Nicolae Militaru: „pot să afirm că o conspiraţie, a cărei intenţie era înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte. în 1983” Se preconiza ca în fruntea partidului, să fie pus Ion Iliescu

1976 Iasi Iliescu se joaca cerculete cu Ceausescu
În 1991, generalul Nicolae Militaru a răspuns întrebărilor pe care i le-am pus la acea dată despre episoadele cele mai importante ale evenimentelor din decembrie 1989. Interviul a fost publicat în revista “Baricada”, unde lucram pe atunci ca redactor. Am păstrat acest manuscris pentru că el reprezintă un document peste vreme nu numai prin cele declarate de acest important personaj, ci şi pentru că pe hârtie se regăsesc adnotările făcute chiar de mâna generalului atunci când acesta a solicitat să vadă materialul înaintea publicării lui. Multe dintre afirmaţiile lui Nicolae Militaru pot fi, şi acum, la 19 ani de la lovitura de stat, începutul unor anchete, altele pot ajuta la devoalarea misterelor din dosare care n-au mai fost finalizate. Generalul Nicolae Militaru a decedat în 1996 în urma unui aşa-numit cancer galopant, la puţin timp după ce anunţase că va fi contracandidatul lui Ion Iliescu la Preşedinţia României. Astfel, el a dus pe lumea cealaltă adevăruri pe care le cunoştea, dar pe care socotea, în 1991, că nu e momentul să le face publice. Pentru stabilirea adevărului istoric nu este, însă, niciodată, prea târziu.

Adina Anghelescu-Stancu

– Reporter: Domnule general, a fost sau nu a fost în România o adevărată revoluţie?

– Nicolae Militaru: După opinia mea a fost o veritabilă revoluţie, realizată de către popor, în mod spontan. Nu are sens să mistificăm acest adevăr.

– Consideraţi că în decembrie ’89 au existat grupări care s-au bătut pentru obţinerea puterii?

– N.M.: Asta n-o ştiu exact, dar pot să afirm că o conspiraţie, a cărei intenţie era înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte. Rezistenţa militară, care se formase cu mult timp în urmă, nu a avut în vedere ca această înlăturare să aibă loc cu sacrificii umane.

– Când aţi intrat în rezistenţa militară?

N.M.: Am luat contact cu această rezistenţă în 1983, prin intermediul lui Ion Iliescu. Ne întâlnisem întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită la Walter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contractul între grupul militar al generalului Ioniţă şi grupul civil al lui Iliescu.

– Când s-a pus la cale primul plan de înlăturare a lui Ceauşescu?

– N.M.: În toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate. Unităţile militare care trebuiau să acţioneze au fost trimise la munci agricole. Unii comandanţi au fost trecuţi în rezervă… Deci, cineva juca dublu. Mai târziu, ne-am gândit la un plan-surpriză. Sigur, noi devenisem nişte pisici cu clopoţei şi orice pas pe care îl făceam era cunoscut.

– Existau variante pentru răsturnarea lui Ceauşescu?

– N.M.: Prima variantă era ca planul să fie pus în aplicare atunci când cuplul Ceauşescu nu se afla în ţară. A doua, când erau în ţară, dar se găseau în vizită prin judeţele mai îndepărtate de Capitală. A treia, când se aflau fiecare la locul lor de muncă, iar a patra, când se aflau strânşi în Comitetul Politic Executiv. Ne-am gândit şi la oamenii pe care trebuia să îi contactăm.

– Aţi încercat aceset lucru şi cu generalul Iulian Vlad?

– N.M.: Asta s-a întâmplat mai târziu. Primele contacte le-am realizat cu generali şi ofiţeri activi şi în rezervă din MApN. Unii au trădat. În februarie 1984, am fost supus unei anchete. În 8 martie 1989, mă aflam împreună cu generalul Ioniţă când securitatea a venit să mă aresteze. Nu m-am lăsat arestat şi m-am prezentat personal la Comitetul Central, pe timpul anchetei, m-au confruntat cu doi generali turnători. După acest moment, am continuat penetrarea armatei şi securităţii. Aveam nevoie de cineva care să ne informeze asupra programului cuplului Ceauşescu. Aceest om de mare încredere a fost profesorul Ion Ursu. Stabilisem ca Ceauşescu să fie atras fie la vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi mistreţi la Timiş. Cornel Pacoste, care era prim-secretar la Timiş, a intrat în joc fără rezerve. Pentru acţiune a fost nevoie să atragem în conspiraţie ofiţeri de securitate şi miliţie, şi foarte mulţi activişti de partid. Ajunsesem cu penetrarea Securităţii în rezistenţa militară până la nivel de adjunct de ministru. Iulian Vlad era şeful Securităţii. La armată se afla generalul Milea care fusese informat de ce urma să se întâmple şi de sarcina armatei de a nu deschide foc împotriva poporului, chiar dacă va primi ordin.

– Ce rol ar fi avut armata în strategia pe care urma să o aplicaţi?

– N.M.: Acţiunea trebuia realizată cu ajutorul unui “detaşament de asaltînarmat cu mijloace speciale. Nu urma a se folosi gloanţe, ci nişte capsule care conţineau un drog foarte puternic. Nu doream să curgă sânge. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi prezinte demisia, iar după instalarea noilor organe de conducere ale ţării, Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şi să constituie Frontul Salvării Naţionale.

– Când a apărut pentru prima dată această denumire?

– N.M.din: Ideea iniţierii unui comitet al salvării naţionale a existat încă iarna lui ’80-’85. Se preconiza ca în fruntea partidului, să fie pus Ion Iliescu, iar pentru funcţia de preşedinte era desemnat altcineva.

