
2004 decembrie-2006 noiembrie – Consilier prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
2002 – prezent – Profesor universitar, Universitatea Transilvania Braşov.
2002, august-2004, octombrie – Preşedintele  PNL
2006, decembrie – 2007, decembrie – Preşedintele PLD
decembrie 2007 – prezent – Prim-vicepreşedinte PDL
noiembrie 2007 – prezent – Europarlamentar

Stolojan ştia că va fi numit premier

Imediat după rezultatele din duminica alegerilor parlamentare, lideri ai PDL „au pus ţara la cale” într-un restaurant din Bucureşti.

Marele absent al acelei sindrofii a fost Theodor stolojan. Proaspătul premier a preferat atunci să rămână în faţa televizorului, pentru a urmări desfălurarea şi efectele crizei mondiale.

„Sunt în Bucureşti, dar urmăresc situaţia în Statele Unite, în Japonia, în Uniunea Europeană. Efectele crizei se amplifică de la o zi la alta. Sunt din ce în ce mai multe avertismente şi sunt convins că este necesar un guvern puternic care să depăşească situaţia de criză. Acest lucru este cel mai important acum“, a declarat atunci Stolojan.

Agustina Cordova joaca tare la..fileu!

Agustina Cordova

Agustina Cordova este un model argentinian cu o pasiune neobisnuita – tenisul.
Frumoasa de 23 de ani este indragostita de sportul alb pe care il practica de mica. Si pentru ca tabloul sa fie complet, ea s-a logdit cu tenismenul Acasuso.

Ea nu lipseste de la niciun meci al iubitului ei si se antreneaza cu el ori de cate ori nu este ocupata cu vreo sedinta foto.

Scandalul Moses Rosen vs scriitori, asa cum a fost vazut de Securitate

Moses David Rosen (n. 23 iulie 1912, oraşul Moineşti, judeţul Bacău - d. 6 mai 1994, Bucureşti) a fost şef-rabin al Cultului Mozaic din România (1948-1994) şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România între 1964-1994.

Moses David Rosen (n. 23 iulie 1912, oraşul Moineşti, judeţul Bacău - d. 6 mai 1994, Bucureşti) a fost şef-rabin al Cultului Mozaic din România (1948-1994) şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România între 1964-1994.

Tabere bine conturate, lovituri abil plasate, „slujbe de blestem”, morti subite. In anii ’80, marile scandaluri nu apareau in presa, ci doar in rapoartele securistilor. Ei erau cei care consemnau evenimentele si le interpretau in fel si chip. Tot ei erau cei care ii supravegheau pe cei implicati intr-un conflict sau pe comentatorii de pe margine. Una dintre cele mai aprige dispute ale acelor vremuri a fost cea dintre sef-rabinul Moses Rosen si mai multi scriitori. Acum, toata povestea poate sta la baza unui scenariu pentru un film de actiune. Miscarile rabinului au pus pe jar partidul si Securitatea. Puterea a incercat sa gestioneze conflictul care-i scapa de sub control. Pâna la urma, cel care a iesit invingator a fost rabinul, chiar daca a fost criticat nu doar de nationalisti, ci si, conform arhivelor Securitatii, de catre numerosi oameni de cultura evrei sau români, convinsi atunci si de faptul ca Moses Rosen isi construieste un cult al personalitatii precum cel al lui Ceausescu.

