Instanţa:Traian Băsescu a săvârşit un act de violenţă fizică” asupra unui minor la mitingul din 2004. Deci nu a fost vorba de „minciună şi trucarea unor filmări”. VIDEO


Deci nu a fost vorba de „minciună şi trucarea unor filmări”.
Magistraţii Judecătoriei Sectorului 1 au ajuns la concluzia că preşedintele Traian Băsescu a comis acte de violenţă asupra copilului pe care l-ar fi împins în campania din 2004, dar că dezvăluire făcute în acest sens de omul de afaceri Dinu Patriciu, în campania electorală din 2009, i-ar fi creat un prejudiciu de imagine şefului statului

„Scopul declaraţiei lui Dinu Patriciu nu a fost dezbaterea unei chestiuni de interes public, ci cauzarea unui prejudiciu de imagine apt să influenţeze rezultatul scrutinului electoral”, au arătat magistraţii.

„Ţinând cont că prin verbul a împinge se înţelege şi a îmbrânci, instanţa reţine că reclamantul (Traian Băsescu – n.r.) a săvârşit un act de violenţă fizică asupra minorului aflat în public, la mitingul electoral din 2004”, arată judecătorii în motivarea deciziei prin care i-au dat câştig de cauză preşedintelui Băsescu în litigiul avut cu Dinu Patriciu.

Instanţa a mai subliniat că „nu este învestită cu o acţiune având ca obiect tragerea la răspundere a reclamantului (Traian Băsescu – n.r.) pentru această faptă săvârşită în septembrie 2004”.
Preşedintele României a câştigat procesul cu omul de afaceri Dinu Patriciu legat de trucarea filmuleţului din campania electorală din 2009 în care era acuzat că a lovit un copil.

Judecătoria sectorului 1 a admis acţiunea formulată de Traian Băsescu şi l-a obligat pe Dinu Patriciu la plata a 0,5 lei daune morale, precum şi la publicarea deciziei în două publicaţii cu tiraj naţional. Sentinţa poate fi atacată cu recurs la Tribunalul Bucureşti.Dosar nr. 42195/299/2009 Sentinţa Civilă nr. 17975/2011

Şedinţa publică de la 19 Octombrie 2011
Instanţa constituita din:
PREŞEDINTE: V. G.
GREFIER: D. A.
II. SOLUŢIA INSTANŢEI
42. Referitor la primul aspect, instanţa reţine că pârâtul a recunoscut săvârşirea faptei, respectiv că a afirmat despre reclamant în cadulul emisiunii „Ora de foc”, difuzată de postul de televiziune Realitatea TV, în seara zilei de 25 noiembrie 2009, că a lovit un copil. Considerând ca această premisă a raţionamentului probatoriu este stabilită dincolo de orice dubiu, instanţa nu va mai analiza probele existente la dosar cu privire la existenţa faptei săvârşite de pârât.
57. În temeiul probelor arătate mai sus şi ţinând cont că prin verbul „a împinge” se înţelege şi „a îmbrânci” (conform DEX, ediţia 1998), instanţa reţine că reclamantul a săvârşit un act de violenţă fizică asupra minorului aflat în public, la mitingul electoral din 2004. Sub acest aspect, instanţa subliniază că nu este învestită cu o acţiune având ca obiect tragerea la răspundere a reclamantului pentru această faptă săvârşită în septembrie 2004
Vezi aici motivarea instanţei!


Court ruling: Basescu committed an act of physical violence against a child at 2004 election rally

Traian Basescu President of Romania is guilty of having committed an act of physical violence against a child who was in the audience at an election rally in 2004, the Sector 1 Judge Hall’s motivation reads, according to Mediafax. The court ruled that the statement made about the incident by the head of state during a TV show has the value of a verbal extra-judiciary confession, Mediafax writes.

On October 19, Basescu won a favorable ruling from the Sector 1 Judge Hall, in his libel case against businessman Dinu Patriciu. Basescu asked for one leu in damages for “: lying and fixing footage,” following the publication of a video which seemed to show the president hitting a child at a 2004 election rally.
The court accepted Basescu’s action and ordered Patriciu to pay 0.5 lei in damages. The court said in its motivation that the president’s statement that he only “shoved” the child aside has the value of a “verbal extra-judiciary confession.” Moreover, the court said that by shoving the child, Basescu did commit an act of violence against the child.
On November 26, 2009, daily Gardianul published a video that allegedly shows Basescu punching a child in the face during an election rally. Patriciu was saying on Realitatea TV, on the same day, that at that election rally in 2004, President Basescu punched the child twice, once in the stomach and then in the face, as the footage showed. Patriciu insisted that it was not him who released the video to the media.

Cine a dat lovitura de stat in 21-22 decembrie 1989? Securitatea? Armata? Ion Iliescu? Vezi aici adevarul!

Uşa de la CC nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.

Dumitru Burlan: Ştiam din 1987 că Ion Iliescu va fi succesorul lui Nicolae Ceauşescu. Primul care a folosit cuvântul „terorist” a fost Ion Iliescu. Pe 22 decembrie, la ora 16.55, Iliescu a ieşit în balconul de la CC şi a spus că „teroriştii” lui Ceauşescu trag în oameni”.

Dumitru Burlan, care se ocupa contrainformativ cu securitatea familiei prezidenţiale, confirmă că Securitatea a anticipat căderea lui Ceauşescu şi a contribuit la asta. Mai mult, colonelul Burlan relatează o întâmplare de o importanţă deosebită. El susţine că superiorul său direct, generarul Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V-a a Securităţii, discuta cu alţi capi ai Securităţii despre înlăturarea dictatorului.

„La 3 decembrie 1989 ­m-am dus cu nişte casete audio la generalul Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V-a. Am avut următoarea convorbire cu el. I-am spus: «Tovarăşe general, mă cunoaşteţi de 22 de ani, ­v-am executat tot timpul ordinele. Am o rugăminte. Vreau să mă schimbaţi din acest colectiv sau din Direcţie. Am acasă trei copii şi nu vreau să fiu acuzat de trădare. Fapt pentru care v-am adus patru casete şi un casetofon la care să le ascultaţi. Ascultaţi casetele şi luaţi măsurile ce se impun». El n-a luat casetele. Mi le-a dat înapoi. Şi a zis: «Bine, Burlane. Du-te, şi de acum încolo vii tot la mine să-mi raportezi. Asta până la 1 ianuarie. Că după aia o să vezi tu». Ce concluzie să trag eu când aghiotantul lui Ceauşescu spune o treabă ca asta?”

Întrebat ce se afla pe casetele audio, Burlan răspunde senin: „Pe casete erau convorbiri între generalii Neagoe, Stănculescu (prim-adjunct al ministrului Apărării), Nicolicioiu (şeful unităţii de contraspionaj UM 0110, supranumită şi „unitatea anti-KGB”) şi alţii. Complotau cum să facă. Puneau la cale. Spuneau lucruri cu privire la cum să scape de Ceauşescu, care s-au regăsit ulterior în cursul evenimentelor.

Generalul Marin Neagoe, care în decembrie 1989 era şeful Direcţiei a V-a a Securităţii (Direcţia de protecţie şi pază), a dat o declaraţie în faţa Comisiei „Decembrie ’89”:

„Eu luasem măsuri de dimineaţă, pentru că ştiam că lumea va veni şi că se va întâmpla ceva când vor veni oamenii care voiau să intre în Comitetul Central. Pe 22 dimineaţa am chemat oamenii mei şi le-am spus să nu tragă şi să lase oamenii să intre. Când am dat acest ordin, dimineaţa la 7, eu ştiam că vin întreprinderile peste noi”

Eugen Neagoe
fost şef al Direcţiei a V-a a Securităţii

Ştefan Andrei, care în 1989 era viceprim-ministru al Guvernului României, confirmă faptul că Securitatea era la curent cu mişcările de pe platformele industriale din dimineaţa de 22 decembrie 1989. În acele momente, Andrei se afla în clădirea Comitetului Central.

„La un moment dat, în dimineaţa de 22 decembrie, Gheorghe Raţiu, un ofiţer din Direcţia I a Securităţii, i-a spus lui Ceauşescu că vine o coloană de la 23 August. Ceauşescu a zis: «Vin muncitorii mei să mă apere!». La care ofiţerul i-a răspuns: «Nu, nu. Vin să ceară plecarea dumneavoastră». Aia a fost o mare lovitură pentru Ceauşescu”.

Stenograma şedinţei CPEx al CC al PCR din 22 decembrie 1989, ora 10.00.
Nicolae Ceauşescu:  Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga ţară. Aceasta este conform Constituţiei şi este dreptul preşedintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteţi de acord?

Constantin Dăscălescu: Eu m-am ridicat în picioare de la început.

Elena Ceauşescu: Dacă eşti de acord cu starea de necesitate?

Constantin Dăscălescu: Altă soluţie nu mai există.

Nicolae Ceauşescu: Atunci, să acţionăm!

Constantin Dăscălescu: Dacă aceştia au pus mâna pe arme, i-au dezarmat pe militari, ce or să facă?

Silviu Curticeanu: Or să tragă. Tragem şi noi! Crezi că au luat armele ca să se uite la noi?

Gheorghe Rădulescu: Din informaţii, coloanele de muncitori au pornit către centru şi trebuie luate măsuri ca să fie evitată vărsarea de sânge.

Constantin Dăscălescu: Am fost şi voi fi alături de dumneavoastră până crăp, dar cred că trebuie să chibzuim dacă tragem în muncitorii cinstiţi.

Ion Radu: Am fost şi aseară, şi acum dimineaţă în zone diferite. Situaţia este deosebit de gravă. Au plecat în masă din fabrici.

Suzana Gâdea: A fost totul organizat.

Ion Radu: Ministrul Vlad spune că, izolat, mai sunt nişte grupuri de militari dezarmaţi.

Elena Ceauşescu: Nu este timp de poveşti.

Ion Radu: O parte din muncitori sunt înarmaţi.

Tudor Postelnicu: Faţă de ceea ce s-a pus în discuţie, ridic şi eu o problemă. Am înţeles de ieri că împotriva muncitorilor nu se va trage. Avem acum această situaţie creată şi noi suntem convinşi că nu muncitorii cinstiţi sunt aceia care vor deschide focul, ci lepădăturile şi pleava. Împotriva acestora nu trebuie să fim indiferenţi.

Ion Dincă: Dacă aceştia dezarmează Armata noastră şi vor să intre în sediu?

Iulian Vlad: Armata nu se lasă dezarmată.

Constantin Dăscălescu: Cei care sunt trădători s-au lăsat dezarmaţi.

Nicolae Ceauşescu: Sigur că nu putem trage în muncitori. Noi suntem reprezentanţii muncitorilor şi nu putem trage în muncitori, dar sunt şi lichele.

Elena Ceauşescu: Cine se lasă dezarmat este ticălos!

Constantin Dăscălescu:Vom vedea dacă masele vin liniştite, dar dacă vin cu arma în mână, atunci să se tragă în ei.

Ion Dincă: Acest ordin mai trebuie transmis o dată.

Tudor Postelnicu: În condiţiile în care se deschide focul împotriva Armatei, aşa cum este prevăzut în Constituţie, atunci se deschide focul.

Nicolae Ceauşescu: Aveţi altă părere?

Paul Niculescu-Mizil: De ce la fabrici activitatea noastră nu s-a simţit?

Nicolae Ceauşescu: Trădătorul Milea este de vină şi probabil mai sunt şi alţii.

Silviu Curticeanu: Acum nu avem timp de pierdut.

Nicolae Ceauşescu: Trădătorul Milea a plecat de aici şi s-a sinucis. I-am spus să se ducă să dea ordin să aducă unităţile militare şi el s-a sinucis. A intrat în sala de comandament şi s-a sinucis şi atunci reiese clar că tot timpul a sabotat şi, de fapt, a acţionat împotrivă, a făcut tot ce se cunoaşte. Noi am hotărât că împotriva intereselor ţării nu există înţelegere.

Manea Mănescu: Cine îi ia locul?

Constantin Dăscălescu: Are grijă şeful statului.

Nicolae Ceauşescu: L-am chemat pe primul adjunct şi este deja la dispoziţia mea. Lucrează aici.

Suzana Gâdea: Eu am văzut aseară nişte tineri neînarmaţi. Puteau fi luaţi, pentru că atunci când a început să se tragă, au fugit. Acum trebuie să avem şi noi bâte să ne apărăm.

Nicolae Ceauşescu: Ce facem?

Iulian Vlad: Procedăm cum aţi spus.

Tudor Postelnicu: Aşa facem.

–––

Iulian Vlad la ora 10.35, l-a tradat pe Ceausescu. La ora 10.45 Iliescu numai era urmarit de securitate.

Iulian Vlad: „Da, sigur, prin comandantul trupelor, ca sa deschida portile de la Radio si Televiziune, ca sa permita demonstrantilor sa ajunga acolo”.

La ora 13.30, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică, în care se menţiona: „Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi cu calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare”. Într-o altă notă telefonică, generalul Stănculescu preciza: „Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale”. Astfel, generalul Stănculescu a preluat asupra sa prerogativele Comandantului Suprem, care, potrivit Constituţiei aparţineau Preşedintelui Republicii Socialiste România.

La ora 10.07, generalul Stănculescu a ordonat tuturor trupelor militare să se întoarcă în cazărmi. A fost primul ordin al lui Stănculescu în calitate de ministru al apărării, contrar ordinului comandantului suprem.

La ora 11.30 Stanculescu il sfatueste pe Ceausescu sa plece cu un Elicopter
Stănculescu: „Știam că sovieticii au decis să scape de Ceaușescu“

Generalul Stănculescu: “La 13:30 am hotărât răsturnarea lui Ceauşescu de la putere”
Stănculescu: „Am încredinţat puterea lui Iliescu pentru că în toată presa internaţională, cât şi la Europa Liberă şi Vocea Americii, Iliescu era dat drept succesor al lui Ceauşescu”

După trei ore de la preluarea puterii, Stănculescu intră în contact cu Ion Iliescu. “La ora 13.40, Iliescu îl sună pe Stănculescu la minister şi stau de vorbă 15 minute.
______

Iulian VLAD Ilie VERDETsi Vasile VALCU guvern de 22

Iulian VLAD Ilie VERDETsi Vasile VALCU guvern de 22

Primul grup de revolutionari ajunge la Televiziune in jurul orei 11:15, ceea ce inseamna cel putin trei sferturi de ora inainte de evacuarea lui Ceausescu din cladirea CC. Persoanele civile care au constituit micul grup sosit la Televiziune, intre care se aflau Mihai Voicu, un cetatean cu numele Cherpec si o domnisoara cu prenumele Mihaela, intentionau sa convinga conducerea Televiziunii sa transmita informatii si, eventual, imagini in tara despre ceea ce se petrece la Bucuresti, adica revolta populara. La acea ora, Televiziunea tocmai transmitea a doua oara comunicatul cu „tradarea” lui Milea. La poarta Pangratti, micul grup este respins de reprezentanti ai Televiziunii, care ii cere sa paraseasca incinta, insa gasesc intelegere – in mod surprinzator pentru ei, ca neavizati – din partea trupelor din paza cladirilor, in persoana locotenentului-major Mihai Ditiu. Revolutionarii nu stiau ca timp de o ora intregul efectiv al Armatei 1 si al Militiei Capitalei primise ordine repetate de a parlamenta cu orice grup civil aparut in perimetrul unitatilor militare sau al obiectivelor aflate sub misiune. In timpul emisiunii Dan Diaconescu in direct din seara de 5.12.2004, de la postul de televiziune OTV, inginerul Nicolae Stanciu, fostul director tehnic al TVR, a afirmat ca „exista o cortina electronica cu care se oprea emisia la tv, daca se dorea. Generalul Ghita (comandantul trupelor de Securitate si Militie – n.a.) a dat dispozitie sa nu se traga, a dat jos mitralierele de pe TV cu o ora inainte de venirea revolutionarilor”. Informatia este confirmata de generalul Iulian Vlad
Primul grup de revolutionari ajung
Iulian Vlad, a spus într-un memoriu adresat lui Iliescu: „Într-adevăr, pe dictatorul Ceauşescu l-am trădat
Gheorghe Goran, fost şef al Securităţii Municipiului Bucureşti – Comisia Senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, reaudierea din 4 mai 1994)”Ştiam că gen. Militaru avea întalniri cu Măgureanu, Iliescu, Ioan Ioanid în parcul Tineretului, rezulta că vor să facă ceva împotriva lui Ceauşescu. Mulţi dintre actuali disidenţi au fost informatorii noştri.
Securitatea era foarte bine organizată . Inclusiv foştii deţinuţi politici ca şi oamenii simpli erau mandri că sunt cunoscuţi cu un ofiţer de Securitate! Era o cinste pentru ei, apoi ăştia, informatorii, erau şi ajutaţi –aveau avantaje.
„Securitatea a fost deturnată de la munca de securitate! Am fost puşi să facem pande etc. deoarece cuplul dictatorial nu mai era iubit de noi. Poate Ceauşescu a fost trădat şi din interiorul PCR. Noi am cheltuit mari sume de bani pt Mazilu să se promoveze interesele în străinătate şi el era de fapt trădător!

Sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv. la fel cum, începând cu ora 10.07, gen. Stănculescu îndepărtează blindatele din Piaţa Palatului şi opreşte trupele proaspete chemate de tandemul Ceauşescu-Milea pentru a face “mişcarea populară” una cu pământul. Aşa a trecut nestingherită “mişcarea populară” a dlui Iliescu prin cordoanele dispozitivului militar de apărare al CC şi nu a găsit în faţa clădirii nici picior de militar.

Aşa au ajuns protestatarii liber în Piaţa Palatului şi tot ca urmare a ordinelor gen. Stănculescu
–––––––––––––––––––
Dintre 10.07 şi 10.35 “Armata a fraternizat cu populaţia”, “a trecut de partea poporului” etc.
………………………………………………..
Iulian Vlad a declarat in fata comisiei senitoreale: „‘Apoi, alt ordin am dat în 22 dimineaţa, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, col. Ardeleanu, Nae (adjunctul lui Neagoe, pentru că pe Neagoe nu l-am găsit), Ghiţă. Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul. Ceauşescu, venind de pe balcon când a fost huiduit şi s-au aruncat cu pietre nu a mai intrat în birou ci s-a îndreptat direct la lift”
Părerea mea e că Ceauşescu nu mai era cel vechi. În ultima săptămână a emis nişte acte în mod inexplicabil. Avea o memorie uluitoare, era perspicace, dar în ultimele luni măsurile luate de el erau aberante: de exemplu, la congres jumătate din CPEx trebuiau schimbaţi! La fel (…) 16 – el ştia precis că cei care au ieşit nu sunt huligani…

Altă greşeală: plecarea în Iran. Apoi, influenţa negativă a consoartei sale. Eu îi dădeam zilnic buletine de informare – cele scrise de mână pe care i le dădeam! L-am informat despre tot ce se întâmplă în jur! Eu vedeam că România nu poate ocoli celelalte ţări socialiste. Zona cea mai sensibilă era în Transilvania.Din ce s-a vorbit la Moscova am luat cunoştinţă indirect, prin informaţiile externe.”
Gen. Militaru nu era agreat de ceilalţi comandanţi. Pentru mine gen. Militaru a fost şi rămâne un om suspect în privinţa loialităţii faţă de ţară.Cornel Nisipeanu poate fi considerat un dizident autentic, am auzit că lucrează aici la Senat. Nu dacă găseam oricare din greşelile făcute de gen Militaru atunci, eram precis condamnat la pedeapsă capitală. Gen. Logofătu, care trebuia să fie succesorul meu este de aceeaşi formaţie şi format ca gen Militaru. A fost reprezentantul României la Tratatul de la Varşovia, apoi la Academie. (Stănculescu avea un comportament total contradictoriu). Apoi prezenţa lui Militaru a fost catastrofală, dădea ordine aberante. Jula dădea ordine aberante. Era o stare de confuzie generală. De aceea s-a întâmplat omorurile la M. Ap. N la Otopeni etc. Dar toate astea nu exclud existenţa unei acţiuni de diversiune organizată. Cred că o dovadă e şi acel „război electronic”.
Iulian Vlad
Adjunctul fostului şef al Departamentului Securităţii Statului general Bucurescu Gianu: Pe 22 decembrie 1989 Iulian Vlad a cerut ca, în caz că presiunea mulţimii creşte, să dăm voie oamenilor să intre în sediul fostului CC al PCR. Pe Mazilu îl cunosc de prin 1950. Este şi dotat dar are şi dereglări psihice.
Gianu a fost cel care s-a ocupat de aplicarea planului “Orient”, care constituia ansamblul de măsuri amănunţite cu privire la asigurarea securităţii şefului statului pe timpul evenimentelor interne şi externe la care participa acesta în decembrie 1989, începånd cu vizitta de la Moscova din 4 decembrie şi terminand cu vizita şi întoarcerea preşedintelui Ceauşescu în/din Iran (18- 20 decembrie). Asta înseamnă că el a fost cel care a decis ca aeronava cu care Nicolae Ceauşescu a plecat în Iran să fie însoţită pentru prima oară de cand Ceauşescu devenise preşedinte, aşa cum a dezvăluit secretarul personal al lui Ceauşescu, Mihai Harjeu, de două avioane de vanătoare. Tot Bucurescu Gianu a fost cel care s-a ocupat de securitatea mitigului din Piaţa Palatului, din 21 decembrie 1989, miting organizat la sugestia fostului primar al Capitalei, Barbu Petrescu. Adjunctul generalului Iulian Vlad descrie şi ordinele directe primite atunci de la Iulian Vlad, dar confirmă şi fapttul că Laszlo Tokes era plătit de serviciile maghiare de spionaj.
Din exterior veneau informaţii, la radio-televiziunea ungară, măsuri împotriva romanilor. Era clar că în localităţi din jurul graniţei era un lagăr pentru refugiaţi romåni de unde erau retrimişi ilegal peste graniţă indivizi romani pregătiţi. Au şi fost prinşi la Satu Mare şi Timişoara asemenea indivizi cu misiunea de a lua legătura cu cei din interior. Gen. Nicolicioiu şi Centrul de Informaţii Externe pot da lămuriri suplimentare.
În 16 decembrie 89 am fost chemat la cabinetul gen. Vlad unde era convocat şi gen. Macri şi alţi ofiţeri superiori şi am fost informat că la Timişoara au apărut lucruri curioase: demonstraţii, spargeri de geamuri. S-a luat măsura să plece acolo gen. Macri, col. Teodorescu şi încă un ofiţer de la Informaţii Interne. Teodorescu de la Informaţii Externe a fost trimis pentru că se semnalau deplasări ale unor diplomaţi în zonă, prezenţa unor turişti, în special URSS, grupuri de turişti cu maşini Lada etc. Delegaţia a plecat cu sarcina clară de a sprijini securitatea locală în culegerea de informaţii dar să nu se angajeze în acţiunile de stradă. Despre trupele de securitate care nu lucrau cu organele de informare nu ştiu amănunte. Şeful securităţii din judeţe avea doar munca informativă. Macri raporta informaţiile generalului Vlad. La Vlad s-au concentrat informaţiile, nu se mai raporta prin noi, adjuncţii, lui Vlad.

În clipa cand mitingul s-a spart– eram în faţa balconului- am recepţionat ţipete, un vuiet ce mi s-a părut că vine de la megafon- vuiet ca la cutremur- şi un val de împingeri în faţă dinspre palat. Valul s-a retras apoi. Am auzit un zgomot dar am crezut că s-a desprins un megafon şi-a căzut. Ulterior am auzit că s-a aruncat o petardă. Dar anterior apăruseră ţipetele de femei şi busculada aceea. Apoi lumea s-a dispersat, dispoziţiile de la capăt s-au pulverizat, materialele de propagandă au rămas pe jos,călcate în picioare, efectivele erau adunate la Athenee Palace- le-am trimis la unitate. Terminandu-se mitingul, misiunea mea s-a terminat, n-am mai fost implicat în nimic. Mi s-a spus că femeile au ţipat pentru că au fost înţepate. Sus pe clădirea Consiliului De Stat erau oamenii Direcţiei a V-a. La etajul I- la bibliotecă într-o sală era o echipă tehnică de comunicaţii – prin ei comunicam între noi, centrala şi liniile telefonice. Direcţia a V-a avea sediul în clădirea de alături. Am plecat şi eu sus la legăturile telefonice –nu am primit nicio informaţie concretă. Am coborat, Postelnicu m-a întrebat “ce s-a întamplat?” – că trebuie să raporteze. Am întrebat şi eu dar nimeni nu mi-a raportat ceva deosebit, mai mult decat ceea ce am perceput şi eu personal.
Curios, n-am fost solicitat de şefii mei să raportez. Ulterior am auzit că Ceauşescu m-a destituit după ce au aflat că eu răspundeam de organizare mitingului- dar nu sunt sigur. Am plecat la hotel Bucureşti, restaurantul Grădiniţa, Piaţa Romană, să văd ce se întamplă pentru a putea raporta dacă voi fi întrebat.
Colonel Gheorghe Goran, fostul şef al Securităţii Municipiului Bucureşti:
Lenea activiştilor de partid, care fuseseră obligaţi să înfiereze în colectivele de oameni ai muncii din întreprinderi, revolta de la Timişoara. Astfel, şedinţele de partid fiind foarte costisitoare, s-a decis că mai bine este să fie adunaţi toţi oamenii muncii într-un singur loc şi să se facă o singură şedinţă! Ideea aceasta “genială” i-ar fi venit primarului de atunci al Capitalei, Barbu Petrescu. “Îi ademenim pe toţi la un loc şi scăpăm să organizăm atåtea şedinţe!” – ar fi spus primarul. Cum, la conducerea statului, prostia era la ea acasă, ideea lui Barbu Petrescu a fost pusă imediat în practică. El confirmă teoria privind diversiunea prin care s-a creat busculada la miting, folosindu-se cozile ascuţite ale pancartelor, cu care au fost înţepate, “în fund”, zice Goran, femeile aflate la manifestaţie. Adaugă însă că autorii diversiunii ar fi venit cu trenul în Bucureşti, de la Timişoara, în noaptea de 20/21 decembrie.
– În noaptea de 20-21 decembrie am primit informaţia că au venit, cu trenul de noapte, indivizi din Timişoara. Apoi am văzut oameni care înţepau femei pentru că ele zbierau pentru a provoca dezordine la miting şi am văzut un microbuz cu aceste pancarte care aveau manerul prevăzut cu un cui pentru împuns
–––––––––––––––––-
Faptul că dnul Iliescu nu ştie cine a generat fenomenul terorist, deşi domnia sa a fost preşedinte al României timp de 11 ani fără să ne dea un răspuns, nu înseamnă că fenomenul nu a existat şi nu a avut nişte autori. Care, între altele, i-au ţinut la respect şi pe dânşii, sub mesele de la Televiziune sau de la MapN. Istoricul trebuie să caute răspunsul în locul celui care timp de 11 ani a avut serviciile secrete, întregul aparat de stat, Justiţia şi Procuratura pe mână. În aceste condiţii, formularea de ipoteze este firească.

Iliescu trebuie să înţeleagă faptul că a ajuns la putere cu ajutorul Armatei, a lui Stănculescu şi a ministerelor de forţă, în primul rând (şedinţa de la MApN din 22 decembrie ora 16.00), şi apoi a fost legitimat provizoriu ca lider de disidenţii comunişţi şi opozanţii de tip Doina Cornea, Tokes, Blandiana, Pleşu, aflaţi la prima şedinţă a CFSN din 27 decembrie 1989, când s-a hotărât ca ţara să fie condusă de un Biroul Politic, în frunte cu Ion Iliescu. El a reprezentat atunci, fie că unora nu le convine, o garanţie pentru Marile Puteri implicate în răsturnarea lui Ceauşescu, că persoana anunţată ca succesor a ajuns la putere. Nu era altul.

Ion Iliescu nu avea nici o autoritate sa infiinteze Tribunalul exceptional (…) Executia sotilor Ceausescu se inscrie in categoria istorica a asasinatului politic pe timp de revolutie (sau in fapt revolutionar), lucru pe care l-a confirmat si celebrul jurist francez Badenter la postul de televiziune France 3″

gen. Stanculescu: „dupa evacuarea lui Ceausescu din CC 22 decembrie 1989 ora 12:08, a fost nevoie de atitea morti pentru ca sa fie executati Ceausestii. De ce ? intrebati-l pe Ion Iliescu

(interviu pentru DER SPIEGEL din data 20 septembrie 2009).
IMPORTANT
* Marea Britanie a dat un semnal direct securitatii romane in data de 19 decembrie 1989 “este momentul ca securitatea romana sa treaca la actiune pentru a indeparta regimul lui Nicolae Ceausescu”
Iulian Vlad l-a contactat pe Milea si i-a cerut sa aterizeze avionul fortat , avionul cu care se intorcea Nicolae Ceausescu din Iran la Mihail Kogălniceanu urmand sa fie gazduiti la unitatea Vasile Lupu, Milea a raspuns, nu, nu acum, este in pregatire.

Pe 21 decembrie 1989 Ion Iliescu s-a dus intr-un loc, si solicitat celor doi ofiteri de securitate sa-l insoteasca la televiziune.

Pe 21 decembrie, în jurul orei 20.30, Ceauşescu cere maşina să plece acasă. Gărzile de corp îl sfătuiesc să rămână în sediul CC, pentru că e cel mai bine apărată clădire. Ceauşescu urmează sfatul şi decide să înnopteze – şi el, şi „Tovarăşa” – în fortăreaţa Partidului şi a puterii sale.

Cina de adio cu Zoia şi cu Valentin

Pentru că nu au mai ajuns la reşedinţa din cartierul Primăverii, soţii Ceauşescu au primit vizita copiilor Zoia şi Valentin în sediul CC, în jurul orei 21.00. Martori au fost secretarii Mihai Hîrjău şi Constantin Manea.

„Către ora 21.00 au venit Zoia şi Valentin, fără Nicu, care era la Sibiu. Cred că au încercat să facă un fel de masă, că s-au retras în sufragerie. Cred că au luat o gustare. Au stat cam o jumătate de oră. Valentin a fost foarte insistent, că suna din cinci în cinci minute şi voia să vorbească cu taică-su, dar de regulă a vorbit cu maică-sa. Ea încerca să-i liniştească şi le spunea că situaţia e stăpânită, iar Zoia şi Valentin le povesteau ce e pe stradă”, spune Manea.

Arestarea lui Ceauşescu: planul de la ora 3.00

În alte încăperi din sediul CC al PCR, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost cel puţin la fel de agitată ca în Cabinetele 1 şi 2. Toată „crema” partidului se afla în clădire.

Târziu, pe la ora 3.00, generalul Milea s-a întors din zona Intercontinental, unde coordonase personal represiunea. Atunci s-a petrecut un episod care putea pune capăt regimului Ceauşescu cu nouă ore mai devreme.

Generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, a relatat acel episod Comisiei „Decembrie 1989“:După ce s-a întors generalul Milea am urcat împreună la etajul 1, unde era Statul Major. Vizavi de biroul lui Ceauşescu. Milea era foarte afectat. Am ieşit pe culoar, la fotolii, şi a început să plângă. Spunea că nu crede că sănătatea îi va mai îngădui … să le spun soţiei, fetelor sale ce s-a întâmplat… că nu a fost pregătit să se întâmple aşa ceva. Atunci i-am spus că nu putem lăsa lucrurile aşa, că de fapt forţa este în mâna lui şi a mea. Eu stăpâneam lucrurile în sediu, iar el afară, dar el era foarte afectat. Era posibil să se evite vărsarea de sânge. Ceauşescu a rămas în sediu. Lui Milea i-am spus că trebuie să-l arestăm pe Ceauşescu. Redau: «Dumneavoastră aveţi forţa afară, iar eu în interior». Mi-a spus clar: «Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare»”.

După ce a primit rapoarte de la toţi oamenii din jurul lui, puţin după ora 8.00, Ceauşescu a convocat de urgenţă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al PCR. Aceasta este şedinţa în care Vasile Milea se bâlbâie şi nu este în stare să-i prezinte comandantului suprem un raport despre starea trupelor.

Ceauşescu ţipă la el şi rosteşte celebra replică: „Marş şi adu trupele!”. Vizibil marcat de această reacţie a dictatorului, Milea „bântuie” aproape o oră prin sediul CC, apoi sfârşeşte, la ora 9.35, într-un birou de la etajul 6. Ceauşescu anunţă că generalul Milea s-a sinucis şi îi pune eticheta: „laş şi trădător”.

În acest timp, Ilie Ceauşescu revine la biroul fratelui său, chemat de secretarul Hîrjău. „Am intrat în Cabinetul 1 şi mi-a spus: «Uite, Milea s-a sinucis». Era afectat atunci. Era şi ea acolo, lângă el. Şi el mi-a spus: «Te pregăteşti să iei comanda Armatei!». Îi zic: «Eu nu pot să iau comanda Armatei. Nu e calitatea mea». Aşa că mi-a zis: «Atunci du-te şi te-mbracă militar şi te duci la minister! Nu mai pierde timpul aici!». Aşa că am refuzat. Oricum, nu îmi dădea comanda Armatei, dar probabil a încercat, că deja îl chemase pe Stănculescu”, a declarat Ilie Ceauşescu, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989.

I-am spus lui Ceauşescu ce se întâmplă, că are piciorul în ghips, şi a ţipat: «Cu picioarele rupte să vină, şi să vină în cinci minute! Să nu se joace, că-l aduc arestat!»”, a relatat Constantin Manea, unul dintre secretarii de cabinet ai lui Ceauşescu.

Într-un sfert de oră de la această ieşire violentă, Stănculescu s-a conformat şi a venit la Palat. El avea să constate că sediul CC era păzit de oameni înarmaţi până-n dinţi. Ceasul arăta 9.50. Povesteşte generalul Stănculescu: „Am intrat în Cabinetul 1, în holul din faţă. Pe parcurs, pe coridoare, erau cam 50 de oameni cu automate. Asta a fost o primă imagine. Am întrebat pe unul dintre cei de pe hol unde este Comandamentul Militar. Mi-a arătat că undeva lângă Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că am venit şi erau toţi în panică.