– Îi puteţi spune numele?

– N.M.: Nu. Este o personalitate şi fără acceptul lui nu-l pot numi.

– Când s-a transformat Comitetul Salvării Naţionale în “Front”?

– N.M.: În 1987. Generalul Ioniţă murise, iar legătura cu domnul Iliescu o ţineam eu. Îi jurasem lui Ioniţă ca planul să fie dus la bun-sfârşit, iar Iliescu să nu ştie nimic până în ultimul moment.

– Generalul Ioniţă nu avea încredere în Iliescu?

– N.M.: Nu pot spune asta, dar există o vorba: “Când te frigi cu ciorba, suflii şi-n iaurt”.

– Cum aţi luat legătura cu genenralul Iulian Vlad? Ştia de conspiraţie?

– N.M.: E o poveste ceva mai lungă. Pe 19 aprilie 1989, mi s-a făcut acasă o percheziţie ticluită de generalul Nuţă, Mihalea şi şeful Direcţiei a IV-a, generalul Gheorghe Vasile. Autorizaţia de percheziţie cât şi reclamaţiile de la dosar erau false, dar acest lucru l-am aflat după revoluţie când ajunsesem ministru al apărării. Pe 17 iunie ’89, am făcut o cerere de audienţă la generalul Vlad. Pregătisem pentru întâlnirea cu Vlad un bileţel pe care urma să îl înmâneze după terminarea audienţei, în care îi propuneam o întâlnire. Spre surprinderea mea, la întâlnire nu a venit Vlad, ci generalul Bucurescu. În 22-23 decembrie 1989, a avut loc ceea ce toţi cunosc acum sub numele de “Noaptea Generalilor”. Am discutat mai multe ore cu Iulian Vlad. Atunci a fost momentul în care generalul Vlad mi-a spus că i-a fost teamă să ia contactul cu mine.

-Domnule general, asupra dumneavoastră planează în continuare suspiciunea că aţi fost agent KGB. Ce puteţi spune în legătură cu acest subiect?

– N.M.: Noi plănuisem ceva, nu? Punând în aplicare acel plan, riscam cu toţii, deci, ne-a fost teamă de sovietici. Noi nu eram sigur că în momentul răsturnării lui Ceauşescu, ruşii nu vor acţiona aşa cum o facuseră în 1968 în Cehoslovacia. Trebuia să ştim clar cu cine vor ţine ei în acel caz: cu Ceauşescu sau cu poporul român? Pentru asta, în august 1987, m-am deplasat la Constanţa în condiţii clandestine, unde m-am dus, incognito, la Consulatul sovietic. Ajuns acolo, le-am prezentat cartea mea de vizită. Au rămas uimiţi: URSS-ul nu se va amesteca în treburile interne ale României; va recunoaşte noile autorităţi, nu se va repeta povestea cu Cehoslovacia. Asta a fost tot. De aici, probabil, prezumţia că aş fi agent KGB. Cert este că în timpul revoluţiei nu s-a recurs la nici un ajutor sovietic care nici n-a fost solicitat. Toţi fac speculaţii pe aceeaşi temă. Şi, ca să se ştie, generalul Guşe (în “Noaptea Generalilor”) nu vorbea la telefon cu nimeni altcineva decât cu ministrul ungar care insista să ne trimită ajutoare.

– Dumneavoastră aţi avut vreun contact cu Moscova?

– N.M.: Da. După ce am fost numit ministru. România făcea parte din ţările semnatare ale Tratatului de la Varşovia şi era firesc să se cunoască situaţia din ţară. La insistenţele lor, i-am informat atunci de toate ciudăţeniile care se petreceau în România. Despre alte intervenţii nu a fost vorba.

– Ce rol a avut domnul Ion Iliescu în planul rezistenţei?

– N.M.: Am spus mai devreme că domnul Iliescu trebuia anunţat numai în momentul debutului acţiunii pentru păstrarea secretului absolut. Cel care a avut un rol deosebit a fost Vasile Patilineţ care trebuia să se ocupe de procurarea materialelor speciale despre care am vorbit. Patilineţ a murit, însă şi, legătura cu furnizorul străin s-a rupt, reluându-se foarte greu. Cel care a contactat din nou furnizorul străin trebuia să transmită prin “Europa Liberă” sau BBC nişte fraze în care să fie incluse şi două combinaţii de cifre şi litere. Toţi cei care ştiau acest lucru trebuia să înveţe aceste două combinaţii. Eu le-am dat şi domnului Iliescu pe un bilet, cu explicaţiile respective, pentru ca acel conţinut să fie învăţat pe dinafară. Urma ca la următoarea întâlnire să-mi dea înapoi biletul, iar dacă se întâmpla ceva trebuia să-l distrugă. La înapoierea biletului, urma să-i explic semnificaţia celor două combinaţii. La o săptămână după aceea, m-am întâlnit în Parcul Circului cu un bun prieten al lui Iliescu şi am rămas înmărmurit că hârtia pe care i-o dădusem lui se afla la acel prieten acasă. L-am trimis să mi-o aducă imediat. Pe urmă am devenit suspicios. Tocmai de aceea nu i-am mai dat lui Iliescu nici un fel de amănunte pentru că nu fusese în stare să păstreze nici măcar secretul unui bilet. Aşa ne-a surprins revoluţia.

– Ce mai puteţi preciza despre organizarea rezistenţei?