E cunoscuta polemica virulenta dintre sef-rabinul Moses Rosen si mai multi scriitori, in frunte cu Vadim Tudor, pe care liderul religios l-a catalogat drept antisemit dupa publicarea volumului „Saturnalii”.
La fel de cunoscut este si protestul rabinului din anii ’80, legat de editarea volumului IX al Operelor lui Mihai Eminescu. In opinia lui Moses Rosen, lucrarea continea referiri interpretabile la adresa populatiei evreiesti. A curs multa cerneala pe marginea acestui subiect, asa ca nu o sa insist. Interesant este altceva in toata aceasta poveste cu inca multe necunoscute. Modul in care acest scandal de pomina, reflectat si in mediile occidentale, a fost consemnat in arhivele Securitatii, depasita dupa cum veti vedea de eveniment.  Acest fapt rezulta clar  dintr-un raport al generalului de securitate Iulian Vlad catre generalul Zagoneanu.  Pe scurt, conform arhivelor Securitatii, in 1981, rabinul a denuntat autoritatilor comuniste faptul ca in mediile intelectuale circula o revista de 16 file, “Mihai Eminescu”, cu un continut calomniator la adresa sa si a populatiei evreiesti din România. Supararea lui Moses Rosen se datora faptului ca respectiva revista ar fi fost tiparita in tara de catre Iosif Constantin Dragan, aflat atunci in Italia, si Eugen Barbu, cu acordul puterii de la Bucuresti. Rabinul isi baza rationamentul pe faptul ca publicatia reproducea scrisorile sale catre Academia Româna legate de editarea volumului IX al operelor lui Eminescu, precum si un interviu telefonic pentru Kol Israel, pe care nu-l putea intercepta decât Securitatea. Rabinul ii mai acuza de complicitate la redactarea revistei pe profesorul Pompiliu Marcea, Dinu Sararu si Aristide Buhoiu (ASRI, fond D, dosar nr. 10.966, vol. 3, fila 12-13).

Generalul Vlad o scalda
Ciudat, in respectiva nota raport, datata 27 februarie 1981,  nu se preciza daca revista a fost tiparita in România, ci doar faptul ca nu fusese tiparita in Franta sau Israel. La fel de ciudata este rezolutia generalului Vlad despre care vorbeam mai sus. El scria negru pe alb: “Cred ca nu este indicat ca noi sa actionam «pentru convingerea rabinului-sef ca organele de Securitate nu sunt implicate in aceasta problema». Actiunea noastra trebuie sa se exercite, dar in mod indirect, folosind forme si modalitati specifice de influentare. in acelasi spirit, e de reflectat cu privire la utilitatea primirii lui (Moses Rosen – n.n.) in audienta la tovarasul ministru”. Greu de descifrat. Cel mai probabil, Vlad se spala pe mâini propunând, intr-un limbaj aproape cifrat, ca Securitatea sa fie doar observatorul intregii povesti, dar, in acelasi timp, sa-i dea impresia lui Moses Rosen ca politia politica este totusi un jucator. Si asta pentru ca Vlad era realist. Stia ca Securitatea nu poate sa-si permita un scandal legat de antisemitismul din România. Insa, cred ca rabinul  avea aceeasi parere.

«Atac impotriva natiunii române»
Cert e ca Securitatea era cu ochii pe toata lumea. De pilda,  pe tabara scriitorilor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu (dupa 1990 a recunoscut ca a colaborat cu Securitatea), Artur Silvestri, Fanus Neagu, Iulian Neacsu. Ei catalogau acuzatiile de revenire a legionarismului si a spiritului neofascist denuntate de scriitorii evrei, in urma protestelor rabinului, ca un “atac impotriva natiunii române”. Mai mult, Pompiliu Marcea, Romul Munteanu si Doru Popovici cereau o actiune in justitie impotriva rabinului pentru calomnie. Ulterior, lucrurile s-au mai schimbat. Conform acelorasi documente, Dan Zamfirescu s-a desolidarizat de Vadim Tudor si poeziile sale “antisemite”. De asemenea, comunitatea evreiasca era atent supravegheata. Conform unei note din 9 august 1984, Securitatea detinea informatii care indicau ca, in realitate, rabinul, care conducea dictatorial comunitatea, fusese intoxicat de mai multi intelectuali. Printre acestia s-ar fi aflat sociologul Mircea Ioanid si poeta Nina Cassian, care l-ar fi instigat pe rabin sa intre in polemica cu mai multi scriitori pe marginea unor lucrari pretins antisemite.
«Slujbe de blestem» si obsesii
Lucrurile nu se opresc aici. Povestea devine de-a dreptul halucinanta. Pompiliu Marcea il acuza pe rabin ca ar fi organizat “slujbe de blestem” care-l vizau (ASRI, Fond D, dosar nr. 10. 962, vol. 6, f. 161-162). Mai mult, Securitatea cea atee ia chestiunea in serios si chiar verifica daca Moses Rosen a tinut asemenea ritualuri. Insa, cercetarile nu confirma “slujbele de blestem”.  A fost sau nu blestem, e greu de spus. Insa, toata chestiunea a ramas pâna azi in coada de peste. Conform ziarului „Gorjanul”, care a publicat luna trecuta articolul omagial „Pompiliu Marcea – 80 de ani de la nastere”, dupa 1990, rabinul ar fi spus: „Profesorul Pompiliu Marcea, care ma atacase intr-o scrisoare, a fost gasit inecat intr-un lac din preajma Bucurestilor. Un poet antisemit Ion Lotreanu (gorjean si el) a fost gasit spânzurat, iar unul dintre editorii volumului IX din „Opere complete” ale lui Eminescu, Al. Oprea, a fost gasit mort in baie”. In nota Securitatii pomenita mai sus este consemnat faptul ca Pompiliu Marcea ar fi fost obsedat de faptul ca „evreii urmaresc sa-l lichideze”, insa, se specifica in acelasi document, faptul „nu are acoperire reala”.