M-am dus la Ceauşescu la birou. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. A ieşit Ceauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus să iau comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm“.

“Generalul Stanculescu s-a intors la Cabinetul 1 si i-a spus lui Ceausescu: «Tovarase comandant suprem, trupele nu mai pot ajunge in piata. Mi-au comunicat ca nu pot trece de baraje. Va propun sa organizez o plecare cu elicopterul la unul din centrele de comanda din tara». Aveam trei astfel de centre de comanda in tara, dotate cu sisteme de conducere a fortelor. «… pregatesc sa fiti instalat la centrul de comanda si sa conduceti de acolo». In acel moment, Ceausescu l-a oprit si i-a spus: «Nu. Eu sunt comandantul Fortilor Armate… nu putea sa pronunte fortelor, spunea fortilor… Eu sunt comandantul Fortilor Armate si locul meu de comanda este aici». Stanculescu s-a dus atunci la Neagoe si s-a inteles cu el sa-l evacueze cu elicopterul”. Intors in cabinet, Nicolae Ceausescu cere, prin intermediul ofiterilor Directiei V care il pazeau, ca fortele aflate in sediu sa reziste presiunii multimii. Cei doi ofiteri nu transmit ordinul mai departe. Trebuie sa intelegem ca in acel moment in care ministrul Apararii trece peste ordinele comandantului suprem, cand ajunge la o intelegere cu seful Directiei V pentru evacuarea sefului statului din sediul puterii, iar insusi seful Departamentului Securitatii Statului comunica in teritoriu, tot din cladirea CC, ca nu se executa alt ordin decat cel dat de el, teoretic si practic, Ceausescu era indepartat de la putere. Cei trei generali au fost obligati sa joace timp de aproximativ doua ore un joc fata de Ceausescu – aparent loiali, ordonau trupelor sa nu faca nici un gest in apararea lui. Toate fortele care aparau sediile partidului au primit ordine clare sa nu intervina si mai ales sa nu apere aceste sedii, care reprezentau centrele teritoriale ale Partidului Comunist Roman, adica ale Puterii. Aceste ordine au fost date de noul ministru al Apararii, iar in ce priveste efectivul MI din Capitala, ordinul i-a apartinut, independent de Stanculescu, generalului Iulian Vlad.

Ion Iliescu -Jurnalul National 18 – 02 – 2009: “în seara de 22 decembrie, în timp ce lucram într-un birou de la etajul al III-lea din clădirea CC al PCR la redactarea documentului, devenit Comunicatul către ţară al CFSN, am avut o convorbire telefonică (pe care nu eu am iniţiat-o) cu un locţiitor al ambasadorului URSS, de faţă cu toţi cei care se aflau atunci în biroul respectiv.

Din sediul MApN nu am vorbit la telefon cu nimeni! Eram însă informaţi de convorbirile purtate de cei din MStM cu reprezentanţii Tratatului de la Varşovia.’

Stenograma comunicatiilor pilotului elicopterului prezidential

Stenograma dezvaluie dorinta lui Nicolae Ceausescu de a fi dus in judetul Dolj. Prin Baza, primul-secretar al Judeţului Dolj a recomandat sa nu se deplaseze acolo.

” – 203, asteapta putin! Sa se ia o hotarare in legatura cu 202! (este o comunicare a Bazei, n.a.)

5. Uite-l jos, acolo! A aterizat! (203 aflat in zbor raporteaza aterizarea lui Malutan pe cladire, n.a.)

6. Pai… o sa mearga (adica, o sa plece, n.a.)… nu se mai poate intra acolo… (202 anunta ca 203 nu mai poate ateriza, pentru a lua restul conducerii, din cauza oamenilor urcati pe acoperisul CC, n.a.)… cred ca… (ne indreptam, n.a.) catre Baza, de la mine la (Dolj) se solicita sa mergem catre Olt (Ceausescu a cerut asta, n.a.) sa se ia legatura cu primul-secretar de acolo si sa se comunice, pentru ca nu am alta posibilitate!

7. Ai auzit «Panseaua», da?

8. Afirmativ! (raspunde Baza, n.a.) E «persoana nr. 1» la bord?

9. … Mergem la nord, la Balta Mica (resedinta de la Snagov, n.a.) si de acolo sa se incerce sa se ia o legatura.

10….

11. Hai, ma, lasa-ma!

12. «Panseauaa»! In 30 de secunde aterizez!

13. O.K.!

14. Baneasa 08…

15. Am confirmat!

16. Am aterizat! Toata lumea!”

—————————————

16 decembrie, ora 17.00: peste 400 de oameni se adună în jurul bisericii reformate din Timişoara, pentru ceea ce ar fi trebuit să fie un protest faţă de evacuarea pastorului Laszlo Tökes. O parte dintre ei se îndreaptă spre căminele studenţeşti, pentru a strânge cât mai multă lume. Se strigă pentru prima dată „Jos Ceauşescu!“. Adunarea se transformă astfel într-o manifestaţie anticomunistă, la care autorităţile răspund cu focuri de armă. Sute de oameni aveau să fie ucişi sau răniţi.

18 decembrie, la ora 8.15, la resedinta din Primaverii s-a infiintat seful Directiei a V-a de securitate si garda, generalul Marin Neagoe, care l-a insotit pe Ceausescu in Iran, impreuna cu ministrul de Externe de la acea data, Ion Stoian. In jurul orei 8.30, relateaza Talpeanu, au venit generalul Vasile Milea, ministrul Apararii, si apoi, la scurt timp, ministrul de Interne Tudor Postelnicu si generalul Iulian Vlad, seful DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultari. Avionul a decolat la ora 9.30 si, pentru prima oara, aeronava a fost insotita pe tot teritoriul tarii si in apele teritoriale ale Marii Negre de patru avioane de vanatoare MIG, fapt repetat si la intoarcere, pe 20 decembrie. 20 decembrie, ora 19.00: într-o declaraţie televizată, Ceauşescu vorbeşte despre o serie de „manifestări şi incidente“ organizate la Timişoara de „câteva grupuri huliganice“, cu trei zile în urmă. „În aceste împrejurări grave, în seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate, unităţile militare au răspuns prin focuri de avertisment împotriva celor care au continuat să acţioneze. Deoarece acţiunile grupurilor antinaţionale, teroriste au continuat, unităţile militare – conform Constituţiei şi în conformitate cu legile ţării – au fost obligate să se apere, să apere ordinea şi bunurile întregului oraş, de fapt să apere ordinea în întreaga ţară“. Acţiunile ar fi făcut parte dintr-un plan vast al unor „cercuri şi guverne“ de destabilizare a României.

22 decembrie, ora 10.00: este introdusă legea marţială

după ce, în noaptea precedentă, grupurile de bucureşteni fuseseră împrăştiate cu greu de forţele armatei şi ale Miliţiei. În această vreme însă, grupuri de muncitori se strâng din nou în centrul oraşului, iar forţele de ordine trec de partea acestora.

La ora 11.30 Stanculescu il sfatueste pe Ceausescu sa plece cu un Elicopter “Stanculescu catre Ceausescu ; “Puteti fi linsati”

Stanculescu: “îi văzusem speriaţi; era agitaţie, cam de genul ăsta: „Noi ce o să facem, ce o să ne facem?” Şi deja era panică, îi cuprinsese efectiv, gal­beni, speriaţi, transpiraţi, agitaţi. Adică au fost câteva ele­mente care îi marchează pe oameni foarte clar. Atunci mi-a venit ideea”

“M-am întors la Ceauşescu pe coridor şi am rapor­tat că unităţile sunt pe drum şi vor ajunge, sper, la timp, dar presiunea în piaţă a crescut şi trebuie să vedem ce soluţie avem, părerea mea este că: „Mai bine ar fi să plecaţi din sediu!” „Cum să plecăm, cu ce?” „Singura variantă care este posibilă acuma, mă gândesc, e cu elicopterele”

După lovitura de stat dată de Stănculescu, Ceauşescu avea să mai reziste două ore în sediul CC. Până la 12.09, când a decolat spre Snagov. După şedinţa CPEx, Ceauşescu a intenţionat să preia conducerea armatei, însă directorul Cancelariei, Silviu Curticeanu nu a mai apucat să scrie decretul.

La ora 10.59 a fost transmis la Radio şi la Televiziune comunicatul despre moartea lui Milea. Se strângea laţul. Clădirea CC nu mai era sigură, pentru că gărzile slăbiseră paza, iar Piaţa Palatului era plină de revoluţionari.

„Ceauşescu ceruse, după ora 10.00, de trei ori să părăsească clădirea. Prima a fost să fie scos prin subsol, însă cei de la Direcţia a V-a, au spus că traseul nu este operaţional. A cerut apoi ca maşina să vină la scară. Marin Neagoe, şeful pazei preşedintelui, i-a spus să nu iasă că sunt muncitorii pe stradă. Era pe la ora 10.30. I-a cerut generalului Eftimescu, care era şeful grupei operative la etajul 1, să-i organizeze evacuarea cu forţe militare. În piaţă ar fi trebuit să fie TAB-urile, dar au fost trimise de Stănculescu spre cazarmă. Trebuia să vină cu chepengurile deschise. Să iasă direct de pe uşa CC în TAB-uri şi să plece în forţă trăgând foc, chiar omorând oameni. Cu TAB-urile astea avea în gând să ajungă la Snagov. A fost planul lui Eftimescu. În urma acestor eşecuri de a-l evacua s-a mers cu varianta cu elicopterul. Stănculescu ia legătura cu generalul Rus şi îi cere elicopterul. Stănculescu se înţelesese cu Neagoe. Au chemat să coboare două elicoptere. Cum Ceauşescu a plecat de la etajul 1, Vlad a dat ordinul de deschidere a uşilor.

La ora 11.30, 22 decembrie 1989 Vasile Maluţan primeste ordin de la generalul Opruţa – de decolare de pe baza aeriana de langa capitala 22 decembrie, ora 12.08: elicopterul (elicopter alb Dauphin nr. 202) în care se află cuplul Ceauşescu şi câţiva la ora 12:08 fideli decolează de pe sediul Comitetului Central spre Snagov Peste 10 minute am aterizat (12.20)

Vasile Malutan: ”M-au chemat la telefon, la palat, comandantul aviatiei si al unitatii.

In jurul orei 13:00 se urca din nou in elicopter cu pilotul Vasile Malutan, pilotul ii debarca inainte de localitatea Titu- Boteni, ora 13.30 sub pretextul ca pot fi reperati de la sol si pot fi oricand doborati. Dupa ce reusesc sa captureze un automobil Dacia, condus de un medic Nicolae Deca din Gaesti, cei doi comanda sa fie dusi la Targoviste. Medicul opreste masina Dacia rosie nr. 4B2646 in Comuna Vacaresti la ora 14.00. La 14.15 o Dacie neagra 4DB3005 condusa de Nicolae Petrisor oprita de Ceausescu .Petrisor le-au dat jos din masina la ora 15.00 , la Centrul pentru protectia plantelor jud. Dambovita.

Citeste aici interviul cu Vasile Malutan

În cursul lunilor mai (17) şi iunie (21) 2006, I.R.R.D. a organizat un SIMPOZION cu tema Ceauşescu la Târgovişte. 22 – 25 decembrie 1989.

La această manifestare au participat:

– Maior Ion Enache – În decembrie 1989, sergent major. A preluat, împreună cu sergentul major C. Paisie, cuplul Ceauşescu de la Centrul pentru Protecţia Plantelor la ora 15,00 şi l-a protejat, în pădurea Răţoaia, până la lăsarea întunericului, când a fost adus în sediul Miliţiei Judeţene.

– Colonel (r) Ştefan Conţ – ofiţerul operativ, de serviciu la biroul Miliţiei Judeţene, care i-a preluat pe cei doi, după aducerea lor în sediu.

– Petre Ştirbescu – revoluţionar, care a participat, în sediul Miliţiei Judeţene, la percheziţia lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu şi cărora le-a făcut un prim şi veritabil rechizitoriu.

– Colonel (r) Ion Mareş – pe atunci maior, cel care, împreună cu lt. col. Dinu, locţiitorul comandantului Securităţii Judeţene, i-a preluat pe cei doi de la sediul Miliţiei pentru a fi duşi în UM 01417.

– Locotenent colonel (r) Ion Ţecu – pe atunci căpitan, a pregătit preluarea de către armată a celor doi şi, cu maximă precauţie şi în deplină conspirativitate, i-a condus în locul de detenţie din cazarma UM 01417.

General (r) Andrei Kemenici – pe atunci colonel, şeful garnizoanei Târgovişte şi comandantul UM 01417.

– Locotenent colonel (r) Ion Boboc – unul dintre cei doi ofiţeri (al doilea fiind Stoica Iulian) care au stat permanent, clipă de clipă, în aceeaşi cameră cu soţii Ceauşescu, în toate cele 3 zile şi 4 nopţi petrecute de aceştia în cazarma de la Târgovişte.

– Maior Marian Apostol – în decembrie 1989 locotenent-major, comandantul subunităţii care a luat sub control Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne (Securitatea şi Miliţia). Plutonier Andrei Osman – şofer, a participat la „ridicarea“ soţilor Ceauşescu de la Centrul de Protecţia Plantelor.

Ion Enache: “După aproape o jumătate de oră, un alt cetăţean care venise la Inspectorat şi care mă cunoştea mi-a spus: „Am dat de un mare necaz. I-am luat pe soţii Ceauşescu de la Văcăreşti, i-am dus la (Centrul de- n.red.) Protecţia Plantelor şi i-am lăsat acolo” Colegul meu, Paisie, a ieşit cu mine din birou şi a spus: „Hai Gică, să-i prindem noi”. Am mers la garaj, am luat maşina dotată cu radar şi am plecat spre sediul Centrului de Protecţie a Plantelor. Acolo, ne-a întâmpinat femeia de serviciu, care ne-a confirmat că soţii Ceauşescu se aflau în sediul Centrului.

Intrând în holul clădirii, am văzut-o pe Elena Ceauşescu stând rezemată de uşa biroului directorului. Am prins-o de braţul stâng, iar Ceauşescu (Nicolae – n. red.) – aflat în biroul directorului, a făcut câţiva paşi spre noi şi ne-a întrebat: „Cine sunteţi voi, cetăţeni ai R.S.R? Aţi venit să arestaţi un şef de stat?”

I-am răspuns: „Suntem de la Miliţie. Cetăţenii au aflat că sunteţi aici. Ei sunt împotriva dumneavoastră. Noi vrem să vă asigurăm protecţia şi vă rugăm să mergeţi cu noi”. El a făcut un pas înapoi, în timp ce directorul Centrului ne tot făcea semne să tăcem, dar noi i-am spus că ştim ce facem.

I-am urcat (pe soţii Ceauşescu – n. red.) în maşina dotată cu radar. În ajutorul nostru venise un alt coleg, Osman, cu un ARO, cu care am stabilit să fie antemergătorul nostru, fără a stabili, însă, traseul. Ştiind că în oraş este forfotă, am luat-o pe variantă, ca să evităm aglomeraţia.

În apropierea Combinatului de Oţeluri Speciale era staţionat un camion din care coborau mai mulţi cetăţeni. Trecând pe lângă ei, i-am auzit spunând: „Uite-i, sunt în maşina albă!”La ieşirea din Municipiu, am comunicat prin staţie că cei doi pioni principali sunt la mine în maşină şi am cerut să mi se ordone ce am de făcut. Ştefan Conţ: Deci, în jurul orei 17,30, vine Săftoiu, din echipa lor, şi zice: „Tovarăşul colonel, am să vă raportez ceva confidenţial”.

Eu eram în biroul lui Dureci, al comandantului. Stăteam pe scaunul lui, şi îmi spune: „E ceva confidenţial”. I-am dat pe ăia afară – era acolo Sabău, care acum este reprezentantul Ministerului de Interne în Franţa, Avramescu, Atanasiu, care a fost şef de Poliţie la Dâmboviţa, mai târziu. I-am dat, deci, afară şi el îmi zice:

– „Ştiţi că Ceauşeştii sunt în curte!”

– „Unde sunt, măi?”, îl întreb eu.

– „Păi, sunt în maşina lui Enache”.

– „Hai la Dispecerat să luăm legătura cu ei”, zic eu.

N-am mai luat legătura, că Enache şi Paisie erau cu ei şi i-au băgat în birou. După ce i-am băgat (în birou – n. red.) pe Ceauşeşti, m-am dus la domnul căpitan Apostol, care era la comandă din partea Armatei, şi i-am spus să nu îi mai caute armata, pentru că sunt la noi în birou. Ştefan Conţ: La 18,10, deja, am scăpat de ei. Pe la 17,30, deci, în perioada asta. Percheziţia a durat vreo 7- 10 minute, după care…

Ştefan Conţ: –am dat lui Paisie, ca şi stilourile (lui Ceauşescu – n. red.). Deci, se termină percheziţiaTelefoanele sunau. Când sunau telefoanele am zis că să-i luăm şi să-i ducem în partea ailaltă.Eu l-am dezbrăcat de palton pe Ceauşescu, atunci, în momentul ăla, când i-am spus. Ştirbescu a luat-o pe ea în primire. A căutat-o prin genţi. După ce l-am dezbrăcat pe Ceauşescu de palton şi de haină, l-am pipăit de sus până jos, i-am scos ceasul de la mână, apoi i l-am dat înapoi.