– N.M.: Ar trebui să subliniez mai întâi că materialele pe care le aşteptam din străinătate pentru planul nostru urma să sosească în februarie-martie ’90. Faptul că evenimentele au început mai devreme îmi ridică un mare semn de întrebare. În primăvara lui ’90, s-a constituit Frontul Militar Român şi s-a făcut un apel care trebuia să ajungă la “Europa Liberă” prin Stockholm. Cel care urma să-l preia nu a mai venit. S-a găsit o altă soluţie, să fie trimis prin Londra. Apelul n-a mai fost trimis, pentru că începuse revoluţia. Înainte de Congresul al XIV-lea, discutasem cu Iliescu să se întocmească un apel pentru congresmani. Nu am participat la redactarea acestuia. Lumea cunoaşte, însă, Apelul Frontului Salvării Naţionale. După revoluţie am aflat că nu Iliescu îl formulase, ci altcineva (profesor Alexandru Melian).

– Ce mesaje aţi primit înainte de 22 decembrie 1989?

– N.M.: În 16 decembrie, am primit printr-un maior de securitate de legătură, următorul mesaj: “A început în Timişoara şi urmează să se extindă în toată ţara. Sunteţi rugat să nu părăsiţi domiciliul nici ziua, nici noaptea, pentru că viaţa vă este în pericol”. Datorită acestei informaţii am rămas la domiciliu. Nu am putut să iau legătura cu generalul Milea care cunoştea deja faptul că în cazul răsturnării lui Ceauşescu armata nu trebuia să tragă în popor.

– A dat sau nu a dat generalul Milea ordin să se tragă?

– N.M.: Nu. Generalul Milea nu a dat sub nici o formă ordin să se tragă. Cei care afirmă altfel o fac pentru că Milea nu mai este în viaţă şi nu se mai poate proba adevărul. Sunt convins că Milea nu s-a sinucis, ci a fost omorât. Imediat după ce am fost numit ministru, am dat ordin să mi se aducă toate documentele ce aparţineau lui Milea: note telefonice, ordine scrise sau cifrate. Nu s-a găsit nimic. Există însă stenogramele de la şedinţele lui Ceauşescu. La cea din 17 decembrie, Ceauşescu l-a acuzat pe Milea că a trimis efective de armată la Jimbolia după ce chiar el intoxicase armata că vin ungurii peste Transilvania. În 22 decembrie, Ceauşescu l-a acuzat din nou pe Milea socotindu-l trădător de neam. Cei care au deschis foc la Timişoara, Cluj, Sibiu şi Bucureşti, au fost generali şi ofiţeri, veleitari care ştiau că odată cu Ceauşescu vor pica şi ei.

– Ce s-a întâmplat cu aceşti ofiţeri? Au fost judecaţi?

– N.M.: Nu numai că nu li s-a făcut un proces, dar au mai fost şi avansaţi. Din păcate, fără să cunosc adevărul, chiar şi eu am contribuit la avansarea unora dintre ei. Nu-mi explic, cum s-a reuşit să mi se ascundă adevărul. Se pare că adevărul este păstrat mascat undeva.

– Domnule general, continuaţi cu momentul intrării dumneavoastră în revoluţie.

N.M.: În 21 spre 22 decembrie, fiica mea a venit şi m-a rugat să ies în stradă pentru că se trage în oameni nevinovaţi. I-am spus de informaţia primită de la acel maior de securitate şi nu am mai ieşit. Însă, pe 22 decembrie, când am auzit comunicatul de la radio despre sinuciderea lui Milea, nu am mai rezistat, m-am îmbrăcat militar şi am plecat spre Televiziune. Mi-a fost teamă că odată cu moartea lui Milea vor începe răzbunările şi vor trage unii în alţii, mai ales că existau destule personaje care s-ar fi bucurat de o asemenea nenorocire. (N.A.: În textul iniţial, tăiat de către generalul Militaru, acesta afirmase: “Mi-a fost teamă că odată cu moartea lui Milea vor începe răzbunările şi vor trage unii în alţii, mai ales că mai exista un personaj ciudat, generalul Stănculescu al cărui cameleonism este deja proverbial. Afirmarea acestuia personaj în timpul revoluţiei s-a făcut datorită greşelii (în primul rând) generalul Guşe, care a părăsit exact atunci când nu trebuia Ministerul Apărării Naţionale”. Generalul Guşe era cel mai în drept să ia imediat comanda, dar a părăsit Ministerul Apărării Naţionale rămânând în sediul fostului CC toată noaptea de 22 spre 23, exact atunci când nu trebuia.

– Ce s-a întâmplat când aţi ajuns la Televiziune?

– N.M.: Când eu am ajuns acolo, Iliescu nu sosise. Am rugat pe cineva din Televiziune să-l sune şi i-am dat numărul de telefon: 180630. Nu ştiu dacă i s-a telefonat, însă, la scurt timp după aceea, l-am văzut în emisiune. Ne-am întâlnit, ne-am îmbrăţişat… De acolo am plecat la MApN şi apoi la sediul CC unde am rămas toată noaptea. Pe 23 dimineaţa, am plecat acasă doar pentru puţin timp şi m-am întors la Ministerul Apărării, unde am rămas până la 16 februarie 1990.

– Cine au fost oamenii care l-au înconjurat imediat pe domnul Ion Iliescu?

– N.M.: Aici este o ciudăţenie. Chiar eu am rămas derutat de cei care i se alăturaseră. De Brucan şi Mazilu auzisem, însă n-am înţeles cine erau ceilalţi. A apărut, nu ştiu de unde, un bărbos – Gelu Voican Voiculescu şi un altul, Montanu. Tot timpul Iliescu mi-a spus că nu-i cunoaşte. Pe urmă a apărut Petre Roman pe care Iliescu a afirmat că-l cunoaşte şi că este fiul lui Walter Roman, cu care dumnealui se aflase totdeauna în relaţii foarte strânse. Noaptea de 22 spre 23 decembrie, se dăduse pe post proclamaţia şi lista CFSN. Eu nu am fost pus pe acea listă şi nici nu m-am preocupat de acest lucru.