Scriitorii evrei nu sunt de acord cu rabinul
Protestele rabinului continua si in 1985. O nota din 15  ianuarie scoate la iveala faptul ca Moses Rosen era indignat de publicarea volumelor „Ratacire”, „Sybaris”, „Calatorie in Africa”. De data aceasta, conform notei aflate in Arhivele SRI, fond D, dosar 10.966, vol. 2, f. 28, mai multi scriitori evrei ridica vocea impotriva rabinului, printre care si Zigu Ornea ori Herta Spuhn. Ei ar fi spus ca evreii din România nu agreaza atitudinea sef-rabinului pentru ca nu are ca rezultat decât „izbucnirea unui puternic val de antisemitism in tara”.  La rândul sau, criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat ca este „furios din cauza papei asta, care incepe sa faca terorism cultural”. La fel de nemultumit, in opinia ofiterilor Securitatii, era si scriitorul Augustin Buzura, care, daca e sa dam crezare notei,  afirmase ironic ca „pâna la urma va trebui sa punem de acord toata literatura clasica si straveche cu parerile rabinului.” In sfârsit, Mircea Iorgulescu, Dana Dumitriu si criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat ca Moses Rosen exercita cenzura in literatura româna.
(ASRI, Fond D, dosar nr. 10.966, vol. 2, f. 28)

Rabinul câstiga partida
Dupa cum spuneam mai sus, rabinul a câstigat totusi batalia. Ceausescu, pe care Moses l-a servit in mai multe rânduri, i-a promis ca nu va tolera antisemitismul in România. Adevarat, liderul de la Bucuresti a dat pedepse de forma scriitorilor implicati in scandalul cu rabinul, insa volumul X din Operele lui Eminescu a fost blocat. Si a fost câstigator si dupa caderea lui Ceausescu. La 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei, victime ale Holocaustului. Pentru prima data a fost mentionata aceasta cifra care i-a ingrozit pe români. Fireste, rabinul a fost intrebat de ce nu a vorbit niciodata despre asta. A raspuns: „Din 1941 pâna in 1991, nimeni n-a pomenit aceasta cifra pentru ca evreii au fost asa de terorizati in România, incât nici macar nu indrazneau sa verse lacrimi pentru mortii lor.” Zece zile mai târziu, Senatul SUA condamna „resurectia antisemitismului si a intolerantei etnice din România”. (Moses Rosen – Wikipedia). Cu ani in urma, la Consfatuirea de la Montreaux a Congresului Mondial Evreiesc, rabinul lasa sa se inteleaga faptul ca evreii din România comunista traiesc precum in sânul lui Avram. Dar nu asta e cea mai buna incheiere, ci tot un citat din Moses Rosen.  „Cum se repeta istoria, in unele cazuri. Nae Ionescu era toba de carte biblica si invatatura iudaica, poetul (Corneliu Vadim Tudor – n.n.) la fel. Ce pacat, ce irosire…!”
Sursa: Gardianul