Ceauşescu a simţit. Zice: „Cine sunteţi voi? Eu sunt preşedintele vostru, mă, sunt secretarul vostru general, mă. Sunt comandantul vostru suprem, mă. Cine sunteţi voi să mă arestaţi?”

Locotenent colonel Conţ spune: „Mă numesc locotenent colonel Conţ, din partea Ministerului de Interne, de la Miliţia Judeţeană Dâmboviţa. Dânsul se numeşte căpitan Boboc Ion, de la unitatea militară 1378“, după cum, pare-mi-se, a completat Boboc. „Dânsul se numeşte Ştirbescu, iar dânsul Ionescu, care sunt reprezentanţii maselor populare”, adaugă Conţ. Ceauşescu rămâne surprins.

Eu dau cu capul spre căpitanul Boboc, ca să trecem la percheziţie. La Ceauşescu se duce lt. colonel Conţ şi plutonier Paisie. La Elena se duce Enache. Eu nu exagerez. Eu vă spun aşa cum a fost.

Intervine Elena: „Pentru ce să îmi faceţi mie percheziţie şi soţului?” Îi răspund eu:

„Doamnă, ca să nu aveţi obiecte dubioase asupra dumneavoastră”. „Nu am”, zice ea. Repede deschide o geantă în care avea medicamente atât pastile, cât şi injectabile. Mai avea într-o gentuţă mai mică ruj, oglindă, pieptăn, ce are de obicei o femeie. La percheziţia corporală nu li se găseşte absolut nimic. Nici la Ceauşescu, nici la Elena.

În continuare ajung la Ceauşescu, locotenent colonel Conţ îi dă paltonul jos, se uită la rever, bagă mâna în buzunar, scoate o agendă, mi-o prezintă. Mă uit pe ea, o răsfoiesc. Din costum, îi mai scoate o agendă, ceva de mărimea unei brichete, era maro, cu ceva sculptat pe ea – ulterior m-am gândit să nu fie vreun emiţător –, un ceas, o batistă şi două stilouri.

Ceasul i-l dă înapoi, şi-l pune la mână, stilourile au rămas pe masă, răsfoiesc şi a doua agendă. Se vedea ruptă o filă, două… s-ar putea să fi fost chiar trei. Dar, cu ochiul liber, la vederea mea, nu am putut vedea ce este în agendele alea. Putea fi scris cu cerneală simpatică, care nu vezi scrisul decât cu un aparat special.

În continuare, ele rămân pe masă, şi se deschide uşa şi apare pe uşă domnul colonel Mareş, dă bună seara, şi zice: „Tovarăşe preşedinte, să ştiţi că noi vă asigurăm protecţia”. (Mareş – n. red.) era îmbrăcat în ţinuta militară de război. Mai urâtă, ştiţi.

– „Da cine mai eşti şi tu, măi?” – întreabă Ceauşescu.

– „Tovarăşe preşedinte, sunt maiorul Mareş, de la unitatea militară 01378” – s-a prezentat el. Şi s-a aşezat şi el în rândul în care eram noi.

Lorin Fortuna: Dumneavoastră, mai devreme aţi spus că îi comunicaseţi că nu mai este preşedinte. V-aţi citat pe dumneavoastră ca martor. Cotinuaţi mai departe ca şi cum vă adresaţi preşedintelui ţării?! Şi ce spuneţi dumneavoastră, şi ceilalţi, arată că ceva nu este în regulă.

Petre Ştirbescu: Păi nu e în regulă. Dumneavoastră credeţi că, dacă eraţi în locul meu, îi vorbeaţi altfel?

Lorin Fortuna: I-aţi spus, sau nu, că nu mai este preşedinte?

Petre Ştirbescu: Cum să nu? Doar a fost acolo. „Sunteţi la dispoziţia maselor populare”.

„Din dispoziţia cui?”, întreabă el.

Am luat iar legătura cu domnul Kemenici să trimită escortă să-i ia. Eu am intrat în bi-roul locţiitorului, între timp a venit Dureci, care m-a întrebat: „ Unde sunt, Fănică? ”.

Am mai primit telefoane, adică sunt multe amănunte din astea, dacă vreţi vi le pot relata,

dar cred că sunt nesemnificative. Am primit telefoane de la Dureci, de la Bâlă, locţiitorul şefului Miliţiei judeţene, cărora le-am zis să vină încoace, că trebuie să luăm o măsură, ceva. Au fugit de răspundere, ce să mai zic. Ştefan Conţ: Eu am spus cam tot ce trebuia. Percheziţia a fost făcută de mine, de Ştirbescu, de Enache şi Paisie. Cred că eu trebuie să închei cu anunţarea la Garnizoana Târgovişte a arestării lui Ceauşescu şi solicitarea acestei escorte. Că mi-a dat-o domnul general Kemenici, şi s-a prezentat domnul colonel Mareş, care a venit şi i-a luat. Acolo, în curte, era un ARO alb cu patru uşi. Uşile erau deschise. Se urcă Nicolae Ceauşescu, se urcă Elena, se urcă Paisie, se urcă maiorul Mareş, în faţă. Iar eu, ocolesc maşina, ca să văd cine se urcă la volan. Mă aşteptam să urce Enache.

Apare locotenent colonelul Dinu. Eu nu ştiam ce aranjamente se făcuseră. Pun mâna pe volan şi zic: „Ce-i cu dumneata, ce cauţi aici?”. Colonelul Dinu era ofiţer de securitate, adjunctul comandantului securităţii. Veniseră miliţieni şi securişti, îmbrăcaţi în civil, şi înconjuraseră curtea. Mie mi-era frică ca nu cumva să-mi scape. Că dacă îmi scăpau, vă daţi seama ce aş fi păţit! Mi s-a ridicat sângele în cap, dar sunt de acord să plece. Dar le spun să fie atenţi unde îi duc, că: „De mine nu scăpaţi nici în gaură de şarpe”.

„Îl ducem la unitatea militară”, zic ei.

„Bine”.

„Lasă-ne să plecăm mai repede că cine ştie cine mai intervine şi nu mai putem pleca de aici”.

În spate mai era o maşină şi întreb: „Măi, care mergeţi cu mine ca să urmărim maşina”. Ne-am suit în maşină, dar nu am avut cheie cu ce să o pornim. Nu am găsit la cine erau cheile şi am ieşit la poartă, măcar să ştim încotro o iau. Au luat-o la stânga, pe drumul cel mai scurt, spre unitatea militară. Dar, tot pe acolo exista un alt drum care ducea la autogară, pe unde puteau să îi ducă de nu le mai dădeam de urmă, spre Voineşti.

Urc repede sus şi ajung la căpitanul Apostol Marian. Era în biroul inspectorului şef, acolo unde organizaserăm noi conducerea Revoluţiei de la Inspectorat. Îi transmit domnului Apostol că l-am predat pe Nicolae şi s-au dus Mareş şi alţii cu el pentru a-l preda la unitatea militară. Îi spun căpitanului Apostol să se intereseze să afle dacă au ajuns (la unitatea militară – n. red.), că dacă nu, să-i luăm urma şi să vedem ce avem de făcut. „Trimiteţi acolo un soldat sau un ofiţer”, îi zic. A trimis un ofiţer, care s-a întors după 10-12 minute. Vă daţi seama în ce criză eram eu în timpul ăsta. Ne aduce răspunsul: „A ajuns pe mâini bune. L-a preluat colonelul Kemenici la ora 18:30“

Ceauşescu la Târgovişte

22-25 decembrie 1989

CAIETELE REVOLUŢIEI

25 decembrie, ora 14.50: în urma unui proces care a durat mai puţin de o oră, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare, de către un complet de judecată alcătuit din câţiva reprezentanţi ai CFSN. Sentinţa este executată imediat.

PUCIUL.

La ora 9:30 22 decembrie Victor Stanculescu si-a pus piciorul in ghips.

La ora 10:00 Victor Atanasie Stanculescu s-a intors la Ceausescu la chemarea acestuia la Comitetul central al PCR, si a fost numit de acesta ministru al aprarii nationale in locul lui Vasile Milea, care se sinucisese.

si a raportat ca unitatile sunt pe drum si vor ajunge, “sper, la timp”, dar presiunea in piata a crescut si trebuie sa vedem ce solutie avem, parerea mea este ca “”Mai bine ar fi sa plecati din sediu!””. “”Cum sa plecam, cu ce?”” “”Singura varianta care este posibila acum, ma gandesc, este cu elicopterele””, nestiind ca pe acoperis, de fapt, nu era spatiu deschis, ci erau antene, pe care Securitatea a trebuit sa le darame ca sa poata sa aterizeze un elicopter. Ceausescu l-a intrebat: “”In cat timp vine elicopterul?””. Stanculescu : “”Daca aprobati, vine intr-un sfert de ora!”” A fost de acord.

(Ora) 10:11 – col(oana) de la IMGB – Ap. Patriei, imense – blocat la jumatatea distantei, la 300 m de Oraselul Copiilor – lt. col. Costache.

(Ora) 10:30 Lt. col. Costache. Pantelimon, Muncii, Socului, Catelu, grupuri imense de la 23 Aug. – scandeaza.

(Ora) 10:35 – c. amiral P. George si col. Costin – sa se parlamenteze cu demonstrantii, la care sa se spuna ca se retrag in cazarma.

(Ora) 10:40 – Toate unitatile parlamenteaza cu demon strantii ca se intorc in cazarma.

(Ora) 11:15. Strada Baceni – Obor, Dimitrov, Republicii, M.Eminescu, coloane.

R7Mc. este solicitat sa intervina, “nu se aproba”.

Vineri, 22 decembrie 1989, ora 11:40.

La aceste ore Nicolae Ceausescu era in sediul CC, inca secretetar general al PCR si comandant suprem

La ora 12:08 Ceausistii au evadat pe fereastra de la etajul 6. sotii Ceausescu parasesc capitala la bordul unui elicopter pilotat de Vasile Malut, impreuna cu Emil Bobu si Manea Mane

Fac o scurta escala la Snagov, dupa care isi continua drumul spre Targoviste,Dupa ce ii abandoneaza pe Emil Bobu si Manea Manescu, sotii Ceausescu se urca din nou in elicopter la ora 13:05, ordonandu-i pilotului Vasile Malutan (decedat in 1995 intr-un stupid accident aviatic) sa-i duca spre Tîrgoviste. Speriat de misiunea ce-i revenise, pilotul ii debarca inainte de localitatea Titu, sub pretextul ca pot fi reperati de la sol si pot fi oricand doborati. Dupa ce reusesc sa captureze un automobil Dacia, condus de un medic din Gaesti, cei doi comanda sa fie dusi la Targoviste. Masina se defecteaza, astfel ca in comuna Vacaresti este oprita o alta Dacie, al carei proprietar ii conduce si ii lasa la Institutul pentru Protectia Plantelor din Targoviste la ora 14:30, unde, dupa nici o ora (15.30), sosesc doua masini ale militiei (Constantin Paisie)

Maior Ion Enache – În decembrie 1989, sergent major. A preluat, împreună cu sergentul major Constantin Paisie, cuplul Ceauşescu de la Centrul pentru Protecţia Plantelor la ora 14,30 şi l-a protejat, în pădurea Răţoaia, până la lăsarea întunericului, când a fost adus în sediul Miliţiei Judeţene.

Ion Tecu confirma ca intre orele 14 si 17, militarii si securistii au inceput sa evacueze cladirea inspetoratului, in Goia si Barbu. Scurta vreme dupa 6 seara cuplul a fost transportat la garnizoana militara. Victor Stanculescu a aflat de la generalul Andrei Kemenici la ora 17:00 ca sotii Ceausescu sunt in mina generalului Kemenici. Iliescu a aflat in ziua de 23 decembrie 1989 spre dimineata. (Generalul Victor Stanculescu a dat ordin ca sotii Ceausescu sa fie arestati fara sa se consulte cu Ion Iliescu, asta inseamna LOVITURA DE STAT MILITARA, mai ales ca securistii si militienii nu stiau ce sa faca doar cu sosirea armatei , normal la ordinea generalului Victor Atanasie Stanculescu – intr-un interviu Generalul Andrei Kemenici a confirmat. CITAT: ”Andrei Kemenici: am primit ordin de la comandantul Armatei, Gheorghe Voinea sa-l caut pe Ceausescu si sa-l retin pentru al preda natiunii , l-am arestat la 22 decembrie la ora 18:30 – Stiu ca de la Snagov s-au dat telefoane la Pitesti, la Constanta, la Slatina, la Targoviste. – deci inca o dovada ca dupa plecarea ceausistelor din acoperisul CC, cu elicopterul spre Snagov, s-a continuat programul loviturii de stat impotriva lui Ceausescu de la Stanculescu si Securitate)
De ce credeti ca au disparut documentele procesului lui Ceausescu?
Andrei Kemenici: (citeste interviul) Pentru ca erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au batut la masina dupa aceea, la Bucuresti. Daca dosarul procesului nu disparea, intrau cu totii în puscarie.

Maiorul Ion Tecu declara: “Din 22 decembrie, ora 18,30, si pina pe 25 decembrie, ora 14:50, cind a avut loc executia, ei n-au parasit acest perimetru al cazarmii”
Prin ordinul transmis la ora 13:30 (nota telefonica nr. 39)generalul Stanculescu il deposedeaza oficial pe Ceausescu din functia de comandant suprem, ordonand Armatei sa nu mai execute decat ordinele ministrului Apararii.

Florin Velicu era la ora 13:05 in biroul lui Ion Iliescu.

La ora 14, căpitanul de rangul I Emil Cico Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”. Peste circa o jumătate de oră, Ion Iliescu a venit la Televiziune, unde a fost salutat cu entuziasm de Teodor Brateş, coordonatorul emisiei din studioul 4, care transmitea revoluţia română în direct. Ion Iliescu a luat cuvântul în jurul orei 14.45 şi, după ce a salutat înlăturarea dictatorului Ceauşescu, a apreciat: „Poporul nostru trebuie să dea dovadă de maturitate în aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvării Naţionale, care să înceapă să pună ordine”. El a cerut ca la ora 17 „toţi cei responsabili care se pot angaja în această operă constructivă” să vină la Comitetul Central: „Trebuie neapărat să ne reorganizăm, într-un Comitet de Salvare Naţională. Să elaborăm un program de acţiune”

Ion Iliescu – Jurnalul National 18 – 02 – 2009: “Cândva, se lansase o întrebare retorică, cu tâlc: “De ce nu s-a tras asupra balconului, atunci când vorbeau unii din viitorii lideri ai CFSN?”, lăsând să planeze o suspiciune, omiţând conştient faptul că din balcon s-a vorbit mai devreme ( eu – în jurul orei 17:00-17:30), în timp ce diversiunea militară a apărut după ora 18:30″.

Dupa ora 13:30 (estimarea veridica este 13:40-13:45), contactat de Ion Iliescu, generalul Stanculescu il cheama pe acesta la MApN, ii ofera protectie si il recunoaste ca succesor al lui Nicolae Ceausescu. In scurt timp, Ion Iliescu va fi contactat si de colonelul Gheorghe Ratiu, din partea conducerii Securitatii.

La ora 16:10 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceausescu si sprijinit de Armata, Ministerul de Interne si Securitate.”

În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus (arestat) într-o unitate militară din Târgovişte oridul la dat generalul Victor Atanasie Stanculescu.

Dupa fuga sotilor Ceausescu din cladirea CC la 22 decembrie ora 12:08 – 1989, generalul Victor Stanculescu a dat Lovitura de stat, si a transmis telefonic, la ora 13:30, Ordinul nr. 38 care prevedea urmatoarele: “Unitatile militare de pe intreg teritoriul tarii se retrag in cazarmi, in ordine si calm, fara a se lasa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitatile militare care sunt angajate in fata sediilor comitetelor judetene de partid vor calma spiritele, fara sa traga, dupa care se retrag in cazarmi. IÎn unitati se va organiza apararea cazarmilor si a tuturor obiectivelor militare.

Ion Ilescu: “Dupa miscarea de protest de la Brasov, s-au intensificat masurile de supraveghere. “Filajul” care ma urmarea a inceput sa se desfasoare la vedere, fara nici un fel de jena 3 echipaje (in masini “Dacia”) ma urmareau permanent, 24 de ore din 24 : 2 insotindu-ma permanent, in toate deplasarile, a treia, supraveghind casa noastra si deplasarile sotiei Acest filaj a durat până în ziua de 22 decembrie, ora 11.00, când colegi din Editură m-au anunţat că cele două echipaje care mă însoţeau au dispărut din parcarea de lângă “Casa Scânteii” (unde, la et. VII se afla Editura Tehnică).