– Ce s-a întâmplat mai târziu?

– N.M.: Am ajuns la MApN unde mi s-a adus la cunoştinţă că şi aici, în timpul nopţii de 22 spre 23 decembrie, se trăsese cu înverşunare. Pot să vă spun că cei care trăgeau spre sediul fostului CC, de pe acoperişul fostului palat regal, îmi sunt cunoscuţi, dar nu este momentul să-i dezvălui. Deci, în 23 decembrie am stat în sediul Ministerului Apărării.

– Au fost nişte acţiuni paralele, conduse de mai multe grupări?

– N.M.: Nu ştiu. Cert este că au existat mai multe forţe care nu puteau fi organizate ad-hoc. Şi vă mai pot spune că terorişti au existat. După cum ştiţi, în 31 decembrie s-au făcut arestările conducerii dumneavoastră. Deşi eu eram ministru şi cei arestaţi îmi erau subordonaţi, aceste arestări s-au făcut pe baza unor ordine superioare, fără ca eu să fiu atenţionat. Cel care a pus în practică ordinul de arestare a fost Gelu Voicanu Voiculescu.

Este Gelu Voican răspunzător de executarea clanului Ceauşescu?

– N.M.: Nu vreau să ies la limitele adevărului şi nici să spun ceea ce nu cunosc. Hotărârea de a avea loc procesul s-a luat în seara lui 24 decembrie, în incinta MApN. Nu am participat la şedinţă. În schimb, ştiu că generalul Stănculescu a organizat totul: elicoptere, tribunal, procuratură. În dimineaţa de 25 decembrie, am fost informat că va avea loc procesul. Nu mai reţin cine m-a întrebat. “Ai ceva împotrivă să se ţină astfel procesul?” Bineînţeles că nu am avut nimic împotrivă. Când s-au întors seara de la proces, Stănculescu mi-a şoptit la ureche: “Am pierdut pachetele”. Era vorba (aveam să aflu mai târziu) de cadavrele celor doi Ceauşeşti. Generalul Stănculescu ne-a propus să privim filmul cu procesul. Personal n-am fost de acord ca acest film să fie dat la Televiziune. Momentul era critic, iar lumea devenise avidă după sânge. Nu ştiam atunci că acel film fusese deja vândut francezilor.

– Domnule general, cum vă explicaţi faptul că fostul sediu al CC nu poartă nici o urmă de glonţ?

– N.M.: Clar este că focul se declanşa numai la căderea nopţii. Nu cred că Iliescu a dat ordin să se tragă. Ordinul a fost dat de cei ce au organizat din timp această reacţie. Oricum, eu i-am văzut pe, hai să-i spunem terorişti, cum trăgeau de pe acoperişul fostului palat regal.

Cunoaşteţi instituţia căreia îi aparţineau trăgătorii?

– N.M.: Da, însă consider că numai Procuratura este aceea care trebuie să clarifice totul. Există declaraţii scrise, înaintate procuraturii de mult timp.

– Ce s-a întâmplat de fapt în faţa MApN în 23 decembrie? Mulţi susţin că dumneavostră sunteţi direct răspunzător de moartea celor de la USLA.

– N.M.: În cabinetul MApN ne adunasem mai mulţi: generalul Vlad, colonelul Ardeleanu erau şi ei prezenţi. Generalul Guşe lipsea, Stănculescu era de negăsit. În acea seară am aflat că USLA are un efectiv de 800 de oameni, alcătuit numai din ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari şi civili. De fapt pe stat erau 795 de oameni, iar încadraţi 779. Dintre aceştia, 757 oameni alcătuiau forţa combativă a unităţii USLA. Din aceştia am aflat că 80 erau plecaţi la Sibiu, cu un Rombac, încă din 20 decembrie, iar 30 se aflau în pază la ambasade. Restul, de 650, după afirmaţiile lui Ardeleanu, se aflau în cazarmă. Atunci a intrat pe uşă generalul Hortopan care ne-a informat că lângă un depozit al armatei din jurul Bucureştiului, asupra căreia se trăgea, a fost prins un subofiţer de la USLA – Popa Ion Stefan. L-am întrebat atunci pe Ardeleanu ce caută un uslaş la acel depozit. Ardeleanu a răspuns: “Poate, din proprie iniţiativă…”. Atunci a venit ideea ca efectivul USLA, cu 600 de oameni, să fie folosit pentru scotocirea blocurilor din faţa ministerului, asupra căruia se trăgea încontinuu. Pentru acest plan s-a dat şi traseul. Pe la Academia Militară şi pe locotenent Emil Bodnăraş urma ca uslaşii să ajungă în spatele blocurilor din care se trăgea şi în nici un caz prin faţa ministerului. Asta a fost tot ce s-a discutat. Ardeleanu a ieşit din birou şi a lipsit două-trei ore. S-a întors după miezul nopţii, răvăşit, şi ne-a informat că cele două blindate ABI au fost distruse şi că oamenii lui sunt morţi, printre care şi locotenent-colonelul Trosca. Atunci am auzit pentru prima oară acest nume. L-am întrebat ce au căutat în faţa ministerului şi de ce au venit doar două blindate în loc de un efectiv de 600 de oameni cât se stabilise. Nu s-a răspuns decât că va cerceta. Colonelul Ardeleanu nu a fost destituit din funcţie şi şi-a continuat activitatea. Afirmaţiile sale din 22 septembrie de la televiziune şi în interviurile acordate sunt numai invenţii.

