purtat de Putin în 2003, Patek Philippe Calatrava, a putut fi zărit şi la mâna preşedintelui României: în cazul lui Traian Băsescu, este vorba de un ceas din aur alb, care costă 10.900 de euro.
Actualul presedinte, Traian Basescu, e considerat multi-milionar doar de catre unii adversari politici, dar si el a recunoscut ca Revolutia l-a prins cu 60.000 de dolari si 1.000.000 de lei, adica, in total, vreo 110.000 de dolari, din bisnita cu blugi si cafea
Sursa Cotidianul
Laura Pausini & Eros Ramazotti
Laura Pausini Primavera in Anticipo Lyrics
Per scontato non dò
niente di quel che ho
neanche un minimo brivido
ora no
It’s the air that I breathe
it’s my fall at your feet
it is my song
I sing when you are gone
Confesso sei la causa mia primaria
adesso in me di tutto il buono che c’è
Lo so, sei la primavera in anticipo
la prova che dimostra quale effetto hai su me perché
All my hopes and my fears, my hopes, my fears
in this moment are clear
you are the one
my moon, my stars, my sun
Per questo nei polmoni cambia l’aria
del resto sei, sei tutto il buono che c’è
Lo so, questa primavera è in anticipo
l’esempio che dimostra quanto effetto hai su me
Fiori che nascono dai rovi
qui fuori cicatrizzano gli errori miei
sei tu senz’alcun dubbio l’artefi ce
di questa primavera che c’è, in me, in me qui fuori
nell’autoscatto di noi. 
Astăzi, 26 ianuarie, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 91 de ani. Era mai tînăr cu 1 an decît Mircea Ionescu Quintus şi Ion Diaconescu, şi cu 2 ani decît Neagu Djuvara. Prin urmare, ar fi putut să mai trăiască. N-a fost să fie, el fiind asasinat, în sfînta zi de Crăciun, la ordinul Moscovei şi cu acordul Ocultei Mondial e. Aceia care caută o explicaţie a catastrofei naţionale pe care o trăim de 20 de ani ar face bine să ia aminte la acel sacrilegiu fără precedent în Istorie – ispăşim un blestem care nu va lua sfîrşit decît atunci cînd sufletul chinuit al acelui mare patrio t român îşi va afla odihna…
De ziua sa, pe 26 ianuarie 1989, Ceauşescu nu s-a mai dus la Scorniceşti. Nu se ducea în fiecare an de ziua sa acolo, nu făcuse din acest lucru un obicei. Şi, de altfel , pentru el importantă rămăsese vizita de cu un an înainte, în 1988, deoarece atunci împlinise 70 de ani. Acum, în ianuarie 1989, voia să sărbătorească mai calm…
Personaj? Atunci să pornim pe urmele unui personaj, să mergem la Scorniceşti, locul de baştină, acolo unde , potrivit presei vremurilor, se află „pământul cel mai mănos, aerul cel mai curat…”. Mergem aşa, neanunţaţi, fără un plan anume, fără simpatii, antipatii, fără regrete. Că tot comenta un cititor pe net „trecutul nu trebuie regretat, ci uitat”.
LEGAMINT
Noi, fii bravi ai tarii, dam de stire
ca-n inima un singur dor nutrin:
de-a inalta prin harul muncii noastre
destinele acestui neam sublim
de a veghea neprihanrea gliei,
vazduhul limpezit de-a ni-l pazi
astfel incit ostrile de pasari
sa se ridice libere-n tarii
de a simti de a pururi romaneste,
cinstiti la cuget, nesulemeniti
de-a creste drepti si falnici precum griul
prin care se pierdura vechii sciti
de-a face totul pentru pacea lumii
zidita pe martiri cu zambet trist
de a fi demni, de a urma intocmai
nebatut, Partidul Comunist
de a cinta, cu orgile din inimi,
de-al patriei viteaz Conducator
el, care-a pus pe tot ce miscam tara
cite-un crimpei din mindru Tricolor
de-a-i fi Tovarasi buni si de nadejde
precum ni-e el, la bine si la greu,
de-a ne cali la focul viu al pildei
pe care fiinta lui ne-o da mereu
in asta zi, de purpura si aur,
sa-i inchinam, dar gindul cel mai bun
lui, ce-a urcat mindria Romaniei
pe-o culme neatinsa pina-acum
fara de moarte este crezul nostru
decit, orice pe lume ni-e mai sfint:
el, fi-va-ne indemn si calauza,
si far stralucitor, si legamint !
Corneliu Vadim TUDOR
20 ianuarie 1978
In pictura apar sotii Ceausescu impreuna cu Stafan Cel Mare
Si pentru astea, deci, l-am ales noi iara
pe Ceausescu-al nostru, iubit conducator,
pentru a fi puternici, stapani la noi in tara,
spre a zidi sub soare un falnic viitor.
Si-alaturea de dansul, tovaras si sotie
se afla-n cinstea tarii un chip frumos si bland,
ea azi intruchipeaza nobletea pururi vie
a marilor romance nascute pe pamant.
Corneliu Vadim TUDOR
20 ianuarie1980
1/25/2009 2:57:32 PM ET
Am votat pentru..consider mai potrivit din cateva puncte de vedere.. Am prins si vremurile din anii 70 cand in toate bacaniile ( alimentarele rurale ) se putea cumpara : carne , branza, salam , masline etc.. la niste preturi foarte bune si erau de calitate ( maslinele erau din Grecia ) , copil fiind gaseam foarte multe dulciuri de calitate pe care nu am suficient spatiu ca sa le enumerez, portocale se gaseau in multe magazine sau banane, smochine, etc.. parintii meu atunci puteau cumpara in rate multe lucruri ca : mobila , electrocasnice si altele desi eram trei copii cu un tata salariat si mama lucratoare la CAP aveam acces la multe lucruri pe care in vremurile post revolutionare nu ti le poti permite avand atati copii si un salariu..hai chiar 2 .
Nu existau intreruperi de curent, posturile tv aveau programe bune si pt. copii si pt adulti ( Manix, Colombo, Dactari, Tarzan ) si multe pe care nu-mi reamintesc acum , duminica stiu cei ce au peste 37-38 de ani ca aveam ce vede la un tv.
Hainele pt copii erau la preturi mult mai mici decat cele de adulti nu ca acum cand pt. o pereche de pantalonasi de copii platesti egal ca si pt. adulti. Muncitorii i-si permiteau sa mearga intr-un concediu la una din statiunile celebre cam in fiecare an, ca sa numai vorbim ca la un restaurant cuplurile mergeau regulat sa manance o friptura si sa bea o baterie de vin cu cateva zeci de lei (la un salariu cam de 1800 de lei ),la Poiana Brasov era ceva normal sa poti consuma ceva , lucru care acum pare un adevarat curaj daca nu ai un salariu minim pe economie la tine. Lumea era foarte amabila si respectuoasa , vizite intre familii si prieteni , doar in Spania am mai intalnit asa ceva in aceste vremuri.
Lucrurile au inceput sa se altereze prin anii 80-81 cand au inceput sa se ,, carteleze ” unele produse alimentare de baza , oamenii i-mi aduc aminte ca incepeau sa-si faca ,,depozite” de zahar , faina , ulei etc. se cumparau cu sutele de kg de teama ca nu vor mai gasi .