Traian Băsescu: PSD „câştigătorul moral” al alegerilor, dar sugerează că va numi un premier de la PD-L, „câştigătorul constituţional”

Basescu Voiculescu

Preşedintele Traian Băsescu începe, astăzi, consultările cu partidele, începând cu grupul minorităţilor naţionale şi terminând cu PD-L, în ordinea numărului de mandate, aşa cum şeful statului a precizat că a făcut şi în 2004. Totuşi, Băsescu a consolat PSD, pe care l-a numit „câştigător moral” al alegerilor, pentru că are 90.000 de voturi mai mult decât

PD-L. Democrat-liberalii sunt însă „câştigătorii constituţionali”, întrucât Legea fundamentală face referire la numărul de locuri în Legislativ.

Băsescu a cerut fiecărei formaţiuni să vină cu o delegaţie de aproximativ 18 persoane, întrevederile cu partidele urmând să ţină maximum o oră. Seria de întâlniri începe la 10 şi se încheie la 15, urmând ca preşedintele să facă şi el o declaraţie fie astăzi, fie luni. Suspansul în privinţa desemnării premierului se va menţine însă şi după consultări, în funcţie de negocierile dintre partide şi de cât de repede se va mişca viitorul Parlament, pe care preşedintele l-a convocat pe 15 decembrie, la ora 12.00.

Ieri seara, Băsescu a ieşit la Palatul Cotroceni să anunţe care e calendarul negocierilor, dar nu a lăsat să transpire prea multe informaţii. A reieşit însă că nu susţine un guvern minoritar, ci unul cu o puternică majoritate parlamentară, şi că doctrinele partidelor care se vor alia la guvernare sunt mai puţin importante, contând, pentru preşedinte, soluţiile la criza economică prefigurată a lovi România în anul viitor.

Noul guvern – majoritar şi competent

Importantă în noul Cabinet va fi, susţine Băsescu, nu simpla apartenţă la un partid, ci competenţa. „În momentul de faţă, prioritatea zero e legată de interesul naţional, un guvern care, pe de o parte, să respecte voinţa electoratului, iar pe de alta să fie suficient de puternic, prin sprijinul din Parlament, astfel încât să poate să treacă legislaţia necesară diminuării efectelor crizei. (…) Doctrina e foarte importantă, dar 2009 e un an în care viaţa şi realităţile ne vor obliga să asigurăm o guvernare bazată pe priorităţi”, a spus Băsescu.

El a negat că va desemna premierul în funcţie de prezidenţialele de anul viitor: „Se pare că foarte mulţi domni care se perindă pe la televiziuni au uitat de criză şi prioritatea lor e să vadă abordările preşedintelui în raport cu alegerile prezidenţiale. Este cel puţin o copilărie, probabil se adresează altui tip de român. Prioritatea mea nu e legată de un eventual al doilea mandat, ci de intenţia de a un guvern care să întrunească cele două condiţii: să respecte voinţa electoratului şi să aibă susţinere în Parlament”.

Uninominalul – de cascadorii râsului

Băsescu a comentat şi rezultatele la alegeri, spunând că Legea uninominalului este un pas înainte faţă de votul pe liste, dar are deficienţe care trebuie corectate. „Marea deficienţă a legii este inechitatea, prin alocarea mandatelor candidaţilor care au fost pe locul 2 sau 3. Candidaţi pe locul 1 cu 10.000 de voturi şi peste nu au obţinut mandatul, dar un candidat de pe locul 3 sau 4, cu 2.700 de voturi, l-a obţinut. Acest lucru decredibilizează nu numai sistemul, ci chiar parlamentarul”, a spus preşedintele. El a dat ca exemplu şi alegerea, în diaspora, a unui candidat cu 34 de voturi, care nici măcar nu-şi dorea să acceadă în Parlament. „E o chestiune de Guiness Book, de comici vestiţi ai ecranului, în care un domn cu dosar penal câştigă în faţa ministrului Justiţiei. E o întâmplare care, dacă n-ar fi tristă, ar fi amuzantă”, a mai spus preşedintele, care a susţinut modificarea legii fie prin introducerea uninominalului cu un singur tur, fie a uninominalului în două tururi.