Când aţi plecat din MApN, pentru prima dată de la acel eveniment?

– N.M.: Pe 26 decembrie. Atunci am văzut în faţa ministerului cadavrele mutilate ale celor de la USLA şi maşinile răsturnate. Si acum mă întreb de ce aceste cadavre nu fuseseră ridicate şi de ce nu s-a ocupat Ardeleanu de acest lucru? Erau oamenii lui pe care i-a lăsat să zacă acolo, mutilaţi, două zile şi două nopţi. Care a fost scopul? Nici eu nu-l ştiu.

-Între colonelul Ardeleanu şi locotenent-colonelul Trosca exista un conflict mai vechi?

N.M.: Vă pot spune că după această treabă a venit la mine şeful Biroului 2 de Informaţii cu o notă în care se sublinia că în sânul acestei unităţi sunt disensiuni. Iată câteva citate din raport: “Colonelul Ardeleanu Gheorghe, şeful unităţii speciale de luptă antiteroristă este comentat negativ de către subordonaţi întrucât în ultima perioadă s-ar fi bucurat de aprecierile Elenei Ceauşescu şi ar fi avut relaţii apropiate cu Tudor Postelnicu şi Iulian Vlad… Anterior i-ar fi sugerat lui Tudor Postelnicu să-i aprobe ca unii luptători din subordinea sa directă să spargă uşile persoanelor care au întocmit scrisoarea celor şase. Este dezavuat pentru abuzurile şi lipsa de respect în relaţiile cu subordonaţii cărora le-am adresat înainte de revoluţie injurii şi ameninţări…” Si aşa mai departe. Pe 9 ianuarie 1990, m-am trezit cu un document în care colonelul Ardeleanu scrie cum a fost dezinformată unitatea pe timpul revoluţiei. Anexa la acest document este un raport cu trei puncte, cu următorul text: “Stimate domnule ministru”. Am reconstituit o parte din dezinformările la care am fost supus în perioada cunoscută… Vă raportez că întors la unitate am stabilit cu certitudine că locotenent-colonelul Trosca, fostul şef de Stat Major din USLA, care a condus cele două echipe de intervenţie şi a murit ştiţi unde, că plănuise să ma lichideze pe mine şi pe colonelul Gherghina Gheorghe, locţiitorul comandantului pentru dotare cu armament şi tehnică de luptă a unităţii. Am clarificat problema şi pentru această etapă, din raţiuni cunoscute, nu este o problemă prioritară. Consider că acest ofiţer a avut legături cu cineva din Direcţia de Contrainformaţii Militare şi cred că planul conceput împotriva mea trebuie să conducă la o clarificare, de la cine a primit acest ordin şi pentru ce? Unitatea acţionează din ordinul domnului General Hortopan şi o asigură împreună cu domnul colonel Zătreanu…” Această anexă a fost scrisă în 08.01.1990. Ardeleanu susţine că Trosca a sosit la MApN pentru a-l lichida. Această afirmaţie ar fi credibilă dintr-un singur punct de vedere şi anume că locotenent colonelul Trosca era îmbrăcat în haine militare (pe dedesubt haine de maior-inginer, iar pe deasupra manta de locotenent colonel de geniu). De aici se poate deduce că Trosca vroia să pătrundă în MApN. Se pune însă o întrebare: dacă Trosca dorea să-l lichideze pe colonelul Ardeleanu, nu putea să facă acest lucru în cazarma USLA? Atunci pe cine trebuia să lichideze? În urma acestor întâmplări pe care vi le-am relatat eu am depus sesizare la Procuratura Militară (scrisoare pentru procurorul general adjunct, şef al Direcţiei procuraturilor militare, intrare nr. 52/C/III/91 din 30.09.1991). Nimeni însă nu a făcut până acum nici cel mai mic pas pentru aflarea adevărului.

În timpul revoluţiei a existat cumva ideea instaurării unei dictaturi militare?

– N.M.: Sigur că da. Au venit la mine destui reprezentanţi ai unor partide nou-înfiinţate care mă sfătuiau atunci să preiau puterea. Nu am făcut-o pentru că nici nu doream acest lucru.

– Credeţi că într-o zi poporul român va cunoaşte adevărul evenimentelor din decembrie 1989?

– N.M.: Singurul organ care ar fi putut să dovedească adevărul este Procuratura. Deocamdată, nu a făcut-o. Cineva are interesul ca acest adevăr să iasă la iveală cât mai târziu cu putinţă. Vă asigur însă că dacă într-o zi îl voi afla eu, cu siguranţă îl va afla şi poporul român.

– Domnule general, aţi părăsit comanda armatei, la cererea dumneavoastră, pe 16 februarie 1990. De ce aţi făcut-o?

– N.M.: Îmi pare rău că n-am făcut-o imediat după 1 ianuarie 1990, când se terminaseră “ostilităţile” cu teroriştii. Pentru a explica motivul, ar fi necesar un spaţiu vast. Poate, nu peste mult timp, poporul va afla adevărul şi în legătură cu această problemă. Are dreptul să-i cunoască, iar eu am datoria să-i spun.

– Vă mulţumesc, domnule general.

– N.M.: Cu deosebită placere şi sper să ne mai întâlnim în cazul în care redacţia dumneavoastră este interesată.