Au urmat apoi anii mai grei cand erau cozile pe care multi le stiu dar atunci cu ceva cunostinte ( pcr )..:)) puteai gasi ,, pe sub mana ” ca asa procedau majoritatea gestionarilor de magazine si alimentari .Le aduceau o anumita cantitate la vanzare , bagau la vanzare un sfert iar restul dadeau la cunostiinte sau la pret de suprapret si asa s-au facut unii ,, oameni ” daca erai un om simplu nu aveai sanse sa apuci fara pile..dar cred ca ceausescu nu era responsabil pt ce faceau acestia.
I-mi aduc aminte prin anii 80 si ceva locuiam in orasul Oltenita unde desigur era criza ca in majoritatea localitatilor romanesti ( carne se gasea ca acolo era cel mai mare abator din partea de sud a tarii, poate si din tara) unde intr-o zi s-a anuntat ca vine nu stiu ce ministru numai retin decat ca parca Alexandrina Gainuse ?? Atunci primarul a scos din depozitele ICRA marfa de nu se gasea decat cu greu si a bagat in magazine dar…fara sa se vanda din ele.. doar pt. decor sa-si creeze o imagine buna ministru ca cetatenii traiesc bine , adica ce mare interes i-si da el ca primar .
Lucrurile nu au stat asa deoarece ministrul respectiv a afirmat ca acel oras e foarte bine aprovizionat comparativ cu altele si a recomandat ca un procent din cantitatea alocata acestui oras sa fie distribuita ( erau niste cote alocate pe localitati ) si in alte orase si asa cetatenii acelui oras au luat-o in barba ca dupa ce ca nu era suficient , urma sa primeasca mai putin..cam asa stateau treburile in anii 80 ..nu ,,dumnezeu” facea rau ci ,,sfiintii ” sfinti care dupa 89 au ramas sa zburde liberi ca caprioarele pe campii , care mai tarziu au devenit oameni de afaceri si conduc interesele politice si economice ale romaniei..pt aceasta eu a trebuit sa ma mut cu familia in Spania fiindca in romania cu meseria si pregatirea mea nu am avut multe sanse stiti destul de bine .
Si pe vremea lui ceasca a fost greu anii 80 .. ca dupa 89 a fost din ce in ce mai greu pt. majoritatea clasei joase- mijlocii .Ar fi multe de spus..
Prin reviste, fiica cea mica a presedintelui Basescu pozeaza intr-o adevarata diva cu trasaturi aproape de perfectiune, de un mare ajutor in acest sens fiind si sumedenia de operatii estetice prin care a trecut cu stoicism.
In realitate insa, Elena cu greu poate fi recunoscuta, omului de rand fiindu-i intiparita imaginea de prin reviste a tinerei si nicidecum cea reala. Astfel, zilele trecute, am surprins-o pe mezina lui Base intr-o benzinarie din cartierul Chibrit, in timp ce cauta disperata un ziar aparut in urma cu cateva zile si care, probabil, o avea pe ea pe prima pagina.
Pentru ca nu a avut succes cu tabloidul, Elena s-a multumit sa cumpere cateva bauturi racoritoare si dusa a fost, pentru ca masina o astepta afara cu motorul pornit. Vanzatorul de la benzinarie nu a recunoscut-o si a tratat-o normal, ca pe oricare alt client, uitandu-se totusi prelung pentru ca i se parea ca fata este mult prea machiata. Respectivul a ramas masca atunci cand unul dintre clientii care asteptau la coada l-a informat ca tocmai a avut-o pe fiica presedintelui la el in magazin.
Reactia vanzatorului nu a fost nicidecum cea asteptata, barbatul incepand sa rada zgomotos si exclamand: „Poftim??? Ea era Elena Basescu? Pai in ziare arata altfel! Daca ar fi sa o luam asa, sunt mai frumos eu decat ea!”. In secunda urmatoare, s-a declansat o isterie generala, toti cei din benzinarie izbucnind in ras si comentand pe seama look-ului domnisoarei Basescu.
„In reviste, toata lumea arata bine. Au un program special prin care modifica pozele gagicilor. Acolo, toate sunt frumoase, dar cand le vezi in realitate, iti schimbi parerea!”, comenta un alt individ, ceva mai scolit in ale Photoshopului.
Investeste sume fabuloase pentru infrumusetare
Elena a fost tot timpul complexata de aspectul sau fizic, insa nu si-a permis dintotdeauna sa schimbe ceva la trasaturile sale. Indata ce a ajuns fiica de presedinte cu paparazzi pe urmele sale, tanara s-a gandit serios sa investeasca in frumusete. Si a facut-o pe picior mare, cheltuind sume fabuloase pentru a scapa de complexe. Prin urmare, Elena a devenit atat de obsedata de infatisarea sa, incat operatiile estetice au devenit o rutina pentru ea. Si-a modificat nasul, de doua ori, si-a pus colagen in buze, a suferit un peeling chimic menit sa o salveze de acnee, si-a tatuat sprancenele si buzele, si-a pus gene si unghii false, utilizeaza in exces solarul, iar de vizitele obisnuite prin saloanele de infrumusetare nici nu mai incape vorba. Pana acum, fiica lui Basesescu a lasat peste 15.000 de euro in cabinetul medicului estetician, intretinerea anuala ridicandu-se si ea la 5.000 de euro.
Liviu Dragnea este noul ministru de Interne, după ce Mircea Geoană a primit garanţii că Traian Băsescu nu i se va opune Teroristului – numele de alint cu care i se adresa lui Dragnea pe vremea când acesta era încă în PD.
Ce faci, Teroristule?” i-a râs, anul trecut, Traian Băsescu lui Liviu Dragnea, într-una din vizitele pe care PSD le-a făcut la Administraţia Prezidenţială. Băsescu părea cordial, dar pesediştii erau precauţi. Amabilitatea cu care i se adresa lui Dragnea era un motiv în plus de suspiciune: cei doi se despărţiseseră cu scandal, cearta terminându-se cu demisia lui Dragnea din PD şi dezertarea în tabăra duşmană – la Adrian Năstase şi PDSR.
În ultimele zile, în nominalizarea lui Liviu Dragnea pentru funcţia de ministru de Interne un rol-cheie l-a jucat Traian Băsescu. Pesediştii pur şi simplu n-au ştiut cum va reacţiona preşedintele la această propunere: dacă s-ar fi opus, ar fi aruncat ministerul de Interne într-un scandal şi mai mare decât cel declanşat de plecarea lui Gabriel Oprea. În plus, ar fi fost un nou pericol pentru ruperea alianţei.
De aceea, cei care au făcut cărţile pentru desemnarea noului ministru, au mers pe coji de ouă. Conducerea PSD n-a prezentat oficial niciun nume, preferând să ţină, până duminică noaptea, două variante deschise – Dan Nica sau Liviu Dragnea. Duminică noaptea,Mircea Geoană a avut o lungă discuţie cu Dragnea, în care, după cum avea să declare a doua zi, l-a „încurajat” să accepte nominalizarea. Apoi Mircea Geoană s-a asigurat că varianta Dragnea este agreată de Traian Băsescu, înainte de a o prezenta spre vot conducerii lărgite a partidului. Potrivit propriilor declaraţii, Geoană l-a sunat pe Băsescu luni la prânz, imediat după şedinţa conducerii restrânse, dar înainte de votul din conducerea mare. Traian Băsescu i-a spus că nu se opune. Geoană l-a sunat şi pe Boc, să-i spună că PSD are un ministru de Interne. În paralel, a plecat spre Guvern şi o scrisoare oficială, în care se făcea propunerea ca Dragnea să preia portofoliul.