Ovidiu,

Ion Iliescu: “Am raspuns la aceasta intrebare in tot ceea ce am scris. Eram director la Editura Tehnica. Ma aflam in perioada in care “filajul” efectuat asupra mea functiona la vedere . trei echipaje (Dacii) ma urmareau permanent; doua ma urmareau pe mine, peste tot, unde ma deplasam, a treia supraveghea casa si o urmarea pe sotia mea. Filajul a continuat pana in dimineata zilei de 22 decembrie. La ora 11, un colaborator mi-a comunicat ca ambele Dacii din parcarea de langa cladirea Casei Scanteii, care ma insotisera de dimineata, au disparut din parcare.

In dimineata zilei de 17 decembrie ma aflam in editura. Unul dintre colaboratori, redactor al unei carti care se afla sub tipar la tipografia din Timisoara, dand telefon ca sa se intereseze de mersul tiparirii cartii, nu a reusit sa discute mai mult de cateva cuvinte, pentru ca a auzit zgomote, iar apoi s-a intrerupt legatura telefonica. De unde am dedus amandoi ca la Timisoara se desfasurau lucruri foarte grave. Restul il gasiti in cartea “Revolutie si reforma”.

De la Televiziune in jurul orei 15:30 dus cu o masina insotit de Florin Velicu, si generalul Andrei Militaru (primul sef de cabinet a lui Ion Iliescu – coleg de atunci cu el la Editura Tehnica), Iliescu s-a deplasat la Ministerul Apararii Nationale, unde a discutat cu generalul Stanculescu. Ulterior, Iliescu avea sa precizeze: „El ne-a oferit gazduire si primele informatii. Mi-am dat seama ca singura institutie pe care ne puteam sprijini, in conditiile acelea, era Armata. Acolo exista si reteaua speciala de telefonie, care acoperea intreg teritoriul Romaniei”. Generalul Victor Stanculescu avea sa redea acest moment astfel: „un TAB la Televiziune sa aduca pe cei de acolo, intrucat le pot asigura protectie la Ministerul Apararii NationaleI-am spus lui Sergiu Nicolaescu ca ii trimit . Si atunci au venit la M.Ap.N. si Iliescu si Nicolaescu, cu Voican si cu inca unul, care asa tot umbla cu automatul de gat, Montanu, iar aghiotantul le-a spus: Atunci m-a intrebat Iliescu: si eu i-am spus: „ Generalul Stanculescu aprecia ca

Mihai Montanu: “Pe 22 decembrie am ajuns la sediul MApN, in jurul orei 16:00.In biroul generalului Milea, fostul ministru al Apararii, era foarte multa lume. 90% erau militari si doar cativa erau civili. Acestia erau Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Florin Velicu, primul sef de cabinet al lui Iliescu, coleg atunci cu el la Editura Tehnica, care il adusese pe Iliescu cu masina. Aici avea loc o discutie. Dupa ce s-a terminat, toata lumea s-a ridicat sa plece deoarece fiecare primisese cate o sarcina pe linia lor. Militarii pe linia lor militara. Civilii toti in carca lui Iliescu urmau sa plece in sediul CC-ului pentru a vedea ce se intampla acolo. Se auzea ca in CC se formeaza nu stiu cate guverne. Guvernul Verdet, Guvernul Dascalescu, x, y, z, fiecare civil mai cu tupeu organiza dupa capul lui guverne. Atunci cand lumea dadea sa iasa din incaperea de la MApN, Iliescu a zis: “Stati asa! Cine ramane aici din partea revolutionarilor sa raspunda de activitatile militare?”. Ceea ce practic denota, zic eu.”

Ion Iliescu : – “Nu aceasta e esenţial. Nu m-am dus singur. Era o agitatieaţie generala explicabila de entuziasm, era o atmosfera generala de euforie, de bucurie.. Apoi, am revenit la etajul 7, mi-am strans lucrurile, mi-am luat ramas bun de la colegi; am coborat, mi-am luat masina, am dus-o acasa… Au plecat atunci mai multi, împreuna cu mine, vreo cinci masini m-au insotiitoţit pana acasa. Printre ei, colegi din Editura si alti cativa din Ministerul Culturii. M-am dus acasa, mi-am lasat masina, i-am spus sotiei ca ma duc pre Televiziune. Unul dintre prieteni (Florin Velicu) m-a luat cu masina lui pana la Televiziune. Se cunoaste aparitia mea la Televiziune”.

Ovidiu trage concluzia ca : intrucat am fost urmarit de Securitate (filat chiar in timpul revolutiei la TVR) pana la 11 dimineata, in ziua de 22 decembrie 1989, eu “nu am putut participa la revolutie!”.

Ion Iliescu: “Fuga lui Ceausescu, ca urmare a presiunii miscarii populare si mai ales, a revarsarii masive a coloanelor de muncitori de la periferia capitalei – a fost inceputul si nu sfarsitul Revolutiei Romane!

Momentele decisive pentru transformarea unei revolte populare in revolutie sunt – aparitia unui Program al Revolutiei (acesta a fost continutul COMUNICATULUI CATRE TARA AL CFSN – cu cele 10 puncte programatice – prezentat public la Televiziune, in noaptea de 22 decembrie1989 ) si – structurarea unei noi puteri (acesta a fost Consiliul Frontului Salvarii Nationale).

In comunicat se afirma clar : “Din acest moment se dizolva toate structurile de putere ale clanului Ceausescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat si institutiile sale isi inceteaza activitatea, intreaga putere in stat este preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale”).

Interlocutorul ma intreaba cum am reusit sa intru in cladirea CC care era pazit de armata. Daca am cerut pentru aceasta aprobarea generalului Victor Stanculescu ?!!

Sediul nu era pazit de armata. El fusese ocupat de demonstranti. Deoarece se crease o mare aglomeratie, portile de intrare erau protejate de grupuri de tineri constituite ad-hoc. Ei m-au si ajutat sa patrund in sediu si apoi sa ajung pe balcon, de unde m-am adresat celor adunati in Piata.Generalul Victor Stanculescu nu era in masura sa dea aprobari sau dispozitii civililor participanti la Revolutie. Meritul sau este acela ca a inteles esenta evenimentelor si s-a pus in slujba Revolutiei.

Raporturile noilor structuri de putere cu armata sunt explicit exprimate in COMUNICATUL CFSN: “Lui(CFSN) i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordoneaza intreaga activitate a armatei si a unitatilor Ministerului de Interne”.

Ion Iliescu:“Plenul Consiliului, intrunit pe 27 decembrie, a ratificat acest fapt prin desemnarea intregului sau birou executiv (presedinte, vicepresedinti, secretari si membri), desemnand, in acelasi timp, pe primul ministru si alti membri al guvernului. Asupra tuturor acestor lucruri m-am referit, la vremea respectiva, atat in discutia cu Comisia Senatoriala care a aparut in volumul “Revolutia traita”, ca si in volumele “Revolutie si reforma”, “Revolutia Romana”, “Momente de istorie” vol.I. –

Desfiintarii Constitutiei Romaniei din 1965 – Adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991. Apărută în Monitorul Oficial Nr. 233/1991.

La ora 14, capitanul de rangul I Cico Dumitrescu s-a adresat din studioul 4 al Televiziunii: Rog pe tovarasul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, sa vina la Televiziune! Trebuie, tovarasi, sa ne organizam”. Peste circa o jumatate de ora, Ion Iliescu a venit la Televiziune, unde a fost salutat cu entuziasm de Teodor Brates, coordonatorul emisiei din studioul 4, care transmitea revolutia romana în direct. „Stimati telespectatori, avem marea bucurie de a gazdui, aici in studio, pe Ion Iliescu. Domnul Iliescu este fiul unui revolutionar, unui patriot, el insusi patriot”.

Ion Iliescu a luat cuvantul in jurul orei 14.45 si, dupa ce a salutat inlaturarea dictatorului Ceausescu, a apreciat: „Poporul nostru trebuie sa dea dovada de maturitate in aceste momente, sa ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui in cursul acestei zile un Comitet al Salvarii Nationale, care sa inceapa sa puna ordine”. El a cerut ca la ora 17 „toti cei responsabili care se pot angaja in aceasta opera constructiva” sa vina la Comitetul Central: „Trebuie neaparat sa ne reorganizam, intr-un Comitet de Salvare Nationala. Sa elaboram un program de actiune”. Asadar, inca de la prima sa aparitie publica, Ion Iliescu s-a comportat ca un lider politic, hotarat sa-si asume raspunderea organizarii Romaniei pe baze democratice.

De precizat ca generalul Nicolae Militaru i-a dat lui Teodor Brates numarul de telefon a lui Iliescu ca sa-l contacteze, vezi mai jos, asta inseamna ca G. Militaru se afla in jurul orei 13:00 la televiziune

Interviu cu Stanculescu la B1TV

Ion Cristoiu: Dumneavoastra cand ati stiut precis ora, daca mai tineti minte din dupa-amiaza de 22 ca sotii ceausescu sint la Targoviste in mina lui Kemenici?

Generalul Victor Stanculescu: In momentul cand Andrei Kemenici (Colonel seful Garnizoanei de la Targoviste)mi-a dat telefon.

Ion Cristoiu: Cand?

Victor Stanculescu: cred ca la 17:00.

Ion Cristoiu: Seara?

Victor Stanculescu: Da, seara in 22. Iliescu a aflat in 23 decembrie 1989 spre dimineata.

Victor Stanculescu: Si i-am spus lui Kemenici – Kemenici e singuru unitate care n-ai forte, si i-am trimis o companie de tancuri de la Batalionul de tancuri din zona, si o companie de vanatorii de mici, si i-am intarit apararea lui.

Interviu cu generalul Nicolae Militaru

Ce s-a întâmplat când aţi ajuns la Televiziune?

Generalul Nicolae Militaru: Când eu am ajuns acolo, Iliescu nu sosise Am rugat pe cineva din Televiziune să-l sune şi i-am dat numărul de telefon:180630 Nu ştiu dacă i s-a telefonat, însă, la scurt timp după aceea, l-am văzut în emisiune. Ne-am întâlnit, ne-am îmbrăţişat…De acolo am plecat la MApN şi apoi la sediul CC unde am rămas toată noaptea”

Este Gelu Voican răspunzător de executarea clanului Ceauşescu?

Generalul Nicolae Militaru: Nu vreau să ies la limitele adevărului şi nici să spun ceea ce nu cunosc. Hotărârea de a avea loc procesul s-a luat în seara lui 24 decembrie, în incinta MApN. Nu am participat la şedinţă. În schimb, ştiu că generalul Stănculescu a organizat totul: elicoptere, tribunal, procuratură. În dimineaţa de 25 decembrie, am fost informat că va avea loc procesul. Nu mai reţin cine m-a întrebat. “Ai ceva împotrivă să se ţină astfel procesul?” Bineînţeles că nu am avut nimic împotrivă. Când s-au întors seara de la proces, Stănculescu mi-a şoptit la ureche “Am pierdut pachetele”.Era vorba (aveam să aflu mai târziu) de cadavrele celor doi Ceauşeşti”
–––––
Interviu cu generalul Andrei Kemenici

Puşa Roth: Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi, au fost condamnaţi la moarte de un tribunal constituit din oameni care făceau această meserie.

Andrei Kemenici: Meseria lor, într-adevăr. Mă puneţi într-o situaţie foarte complicată. Şi m-aţi luat şi prin surprindere. Oamenii aceştia erau de meserie, dar ei, istoria încă nu spune că trebuie să aibă şi ei nişte circumstanţe. Dar vreau totuşi să le dau o circumstanţă atenuantă acestor oameni, eu i-am văzut, doamnă, cum le tremurau pantalonii, în holul comandamentului militar, unde au fost adunaţi după coborârea din elicoptere. Voican Voiculescu le-a spus aşa, şi vă rog să reţineţi că asta însemnă că ei nu ştiau: «Cei doi terorişti pe care îi judecaţi astăzi, acum, sunt Nicolae şi Elena Ceauşescu.» Întâi a fost o linişte mormântală, erau toţi acolo, erau vreo 15 inşi şi asistenţa, au rămas toţi înmărmuriţi. Şi începuseră să tremure. Atunci s-a greşit, zic acum, aşa cum sună proverbul: «După război mulţi viteji se arată.» Dacă se punea întrebarea: «Cine vrea să judece?», mulţi sau poate majoritatea ar fi vrut să judece. Dar a fost un şoc. Ei, ştiţi cum a sunat enunţul următor? «Aveţi 15 minute – gândiţi dumneavoastră, 15 minute!. domnul Voican Voiculescu zice: «Aveţi 15 minute să scrieţi acolo tot ce aveţi nevoie pentru procesul acesta.» Apoi domnul general Stănculescu îmi spune să-i repartizez într-o cameră ca să fie linişte, ca să-şi facă oamenii ce trebuia să facă, unul acuzarea, celălalt apărarea. În fine, domnul Voican Voiculescu adaugă: «Aveţi acest timp scurt pentru că e clar, ăştia au fost nişte criminali. Să nu le daţi posibilitatea să se apere, să fiţi duri, pentru că trebuie să terminăm într-un timp foarte scurt cu aceşti oameni”

Puşa Roth: Se spune, domnule general Kemenici, că la Târgovişte ar fi fost sosia lui Ceauşescu…

Andrei Kemenici: E o prostie! Eu am ordinul de zi pe unitate în care scrie că au fost 1237 de oameni, iar din aceştia, cam 550 – 600 au văzut această execuţie. Vă spun categoric, fiindcă aceştia erau oamenii. Aproape 300 erau în comandament, comandament care s-a transformat în, nu zic tribunal, că în tribunal mai vorbeşte unul cu altul, în biserică pentru că acolo nu se vorbeşte. Era o linişte desăvârşită la cele două niveluri, la parter şi la etaj. Erau în cazarmă vreo 100 –150 care, la fel, nu s-au mişcat din loc, erau şi în dispozitiv, după clădiri etc. Eu nu le-am spus, pentru că oricare, care avea ceva cu Ceauşescu aşa cum am avut şi eu dar nu am spus la nimeni, putea să facă vreun gest. Au ascultat toţi, fiindcă nu au ştiut ce se va întâmpla. Lumea se uita în sus şi a văzut 5 elicoptere, a văzut cum două au aterizat pe terenul unde făceam adunarea zilnic, dimineaţa şi seara. Toţi oamenii erau cu ochii pe cer, pe aceste două elicoptere şi până au aterizat jos, toţi erau curioşi ce se întâmplă.Atunci eu m-am dus cu un transportor blindat la elicopter. N-au vrut să-i ia de acolo pe cei doi – înţelegerea aşa a fost – şi asta e de o gravitate extraordinară. Eram colonel, comandant de unitate, comandant de garnizoană. Nu puteam fi minţit ca ultimul trecător de pe stradă. Înţelegerea era că vin cu două elicoptere şi că îi iau de aici pentru proces, ăsta a fost crezul meu, patru zile şi trei nopţi

Interviu cu militeanul Constantin Paisie

Constantin Paisie, militianul care s-a aflat alaturi de Nicolae si Elena Ceausescu la Targoviste, povesteste cum au ajuns cei doi in cladirea Inspectoratului de Politie si, mai apoi, la unitatea militara din oras.

V-a spus colonelul Cont sa-i insotiti si dumneavoastra pe Ceausesti in unitatea militara?

Da. Mi-a dat aceasta dispozitie. Mi s-a adresat astfel: “De ce sa mearga colonelul de Securitate Gheorghe Dinu cu Ceausestii in garnizoana? Nu, trebuie sa te duci si dumneata, mergi si dumneata cu ei”.Cum sa va spun, eu oricum ma duceam cu cei doi Ceausescu. Si eu voiam sa merg. Nu stiu, poate instinctul. Fiindca eu m-am urcat in ARO, cred ca printre primii. De fapt eu il tineam pe Ceausescu tot timpul de brat si deci era de fiecare data langa mine. Nimeni nu s-a impotrivit urcarii mele in ARO. Cum s-a urcat Ceausescu, eu m-am urcat langa el.Intre Militie si Unitatea Militara erau cam o mie de metri maxim. Cand am ajuns in fata unitatii militare, ofiterii de armata au dispus deschiderea portilor. Am intrat, si chiar la intrare, pe scari, a aparut comandantul unitatii, colonelul Kemenici Andrei, care i-a dat raportul lui Ceausescu: “Domnule presedinte, sunt comandantul garnizoanei…”, dupa formulele de atunci, cu emotie, asa i-a dat raportul, asigurandu-l ca se afla sub protectie si nu mai stiu ce i-a spus. Si daca nu ma insel, chiar Ceausescu a salutat; colonelul Kemenici a salutat in pozitie de militar si Ceausescu a dus mana la frunte. In orice caz a dat mana cu el, dupa care ne-a poftit in sala din incinta comandamentului, in care am ramas eu si cu cei doi Ceausesti.

Concluzia:

La ora 13.30, generalul Stănculescu a semnat o notă telefonică, în care se menţiona: „Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi cu calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare”. Într-o altă notă telefonică, generalul Stănculescu preciza: „Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale”. Astfel, generalul Stănculescu a preluat asupra sa prerogativele Comandantului Suprem, care, potrivit Constituţiei aparţineau Preşedintelui Republicii Socialiste România !