––––––––––––––––
Nota: da click Iliescu afirma: „La inceputul anilor ’80 – am stabilit unele relatii si am avut mai multe intalniri conspirative cu un grup restrans (compus din gen Ion Ionita – fost ministru al Apararii, generalul Militaru si Virgil Magureanu – pe atunci lector la Stefan Gheorghiu…)
Ion Iliescu: „Au existat încercări de a organiza ceva, în vederea răsturnării lui Ceauşescu – cu 3-4 ani înainte, inclusiv discuţii într-un grup la care participa şi generalul Militaru, ca şi fostul ministru al Apărării, generalul Ioniţă, care a murit în urma unui cancer galopant, în iunie 1987. Generalul Militaru, în acea vreme, încercase contactarea unor foşti colegi, generali de la Marele Stat Major (al cărui şef a fost un timp). Aceştia l-au denunţat. El şi generalul Ioniţă au fost şi anchetaţi. Un alt membru al grupului, comandorul Radu Nicolae, a comis, de asemenea, unele imprudenţe şi a fost, la rândul său, reţinut. Drept urmare, grupul s-a destrămat!, 

Îmi puneţi întrebarea – în ce calitate am semnat Decretul din 24 decembrie 1989 privind instituirea Tribunalului Militar Excepţional, întrucât Consiliul FSN „m-ar fi ales – în calitate de preşedinte al său – abia în şedinţa sa în plen din 27 decembrie 1989 –  Acest grup executiv ad-hoc m-a recunoscut, de facto, ca preşedinte, şi m-a şi mandatat să semnez decretul respectiv.”
. By Ion Iliescu 08/02/2008

Ion Iliescu: „Nu cred ca Gorbaciov avea habar de existenta mea.
Aparitia “mea” in Decembrie 1989 nu a avut nimic ocult si nu a fost programata de nimeni! Iar eu nu am venit cu niciun program pregatit anterior.”
Un link la articolul din TIME Magazine, din 26 aprilie 1986, intitulat „Fosilele comunismului Europei de Est”, in care erau luati la rand toti dictatorii din statele „blocului sovietic”. In ce priveste Romania se scria: „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.
–––––––
Eastern Europe Communism’s Old Men
Rumania’s Nicolae Ceaunsescu, 68
, appears to be in failing health, and Gorbachev may already have a protege waiting. He could be Ion Iliescu, 56, who reportedly studied with the Soviet leader in Moscow.

Citeste


Ziua, 14 septembrie 1995

23 comentarii la “Nicolae Militaru: „pot să afirm că o conspiraţie, a cărei intenţie era înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte. în 1983” Se preconiza ca în fruntea partidului, să fie pus Ion Iliescu

  1. Draga Maria S.
    Ai dreptate despre biblioteca virtuala, este ceva normal sa adaugi la un articol istoric si bibliografia asa cum se procedeaza la wikipedia de exemplu, dar bibliografia nu inseamna numai carti, poate sa fie o sursa virtuala de pe intenet. Dar cum zici nici aia care scriu nu menioneaza sursa.

    Dar nu poti sa scrii niste fapte asa din capul tau trebuie ori sursa ori biblgrafia.

  2. ovidiu
    ai grija, mihnea turcitu ti-a furat blogul…sa iei atitudine…pai tu ai brand-ul tau si el il copie ca un nesimtit?

    ilici = kgb = cccp… ce sa mai comentam…

    Urmarim si comentam live alegerile nesimtite din PCR, pardon PSD…detalii la mine pe blog..

  3. Plano10,nu stiu daca ai urmarit la B1TV serialul de dezvaluiri „Adevarul despre Ceausescu” este vorba de masacrul de la Otopeni, toti martorii au aratat cu degetul pe Militaru, dar si cu Trosca care i-a fabricat dosarul lui Militaru ca a fost agent GRU, nici nu-mi trece prin cap sa cred ca este vorba de Stanculescu.
    Totusi un lucru este lipede ca dosarul lui Militaru a disparut asa ca nu sunt probe doar martorii.

  4. Maria. S,
    in primul rand am pus jos „Nota”, daca te uitai atenta dadeai click si gaseai asa cum zici bibliografie, dar nu cred ca un interviu are nevoie de bibliografie.
    Ceea ce s-a demonstrat prin acest interviu este faptul ca acel grup care in 1989 a devenit grupul oficial CFSN a incercat sa deie lovitura de stat inca din 1983, si asta o confirma chiar domnul Iliescu atat pe blogul sau, (vezi jos) cat si la comisia senatoriala, dar Militaru – GRU, a scris detaliat cum functiona grupul conspirativ inca din 1981. Deci in 1989 s-a indeplinit visul grupului care vroia sa-l lichideze pe Ceausescu si sa-l puna pe Iliescu in fruntea Partidului Comunist Roman.
    Iliescu zice si pe blogul sau, si la comisia senatoriala, ca din 1987 Brasov, securitatea il urmarea, pai este normal daca securitatea a aflat despre complotul Iliescu-Militaru-Ionita-Magureanu.
    Despre Militaru si GRU da la „search” pe blogul meu se vei gasi cel putin 3 articole despe Militaru KGB , si GRU.
    Despre Oana Bercaru sa stii ca are o agentie de manechine, eu i-am facut site. Deci o cunosc personal.
    Multumesc frumos si te astept cu bucurie.
    ps. Iliescu intr-un interviu acordat ziarului Adevarul ro, a declarat mi se pare chiar anul asta ca habar n-are pina-n (ziua de azi) ca Generalul Militaru a fost spion GRU sau agent GRU, ciudat, nu ?
    Ovidiu.