Noul principiu: doar civili la Interne
În atari condiţii, votul pesediştilor a fost o formalitate. Mircea Geoană le-a spus că Dragnea este propunerea lui, i-a făcut un laudatio (în care a descris competenţele candidatului, printre care aceea că este „un campion al descentralizării”) iar toată lumea a votat pentru, în unanimitate. În faţa presei, Geoană a subliniat că a găsit, în sfârşit, un om „care are instinctele corecte pentru acest minister”. Tot într-o declaraţie dată presei, Ion Iliescu a precizat că Dragnea are şi haina corectă: una civilă, în condiţiile în care, de acum încolo, „trebuie să respectăm principiul ca, la conducerea ministerului de Interne, să nu mai avem militari”. În fine, noul ministru a spus că priorităţile lui sunt siguranţa în şcoli, siguranţa pe stradă şi descentralizarea.
Cât de sus e steaua lui Dragnea: noul Cozmâncă
Liviu Dragnea este pe val. Chiar dacă e nevoit să părăsească o funcţie sigură (cea de şef al Consiliului Judeţean Teleorman, post pe care stă de trei mandate), Dragnea capătă mult mai multă putere în stat şi în partid. Votarea sa în unanimitate reprezintă, practic, o recunoaştere din partea baronilor locali ai PSD. Buni executaţi, mulţi dintre ei au reclamat, în ultimii ani, vidul de putere de la conducerea partidului, unii fiind chiar nostalgici după mâna forte Octav Cozmâncă. Liviu Dragnea este dintre ei şi are multe prietenii printre cei mai influenţi baroni, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan sau Marian Vanghelie. Dragnea doreşte să-i coordoneze pe baroni şi pe linie de partid şi, de aceea, vizează funcţia de secretar general al PSD, rămasă vacantă după demisia lui Titus Corlăţean.
Gândul, 4 octombrie, 2007: „PD şi PSD au negociat toată noaptea pielea ursului din pădure”
Acum mai bine de un an, în noaptea de dinaintea depunerii moţiunii de cenzură a PSD, mai mulţi pesedişti, exasperaţi de faptul că Viorel Hrebenciuc nu reuşeşte să bage PSD la guvernare alături de PNL, au cerut o întâlnire cu democraţii. Negocierile au mers surprinzător de bine şi de repede: Dan Nica, Liviu Dragnea, Constantin Niţă şi Ilie Sârbu au scris, împreună cu delegaţia condusă de Vasile Blaga, un „proiect de guvern”, şi o primă împărţire a ministerelor. Construcţia a fost dinamitată a doua zi de Ion Iliescu: acesta a sabotat moţiunea pesediştilor, dându-i oxigen lui Călin Popescu Tăriceanu să-şi termine mandatul. Ziarul Gândul din 4 octombrie 2007 scris despre această întâlnire. Iată finalul articolului:
„Democraţii şi pesediştii şi-au cerut reciproc garanţii privind votarea moţiunii şi colaborarea la guvernare. Părţile au ajuns să discute despre structura noului guvern, fiecare partid dorind să-şi ia ministerele cele mai importante.
Democraţii au revendicat funcţia de prim-ministru (probabil pentru Vasile Blaga), Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi pe cel al Economiei şi Finanţelor (acest minister este dorit şi de PLD).
Pesediştii au spus că vor şi ei şefia Guvernului şi ministerele „sociale” (Munca, Educaţia şi Sănătatea), precum şi Ministerul de Externe. S-a discutat şi despre o funcţie de vicepremier pentru PSD, iar, în situaţia în care grupul minorităţilor naţionale ar fi cooptat în noul Guvern, s-a avansat numele lui Varujan Pambuccian drept viitor ministru al Comunicaţiilor.
Pesediştii erau, ieri, încântaţi de felul în care negociază cu democraţii, care sunt „oameni cu care se poate discuta”, nu ca liberalii, care „sunt aro¬ganţi”, „au pierdut simţul realităţii” şi „vor sfârşi ca ţărăniştii”.
Şi imaginea social-demo¬craţilor despre Traian Băsescu pare să se fi schimbat în urma ultimelor întrevederi cu PD. „Băsescu s-a schimbat, a înţeles şi el că nu poate să-şi încheie mandatul tot dezbinând, tot cu scandal”, vorbeau ieri doi dintre vicepreşedinţii social-democraţi din echipa de negociatori, încrezători în destinul comun PSD-Traian Băsescu”.
Vezi comentariile Gandul
Traian Băsescu, pe baza raportului:
3 – Ar trebui rezolvate urmatoarele probleme: 1. Basescu sa fie ales pe viata, 2. Parlamentul, bineinteles unicameral, sa aiba rolul doar de a aplauda cand se adreseaza Basescu , 3. Sa iesim din UE si NATO, eventual sa ne aliem cu rusii, chinezii si cubanezii, 4. Sa se reinfiinteze Securitatea, 5. Sa avem un singur post tv care sa emita 2 ore pe zi, bineinteles in rolul principal sa fie Basescu, 6. Sa se dea mancarea pe baza de cartela, 7. Sa se nationalizeze totul. Tot inainte tovarasi, spre construirea socialismului multilateral dezvoltat!
4 – Domnilor alegatori,ni se pregateste ceva,pe viitor sa fim condusi de ‘alegerea prostimii”.Nu avem nevoie de un nou „dictator” care sa taie si sa spanzure dupa bunul plac.Presedintele unei tari democratice europene trebuie doar sa taie panglici si sa dea medalii,rest este treaba parlamentului.Un parlament este clar superior pentru ca este format din diverse partide si chiar grupuri de interese diferite care se pot anula reciproc daca nu exista o majoritate covarsitoare si o opozitie eficienta.urasc termenul de „referendum” si rezultatul acestuia,cum adica sa te supui la ce „voteaza „prostimea”?.Pareri in acceptarea „constitutiei ar trebui sa-si exprime numai „elitele” si oamenii pertinenti ,nu specialistii cotroceniului,clar manipulati ,cu ciolanul in mana.Jos Dictatura!
5 – Chiar credeti ca va mai crede cineva domnilor Basescu,Boc,Geoana?Ne-am saturat de minciunile voastre care au dus tara de rapa si pe noi romanii in pragul disperarii.FAPTE,NU VORBE,domnilor! Dati de urgenta Legea lustratiei;vrem nu numai condamnarea comunismului si a securitatii ca politie politica,ci si CONDAMNAREA COMUNISTILOR si SECURISTILOR:vrem o JUSTITIE ADEVARATA;vrem ADEVARUL despre „revolutia” din decembrie 1989;vrem CONDAMNAREA celor vinovati pentru dezastrul din tara -indiferent cine sunt acestia!Cerem prea mult?Daca da,atunci VOI SUNTETI VINOVATII;daca nu,atunci treceti la FAPTE!
6 – E un proverb ” PARUL DESTEPT PARASESTE CAPUL PROST”. O noua comisie , o noua manevvrae tipica UNUI MARINAR DE CURSA LUNGA , CARE SA-L RIDICE IN SLAVI. D-ULE „PORTOCALIU” BASESECU de ce prietenul PRESEDINTE al UCRAINEI NU E PRIETEN CU ROMANIA ? NU CREDETI CA NICI UN REGE, PRESEDINTE ( FIE EI SI DIN TIMPUL COMUNISTILOR, care v-au promovat in functiii) NU AU FOST ATAT DE TICALOSI.) AM AJUNS O TARA sugrumata de PIRATI POLITICI.