Info plus:

„Uninominalul a fost în favoarea unui partid”

Preşedintele Traian Băsescu a spus, în declaraţia de aseară, că uninominalul a avantajat „un partid”, n-a spus care. Şeful statului a precizat că „toată această construcţie (electorală, n.n.) a fost în favoarea unui partid şi asta se vede din diferenţa între locurile întâi obţinute de partide şi numărul de mandate”. Băsescu s-a referit, de fapt, la liberali, care au obţinut, în urma redistribuirilor, mai multe mandate decât poziţii câştigătoare. Numele PNL a fost însă specificat clar, tot ieri, de către consilierul prezidenţial Cristian Preda: „Legea actuală este rezultatul unei colaborări fructuoase între Pro Democraţia şi PNL, colaborare la care s-au raliat politicieni interesaţi din toate partidele. A avantajat clar liberalii, care, deşi au obţinut 50 de locuri întâi în colegii, au câştigat 93 de mandate”.

Traian Băsescu a mai adăugat că, dacă, pe fond, legea uninominalului este bună, aplicarea ei este defectuoasă: „Consider că artizanii acestei legi au acum ocazia să recunoască erorile pe care le-au făcut”. Preşedintele asociaţiei Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, a respins însă acuzaţiile aduse de şeful statului şi consilierul său, spunând că sistemul de vot adoptat este unul echitabil, asigurând reprezentarea în Parlament şi a celor care nu au votat cu învingătorul. (Bogdan Cristea)

Presedintele Asociatiei ProDemocratia (APD) Cristian Parvulescu a declarat ca formula de alocare a mandatelor din legea uninominalului a fost propusa de pesedisti si agreata de liberali, udemeristi si conservatori. Propunerea pesedistilor, transmisa prin Anghel Stanciu si aprobata in forurile politice ale PSD, de alocare a mandatelor a fost agreata de toti cei care au participat la intalnire, respectiv: Cristian Diaconescu (PSD), liberalii Bogdan Olteanu si Mihai Voicu, Marton Arpad (UDMR) si Sergiu Andon (PC).

Modul tehnic de repartizare a mandatelor a fost discutat in Comisia parlamentara de Cod electoral, a subliniat Parvulescu, adaugand: „Cei care afirma ca Asociatia ProDemocratia ar fi responsabila de aceasta formula de alocare a mandatelor nu tin cont de desfasurarea eve­nimentelor”. „Formula de alocare a mandatelor este una strict matematica. Ceea ce unii numesc anomalii sau distribuiri nedrepte este o consecinta a repartizarii proportionale a mandatelor”, a subliniat seful APD. El a explicat de ce a acceptat ProDemocratia, care a initiat legea uninominalului, formula propusa de PSD. „Pentru ca am avut doua conditii, care au fost respectate si care sunt intrunite in legea despre care vorbim: colegii uninominale si repartizarea proportionala a mandatelor. Suntem adeptii repartizarii alocarii proportionale a mandatelor pentru ca nu credem ca cetatenii Romaniei se impart in doua categorii”, a spus Parvulescu. El a reamintit ca APD a propus un sistem mult mai simplu si mai usor de inteles, care presupunea ca jumatate din locurile din Parlament sa fie alocate celor care au castigat primul loc, in timp ce pentru cealalta jumatate se propunea o compensare proportionala. Parvulescu s-a declarat convins ca actualul sistem poate produce reformarea clasei politice romanesti. Potrivit presedintelui ProDemocratia, sistemul este atacat permanent deoarece se doreste o intoarcere la sistemul pe lista, dorit de cei care nu sunt obisnuiti sa comunice in mod direct cu alegatorii.