    • Deci, in legatura cu bibliografia.Era o cu totul alta idee, nu avea nici o legatura cu interviul lui Militaru.
      Spatiez greu, si ca sa nu-mi fuga ideile si sa pierd ce am scris, am spatiat fiecare alta idee cu // doua bare oblice.
      Ma refeream la faptul ca ma intereseaza bibliografia aparuta dupa 1990, in legatura cu momente, evenimente d in istoria recenta,mai ales acelea scrise de persoane din interiorul armatei, securitatii, CADA, dar si istorici, intelectuali, politicieni, memorialisti etc, incepand cu 1944 si pana in prezent. si nu numai.
      Lucrurile acestea se gasesc mai greu, mai ales in biblioteca virtuala,daca nu ai nume, titluri de carti si notiuni bine structurate pentru a le gasi.
      Si cand le ai ,nu este sigur ca vei gasi autorii, cartile sau ceea ce te intereseaza. In multe privinte informatia este deficitara si te poticnesti chiar la inceput de drum.
      Daca informatia exista, sunt alte impedimente.
      Cercul este in tot cazul vicios.
      Stiu ca la un interviu nu se da bibliografie, desi se pot indica articole care sa ilustreze sau sa anuleze afirmatiile lui Militaru,lucru pe care tu l-ai facut.
      Iti multumesc pentru invitatie, o voi onora si in caz ca nu gasesc ce ma intereseaza, te voi solicita.
      Maria S.

  5. Oana Berbecaru,junioara din fotografii arata bine, sper ca are si ceva in cap, daca nu ghinionul ei. Si ca nu este o mamaligareasa de pe teritoriul carpatin,By, by, by, Maria S.

  6. Avatarurile si mizeriile unei revolutii transformate inlovitura de stat.

    Nu pot sa scriu decat foarte greu, imi face tastatura fite-fite//
    Totusi voi scrie ceva, imi place foarte mult spatiul tau(blogul), as prefera insa cand intru pe el, sa vad ceva pozitiv, cand il vad pe Militaru.Sleahta FSN a anilor 1990 2010, mi se strange inima, pe impuscat sau pe Andreea Banica (bubuie tampenia in capul ei), la fel.
    Ma intereseaza istoria recenta, ca si istoria in general, deci de indata ce voi vedea lucruri interesante, voi citi si voi puncta, in cazul in care voi avea ceva de spus.// Virgil a precizat foarte bine cateva lucruri in legatura cu penibilul agent Gru – corbul, pare-mi-se asta ii era numele de agent.//Mi-ar placea daca as gasi pe blogul tau si bibliografie. Cam ce s-a scris important in acesti douzeci de ani, pentru deconspirarea agentilor (acum aflam despre volodea = tismaneanu, marele analist politic este de fapt, se pare un marsav agent pro-CCR (am scris bine ?), astia asa raman pe viata), despre democratizarea armatei,evenimente, mistificari, manipulari, disparitia armatei romane, controlarea ei de sfere de interese etc..Nu am scris KGB ci SSR, prescurtarea in ruseste, pentru ca stiu ca are alt nume, acum, nu stiu care insa, n-am vrut sa-l tin minte//Si mai regretabil este ca Romania este in prezent condusa tot de persoane aservite Moscovei, si avem sanse putine ca sa scapam de ei, in curantd.// Toti cei care acced la putere, depun juramant de credinta, inainte de alegeri si dupa, la auritele porti ale Kremlinmului. Crin Antonescu n-a facut-o, dar oare o va face ?// Ti-am spus blogul tau imi place, voi reveni de fiecare dat, cand pot, si daca vreau pot.// Am pus doua bare, ca sa marchez aliniatele.//Personajul ales de tine, in pstarea aceasta, nu ma inspira, dar merita sa stim cat adevar s-a putu scoate de la el.// Este limpede ca intre el, si „mai draga”= iii, stiti cine este a intervenit la un momentat dat o ruptura, si Militaru voia puterea absoluta, si a fost eliminat, in plus el a platit si pentru moartea tuturior acelora pe care i-a eliminat, din ratiuni personale sau din ordinul celor pe care i-a servit, in principal pentru moartea lui Gusa.A existat o fractiune a securitatii (? asa gandesc si asa mi se pare ca am si citit) care il detesta si care l-a terminat. Bine au facut.Sa se elimine intre ei marsavii, asa cum fac mafiotii, un spion filo-KGB si nu numai, mai putin, mai mult aer de respirat.//In mod sigur mi-au scapat si unele greseli la scriere, e destul de greu sa corectez.Sa fii iubit, Maria S.//Cred ca am spus ca ma simt pe pagina ta ca acasa, daca am mai spus-o o data nu strica.