7 – asta crede ca o sa traiasca o suta de ani.. ca mai toti potentatii.. ajung sa se umple de bani, li se infoaie mushkiu de putere si temenele facute de altii catre putere.. si incep sa se creada eterni.. cam toti, fiecrae pe diverse trepte ale aceste minunate.. scaricici
9 – poate imi explica si mie cineva de ce presedintele(executivul) ar trebui sa aiba „puterea” de a demite parlamentul(legislativul)? eu zic atunci hai sa ii dam si functia de „judecator al boborului” sa aiba dreptul sa intoarca, cand vrea muschiul lui o decizie judecatoreasca si e gata cu separatia puterilor in stat … parlament unicameral cred ca ar merge descentralizare-9-10 judete o mare tampenie, se poate reduce birocratia si daca ram asa, poate imi explica si mie cineva ce treaba are in momentul actual prefectul in judetz…??? daca banii raman oricum in bucuresti putem avea 40 sau 10 judete ca tot nu vine nimic spre teritoriu …parerea me este ca se pune de o dictatura(ma rog se incearca) sper ca romanii sa fie la fel de dezinteresati si sa nu se prezinte 50% 1 la vot in rest numai de bine
10 – Oare Domnule Bàsescu consideri cà Romini sunt chiar asa de prosti. Ati schimbat trei primi ministri ati creat numai ceartà si scandaluri àn guverne, ati incercat fel si fel de mitocànii. Ajunge cutitul n ea ajuns la git. Puneti avion la dispozitia ficei cea micà sà o ducà la Parlamentul European, ii deconteazà statul Romin cazarea, circulà cu masina pe ori ce stradà fàrà a tine cont de indicatoare , sfidind pe ori ce muritor de rind care nu are SPP. dupà el. Imi amintesc cà numai Ceausescu cind trecea pe marele bulevarde militia ne obliga sà ne intoarcem cu spatele. Acuym vàd cà si garda ta a inceput sà impunà aceleasi restrictii. Asa cà sà astepti mult si bine pinà cind vei vede Republicà Semiprezidentialà. Am votat Senatori si depotati và rugàm sà ii làsati in pace sà isi desfàsoare activitatea
11 – Nu avem nevoie de un presedinte omniprezent si atotputernic, pasul spre dictatura fiind scurt. Prostimea din lipsa inteligentei, a simtului politic si democratic doreste un „Mic Dictator” in fruntea tarii, pt ce folos ? Guvernul si parlamentul controlate de curtea constitutionala conduc tara, presedintele reprezinta si este mediator fara putere politica. Cel putin asa este in tarile apusene civilizate care s-au lecuit de dictatori. Situatia actuala este si cea visata de Basescu este solutia cea mai prost posibila si dezastruoasa pt tara. Cine vrea intelege, cine nu, sa mai regandesca situatia. Este vorba de inpartirea puterilor si nu concentrerea ei.
12 – Baiatul asta din poza pune cartile pe masa.Vrea puterea in totalitate,parlamentul sa fie la mana lui,justitia deja este,CC sa fie numita de El…nu ma mai mira nimic,omul s-a prins ca poporul nu are termenii astia institutionali,nu intelege mai nimic,vedfe ca basescu se cearta cu toti si asta-i place.Scandal si mahala cu Basea ,manele cu Salam si Peste si-o telenovela seara ca sa ne si implinim un pic cultural…cam asta e niovelul electoratului basescist.Sa diferentiem de aparatul de propaganda.Astia-s iscusiti,persuasivi,au ceva imaginatie si sint bine platiti,intreabati-l pe johnsmithfeketemobiusperiscop…da,este un personaj grohaitor din zona mutantilor genetic….Pana la urma nu ei voteaza,nu ei il aduc si readuc la putere pe dictatorul Basescu,vina tot poporul naiv si credul o are dar lor ce sa le explici ca tot nu inteleg mare lucru.PE ASTA SE SI BAZEAZA basescu altfel n-ar fi iesit cu initiativa asta nerusinata pe tapet
14 – Basescu vrea sa-si institutionalizeze puterea personala. Si atit, nimic mai mult. Ma intreb retoric, dupa ce o sa se termine lupta cu „dusmanii” (si ne termina si pe noi pe toti), si vor ramine numai ei si ai lor (Basescu
15 – Sute de mii de romani sunt trimisi in somaj, alte milioane sunt deja la munca in strainatate , criza economica se anunta tot mai crunta, in schimb Presedintele Basescu este preocupat sa-si asigure un nou mandat si mai multa putere.Constitutia care a fost buna pentru descurajarea unor eventuale porniri dictatoriale ale lui Iliescu , nu este la fel de buna pentru temperamentul lui Basescu ! Cred ca este de fapt o noua diversiune pentru ascunderea adevaratelor probleme ale tarii si lupta pentru ciolan ,care se da in cele 2 partide aflate la guvernare.
16 – Istoria se repetă,parcă suntem blestemaţi.Acest popor are în gena lui existenţială morbul dictaturii.Nu-i va fi greu lui băSSecu să prostească poporul,precum Ceauşescu în vremea comunismului.Un nou Putin în estul Europei şi acesta este băSSecu.Iar „elitele” româneşti nu iau nicio atitudine,ba dimpotrivă,aplaudă.
17 – S-a mai intamplat in istoria noastra ca un „pamantean” ajuns sef al statului sa vrea mai mult. Ca si Cuza, Basescu s-a inconjurat de o clica de slugi oportuniste si doreste controlul total. La fel s-a intamplat cu Cuza. Clasa politica a reactionat si a adus un conducator NEUTRU…din import.
Imi cer scuze pentru alaturarea nefericita a numelui Cuza de Basescu. Nu se poate compara o personalitate care a reformat armata, administratia, agricultura si invatamantul cu unul care considera ca „in Romania autostrazile nu sunt o prioritate”. Recomand romanilor „Drumul lui Santiago”…turism ecumenic…pedestru!
17 – e un risc prea mare pe care nici o democratie nu si-l asuma acela ca o singura persoana sa stabileasca cine este escroc,cine este gaozar,cine este cinstit.si cine este cel care clameaza aceasta prerogativa: 1.un om care s-a urcat turmentat la volan,fara sa fie pedepsit; 2.un om care a bagat mana in avutul public(casa luata de la primarie); 3.un om care a instituit taxa basescu fara sa asfalteze 1 km de drum national; 4.un om care a schimbat un prim-ministru cu 5% din voturi pe liste,dar i se parea ca nu este just ca 20% din voturi sa conduca la alegerea unui guvern; 5.un om care a bagat mana in buzunarul oamenilor cinstiti care au platit fondul de pensie timp de 30 de ani,dupa care le-a nesocotit si dreptul la pensie si dreptul la munca consfintit de lege; 6.un om care a promis un prim-ministru de 1,70 metri(draga stolo) si a pus unul de 1,30 metri(boc
18 – presedintele nu trebuie sa aiba decat rol de reprezentare a statului. atat. ca in germania. faptul ca este ales de popor ii da legitimitatea sa reprezinte tara, nu legimitatea de strange cat mai multa putere de decizie. de cand este basescu presedinte, eu nu as mai da nici un drept preseditelui. basescu mi-a dovedit cat de usor se ajunge la dictatura dintr-o democratie, cand un om are atata putere. unde este parlamentul, guvernul acum? cum pot ei contracara puterea presedintelui (cand sunt in buzunarul lui) ? presedintele trebuie sa fie decorativ – ca regina angliei – si atat.