Patru milioane de romani au votat degeaba – Cum ajungi în Parlament doar cu un singur vot

aalegeri

Legea alegerilor uninominale, sustinuta de unii, blamata si chiar atacata in instante de altii, a creat cea mai anormala situatie politica din istoria democratica a Romaniei. Calculand numarul de voturi total exprimate, pe cele in baza carora au ajuns parlamentari candidatii partidelor, precum si numarul sufragiilor adunate de candidatii ramasi pe dinafara, in urma redistribuirii, constatam ca sunt mult mai multi votanti nereprezentati in Parlament decat cei reprezentati

In Senat, unde ajung 137 de candidati, dintr-un numar total de 6.877.987 de voturi exprimate cu tinta directa catre anumiti candidati, nu-mai 2.854.426 de voturi au dus la alegerea dorita de electori. Restul de 4.023.561 voturi au intrat in sistemul redistribuirii catre can-didati care nu au fost doriti de cei care si-au exprimat votul uni-nominal

In Camera Depu-tatilor, unde au intrat 332 candidati, din numarul total de 6.858.439 de sufragii exprimate in mod direct pentru anumiti candidati, doar 2.916.739 de voturi au dus la alegerea dorita de alegatori.

Voturile ramase, 3.941.700, in urma aceluiasi sistem de loterie a re-distribuirii, au ajuns la candidatii nedoriti de catre cei care si-au exprimat optiunile.
de Claudia Toma, Cornelia Draghici

Cum ajungi în Parlament doar cu un singur vot

Sistemul de votare la aceste alegeri a fost unul mixt, în trei paşi. Acest sistem avantajează mai mult partidele decât candidaţii. Pe termen lung, uninominalul mixt avantajează partidele mari, iar, pe termen scurt, partidul clasat pe locul trei. Acesta e cel care beneficiază masiv de redistribuire.

Mai jos prezentăm cele trei faze ale acestui proces electoral în care încercăm să explicăm cum un candidat care s-a votat pe sine şi nu a mai obţinut niciun alt vot poate ajunge în Parlament.

Faza I: contează omul

În această fază, alegătorii dintr-un colegiu se duc la vot şi votează pentru un candidat sau altul.

După numărarea voturilor pe colegiu, candidatul care a luat peste 50% ajunge direct în Parlament. Toate locurile din colegiile care nu au fost ocupate de candidaţi cu peste 50% trec în faza a II-a.

Faza a II-a: contează şi omul, şi partidul

În această fază se vor distribui locuri candidaţilor cu procente sub 50%, folosindu-se un criteriu în care contează numărul de voturi pe care le-a obţinut candidatul în colegiul său şi numărul de voturi pe care le-a obţinut partidul în judeţul respectiv sau
Bucureşti.

Deci, în această fază, contează candidatul şi partidul în aceeaşi măsură. Însă, fiind vorba de o împărţire cu numere întregi, va apărea unrest de număr de voturi – la partide şi un rest de colegii neacoperite. Toate aceste resturi trec în faza a III-a.

Faza a III-a: doar partidul contează

În această fază, voturile obţinute de candidaţi nu mai contează. Contează voturile rămase rest ale partidelor la nivel naţional şi colegiile rest care nu au parlamentari aleşi.

Se fac două liste – una cu un clasament de voturi pe partide şi una cu colegii rămase neocupate.

În funcţie de acest top, partidele ocupă colegiile libere. Dar, atenţie, va merge în Parlament candidatul din acel colegiu al partidului respectiv, fără să conteze locul pe care acest candidat a ieşit la alegeri sau numărul de voturi pe care l-a luat.

Astfel, se ajunge la situaţia că poţi merge în Parlament şi cu un singur vot, dacă partidul din partea căruia ai candidat a obţinut acel colegiu.

–––– 

iosif koto
Iosif Koto 70 de ani, deputatul cu 34 de voturi: Eu nici nu am vrut sa fiu ales. Campania mi-am facut-o mai mult pe mail
de Attila Biro HotNews.ro
Miercuri, 3 decembrie 2008, 17:05 Actualitate | Politic

Candidatul UDMR, Iosif Koto, castigatorul unui mandat de deputat cu 34 de voturi, a comentat pentru HotNews.ro sistemul uninominal, despre care spune ca e prost si ca va trebui schimbat. Koto este de parere ca a ajuns in Parlament in mod nejustificat, nici macar el nu spera sa ocupe un fotoliu de parlamentar. Viitorul deputat UDMR sustine ca este o nedreptate faptul ca alti candidati care au castigat mii de voturi nu au intrat in forul legislativ. Koto a povestit pentru HotNews.ro ca nu si-a facut campanie nici in Africa, nici in Asia si ca majoritatea voturilor le-a primit de la romanii din Israel pe care i-a cunoscut in Cluj.