  7. Militaru amesteca adevaruri fara importanta cu mari minciuni .
    Generalul a fost agent al Glavnoe Razvedivatel’noe Upravlenie ( GRU ) , Directoratul Principal de Spionaj , serviciul secret al Armatei Rosii .
    Lovitura de stat din decembrie ’89 a fost executata cu sprijinul si participarea directa si nemijlocita a Directiei Informatii a Armatei ( DIA ) serviciul secret al armatei care nu avea nicio legatura cu Departamentul Securitatii Statului ( a nu se confunda cu DIE , Directia Informatii Externe a Securitatii ) .
    DIA , corespondentul GRU al armatei romane , era subordonata Marelui Stat Major si condusa de viceamiralul Dinu .
    Militaru este direct responsabil pentru moartea colonelului Trosca , ofiter care ii cunostea trecutul si participase la urmarirea informativa a acestuia . Vezi dosarele Corbul I si Corbul II .
    Tot din ordinul lui Militaru o subunitate de militie-securitate s-a deplasat de la Cimpina spre Otopeni urmind sa participe la asigurarea aeroportului .
    Ordinul nu are nicio noima , nicio ratiune , fortele subunitatii de militie-securitate nu erau necesare atit timp cit in zona se aflau unitati si mari unitati ale armatei , bine dotate cu tehnica de lupta si care puteau asigura paza si apararea aeroportului .
    Subunitatea este nimicita si tehnica de lupta distrusa .
    Evenimentul de la Otopeni a fost special creat pentru a demonstra Securitatii ca Armata este pregatita sa o faca „tabula rasa” daca nu accepta instalarea noii puteri prosovietice .
    Generalul Vlad , seful Securitatii a inteles mesajul si a transmis imediat ordinul de retragere in cazarmi a efectivelor Securitatii .
    Armamentul si munitia au fost depuse la rastele .
    La inventarierea facuta imediat dupa evenimente nu au fost descoperite lipsuri de armament si munitie .
    Referitor la „institutia statului careia ii apartineau cei care au tras de pe Palatul Regal ” despre care face vorbire Militaru , dar refuza sa o numeasca , institutie careia i-au apartinut de fapt „teroristii revolutiei” , aceasta este nimeni alta decit Directia Informatii a Armatei , DIA …
    Imediat Securitatea este transferata la Ministerul Apararii Nationale in subordinea directa si nemijlocita a acestui agentu sovietic , l-am numit pe Militaru .
    Sub directa indrumare a lui Militaru se produce epurarea necesara pentru a se putea sterge urmele sovieticilor din complotul din decembrie , dar si cosmetizarea liderilor noii puteri , lideri arondati direct sau indirect cu totii sovieticilor .
    Militaru este indepartat de la conducerea Ministerului Apararii Nationale la presiunea exercitata de catre tinerele cadre din CADA (Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei ) si nu pleaca de bunavoie asa cum spune neispravitul .
    Unul dintre membrii CADA , pilot si membru al unei unitati de vinatoare-bombardament ii spune lui Petre Roman care nu vroia sa cedeze si sa-l schimbe pe Militaru , cu prilejul unei intilniri a acestuia cu mambri CADA : „Domnule prim ministru , vreti sa va aratam cum functioneaza un aparat de lupta pe aceasta cladire ?” …
    In urma actiunii , Militaru este retras de la MApN si Stanculescu devine noul ministru aici .

    • Virgil,
      am scris despre chestea asta cateva articole le poti gasi.
      In orice caz complotul impotriva lui Ceausescu era planuit deja pentru 1983, chiar si Iliescu confirma conspiratia vezi jos de tot la „note”

    • Bine punctat, @virgil.
      As mai adauga ca DIA era in subordinea M. St .Major condus de g-ral Guse.
      Diversiunea cu teroristii nu cred ca i-a apartinut lui Militaru intrucat el a preluat fraiele dupa lansarea operatiunii de spalare a imaginii comandantilor armatei implicati in represiunea de la Timisoara si Bucuresti.

  8. Nu a mai trait sa spuna si cum a vrut sa dea o lovitura militara in februarie 1990 prin care sa-l rastoarne pe Iliescu si sa instaleze un guvern prosovietic condus de „un organism de partid si de stat”…ala care suna ca dracu`, cum zicea Petrica…Roman.

    • Plano10 de-aia a murit, ori a platit cu viata, dar hai sa lasam chestia asta la o parte, jos, jos, am adaugat la „nota” doua surse in care de-fapt Ion Iliescu chiar confirma cele spuse de Militaru, EXACT.

  9. Ion Iliescu:„Acest grup executiv ad-hoc m-a recunoscut, de facto, ca preşedinte, şi m-a şi mandatat să semnez decretul respectiv.”
    (pe 24 decembrie 1989)

    Intrebarea mea este cine a mandatat acest grup (CFSN)? Poporul, a fost referendum? deci nicio calitate legala nu avea Iliescu in aceea vreme.
    Despre Interviul lui Militaru („complot”) domnul Iliescu confirma vezi jos la „nota”.

  10. Beta,
    Am adaugat o „nota” care confirma ce zice Militaru!
    sunt de-acord cu tine 100% am scris si despre Trosca anul trecut el l-a descoperit pe Militaru ca a fost agent rus.
    despre complot sunt inca vre-o trei care au declarat la comisia senatoriala despre acest plan adica complot.
    Toata armata stia ca Militaru a fost agent rus iar Iliescu n-a stiut, pai impreuna au pus la cale comploturile impotriva lui Ceausescu.
    Dar si Iliescu recunoaste ca a avut legaturi cu Militaru,Walter Roman, Magureanu etc inca din 1981

  11. Nu am inteles atacurile la cine ? Ce pot sa spun este din putinul pe care ni s-a dat voie sa-l cunoastem , este ca nu am incredere in tot ce a declarat Militarul Viata mi -a dat posibilitatea sa cunosc locotenenti de la CADA, si pe fratele locotenentului Trosca care a fost omorat la comanda. Si astazi treneaza aflarea adevarului cerut de familie, procesul inca nu este incheiat. Victor Stanculescu este o victima nu un cameleon cum a fost numit. Generalul Gusa nu a murit nici el de boala de care s-a spus ca suferea ci i-a fost indusa in mod special de catre agenturile vorba raposatului rusesti asta fiind specialitatea lor. Sa nu uitam cum a murit Gheorghe Gheorghiu Dej de acelasi lucru dupa ce a venit de la rusi. Am citit un serial privind asa zisa noastra revolutie, in ziarul Adevarul. Din punctul meu de vedere mi s-a parut mai documentat si inclinat mai mult spre adevar.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s