19 – basescu din nefericire penrtu neamul asta e o plaga , o boala cruda a tranzitei, este nediplomat avid dupa putere desi constitutia e clara republia e parlamentara … e un probabil dictator… probabil fostul deputat fsn se vede un fel de directoras pe nava… daca neocomunistul asta ajunge iar presedinte e un dezastru pentru tara asta … inca 5 ani de domnie a haosului…
Ciprian Marica scrie pe blogul sau: ” Sint suparat si dezamagit ca m-a lovit ghinionul chiar in perioada de pregatire. Sper sa trec repede peste aceasta accidentare si sa pot sa-mi ajut echipa. Dar chiar si asa gasesc motive sa zimbesc, iar aceste motive vin din tara, mai exact din presa mondena. Am citit pe net un articol in „Cancan” care are drept subiect „amorul meu la distanta cu Oana Bercaru„. Probabil e o perioada mai secetoasa in evenimente si de-asta se mai strecoara si astfel de scapari. Pentru ca e o exagerare sa spui ca doi oameni au o relatie doar pentru ca au stat la aceeasi masa intr-un club, alaturi de alte persoane. Nu am o relatie cu Oana, a fost o coincidenta sa rezervam locuri apropiate in clubul respectiv, asta fiindca avem cunostinte comune. Nu tinem legatura, nu sintem nici macar amici, de-asta nu inteleg de ce s-a creat aceasta confuzie. Ma amuza si-mi intareste convingerea ca e doar o eroare si faptul ca-n fotografiile prezentate ca fiind ale fostei mele prietene, Doriana, apare o fosta iubita a unui foarte bun prieten al meu. N-ar fi mult mai simplu si mai profesionist sa fie verificate aceste informatii inainte de publicare?”
Ce rost are să fii fotbalist celebru, să joci peste hotare şi să câştigi milioane de euro dacă nu te cuplezi cu o vedetă Playboy?! La noi, această modă nu a fost adoptată de starurile balonului rotund. Există însă un început pentru toate.
Deşi pe plan fotbalistic a trecut mai multe dezamăgiri în cont decât realizări, Ciprian Marica stă foarte bine la capitolul viaţă amoroasă. Rezerva celor de la VfB Stuttgart s-a cuplat cu Oana Bercaru, una dintre puţinele femei de pe pământ mioritic care se poate mândri cu faptul că a pozat goală în casa „părintelui” Playboy, Hugh Hefner.
Frumoasa blondă a devenit cunoscută pe plan internaţional în 2006, pe când avea doar 20 de ani. A câştigat un casting şi a fost desemnată drept reprezentanta României la Campionatul Mondial de fotbal din Germania. O adevărată onoare, dacă este să ţinem cont de faptul că tricolorii nici măcar nu s-au calificat la acel turneu final.
Acum, la 22 de ani, Oana are planuri mari de viitor. Planuri care includ – după algoritmul succesului din showbizul italian – un fotbalist celebru. Cum Mutu, Chivu şi Lobonţ sunt luaţi, tânăra s-a orientat către junele Marica. Frumoasa şi atacantul s-au cunoscut chiar de Sărbători, într-un club de fiţe, printr-o prietenă comună. Povestea e simplă: s-au văzut, s-au plăcut, el i-a cerut numărul de telefon, ea l-a refuzat, el a insistat şi amândoi au petrecut noaptea de Revelion împreună, în Poiana Braşov, a aflat cotidianul Cancan. Odată cu venirea anului nou însă, drumurile lor s-au despărţit, Marica plecând în cantonament şi ea rămânând în ţară. Să se aplice oare zicala „ochii care nu se văd se uită” şi în rândul cuplurilor formate din fotbalişti şi „iepuraşi”?! Vom vedea…
Inceput de an spectaculos pentru Ciprian Marica. Internationalul roman a petrecut Revelionul la Poiana Brasov, la hotelul Ruia, apartinand lui Adrian Ilie. Inainte cu cateva zile, atacantul lui VFB Stuttgart a fost in clubul The Office, acolo unde s-a intalnit cu vedeta „Playboy”, Oana Bercaru. Cei doi s-au cunoscut prin intermediul unei prietene comune, dupa ce fotbalistul a insistat de mai multe ori sa intre in posesia numarului de telefon al fetei. Initial, Oana l-a refuzat, dar apoi a cedat, iar cei doi au conversat de mai multe ori. Intamplarea a facut ca la finele anului trecut ambii sa petreaca Revelionul la munte. Manechinul a mers la Predeal impreuna cu sora sa si cu iubitul acesteia, iar Marica intr-un grup de prieteni la Poiana Brasov. Cei doi s-au intersectat la discoteca The Office, iar fotbalistul lui Stuttgart a invitat-o pe Oana sa petreaca impreuna seara de Revelion, la hotelul Ruia. Dupa ce s-au intors in Capitala, Ciprian si Oana au tinut legatura, dar fotbalistul a plecat la Stuttgart. Apropiatii fetei sustin ca, in ciuda distantei, intre cei doi s-a infiripat deja o poveste de dragoste.
Pentru tovarăşul Stan se apropiase scadenţa, aşa că s-a îmbarcat. La 9 decembrie, nava a suferit o gravă avarie la motorul principal, care a dus la pierderi masive de ulei. Cu mijloacele de la bord s-au sudat fisurile apărute în jurul cilindrilor, dar era evident că nava avea nevoie de reparaţii serioase, care însă nu au putut fi efectuate în portul de destinaţie, astfel încât nava a fost redirecţionată de către NAVROM din Casablanca spre Anvers, unde la dană era aşteptată, la 5 ianuarie 1989, de reprezentantul agenţiei, Traian Băsescu.
O chestiune de onoare
Esenţa problemelor pe care acesta le-a avut de atunci încolo şi care au dus, în cele din urmă, la căderea sa în dizgraţie şi rechemarea în ţară a constat în serioase dispute cu comandantul navei şi în faptul că, la finele reparaţiilor, efectuate în nouă zile, cheltuielile lor s-au ridicat în final la 899.000 de franci belgieni, în loc de 596.000, cât se stabilise iniţial cu firma selectată pentru lucrări de către autorităţile navale române.
După cum chiar Traian Băsescu relatează într-un raport din 14 martie 1989, când în ţară izbucnise scandalul în legătură cu umflarea costurilor, el a intrat în conflict cu comandantul Stan şi şeful mecanic Popa încă de la coborârea acestora la ţărm. Spre Casablanca, nava intrase într-o furtună pe Mediterana, în cursul căreia, susţineau cei doi, încărcătura s-a deplasat, nava s-a înclinat, provocând avaria. Versiunea lui Traian Băsescu, rostită, probabil, în felul lui colorat faţă de cei doi, adăuga la aceasta un alt motiv, şi anume suprasolicitarea motorului pe timp de furtună. Şi apoi le-a reproşat el ce căutau în mijlocul furtunii. De ce nu au ocolit-o, pentru că aparatura şi sistemele de comunicaţii le-au semnalat-o din timp? Chiar dacă, în cursul acestui voiaj, comandantul Stan simţise nevoia unor senzaţii tari, Băsescu ori uitase că acesta este marele secretar de partid al Departamentului Transporturi Navale, ori, datorită protecţiei contraamiralului Anghelescu, şeful flotei, poreclit de marinari Paraipan (după simpaticul erou al unor filme regizate de Sergiu Nicolaescu), pur şi simplu nu-i păsa. Indiferent de motivul iniţial, neînţelegerile între cele două tabere nu s-au atenuat, au escaladat în fiecare din cele nouă zile cât au durat reparaţiile.