Nici generalul Stanculescu, nici generalii prezenti in locul deciziei nu au facut publice detaliile preluarii puterii de catre Armata, deoarece le-a fost teama sa recunoasca gestul ce parea si grav, din punctul de vedere al conportamentului unei institutii, si periculos din punctul de vedere al imaginii.

Confuzie totala, Generalul Stanculescu a predat puterea sau i-a acordat incredere lui Iliescu nestiind unde sunt exact sotii Ceausescu, el a afirmat ca la ora 17:00 a aflat de la Colonelul Andrei Kemenici ca sotii Ceausescu sunt tinuti si protejati in unitatea militara din Targoviste la ora 18,20 au fosti tinuti la unitatea militara. Un moment foarte important, Stanculescu nu l-a trimis pe Ceausescu la Targoviste, Stanculescu nu i-a zis lui Ceausescu du-te cu elicopterul ca numai esti presedinte, eu totusi cred ca atunci cand l-a sfatuit pe Ceausescu sa plece cu elicopterul a facut-o sincer, dar vazand situatia si analizand-o a preferat sa nu-s ieie asupra lui responsabilitatea in acest fel se explica de ce l-a chemat prin telefon pe Ion Iliescu, si i-a acordat increderea in timp ce Ceausescu era inca presedinte, la ora 19:00 Stanculescu a dat ordin lui Kemenici sa-l aresteze pe Ceausescu, in acest timp Iliescu nu mai era la Stanculescu, intrebarea este de ce nu l-a chemat pe Iliescu la el dupa ce aflase unde sunt exact sotii Ceausescu? totusi exista si o logica si cred ca Stanculescu s-a ferit de Ion Iliescu si n-a avut probabil incredere, cred ca si tribunalul era ideea lui Ion Iliescu ca sa scape cat mai repede se poate de Ceausescu prin executare. Iliescu a profitat de Stanculescu. Sa zicem ca Ceausescu ajungea in alt loc si era protejat de securitate cu toata libertatea, ce facea Stanculescu? Ce facea Iliescu? nu-l putea aresta ! nu-l putea executa! trebuie de mentionat ca Ceausescu la ora 11:45 era intrebat de Stanculescu daca-i de acord sa plece cu elicopterul si sa aprobe deci era un sfat pe care Ceausescu nu l-a acceptat la inceput dar supa ce Stanculescu s-a consultat cu generalul Nagoe in CC Ceausescu nu mai avea alta alternativa decat sa accepte, Ceausescu nu a abandonat puterea, Stanculescu a dat ordin fara sa se consulte cu Iliescu, Iliescu aflase in 23 spre dimineata de la Gelu Voican Voiculescu unde sunt Ceausistii dar nu au stiut exact in ce unitate sotii Ceausescu sunt arestati, asa se explica Lovitura de stat militara, deci Ion Iliescu a preluat puterea de la Stanculescu, tot in acelasi interviu Stanculescu a declarat ca numai el stia pina la proces unde sunt arestati sotii Ceausescu cu toate ca in 24 seara Iliescu a fost la sedinta in sediul MApN in ceea ce priveste Tribunalul Militar Exceptional. Roxana Iordache intreba: “ Cum se numeşte când un fost şef de stat e executat într-o cazarmă?” Eu am zis Lovitura de stat!
–––––––––
Lorin Fortuna: Astea au fost jocurile pentru putere, la Bucureşti.

Ion Iliescu: A fost salvarea pentru ţară.

Lorin Fortuna: Aţi crezut dumneavoastră!

Ion Iliescu: Ba da! Dacă nu era procesul şi execuţia, continuau…

Lorin Fortuna: Trebuia să-l judece poporul!

Gelu Voican Voiculescu: Asta a vrut domnul Iliescu timp de trei zile. În seara zilei de 24 a cedat insistenţelor noastre, ale mele îndeosebi.

Ion Iliescu: Din seara zilei de 22 şi până în 25 decembrie au murit şi mureau oameni cu fiecare oră care trecea.

Lorin Fortuna: Nu din cauza aceasta, ci din cauză că cei din conducerea armatei au luat această decizie de a ascunde totul şi de a da drumul la acest episod al teroriştilor. Deci, toată mascarada aia a fost organizată de trupe speciale ale armatei.

General Andrei Kemenici: Domnilor, să ni se spună unde au fost ăştia (teroriştii – n. red.) că eu, în Târgovişte, nu am avut nici un pod, nici o clădire atacate. Acelea au fost diversiuni, nu terorişti.

Lorin Fortuna: Cine a făcut diversiuni?

General Andrei Kemenici: Asta trebuie să căutăm. Ceauşescu a spus „terorişti”…
vedeti si declaratia lui Constantin Paisie de mai sus.

Sa vedeti cat de prudent era Ion Iliescu, inca din 1980. In 1983 s-a incercat prima lovitura de stat.

Când aţi intrat în rezistenţa militară?

Generalul Nicolae Militaru.: Am luat contact cu această rezistenţă în 1983,prin intermediul lui Ion Iliescu.Ne întâlnisem întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită la Walter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contractul între grupul militar al generalului Ionita şi grupul civil al lui Iliescu.

De aceea a fost lansata teza mult mai convenabila a “trecerii armatei de partea Revolutiei”.

Aceasta formula se bazeaza, in fond, pe al doilea factor, care a favorizat intarzierea cunoasterii adevarului – ignoranta in privinta terminologiei si proceselor istorice de catre majoritatea populatiei.

Doar cativa oameni avizati si educati au inteles ca orice trecere a unei Armate de partea unei revolutii se numeste lovitura de stat militara sau puci, pentru ca se face impotriva guvernului si a puterii existente si in folosul unei puteri noi, revolutionare.

Al treilea factor obliterant a fost pus in miscare prin folosirea de catre Armata a puterii preluate si a rolului decisiv avut in rasturnarea lui Ceausescu pentru a se proteja de erorile, ilegalitatile si crimele facute sub comanda generalului Milea pana atunci.

Cheia loviturii din 22 decembrie 1989 este ca generalul Stanculescu si Armata au hotarat sa sprijine grupul Iliescu si sa-i ofere puterea. Lor li s-a asociat imediat Securitatea

Când s-a pus la cale primul plan de înlăturare a lui Ceauşescu?

Generalul Nicolae Militaru.:În toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate. Unităţile militare care trebuiau să acţioneze au fost trimise la munci agricole. Unii comandanţi au fost trecuţi în rezervă… Deci, cineva juca dublu.”

Tactica si strategia Loviturii de stat.

Aţi încercat aceset lucru şi cu generalul Iulian Vlad?

Generalul Nicolae Militaru.: Asta s-a întâmplat mai târziu. Primele contacte le-am realizat cu generali şi ofiţeri activi şi în rezervă din MApN. Unii au trădat. În februarie 1984, am fost supus unei anchete. În 8 martie 1989, mă aflam împreună cu generalul Ioniţă când securitatea a venit să mă aresteze. Nu m-am lăsat arestat şi m-am prezentat personal la Comitetul Central, pe timpul anchetei, m-au confruntat cu doi generali turnători. După acest moment, am continuat penetrarea armatei şi securităţii. Aveam nevoie de cineva care să ne informeze asupra programului cuplului Ceauşescu. Aceest om de mare încredere a fost profesorul Ion Ursu Stabilisem ca Ceauşescu să fie atras fie la vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi mistreţi la Timiş Cornel Pacoste, care era prim-secretar la Timiş, aintrat în joc fără rezerve Pentru acţiune a fost nevoie să atragem în conspiraţie ofiţeri de securitate şi miliţie, şi foarte mulţi activişti de partid.Ajunsesem cu penetrarea Securităţii în rezistenţa militară până la nivel de adjunct de ministru.Iulian Vlad era şeful Securităţii. La armată se afla generalul Milea care fusese informat de ce urma să se întâmple şi de sarcina armatei de a nu deschide foc împotriva poporului, chiar dacă va primi ordin.

Ce rol ar fi avut armata în strategia pe care urma să o aplicaţi?
Generalul Nicolae Militaru.: Acţiunea trebuia realizată cu ajutorul unui “detaşament de asalt” înarmat cu mijloace speciale. Nu urma a se folosi gloanţe, ci nişte capsule care conţineau un drog foarte puternic. Nu doream să curgă sânge. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi prezinte demisia, iar după instalarea noilor organe de conducere ale ţării, Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şi să constituie Frontul Salvării Naţionale.

Deci lovitura de stat planificata inca din 1983 s-a indeplinit in 22 decembrie 1989!

Intre 22 si 24 decembrie 1989, Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un “tribunal militar exceptional”, care sa-i judece pe sotii Ceausescu.

Ironia sortii a facut ca acesata decizie istorica sa fie luata in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde “grupul pucist” se refugiase. In susurul apei de la W.C. Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate astfel si eventualele surprize. Pe data de 24 decembrie 1989 a fost redactat si semnat de Ion Iliescu “Decretul” de instituire al “tribunalului miltar exceptional”. Acest document nu s-a supus nici o clipa legilor aplicabile pe timp de pace, deoarece prin codul secret cu indicativul – “Radu cel frumos”, in toata tara se declansase “alarma de lupta partiala”. In aceste conditii, Romania s-a aflat in decembrie ’89 in stare de razboi, iar trupele Ministerului Apararii Nationale au actionat in consecinta, dupa regulile si legile ce se impun intr-o astfel de situatie critica.

Virgil Magureanu, Gelu Voican Voiculescu, Victor Atanasie Stanculescu

Incepand din seara zilei de 16 decembrie 1989, atunci cand toti militarii Armatei Romane au primit ordin sa se prezinte la posturi in unitati, trupele Ministerului Apararii Nationale au actionat dupa legile razboiului si in conformitate cu odinele primite. Astfel, inca de pe 16 decembrie, trupele aflate sub camanda M.Ap.N.-ului , adica a generalului Vasile Milea, au fost echipate cu armament de lupta si au primit ordin sa iasa pe strazi in vederea restabilirii ordinii, avand totodata dispozitie sa se foloseasca de armamentul din dotare. Cu alte cuvinte, Armata Romana a primit ordin sa traga in populatia civila aflata pe strazi. Inafara exceptiilor binecunoscute, ofiterii aflati in misiune, s-au ferit sa deschida focul asupra propriilor “concetateni”, fenomen constatat de toti revolutionarii care au participat direct la evenimente. Lipsa de pregatire a numeroasei armate dislocate pe starzile oraselor si a vidului informational, si-au spus insa cuvantul in multe situatii. Ofiterii si cu atat mai putin soldatii in termen nu fusesera pregatiti pentru o lupta de gherila, in mijlocul oraselor, o lupta purtata cu un inamic invizibil.

“Tribunalul Militar Exceptional” – lovit de nulitate absoluta

Decretul redactat si semnat de Ion Iliescu pe 24 decembrie 1989, ce nu a beneficiat de un “numar de inregistrare”, decidea in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (C.F.S.N.) din Romania, instituirea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care urma “sa procedeze de urgenta – la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena”. Ion Iliescu a semnat acest document istoric in calitate de Presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl.n.). Cu toate acestea, la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista oficial, cat despre legaliatea acestui consiliu nici nu se poate discuta in termeni juridici, prima intrunire a C.F.S.N. avand loc patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie 1989, la Palatul Victoria. Nici la acea data Ion Iliescu nu a fost ales sau numit presedinte al C.F.S.N.-ului. Din insumarea logica a acestor motive rezulta ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o uzurpare de titlu si caliati oficiale, un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.

In aceste conditii “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a “judecat” pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul ilegal de constituire, este la randul sau ilegal si nul. In consecinta, sotii Ceausescu n-au fost condamnati si executati dupa un proces, ci mai de graba asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut ulterior, ca sa-si “salveze” tovarasul de drum, ca: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea lui”. In mod evident singurii care au avut grija sa fie in permanenta protejati au fost “pucistii”, constransi de Moscova sa organizeze un proces pe care nu si-l doreau, in loc sa recurga la o alta “metoda” mai simpla. Toate aceste evenimente s-au desfasurat pe fondul unui “razboi” declansat de “Radu cel frumos”, iar din acest motiv, faptele si deciziile “emanatilor” trebuiesc judecate dupa legile razboiului si nu dupa cele aplicate pe timp de pace. Chiar si Presedintele Ion Iliescu a explicat ulterior, ca in acele momente de tensiune, in acea situatie exceptionala se impunea ca masura de urgenta consituirea unui tribunal organizat de armata si care sa poarte eticheta de tribunal “exceptional”.

Nicolae Ceausescu – coborat din transportorul blindat la Targoviste

Generalul Victor Stanculescu s-a ocupat de amanuntele executiei

Deplasarea la Targoviste, acolo unde urma sa aiba loc “procesul”, a asa-zisului “Tribunal Militar Exceptional”, s-a facut cu cinci elicoptere, strategia fiind pusa la punct de generalul Stanculescu. Intr-unul dintre elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar, se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisii iar cadavrele lor transporate in alta locatie: “In loc sa vina doua cum ne-au anuntat, au venit cinci. Un motiv intemeiat sa deschidem focul asupra celorlalte trei. Si-au venit si cu usile deschise cu mitralierele indreptate spre noi. Ne anunta ca vin la ora 9, si vin la ora 12. (declaratia colonelului (r) Ioan Tecu, loctitorul colonelului Chemenici)

Dupa aterizare, in timp ce generalul Victor Atanasie Stanculescu se ocupa de detaliile executiei impreuna cu, colonelul Chemenici, Gelu Voican Voiculescu cuprins de valtoarea evenimentelor, a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Locul indicat cu degetul de generalul Stanculescu, unde urma sa aiba loc executia sotilor Ceausescu, a fost peretele unui W.C. Acest loc a fost ales din mai multe motive de ordin strategic, unul dintre acestea fiind vecinatatea cu “sala de judecata” unde urma sa se desfasoare “procesul”.

In timpul procesului unitatea de la Targoviste a fost tinta razboiului psihologic

In timpul procesului, unitatea de la Targoviste a fost supusa in permanenta unui razboi psihologic sustinut: “ Incepuse procesul, suna telefonul si eu ma duc la telefon… Era usa-in-usa cu sala de judecata ! Si zice… : Nu mai vin elicopterele faceti voi ce trebuie facut ! Ce trebuia sa facem? Elicopterele erau venite ! Era procesul in plina desfasurare. Suna colonelul Suciu ! Ce se intampla … ca are informatii ca vom fi atacati? Domnule nu se intampla nimic ! Grabitiva ca se anunta ca ve-ti fi atacati ! Si procesul s-a desfasurat intr-o stare de tensiune fantastica ! Eram in stare de razboi … nu? Ordinul – Radu cel frumos – parca asta era indicativul… asta era, alarma de lupta … .” (declaratia colonelului (r) Ioan Mares)

Video-caseta “procesului” sotilor Ceausescu a fost trimisa in Franta pentru examinari

Cu toate ca “procesul” si executia sotilor Ceausescu au fost filmate la Targoviste, video-caseta originala (master) a ajuns mai intai in posesia unor televiziuni franceze si mai apoi in Romania. In legatura cu acest episod controversat al casetei “disparute” au gravitat mai multe speculatii in jurul domnului Petre Roman, dar pana in prezent nimeni nu s-a arata interesat de descifrarea acestui “mic amanunt”. La Televiziunea Romana Libera au fost repetate mai multe cadre, dar niciodata versiunea completa a casetei. Interesante sunt insa concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, care a analizat caseta cu pricina, cu privire la momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost executati. Legistul francez a constatat printre altele, ca parul lui Nicolae Ceausescu atunci cand a fost filmat in cadru apropiat, imediat dupa executie, ara foarte sarmos, fenomen fizic care se petrece la peste 12 ore de la momentul in care survine decesul unei persoane. Concluzia evidenta care rezulta in urma acestei constatari, atesta faptul ca, intre momentul executiei si momentul in care sotii Ceausescu au fost filmati (in cadru apropiat) se afla un interval de cel putin 12 ore. In aceste conditii, caseta care a fost prezentata de Televizunea Romana Libera, este de fapt rezultatul unui montaj si nici cum redarea autentica a evenimentelor petrecute la Targoviste. Desfasurarea procesului, la care printre invitati s-a numarat si domnul profesor Virgil Magureanu, merita analizata in particular pe baza inregistrarilor prezentatea in mod repetat pe micile ecrane in ultimii 16 ani. Din punct de vedere juridic, “procesul” sotilor Ceausescu reprezinta o mare “pata” pe “obrazul” justitiei romane. Desi, acest proces, asa cum a fost el organizat, ofera foarte multe informatii despre cei care l-au gandit si despre modul in care au fost practic judecati si condamnati Elena si Nicolae Ceausescu.

Cerasela Baijac Demetrescu si Gelu Voican Voiculescu s-au ocupat in liniste de inmormantare

Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelatele verzi, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea in Bucuresti, unde au fost “abandonate”, in timp ce generalul Stanculescu si revolutionarul Gelu Voican Voiculescu s-au dus sa manance. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la orele 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios “sa vada p…a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani”. Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis in final inhumarea, cadavrele celor doi au ramas sigilate in camera frigorifica de la morga spitalului. De inmormantarea lor s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru, impreuna cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a si sustras cu aceasta ocazie bijuteriile si plicul Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. mai. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ingrijise anterior generalul Victor Atanasie Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac Demetrescu, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu panze albe de cearceaf. Mai intai s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Gelu Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton gata pregatite si cate o roaba cu ciment proaspat preparat. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi la datorie de teroristi. Ceausestilor nu li s-au pus si cruci in prima etapa, deoarece fusesera uitate la morga.