Rep: Ati castigat un loc de parlamentar cu 34 de voturi. In opinia dumneavoastra este bun sau rau sistemul uninominal?
Iosif Koto: In principiu, acest sistem ar putea sa aduca mai multi oameni de calitate in Parlament. Ca toate inceputurile, are insa foarte multe imperfectiuni. Eu cred ca una dintre primele sarcini ale noului Parlament este sa perfectioneze acest sistem.

Rep: Sunt candidati precum Norica Nicolai sau Doru Ioan Taracila care au strans peste 10.000 de voturi dar n-au intrat. Dumneavoastra cu 34 de voturi, ce legitimitate aveti in Parlament?
I.K.
Sigur, sunt oameni de calitate. In afara de Norica Nicolai, mai sunt si altii precum domnul Eckstein care ar merita sa fie in Parlament. Avem nevoie de ei in Parlament pentru ca au o experienta vasta. Eu cred ca este vorba de o gresala a sistemului. Sigur, pe de-o parte, unii au ratat un loc in Parlament, dar sunt si cazuri in care au fost alesi oameni de calitate. Si eu cred ca voi aduce un plus in Parlament deoarece am o experienta de 40 de ani si am ocupat diferite functii importante.

Rep: Daca peste patru ani se va pastra sistemul uninominal ati candida intr-un colegiu uninominal din tara?
I.K. Categoric nu. In primul rand, din cauza varstei pentru ca peste patru ani o sa am 74 de ani si nu cred ca as mai face fata. Ca sa fiu sincer eu nici acum nu am vrut sa intru, dar daca asa a fost sa fie am sa raman.

Rep: Ce proiecte aveti pentru romanii din Asia si Africa?
I.K. Pot sa va spun ca eu am antecedente, pentru ca am avut doua mandate in cadrul Ministerului Invatamantului unde m-am ocupat si de departamentul relatii externe. Am tinut legatura cu comunitatile din diaspora. Am realizat in premiera un manual pentru evreii din Romania. Eu am sa propun in cadrul Parlamentului infiintarea unor agentii prin care relatiile cu romanii din aceste zone sa fie mai apropiate. Nu numai ei au nevoie de noi, si noi avem nevoie de ei, mai ales pe relatiile economice.

Rep: Cum v-ati facut campanie, prin ce zone ati ajuns?
I.K.
Dupa cum am spus, eu nici nu ma asteptam sa fiu ales. Nu am ajuns in niciuna din aceste zone. Campania am facut-o mai mult pe mail. Stiti, acolo sunt zone neelectrificate, zone salbatice. Cred ca voturile le-am primit din Israel. A fost aici in Cluj un grup din Israel si i-am cunoscut la o piesa de teatru, probabil ei m-au votat.

Doamne, doamne, am ajuns in Parlament in mod nejustificat, nici macar nu am sperat sa ocup un fotoliu de parlamentar, nu am dorit si nu m-am gandit sa intru-n parlament, era doar o gluma pe messenger cu prietenii din Israel, dar io Iosif Koto sunt norocos, sa vezi ce campanie am derulat pe mail. Asta-i reteauaOvidiu spune:.

Lui Calin Popescu Tăriceanu îi lipsesc 18 voturi ca să intre în Parlament – Ciudat! – PDL s-a întâlnit ieri, într-un cadru „intim“, la Restaurantul Select de pe Aleea Alexandru. Pentru o friptură, un pahar cu vin şi o porţie de râs la adresa „concurenţei“. Dacă Gheorghe Ştefan-„Pinalti“ a conchis, în entuziasmul general, că „PNL-ul e mai rău decât PSD-ul“, Vasile Blaga a promis: „Dacă scăpăm de Călin (n.r. – Tăriceanu), dau de băut!“. EVz

Calin Popescu Tariceanu

Vezi – Votul uninominal justifica manipularea alegerilor

„PNL-ul e mai rău decât PSD-ul“ Vasile Blaga a promis: „Dacă scăpăm de Călin (n.r. – Tăriceanu), dau de băut!“.