Mai întâi, comandantul Stan i-a reproşat (a făcut-o şi în ţară, într-o sesizare despre comportamentul lui Băsescu) că nu trebuia să-i aducă acuzaţii profesionale de natură să-i ştirbească autoritatea, de faţă cu şeful mecanic. La rândul său, şeful mecanic a relatat (reiese implicit, din răspunsurile pe care Traian Băsescu le dă în raportul citat) că atunci când a încercat să aibă o intervenţie într-o discuţie cu reprezentanţii şantierului naval, acesta i-a spus, pur şi simplu, să-şi ţină gura.
Băsescu a răspuns acuzaţiilor, arătând că Valentin Stan are o „mentalitate învechită”, de pe vremea navigaţiei cu pânze, iar mecanicul-şef Popa nu ştie bine engleză şi s-a amestecat în discuţie total deplasat. Mai adăuga şi că la insistenţele acestuia din urmă, de a face „plinul” navei cu carburant, acest lucru era imposibil din motive „bine ştiute” (adică politica de economisire, cu consecinţe aberante, a resurselor valutare). În acel moment, nu mai puţin de 16 nave româneşti aşteptau să alimenteze în Portul Anvers. La insistenţele repetate ale şefului mecanic, Băsescu a dat un răspuns „foarte acid”. Ne putem închipui.
Dincolo de aceste certuri, disputa a fost, cum se putea altfel, una legată de bani. Când reprezentanţii şantierului s-au prezentat la bordul navei „Zimnicea” cu o factură totală de 963.460 de franci belgieni, reprezentând costurile efective de reparaţii şi pe cele de întreţinere şi staţionare în şantier, comandantul şi mecanicul-şef au refuzat să semneze pentru o parte din cheltuieli, deşi Traian Băsescu obţinuse, pe loc, o reducere de 64.460 de franci, transformată într-o notă de credit către NAVROM. Băsescu lasă să se înţeleagă că supărarea celor doi ar fi fost legată de faptul că nu s-au ales din această afacere cu nimic. Cât despre diferenţa (substanţială) între costurile estimate şi cele finale ale reparaţiilor, el spune doar atât: „Consider că nu poate face obiectul unei discuţii cu subiect real, deoarece este evidentă diferenţa dintre volumul de lucrări iniţial estimat şi volumul lucrărilor ulterior stabilite a fi executate”. Explicaţia, pe cât de succintă, pe atât de evazivă, nu a satisfăcut atunci când, întors în ţară din voiajul peste Atlantic cu nava „Zimnicea”, comandantul Stan l-a reclamat conducerii pe Traian Băsescu. Era, în fond, vorba de majorarea costurilor cu 300.000 de franci belgieni, mai mult de o treime din suma convenită iniţial.
Nici încheierea pe un ton persiflant a raportului din 14 martie 1989 nu a fost de natură să-i uşureze situaţia: „V-aş rămâne recunoscător dacă, în loc să mă puneţi în situaţia de a mă apăra de NAVROM, m-aţi lăsa doar să lucrez pentru NAVROM – astăzi am pierdut 4 ore de lucru pentru redactarea acestui mizerabil raport”. Despre comandantul Stan spune că „mi-a reamintit, prin modul de comportare, prin micime şi meschinărie, o figură de tristă amintire (pentru mine) din primul voiaj efectuat ca ofiţer 3 la bordul navelor NAVROM, comandantul Bratu Aurel” (o persoană cu acelaşi nume apare pe lista victimelor incendiului de pe petrolierul „Independenţa”) şi că opiniile exprimate de el şi de mecanicul-şef Popa nu-l deranjează, „atât timp cât nu găsesc ecou la factorii de decizie din întreprindere sau atât timp cât aceste opinii nu mă vor pune în situaţia de a-mi justifica activitatea prin rapoarte explicative”. Mai spune că are conştiinţa „perfect împăcată în faţa mea că am făcut ce trebuia”, că a acţionat „corect” şi că el consideră „actuala mea funcţie ca fiind cu totul ocazională şi temporară”, „doar o experienţă”, meseria sa fiind „să ducă şi să aducă vapoare”. Şi că va reveni la ea fără urmă de regret. Dacă e să-şi reproşeze ceva, susţine el, este temperamentul de comandant de petrolier, care i-a imprimat „o comportare directă”, în care „diplomaţia, în orice caz, nu este punctul meu tare”. Dacă de prima trăsătură de caracter suntem şi astăzi convinşi, pe cea de-a doua a remediat-o pe parcurs. Un autoportret convingător.
Acesta a publicat, în februarie 2005, sub titlul „Marinarul”, un volum autobiografic în care, între paginile 686 şi 711, descrie varianta sa asupra celor petrecute la Anvers, care foarte probabil a constituit şi substanţa reclamaţiei împotriva lui Traian Băsescu, la întoarcerea din voiajul pe mare: „În 5 ianuarie 1989, către seară, acostasem în Anvers. «Să mă prezint, sunt comandant Traian Băsescu, actualmente reprezentantul NAVROM în Anvers” (…). După o discuţie preliminară cu şantierul Belliard, Băsescu se prezentase la bord cu cotaţia lucrărilor, evaluată la 597.000 de franci belgieni. Bomba era alta, că valoarea totală nu mai era cea iniţială, ci aproape dublă, umflată cu peste 11.000 de dolari. Era ora 1 noaptea. Mă uitam la „reprezentantul nostru” şi nu-mi credeam ochilor (…). Nu am vrut să semnez, pentru că nu se respectase contractul. A fost depăşită valoarea cu peste 10.000 de dolari (…). Fusesem chemat la NAVROM. Iar pe drumuri. Aflasem că Băsescu era plecat la Bucureşti, la ministrul Aron (…). Îmi dădeam seama, nu era greu să realizez acest lucru, că se juca un scenariu. Băsescu, peste două zile, avea să ia, mulţumit şi liniştit, avionul spre Bruxelles”. Câştigase războiul, deşi din bătălia cu comandantul de pe „Zimnicea” a ieşit şifonat».
În urma sforilor trase, Traian Băsescu a fost parţial exonerat, reuşind să justifice suplimentarea cheltuielilor de reparaţii la nava „Zimnicea”. Comisia părea să se fi pus de acord că, de fapt, fondul problemei era doar conflictul între Traian Băsescu şi secretarul de partid „pe ramură”, Valentin Stan, pe care, ca mulţi alţii, acesta îl considera un „marinar de birou”. Singura acuzaţie în faţa căreia Băsescu nu s-a putut apăra era legată de faptul că nu a solicitat aprobarea din ţară pentru angajarea suplimentară a cheltuielilor, procedură obligatorie, având în vedere că era vorba de o sumă importantă în valută. Atât el, cât şi comandantul Stan au fost penalizaţi cu reţinerea a 20% din salariu pe o lună. Comisia s-a arătat plină de înţelegere faţă de cel reclamat. Atitudinea comisiei faţă de Traian Băsescu este explicabilă. Mai întâi, ea fusese alcătuită din dispoziţia comandantului flotei comerciale, contraamiralul Anghelescu, protectorul celui reclamat. Apoi, după cum chiar unul dintre membrii ei lasă să se înţeleagă, „umflarea” cheltuielilor pentru obţinerea de comisioane „era o practică curentă” – asupra căreia nu trebuia, spre binele tuturor, să se atragă prea tare atenţia autorităţilor. Fusese doar o ciocnire între două nuci la fel de tari, între fostul comandant pe „Biruinţa”, protejat al ministrului, şi secretarul de partid „pe ramură” din minister – confruntarea clasică în România socialistă între „omul cu sapa” şi „omul cu mapa”. Romeo Popica, unul dintre membrii comisiei numiţi prin ordin de ministrul Anghelescu, considerat unul dintre cei mai buni specialişti în motoare navale din acea vreme, i-a luat apărarea lui Băsescu în privinţa cheltuielilor suplimentare, care, în cazul unui verdict nefavorabil al expertizei tehnice, ar fi putut să aibă consecinţe penale grave.