Doua dosare cu acelasi numar 1 / SP 1989

Referitor la executia sotilor Ceausestilor au fost intocmite doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1 / SP 1989. Certificatele medicale din dosar, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Un fapt trebuie insa mereu reaminti celor care sunt inca framantati de amintirea acelor evenimente tragice. Romania se afla in acele zile ale lui decembrie 1989, intr-una dintre situatiile “exceptionale” ale istoriei mondiale si europene.

Garda personală a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu.

Maiorul Aurel David, maiorul Florian Raţ, căpitanul Marian Constantin Rusu şi căpitanul Paulică Tănasi.

Cei patru erau consideraţi responsabili de fuga cuplului Ceauşescu de pe acoperişul CC al PCR, întrucât nu-i arestaseră, şi, mai mult, depuseseră eforturi să le faciliteze “evadarea”. Faptele lor din 22 decembrie 1989 erau încadrate în prevederile codului penal, “întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului”. Ofiţerii David, Raţ, Rusu şi Tănasi riscau pedeapsa cu închisoarea, între 3 şi 10 ani.

——————

Juridic, la data înfăptuirii infracţiunilor de care erau acuzaţi cei patru ofiţeri, regimul comunist nu fusese abolit oficial. FSN-ul, noua structuă de putere, s-a constituit abia în jurul orei 18.00. La acel moment, ofiţerii David, Raţ, Rusu şi Tănasi se “dispensareră” de “încărcătura” prezidenţială.

Paulică Tănasi: “Garda personală nu era proprietatea soţilor Ceauşescu, ci a preşedintelui României. Atât cât am contribuit eu la această acţiune, prin semnalizarea cu cearceaful alb, o consider o acţiune încadrată perfect în atribuţiile de serviciu. Mai mult, am înţeles că trebuie să-i scoatem vii din sediu nu în sensul de a împiedica tragerea lor la răspundere ci, dimpotrivă, pentru a-i preda judăcăţii drepte”.

Florian Raţ: “În întreaga mea activitate am respectat legile ţării, jurământul şi regulamentele militare. Nu am făcut nimic care să depăşească aceste atribuţiuni. În momentul plecării – şi în perioada cât l-am însoţit – Ceauşescu îndeplinea toate prerogativele de comandant suprem. Eu nu am făcut altceva decât să-i execut ordinele atâta timp cât era în funcţie. Când m-am convins de realitate, m-am disociat de el. Am curajul să primesc cu demnitate hotărârea pe care o veţi lua şi care, sper, să fie achitarea şi punerea noastră în libertate”.

Marian Constantin Rusu: “Am convingerea că prin actele mele nu am influenţat în nici un fel fuga soţilor Ceauşescu din fostul sediu al CC. Eu am conştiinţa curată, singura idee care m-a determinat să mă îmbarc în elicopter a fost adeziunea la tot ceea ce se întâmpla în jur, adeziune materializată prin depunerea acelei genţi ce conţinea valori şi a cărei recuperare am urmărit-o. Bănuiam că geanta poate să conţină documente secrete de mare valoare pentru ţară. Cred într-o justiţie a dreptăţii, a adevărului, nu aşa cum a fost până acum, pe bază de indicaţii sau presiuni”.

———————————-

Aurel David: “Am fost arestat în ziua de 24 decembrie 1989 în timp ce încercam, împreună cu alţi foşti doi colegi, să mă prezint la colonelul Lăzărescu Florea, la apelul acestuia. Am fost arestat de către un ofiţer din MApN, colonelul Rădulescu, cu o învinuire foarte gravă: criminal şi terorist! Asta la simpla pronunţare a cuvintelor de prezentare: sunt maiorul David, din Direcţia a V-a. După un calvar care a durat 5 zile – criminali şi terorişti erau consideraţi şi alţi ofiţeri din Direcţia a V-a, care au fost arestaţi alături de alţi civili, între care erau şi mulţi revoluţionari – a început ancheta. În cele 5 zile am fost ţinut legat 24 de ore pe burtă, cu mâinile la spate. După aceea am fost transportaţi, legaţi cu frânghii la picioare, de mâini şi de gât, în subsolul de la Ministerul Apărării Naţionale. Apoi, într-o maşină de carne, am fost dus în unul din forturile din apropierea Bucureştiului, la Ştefăneşti. În ziua de 28 decembrie am fost adus la Direcţia cercetări penale, de la sediul Poliţiei municipiului Bucureşti, unde s-a demonstat, cu toată strădania domnilor procurori Joarză şi Pantea, că cele două acuzaţi aduse nu au nici un temei legal. Apoi mi s-a pus în seamă o altă infracţiune pe care aş fi săvârşit-o: favorizarea fugii celor doi Ceauşescu. Onorată instanţă, consider că nu pot fi învinuit de o asemenea faptă deosebit de gravă şi care atinge în cel mai înalt grad demnitatea mea de om şi ofiţer. Domnii procurori care m-au anchetat mi-au reproşat: «Asta ţi-ai găsit să faci? I-ai lăsat să fugă, deci ai împiedicat pe revoluţionari să-i prindă». În timpul instrucţiei acestui proces mi s-au spulberat îndoielile asupra vinovăţiei mele. Mulţumesc completului de judecată că a pus la dispoziţie caseta cu ultimele imagini ale fugii, din care rezultă că, în momentul în care revoluţionarii intraseră pe terasă, soţii Ceauşescu erau deja în elicopter. Distanţa de aproximativ 40 de metri nu îmi permitea în nici un fel să împiedic pătrunderea pe terasă a revoluţionarilor. Mă întreb dacă prin ceea ce am făcut eu am contribuit în mod decisiv la fugă. Oare acelor revoluţionari le-a fost frică de un singur om cu o armă într-o mână şi cu cealaltă ridicată în sus, din moment ce ei au avut acel curaj fantastic de a pătrunde în sediul fostului CC, dezarmând chiar ofiţerii de Securitate? Vă rog să-mi daţi voie să spun – şi am această convingere – că prin atitudinea mea nu am putut influenţa în nici un fel evacuarea soţilor Ceauşescu. Din alt punct de vedere, în momentul consumării faptelor, am fost un simplu executant de ordine. Nu am abuzat de legislaţia în vigoare. Nu eu am organizat ieşirea pe terasă, nu eu am pregătit locul aterizării, nu eu am pus la dispoziţie mijlocul de transport cu care au plecat la Snagov. Nu mă consider vinovat. Nu vreau să mă disculp. Sunteţi singurii în măsură să judecaţi faptele mele. Vreau, domnule preşedinte, să vă privesc în ochi cu aceiaşi demnitate de militar şi de om, cu care am privit viaţa şi profesia pe care am avut-o. Considerându-mă încă o dată nevinovat, aş vrea – indiferent de hotărârea pe care o veţi lua – să văd dacă dumneavoastră ne veţi putea privi în ochi cu conştiinţa curată, să văd dacă aveţi acest curaj să faceţi o justiţie adevărată”.

SENTINŢA

În dimineaţa zilei de 7 martie 1989 a avut loc ultima şedinţă a procesului celor patru ofiţeri de Securitate. Faţă de situaţia din februarie, când aportul lor la fuga soţilor Ceauşescu cu elicopterul de pe acoperişul CC era considerat de presă capital, discursul mediatic se domolise. Aşadar, sentinţa nu a stârnit proteste faţă de “justiţia democrată” , care ar fi încercat să-i disculpe pe securişti.

Maiorul Aurel David, maiorul Florian Raţ, căpitanul Marian Constantin Rusu şi căpitanul Paulică Tănasi au fost achitaţi, fiecare pentru ambele capete de acuzare pentru care erau învinuiţi. Totodată, instanţa a dispus punerea lor imediată în libertate, deoarece nu făceau obiectul unei alte anchete judiciare.

Ziarul România liberă, în comentariul final pe baza procesului, observa, cu nemulţumire, că din multitudinea de cadre ale Securităţii implicate în fuga cuplului Ceauşescu au fost selectaţi doar cei patru ofiţeri, care avuseseră roluri episodice, insignifiante. Ziariştii considerau că sentinţa a fost dreaptă, într-un dosar plin de lacune de la începutul procedurii judiciare, reuşindu-se, în ultimul moment, condamnarea “acarului Păun”.

Galerie

Frumoasa cântăreaţă Alexandra Stan, în FHM-ul spaniol! Lo enseña todo en el último número de la revista FHM

Această galerie conține 12 fotografii.

Alexandra Stan, noua revelatie a muzicii dance, face cunoscut numele României in intreaga lume. Nascuta in 10 iunie 1989 Constanta. Timp de nu mai putin de sase saptamâni a fost pe primul loc in Billboard SUA, performanta reusita doar de … Continuă lectura

Senzaţional! Corneliu Vadim Tudor are un băieţel din flori de doi ani!

Corneliu Vadim Tudor şi fiicele sale, Lidia (dreapta) şi Eugenia (Foto: Captură video ProTV)

Corneliu Vadim Tudor, a acceptat să vină în emisiunea „Happy Hour”, de la ProTV, însoţit de cele două fiice ale sale, Lidia (21 de ani) şi Eugenia (17 ani).
Preşedintele PRM a împlinit 62 de ani şi a mărturisit că este foarte mândru de fiicele sale şi că regretă că nu are mai mulţi copii.
Lidia are 21 de ani şi este studentă în ultimul an la jurnalistică, iar Eugenia  are 17 ani şi este elevă.„Nu am prieten şi nici cont de Facebook, pentru că nu vreau să-mi ia nimeni pozele”, a spus Eugenia.

Liderul PRM a primit de ziua lui un cadou surpriză de la colegul de partid, Marius Marinescu: două sticle de vin românesc şi o sticlă de vin unguresc.

„Eu n-am nimic cu Ungaria, dar nu pot să o sufăr”, a spus Vadim, mai în glumă, mai în serios.Pentru că o femeie a vrut cu orice preţ ca fiul ei să îşi cunoască adevăratul tată, Corneliu Vadim Tudor a fost pus în faţa faptului împlinit, chiar în mijlocul străzii.

„Tu dacă te uitai la televizor, ştiai că m-am culcat cu 1.000 de femei, dar copii nu am. Eu de nevasta mea nu voi divorţa. Nu ştiu dacă e copilul meu, dar promit că îţi fac unul!”, i-a explicat Corneliu Vadim Tudor femeii care se dădea drept o fostă iubită a politicianului.

Totul s-a dovedit însă o altă farsă marca „Happy Hour”, iar presupusa amantă a fost Aniela Pietreanu, una dintre actriţele de la „Serviciul Român de Comedie”.

„Măi, dădea nevastă-mea divorţ, îmi stă inima în loc!”, i-a spus politicianul lui Măruţă. „Nu am mai călcat strâmb de două săptămâni. Mie mi se părea cunoscută fata asta, mă gândeam că mi-o fi dat să beau cu pâlnia şi m-am îmbătat”, a glumit Vadim.

România se va împrumuta anul viitor cu 57 de miliarde de lei (aproape 13 miliarde euro) şi 2,4 miliarde euro pentru acoperirea deficitului.

România ar putea folosi anul viitor bani din acordul preventiv cu Fondul Monetar Internaţional dacă situaţia economică din Uniunea Europeană se va înrăutăţi.
Folosirea liniei de creditare va avea loc doar dacă finanţarea deficitului de anul viitor va fi pusă în dificultate, a declarat, duminică, premierul Emil Boc.

„În ultimă instanţă, sperăm să nu fie nevoie, dacă se înrăutăţesc condiţiile în Uniunea Europeană în aşa măsură încât să se pună în dificultate finanţarea deficitului, România poate apăsa butonul. Nu avem în intenţie accesarea acestei linii, dar este un element de siguranţă în plus că România nu va avea derapaje în 2012 şi de certitudine că, dacă lucrurile merg rău, avem un buton pe care să apăsăm să nu fim nevoiţi să mai tăiem salarii, pensii sau alte obligaţii sociale ale statului”, a spus Boc, la o emisiune TV.

De câţi bani trebuie să se împrumute Guvernul?

An de an Guvernul trebuie să angajeze împrumuturi care să acopere, pe de o parte, deficitul bugetar din anul respectiv şi, pe de altă parte, în absenţa excedentului bugetar să asigure plata datoriilor scadente.

Potrivit declaraţiilor făcute vineri de Gheorghe Gherghina, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, România se va împrumuta anul viitor cu 57 de miliarde de lei (aproape 13 miliarde euro) şi 2,4 miliarde euro pentru acoperirea deficitului. In total Guvernul va trebui să găsească pe piaţa intenă sau externă împrmuturi de 15,4 miliarde euro, adică de peste patru ori mai mari decât suma ce poate fi trasă de la FMI.

Cât de multă protecţie oferă acordul?

Laurian Lungu, economist la firma Macroanalitica spune că acordul ne asigură „o sumă relativ importantă, însă nu oferă protecţie de 100%”. De asemenea „în principiu banii nu se pot atrage pentru acoperirea deficitului”, ci în principal „pentru acorperirea rezervelor valutare ale BNR, care sunt ridicate”, spune el. România se va găsi în dificultate dacă randamentele la împrumuturile luate vor atinge nivelul de 8%, spune Lungu.

Cu începere de anul viitor, dar mai mult în anii următori, România va trebui să înceapă plata împrumuturilor trase anterior de la FMI. Strategia Guvernului va stabili partea datoriilor care se va plăti sau care se vor rostogoli, precum şi moneda în care statul se va împrumuta. Dacă în 2008 împrumuturile erau luate în proporţie de 60% în monedă europeană, în acest an cotele au fost echilibrate, ponderea celor în lei fiind de 47%.

Laurian Lungu afirmă că statul are alternativa căutării de bani şi pe piaţa internă. Inflaţia a scăzut, iar băncile pot fi mai uşor de convins să dea bani statului. „Important va fi ca statul să îşi formeze un buffer (tampon – n.r.) pe o perioadă de 4-6 luni care să îi ofere o anumită libertate în alegerea strategiilor”, spune el.

În luna martie, autorităţile române au decis să prelungească înţelegerea cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), printr-un acord de tip preventiv în valoare de 3,09 miliarde DST (circa 3,5 miliarde de euro), respectiv 300% din cota pe care o are România la FMI, fonduri care să fie atrase doar în caz de necesitate. Noul acord cu FMI este însoţit de un sprijin preventiv de 1,4 miliarde euro de la Uniunea Europeană şi de un împrumut de 400 milioane de euro de la Banca Mondială.

Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, acuzat de pedofilie si relatii homosexuale!

Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, este acuzat de un barbat necunoscut ca ar fi fost obligat sa intretina relatii sexuale cu preotul pe cand era minor, in urma cu 15 ani.

Dupa scandalurile sexuale care au zguduit recent Biserica Catolica, iata ca si la noi inaltii prelati nu sunt chiar complet in afara fenomenului, iar, saptamana trecuta, un barbat a depus plangere la Parchetul General, prin care il acuza pe Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, ca i-a facut avansuri si l-a obligat sa intretina relatii sexuale pe cand era minor.

In acuzatiile depuse la Parchet, barbatul marturiseste ca fapta s-a petrecut in urma cu 15 ani, la manastirea dobrogeana Dervent, acolo unde el era minor si frate, iar Teodosie era preot. Se pare ca, ierarhul i-a spus tanarului sa mearga impreuna la baie, unde i-a facut avansuri, a pus presiune pe el, facand uz de statul sau si l-a determinat sa intretina relatii sexuale. In plus, barbatul mai explica si situatii similare petrecute cu alti elevi minori, de la Seminarul Teologic Constanta.

Chiar daca acuzatii poate sa aduca oricine, lipsa dovezilor fac imposibila incriminarea lui Teodosie, in schimb, la dosar, se pare, ca vor ajunge si alte declaratii ale unuia dintre capii Arhiepiscopiei Tomisului care confirma cele intamplate in urma cu 15 ani.

“Eu stiu despre cine este vorba. Se numeste Ciprian, atata stiu. El ma hartuieste tot timpul la telefon, suna de pe numere private si isi modifica vocea. Chiar si astazi m-a sunat”, a declarat Teodosie.

Arhiepiscolul Teodosie, pe numele sau de mirean Macedon Petrescu, a mai fost implicat in trecut intr-o serie de scandaluri, fiind acuzat de luare de mita si fals intelectual.

Sursa: eNational
Scandalul a izbucnit sâmbătă, când RTV a difuzat un interviu cu tânărul care aduce şocantele acuzaţii. El susţine că, pe vremea când era frate la mănăstirea dobrogeană Dervent, ÎPS Teodosie l-ar fi ademenit să facă sex cu el.

