Astăzi, 26 ianuarie, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 91 de ani. Era mai tînăr cu 1 an decît Mircea Ionescu Quintus şi Ion Diaconescu, şi cu 2 ani decît Neagu Djuvara. Prin urmare, ar fi putut să mai trăiască. N-a fost să fie, el fiind asasinat, în sfînta zi de Crăciun, la ordinul Moscovei şi cu acordul Ocultei Mondial e. Aceia care caută o explicaţie a catastrofei naţionale pe care o trăim de 20 de ani ar face bine să ia aminte la acel sacrilegiu fără precedent în Istorie – ispăşim un blestem care nu va lua sfîrşit decît atunci cînd sufletul chinuit al acelui mare patrio t român îşi va afla odihna…
De ziua sa, pe 26 ianuarie 1989, Ceauşescu nu s-a mai dus la Scorniceşti. Nu se ducea în fiecare an de ziua sa acolo, nu făcuse din acest lucru un obicei. Şi, de altfel , pentru el importantă rămăsese vizita de cu un an înainte, în 1988, deoarece atunci împlinise 70 de ani. Acum, în ianuarie 1989, voia să sărbătorească mai calm…
Personaj? Atunci să pornim pe urmele unui personaj, să mergem la Scorniceşti, locul de baştină, acolo unde , potrivit presei vremurilor, se află „pământul cel mai mănos, aerul cel mai curat…”. Mergem aşa, neanunţaţi, fără un plan anume, fără simpatii, antipatii, fără regrete. Că tot comenta un cititor pe net „trecutul nu trebuie regretat, ci uitat”.
LEGAMINT
Noi, fii bravi ai tarii, dam de stire
ca-n inima un singur dor nutrin:
de-a inalta prin harul muncii noastre
destinele acestui neam sublim
de a veghea neprihanrea gliei,
vazduhul limpezit de-a ni-l pazi
astfel incit ostrile de pasari
sa se ridice libere-n tarii
de a simti de a pururi romaneste,
cinstiti la cuget, nesulemeniti
de-a creste drepti si falnici precum griul
prin care se pierdura vechii sciti
de-a face totul pentru pacea lumii
zidita pe martiri cu zambet trist
de a fi demni, de a urma intocmai
nebatut, Partidul Comunist
de a cinta, cu orgile din inimi,
de-al patriei viteaz Conducator
el, care-a pus pe tot ce miscam tara
cite-un crimpei din mindru Tricolor
de-a-i fi Tovarasi buni si de nadejde
precum ni-e el, la bine si la greu,
de-a ne cali la focul viu al pildei
pe care fiinta lui ne-o da mereu
in asta zi, de purpura si aur,
sa-i inchinam, dar gindul cel mai bun
lui, ce-a urcat mindria Romaniei
pe-o culme neatinsa pina-acum
fara de moarte este crezul nostru
decit, orice pe lume ni-e mai sfint:
el, fi-va-ne indemn si calauza,
si far stralucitor, si legamint !
Corneliu Vadim TUDOR
20 ianuarie 1978
Urari de iarna
Si pentru astea, deci, l-am ales noi iara
pe Ceausescu-al nostru, iubit conducator,
pentru a fi puternici, stapani la noi in tara,
spre a zidi sub soare un falnic viitor.
Si-alaturea de dansul, tovaras si sotie
se afla-n cinstea tarii un chip frumos si bland,
ea azi intruchipeaza nobletea pururi vie
a marilor romance nascute pe pamant.
Corneliu Vadim TUDOR
20 ianuarie1980