Alţi doi membri ai comisiei, Romeo Posedaru şi Cornel Idu, susţin şi în prezent nevinovăţia lui Traian Băsescu. Primul, fost şef al Serviciului de Programare Reparaţii din NAVROM, spune că asemenea reparaţii suplimentare justificate se efectuau „mereu” la navele aflate în voiaj şi că, de fapt, nici „nu era în sarcina lui să se ocupe de reparaţiile la nave, dar, fiind reprezentantul nostru acolo, îl sunam şi îl rugam să se ocupe, mai ales când era vorba de reparaţii evaluate mai scump”. Aşa a fost cazul şi cu „Zimnicea”, a cărui reparare a fost negociată însă chiar de către Traian Băsescu, fiind ulterior facturată la o valoare cu peste o treime mai mare faţă de cea convenită iniţial. Posedaru afirmă că, de fapt, acesta a fost reclamat de comandantul Stan pentru că a refuzat să factureze inclusiv un comision de 5% pentru echipaj: „Era o practică pe vremea lui Ceauşescu, dar, în unele cazuri, comandanţii nu dădeau din banii de comision membrilor echipajului şi, pentru că Băsescu îl ştia pe secretarul de partid, a refuzat clar propunerea lui şi a semnat pentru suma exactă a valorii reparaţiilor”. Afirmaţiile sunt întărite de Cornel Idu, pe atunci director general Navrom. Acesta mai susţine că Traian Băsescu nici măcar nu a fost schimbat din funcţie ca urmare a anchetării sale de către comisie şi că s-a reîntors la Anvers. „E o minciună sfruntată, dl Băsescu a fost retrimis la post, unde a stat până în luna septembrie 1989, când, pentru calităţile sale profesionale, a fost promovat în postul de şef al Inspectoratului Navigaţiei Civile.” Un tânăr ofiţer de marină de atunci, Laurenţiu Mironescu, întăreşte acest lucru. El afirma, simultan cu Idu, la începutul anului 2008, într-un demers public menit să apere onoarea profesională a preşedintelui Traian Băsescu, că în luna iulie 1989, în primul său voiaj pe mare, a ajuns şi la Anvers, unde acesta „s-a întâlnit, ca reprezentant al NAVROM, cu echipajul”. Dar în rapoartele sale de activitate de la Anvers, Băsescu nu menţionează nicăieri asemenea „întâlniri de protocol” cu echipajele navelor în tranzit prin acest mare port, în care se aflau simultan în escală câteva nave sub pavilion românesc. „Mi-aduc bine aminte că, în luna august, dl Băsescu a venit în concediu de odihnă în România şi la sfârşitul lunii s-a întors la post”, mai spune fostul ofiţer stagiar, care, deşi proaspăt absolvent de Marină, părea să fie foarte la curent tocmai cu agenda reprezentantului NAVROM în marele port de la Marea Nordului.
Trebuie să precizăm că afirmaţiile lui Idu şi Mironescu, potrivit cărora Băsescu s-ar fi reîntors la Anvers, nefiind sancţionat cu schimbarea din funcţie, sunt contrazise chiar de către cel pe care au sărit să-l apere. Reamintim că în finalul raportului său din 25 mai 1989, înaintat lui Anghelescu, arăta: „Am fost întotdeauna animat de multă dragoste pentru compania mea, pentru prestigiul şi onoarea NAVROM, (dar) începând cu 24 mai 1989 am fost schimbat din funcţia de reprezentant NAVROM la Anvers (s.n.), sub acuzaţia că am semnat incorect factura de reparaţii a navei «Zimnicea»”. Acelaşi raport marca şi data rechemării lui în România, căci începea astfel: „Subsemnatul Băsescu Traian, raportez: m-am aflat la post în perioada 14 aprilie 1988 (până) la 5 mai 1989”. Este foarte posibil însă, aşa cum arată fostul comandant Valentin Stan în cartea sa, ca înalta protecţie a contraamiralului Anghelescu să-şi fi făcut încă o dată efectul şi, după ce ecourile reclamaţiei împotriva lui s-au stins, Traian Băsescu să-şi fi reocupat postul. Raţiunile pentru care în 2008, la nouă ani de la cele întâmplate, Idu şi Mironescu au sărit în apărarea lui rămân însă relevante şi nu sunt greu de urmărit. Reamintim că Băsescu însuşi declarase anterior că „în octombrie 1989 am fost chemat acasă de la post şi numit de către ministrul Transporturilor de atunci inspector general al navigaţiei civile„, lăsând să se înţeleagă că promovarea s-a realizat datorită meritelor sale.
În general, acest om şi-a protejat întotdeauna cu orgoliu reputaţia profesională şi, când i-a fost pusă la îndoială, a găsit mijloace să o apere. Mai ales că, în cazul de faţă, mijloacele i-au fost la îndemână: cei doi nu ar fi ezitat să spună orice în apărarea sa. Motive aveau. Cornel Idu, fostul director NAVROM, a fost inculpat în dosarul „Flota”, pentru înstrăinarea frauduloasă, după 1989, a celei mai mari părţi a flotei comerciale româneşti, pe care o gestionase în anii construirii socialismului, dar a fost beneficiarul a două prescrieri, scăpând de orice răspundere penală. La începutul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu, era deja unul dintre cei mai bogaţi operatori de nave, averea sa fiind estimată la 60-65 de milioane de dolari. A fost, pe rând, beneficiarul unor privatizări controversate din industria navală, cât şi al unor contracte extrem de avantajoase încheiate cu marina militară. Una dintre firmele sale, „Octogon”, a primit contracte de reparaţii pentru navele „Albatros”, „Mărăşeşti” şi bricul „Mircea”, care se ridicau la peste 100 de miliarde de lei vechi (la nivelul de curs din 2005), reparaţiile fiind, după un vechi obicei, suprafacturate, iar lucrările mult tergiversate. Contractele i-au fost atribuite prin încredinţare directă de Gheorghe Marin, comandantul flotei militare, protejatul preşedintelui Băsescu, pe care Gheorghe Idu îl anchetase în mai 1989 pentru umflarea cheltuielilor de reparaţii la nava „Zimnicea”. Celălalt apărător al lui Traian Băsescu, fostul ofiţer stagiar Laurenţiu Mironescu, cel care declară că era la curent în 1989 inclusiv cu programul concediilor reprezentantului NAVROM la Anvers, este deputat de Constanţa al Partidului Democrat Liberal, partidul prezidenţial – ceea ce poate explica acuitatea şi clarviziunea cu care poate să reînvie trecutul.