Lui Tăriceanu i-ar lipsi 18 voturi pentru a câştiga la redistribuire mandatul de deputat al Colegiului 4 Ilfov.Vecinul lui de colegiu, candidatul PNL Ştefan Thuma, din Colegiul 3 Ilfov, are, mai multe voturi decât Tăriceanu, fapt care l-ar propulsa în Parlament.

Ştefan Thuma are 10.139 voturi, în timp ce Tăriceanu doar 10.121 voturi.

C.P.Tariceanu a rezistat patru ani grei în fruntea guvernului. A ştiut să gestioneze conflictul cu preşedintele Băsescu.

PNL-ul se poate mandri ca a guvernat din 2004 – 2008.
Sa nu uitam ca Traian Basescu a vrut sa distruga PNL-ul, unicul partid istoric care a ramas viu.
Datorita lui C.P.Tariceanu am obtinut scoruri bune la alegerile locale, si la alegerile generale.
Partidul Naţional Liberal din România a apărut ca formaţiune politică în 1864, condus fiind de Dumitru şi Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti şi fraţii Golescu, participanţi activi la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească.

După Revoluţia din 1989, PNL a fost reînfiinţat de Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V. Săndulescu, şi Sorin Botez, avându-l ca preşedinte în perioada 1990-1995 pe Radu Câmpeanu.

După alegerile din 1996, PNL aflat în Convenţia Democrată Română a intrat în Parlamentul României cu 17 senatori şi 27 de deputaţi.

În anul 1990, Călin Popescu-Tăriceanu a fost fondator al Partidului Naţional Liberal îndeplinind apoi funcţia de secretar executiv (1990-1992).

După Revoluţia română din 1989, pentru prima oara Romania a avut un prim-ministru National Liberal (2004-2008).

Bilantul guvernarii Tariceanu.

cele mai importante angajamente din programul de guvernare au fost indeplinite, acestea vizand cresterea nivelului de trai, investitiile, sanatatea, agricultura, justitia, invatamantul.

Proiectele legate de culoarele pan-europene de transport, Coridorul IV rutier si feroviar, care sunt in constructie, si autostrada Brasov .

Impreuna cu ministrul Ludovic Orban a accelerat programul de autostrazi, a alocat fonduri in crestere, inclusiv la rectificarea bugetara din iulie.

Romanii beneficiaza, dupa aderarea la UE, de libertatea de circulatie si de acces pe piata muncii europene.

In ceea ce priveste cresterea economica, premierul a reusit, pentru prima data dupa 1990, o crestere economica ”sustenabila”, de un nivel ridicat, care va sprijini si in continuare ridicarea nivelului de trai. Desi tara noastra s-a confruntat in ultimii ani cu inundatii si seceta, economia a avut o „tendinta accelerata de crestere”, tara noastra situandu-se pe primul loc in Europa la cresterea economica.

In ceea ce priveste PIB, acesta era in 2004 de 60,8 miliarde de euro, in prezent evaluarile conducand pe intreg anul 2008 la suma de 140 de miliarde de euro.
Referitor la mediul de afaceri, Tariceanu a realizat cea mai ampla reforma fiscal bugetara, caracterizata de o reducere fara precedent a impozitelor, exemplificand prin reducerea cotei impozitului pe profit si pe venit de la 25% la 16%.

Guvernul a ajutat copiii proveniti din familii defavorizate, in vederea continuarii studiilor dupa clasa a opta.

In domeniul agriculturii, Tariceanu a pus accentul pe programele „Fermierul”, „Sapard” si Ordonanta 7- programul de dezvoltare a infrastructurii din spatiul rural. „S-au angajat total prin programul Fermierul fondurile alocate prin programul Sapard”. In domeniul Mediului, Romania este unul dintre „avocatii UE”.
Este singurul Guvern care am reusit sa asigura cetatenilor o protectie sociala reala.

Ii felicit pe Alina Gorghiu, Ludovic Orban, Crin Antonescu.