În final, din această poveste de demult toată lumea a avut de câştigat. Gheorghe Marin, cel atât de darnic cu omul de afaceri Idu, a fost numit de preşedintele Băsescu în fruntea Marelui Stat Major al Armatei, a fost avansat la gradul de amiral şi a devenit, după dezvăluirile din presă deja citate, posesorul unei superbe vile la Eforie Nord. Cum am arătat, Gheorghe Idu, fostul director al NAVROM şi blândul inchizitor al lui Băsescu din mai 1989, s-a ales cu imunitate în faţa legii şi cu mulţi bani. Este de presupus că Laurenţiu Mironescu şi-a asigurat, datorită puterii sale de clarvăzător, un nou mandat parlamentar. Traian Băsescu s-a ales cu „onoarea reperată”. Când însă orgoliul supune şi scrie istoria, cineva pierde întotdeauna: adevărul. (…)
Marius Oprea
(Fragment din volumul „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, care va apărea în aprilie 2009 la Editura Polirom
Fostă ţesătoare la fabrica Jaquard, Elena Ceaşuşescu pe numele de fată Petrescu s-a născut în Petreşti Dâmboviţa. In 1937 a intrat în rândurile Partidului Comunist iar în 1939 l-a întâlnit pe Nicolae Ceauşescu. Cei doi s-au căsătorit în 1945. A devenit doctor în chimie cu teza de doctorat „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”, despre care s-a spus că ar fi redactată de alţi savanţi şi susţinută în condiţii dubioase în decembrie 1967, întrucât cunoştinţele ei în chimie se limitau doar la noţiuni elementare.
Pasiunea Elenei Ceauşescu o reprezentau hainele de blană, iar în garderoba ei se găseau aproape 40 de astfel de haine. Modelul său feminin a fost Eva, soţia dictatorului argentian Juan Perón. A fost descrisă de majoritatea celor care au intrat în contact cu ea ca o femeie rea şi dispreţuitoare.
Cât despre ziua de naştere Elenei Ceauşescu, aceasta era sărbătorită în fiecare an cu mare fast. Din toate judeţele ţării începeau să sosească la Comitetul Central al Partidului telegrame şi scrisori de felicitare. Despre cum era sărbătorită în familie îşi aminteşte Camil Roguschi, arhitectul al lui Nicolae Ceauşescu într-un interviu publicat în urmă cu doi ani în ziarul Cronica Română.
„Ceauşescu îi oferea un buchet uriaş de flori. Copiii veneau, o felicitau, îi aduceau flori şi atât. Primul care pleca era Nicu. De fapt, Ceauşeştii nu erau persoanele cu care să stai, chiar daca era ziua lor. El era, cu certitudine, mult mai vesel, mai antrenant decat ea. Era un bonom, care-şi iubea enorm soţia” spunea Camil Roguschi într-un interviu acordat ziarului Cronica Română pe 26 ianuarie 2007.
Elena Ceauşescu a fost condamnată la moarte şi executată, împreună cu soţul ei, Nicolae Ceauşescu pe 25 decembrie 1989.
Campania electorala din Israel a inceput la Gaza, Potrivit sondajelor, partidul de opoziţie Likud, al lui Benjamin Netanyahu, are un avans mare.
Tzipi Livni se lipeste de scaun are frica de Benjamin Netanyahu.
Sondajele de opinie indică faptul că formaţiunea Likud ar putea câştiga alegerile generale înainte de următoarele alegeri, programate în 2010.
Alegerile anticipate din Israel vor avea loc la 10 februarie .
Forţele tereste israeliene au intrat în această seară în Fâşia Gaza. Tancurile israeliene au deschis focul asupra poziţiilor Hamas din nordul Fâşiei Gaza şi li s-a răspuns cu tiruri de mortieră. Hamas ameninţă Israelul că va plăti scump intervenţia militară.
Românii din Gaza nu pot părăsi zona pentru că nu au paşapoarte. Majoritatea cetăţenilor români sunt femei căsătorite cu palestinieni. Nu se ştie dacă cei 43 de cetăţeni români care au cerut ajutor vor mai putea părăsi oraşul Gaza.
Armata israeliană afirmă că scopul operaţiunii terestre este de a prelua controlul în unele zone folosite de palestinieni pentru a lansa rachete asupra nordului Israelului.
Mohammad Nazzal, care se află la Damasc, a declarat televiziunii al-Arabiya că deja au fost ucişi câţiva soldaţi israelieni în estul Fâşiei Gaza, dar nu a furnizat niciun bilanţ concret.
Tancuri israeliene au deschis focul sâmbătă seara asupra poziţiilor Hamas din nordul Fâşiei Gaza. Martori oculari au precizat că au auzit explozii şi tiruri de tanc la nord de tabăra de refugiaţi de la Jabaliya, în zona pe unde trupele israeliene au intrat pe teritoriul palestinian, parcurgând mai multe sute de metri. Tancurile sunt însoţite de elicoptere Apache. Oficiali israelieni susţin că înaintarea se va opri pe timpul nopţii.
Un copil palestinian a fost ucis şi alţi 11 au fost răniţi de un obuz tras de un tanc israelian în oraşul Gaza, potrivit martorilor şi unor surse medicale.
Potrivit AFP, Hamas s-a angajat sâmbătă să transforme Fâşia Gaza într-un „cimitir” pentru armata israeliană. Israelul va plăti un „greu tribut” pentru operaţiunea lansată în Fâşia Gaza, a ameninţat Hamas, după ce armata israeliană a lansat sâmbătă seara o operaţiune terestră în teritoriul palestinian controlat de mişcarea considerată teroristă de SUA şi UE, informează AFP. Ameninţarea este proferată într-un comunicat transmis la televiziunea mişcării islamiste, al-Aqsa TV, de aripa armată a Hamas, Brigăzile Ezzedine al-Qassam.
Ofensiva terestră lansată sâmbătă de armata israeliană în Fâşia Gaza, îndreptată împotriva mişcării Hamas, va dura „multe zile”, a anunţat armata israeliană, informează AFP. „Nu va fi o excursie şcolară”, a declarat la Canalul 2 al televiziunii israeliene generalul de brigadă Avi Benayahu. „Vorbim despre zile lungi şi multe”, a adăugat el.
Preşedinţia cehă a Uniunii Europene a declarat sâmbătă că operaţiunea terestră lansată de armata israeliană în Fâşia Gaza este o acţiune „defensivă, nu ofensivă”.
Ministrul ceh de externe, Karel Schwarzenberg, va conduce duminică o delegaţie UE ce va vizita regiunea. Purtătorul de cuvânt a declarat că Preşedinţia va aştepta rezultatele acestei vizite.
Ofensiva israeliană împotriva Hamas a început a intrat astăzi în a doua săptămână, dar până în prezent Israelul a întreprins raiduri aeriene şi bombardamente de pe mare asupra Fâşiei Gaza. O operaţiune terestră era considerată iminentă. Cu puţin timp înainte, armata israeliană a recurs pentru prima dată de la lansarea ofensivei, în 27 decembrie, la tiruri de artilerie, o tactică ce a precedat în alte ocazii lansarea unor operaţiuni terestre.
Operaţiunea israeliană, care are drept scop să se asigure că tirurile palestiniene cu rachete asupra teritoriului israelian încetează, s-a soldat până în prezent cu aproape 460 de morţi în rândul palestinienilor şi cu 2.350 de răniţi, potrivit unor surse medicale palestiniene.
Știrea Zilei 