“Am simţit o ruşine mare, dar am zis că este arhiereu, că este omul lui Dumnezeu. Atunci, pentru prima dată, am început contactul sexual, dar în formă nenormală, adică împreună cu un om bătrân”

, a spus la RTV tânărul.
Tânărul se numeşte Ciprian Stănescu şi este un orfan luat în grijă de Biserică, potrivit Arhiepiscopiei Tomisului. Parchetul General investighează dacă este cazul să fie deschis un dosar penal pentru aceste acuzaţii.
Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, părintele Constantin Stoica, este reţinut în a face declaraţii referitoare la acest caz. „Aceste acuzaţii trebuie probate de cel care a făcut acuzarea, adică tânărul trebuie să aducă probe, adică martori sau o fotografie. Până în momentul de faţă, aceste mărturii sunt simple calomnii. Orice act al nostru este însoţit de responsabilitate. Instanţa îşi va spune ultimul cuvânt în acest caz”, a precizat părintele Stoica. Reprezentantul BOR spune că „imaginea Bisericii are de suferit”.

Iubita lui Radu Mazăre Mădălina Pamfile acceptă nuntă, doar cu condiții: “să mă lase în cluburi și la munte cu fetele”

Mădălina Pamfile, iubita lui Radu Mazăre, ne-a declarat că ar vrea să se căsătorească cu primarul orașului Constanța, numai dacă acesta ar lăsa-o liberă.

Întrebată de reporterițele Zeus Tv, dacă ar accepta o posibilă cerere în căsătorie din partea lui Radu Mazăre, bruneta a precizat că pentru a se întâmpla acest lucru, există câteva condiții.

Îl cunosc pe Radu și știu că nu are o astfel de idee. Aș accepta, dacă m-ar lăsa să ies în cluburi, dacă m-ar lăsa două weekend-uri pe lună să plec la munte cu fetele”, a declarat Mădălina, pentru Zeus Tv.

Mai mult decât atât, bruneta ne-a spus că nu ar vrea să semneze un contract prenupțial.

Mădălina ne-a dezvăluit și faptul că atunci când a pozat în Playboy, nu le-a spus părinților ei că pozează într-o revistă pentru bărbați.

“Le-am spus părinților mei că pozez într-o revistă dar nu știau în ce revistă”, spune ea.

Fotomodelul a povestit că părinții săi nu sunt deranjați de relația ei cu Radu Mazăre. Ea susține că mama sa a fost luată prin suprindere când a fost sunată și întrebată ce părere are despre relația fiicei sale, cu primarul orașului Constanța.

După ce părinții săi s-au despărțit, tatăl Mădălinei și-a refăcut viața alături de o altă femeie, astfel că acum, iubita lui Radu Mazăre are două mame.

“Amândouă mă susțin, amândouă mă sună să mă trimită la școală”, a declarat Mădălina.

Corneliu Vadim Tudor o calcă în picioare pe Oana Zăvoranu: «E o guristă, o muistă! Este o putoare de lăutar ţigan! Cine e maimuţa asta?»

DEX :muistă, muiste s. f. (peior.) femeie care practică contactul sexual oral (felația: a o lua în gură.).„Mă fetiţo, ţi-a luat Dumnezeu bruma de creieraş pe care o mai ai în tartacuţă? Stai în fundul tău acolo”
După ultimele incidente dintre ea şi mama ei, Oana Zăvoranu s-a ales cu un adversar redutabil: Corneliu Vadim Tudor. Sosit în platoul emisiunii „Acces direct”, politicianul a atacat-o extrem de dur pe vedetă.

„Tribunul” n-a putut fi temperat nici măcar de către moderatoarea Simona Gherghe: „Ce să-i spun unei persoane care îşi demonizează mama şi îi doreşte moartea? O ştiu de când era pe oliţă, regret că nu i-am pus oliţa-n cap! Dacă se luptă cu mine, e sinucigaşă, o compătimesc. Vrei să-mi scot mănuşile? Mă fac măcelar, mă scald în sângele tău, metaforic vorbind”, i-a transmis el Oanei.

Şi nu s-a oprit aici: „Încă o dată te întreb, cine e maimuţa asta? Este o mahalagioaică, crescută printre ţigani, care ridică râtul porcin la mine. Ce facultate a făcut, Drept? Drept în nas!” Şi operaţiile estetice ale Oanei au fost subiect de ironii: „Are tatuaje, are şuruburi, o duci cu magnetul! E o guristă, o m*istă. M-a făcut pe mine boşorog? Te făceam eu de mergi în patru labe!”

Vadim o compătimeşte pe Marioara Zăvoranu: „Să-i mulţumească Oana pentru ochii ei verzi. Vrea să-şi omoare mama şi să-i ia cimitirul. O atrage în capcană şi o face albie de porci. I-am zis Marioarei: «Ai făcut-o la beţie? Ce-i cu tine?». Venim din lumi diferite, eu am creat un partid pe care îl conduc de 20 de ani, Oana e nimeni, e un rahat cu moţ… bine, fără moţ! Pepe a fost un martir că a stat cu ea şapte ani, de n-o să aibă o statuie în Ferentari…”

Marioara Zăvoranu a primit o vizită surpriză chiar în timpul emisiunii: Tony, proprietarul apartamentului unde a locuit Oana până de curând, i-a adus flori. Un portbagaj plin! „Inima mea e răvăşită, dar îi mulţumesc. Nu mă aşteptam la vizita lui. M-aţi pus într-o situaţie…”, a spus Marioara. „Dacă e o gazdă bună şi l-a poftit în casă, să-l poftească şi în pat!”, i-a sugerat, în glumă, Vadim.
„Un om ca Oana Zăvoranu face rău societăţii. Eu am ţinut la copilul ăsta, o cunosc de când era pe oliţă şi acum regret că nu i-am pus oliţa în cap. Am apărat-o până acum, am ajutat-o. Când am văzut imaginile cu Mărioara cu perfuziile, mi-am adus aminte de mama mea, pe care am idolatrizat-o. Mărioara mi-a cerut ajutor aseară, m-a sunat să mă întrebe dacă să dea semnătură să plece. Eu am sfătuit-o să rămână acolo. Cu inima nu te joci. Eu o compătimesc pe Oana Zăvoranu, deci soţul o dă afară că îl înşeală. Lasă-mi copii în pace că te tund în cap ca la poliţie. Nu ştiu ce meserie ai tu. Eşti mahalagioacă la televizor. Pe mă-sa o bage în spital, pe administrator îl muşca de degete, acum se ia de Vadim Tudor. Stai dracului pe fundul tău! „, a spus vadim Tudor despre Oana Zăvoranu.

„Este o mahalagioaca, de proastă calitate, îşi permite să ridice râtul la Vadim Tudor. Este o analfabeta, scrie mi-au ca pisica. Câte operatii estetice are? Asta e o parazită, crezi că s-a înfundat. Dacă crede că o iubeşte lumea că a băgat-o pe maică-sa în spital se înşeală, lumea o urăşte. Nu este actriţă, este o guristă, este o mu**tă”, a mai completat Vadim.

Neagu Djuvara: „Negru Voda e cuman. Sintem un mare amestec de populatii”


În 2006, Neagu Djuvara a fost decorat de preşedintele României Traian Băsescu cu Ordinul Naţional Servicul Credincios în grad de Mare Cruce, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa activitate pedagogică şi de cercetare, pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă îmbogăţind istoriografia mondială cu lucrări de certă valoare, pentru înaltul său spirit moral şi cetăţenesc care l-a impus ca un reper pentru tinerele generaţii. În martie 2010, a fost decorat de către ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, cu ordinul Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer. (Agerpres)
Interviu din 18 iunie 2007  realizat de Eugen Istodor. 
Istoricul Neagu Djuvara sustine, in cel mai recent volum al sau, aparut la Editura Humanitas, ca primii voievozi romani erau de origine cumana, la fel si o parte insemnata a boierilor de la curte.

Ce ar fi sa va injure cineva de mama si de tata?
De ce?
Dumneavoastra ne injurati de mama si tata neamul in ultima carte aparuta la Humanitas, „Thocomerius – Negru Voda.

Un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti”.

Sa va spun ceva. Romanii mei sint in intirziere cu aproape o suta de ani, ca mentalitate. Fiindca noi nu vrem sa admitem, fiindca nu stim si fiindca s-a ocultat lucrul acesta, ca nici o tara din Europa, dar nici una, nu si-a format in Evul Mediu un nou stat pornind de la bastinasi. Dar nici unul! Primele mele lucrari le-am inceput tardiv, date fiind razboiul, diplomatia (bun, sa nu ma pling, ca, daca nu eram trimis la Stockholm in 23 august 1944, as fi infundat puscaria pe zece-cinspe ani plecind, am trecut prin momente grele in strainatate). Pe la 40 de ani m-am apucat de studii, care erau de filosofia istoriei, nu de istorie-istorie. Istorie adevarata nu am scris decit dupa 50 de ani. Cum o sa am 91 de ani peste doua luni, zic ca sint vreo 40 de ani de cind fac istorie
Uite cum tineti sa nu fiti atacat ca v-ati apucat de istorie tirziu
Eram licentiat in istorie. Domle, aveam o obsesie: nu incep sa scriu istorie pina cind nu ma lamuresc cum se poate scrie istoria. De aceea, am facut invers decit ceilalti istorici, care studiaza istorie si apoi filosofia ei. Filosofia e un fel de sfirsit de cariera, ca un fel de concluzie, semnul unui batrin intelept lasat pe lume.
Intii ati imbatrinit
Da, intii am imbatrinit bine si apoi, dupa 50 de ani, am inceput sa scriu istorie. Si ce istorie am scris? Cum s-au occidentalizat Principatele Romane dupa 1800. Sa stiti un lucru: ce traiam eu in Africa, efortul de occidentalizare al africanului, imi deschidea niste orizonturi despre ce s-a intimplat la noi. Si sa nu fiti scandalizat, comparam negrul meu cu romanul, fiindca, in astfel de momente, cind unii incearca sa-i imite pe ceilalti, se intimpla fenomene similare si faptul ca vedeam sub ochii mei acest fenomen – am stat 23 de ani in Africa – mi-a deschis un orizont spre anii 1800. Vedeam superstitiile lor in a imbraca haina europeneasca si m-am gindit ca oarecare dificultate a avut in sensul asta si romanul, sa treaca de la religia ortodoxa bizantina, de la obiceiuri grecesti si turcesti, dintr-o data, la modelul francez. Miracolul la noi a fost ca noi aveam asa o sete de occidentalizare, ca, dintre toate, Bulgaria, Rusia, Serbia, noi am sarit cel mai repede in noul model, dar cit de adinc l-am asimilat e o problema. Era cit p-aci sa fim occidentalizati, cind a venit drama comunismului, o trauma care ne-a oprit din crestere. 45 de ani ne-a stat ceasul, a incetat evolutia noastra normala, iar romanul, oricit de intreg e la minte, este infectat acum cu tot felul de timpenii.
Istoriografia asta duplicitara!
Este, dar culmea este ca de 17 ani incoace nu scriem cum gindim. Nu toti, dar ne-a intrat in reflex sa ne autocenzuram. Nu e bine! E un bumerang, tot ce facem ca sa mistificam trecutul se intoarce impotriva noastra.
Constantiniu, Vlad Georgescu si „Istoriile” lor sint bune?
Da, destul de bune, dar cind e vorba de originea lui Basarab, de exemplu, nu se pronunta.
Habar nu au de poveste!
E, cum sa n-o stie? Iorga cade pe o carte scrisa de un englez privitor la cumani, numiti in trei feluri diferite, „polovske”, „ciupceak”, „cumani”. Trib destul de numeros ce a ocupat aproape toata Ucraina de azi, plus jumatate din Romania. Noi, fiind ultimul val al cumanilor, eram numiti cumanii negri, iar cei din Ucraina erau albi, asta e diferenta dintre cumanii principali si cei periferici, fara conotatie peiorativa. Cumanii albi primesc valul mongolilor. Cei negri, ai nostri, care refuzasera crestinarea, luptindu-se cu ungurii timp de 150 de ani, au vazut victoria oamenilor lui Genghis Han, de la 1223, si au cerut imediat crestinarea din partea regelui Ungariei. Regele era vasalul Papei si considera o misiune sfinta crestinarea vecinilor sai. In 1227, 15.000 de osteni cumani in frunte cu conducatorii lor au fost crestinati. Papalitatea creeaza episcopatul Milcovensis, de la Milcov. Din pacate, asta nu dureaza decit pina la 1241, cind mongolii au venit in al doilea lor val si cumanii au trecut in masa in Ungaria: 40.000 de corturi. Locuitorii din Transilvania ii cunosteau pe astia ca pe niste vrajmasi, asa ca i-au primit prost. Regele Ungariei i-a colonizat de-a lungul Tisei, iar conducatorul cumanilor a fost pus la Buda intr-un palat. Cind au trecut mongolii Carpatii, gloatele ungare de la Buda l-au omorit pe regele cumanilor. A fost o revolta generala in toata Ungaria si, in loc sa le fie de ajutor ungurilor impotriva mongolilor, au generat mereu motive de neliniste. Cumanii au plecat spre Bulgaria si abia dupa retragerea mongola au revenit la chemarea regelui Bela al Ungariei. Bun, niciodata nu au plecat cu totii in aceste dus-intorsuri, iar o parte au ramas si in Moldova, si in Muntenia. Si au ramas nu doar cumani de rind, ci si dintre capetenii, stramosi ai boierilor nostri. Romania e plina de toponime cumane sau pecenege. Nu doar Comana, Peceneaga, astea ar fi simple, nu, toate localitatile ce se termina in „ui”, Vaslui, Calmatui Sint nume proprii, precum Barcan, Tincaba, priviti la satele Barcanesti, Tincabesti, astea sint localitati ce apartin unor boieri. Parerea mea e ca, in ajunul intemeierii Tarii Romanesti, mare parte dintre virfurile ierarhiei erau cumani.
Si Negru Voda?
Negru Voda e cuman!
Nu se poate!
Uite ce se intimpla am inceput sa va spun de Iorga. Iorga descopera aceasta carte ce povesteste de cumani. Iorga descopera acolo o groaza de nume, precum Basaraba, Tincaba, si zice, uite, domle, originea lor cumana. Face o comunicare la Academia Romana in 1927 intitulata „Imperiul cumanilor si domnia lui Basaraba”. Acolo este o fraza: „Numele e cuman”. Basar e aoristul unui verb, „a domina”, iar aba e „tata”. Deci, e cuman. Si adauga: „Dar numai numele?”. Stia. In „Istoria” lui, apoi, nu mai spune acelasi lucru.
A uitat.
Nu! Este un blocaj intelectual. Romanul nu e in stare sa accepte ca intemeietorul lui nu e o corcitura intre Traian si Decebal. Este o timpenie!
Cum sa fie o timpenie? Am trait o viata cu o timpenie in cap?
Da! Va rog sa va lecuiti. Timp de o mie si ceva de ani nu va dati seama ce amestec de populatii au fost pe pamintul acesta! Cine sint romanii astia? In afara de o mica parte dintre legionari si dintre saracii din sudul Italiei, restul, majoritatea colonistilor nu erau romani. Uitati-va la tipul fizic, asta a descoperit-o un Lahovary. El a comparat grupele sangvine din cataloagele de recrutare a civililor. In 1930 se stia. Daca iei cele doua-trei judete de secuime, sint integral cu grupa B. Grupa raspindita in Asia. Turanici. Sudul Transilvaniei, Oltenia, o bucatica din Muntenia
Va rog, nu-mi distrugeti inca un mit! Va puteti face ca ati uitat� cine il mai citeste pe Lahovary?
Domle, nu pot sa nu spun adevarul! Deci, in acele zone avem grupa A, din zona mediteraneana. Cine au fost insa colonistii? In afara de romani, minoritari, am avut multi arabi, Legiunea Syrica.
Sintem arabi!
Da. Eu imi aduc aminte de taranii mei de la tara. Bunicul meu adusese tarani la munca din zone curat romanesti. Domle, sa vezi niste oameni care seamana cu arabii, curat romaneste!
Scandalos!
Coboara din Syrica! Deci, din partea romanilor sintem foarte amestecati. Acum si dintre daci
Nu, va rog!
Cu dacii e problema citi au mai ramas! Nu prea stim cum aratau, destul de deschisi la culoare, precum albanezii. Slusanschi, cel mai bun indoeuropenist al nostru, e de parere ca limba, daca nu are legatura cu cea traca
Cum, domnule Djuvara, chiar vreti sa-mi doboriti miturile?
Astea sint manii, dragul meu, niste improvizatii istorice, nu te pot lasa asa! E dovedit ca limba traca e altceva decit cea daca. Daca e legata, da, de albaneza, dar nu cum au crezut tot felul de minti inventive ca au fost dacii linga albanezi la un anumit moment. Nu e adevarat! Cuvintele romanesti si cele albaneze sint mostenite din dacomeziana, radacina comuna.
Acum chiar ne injurati de mama si de tata!
Hahaha, daca o interpretati asa.  Sa stiti de la mine ceva: sintem un mare amestec de populatii, ne-a unit o limba si e fantastic cum am putut sa asimilam atitea. Asta e puterea romanului, puterea de asimilare.
Adaptarea.
Da, limba romana e un fel de „melting pot”. Aici, un alt lucru pe care l-am tot ascuns… amestecul cu slavii. Giurescu, batrinul, el a venit cu ideea ca slavii aveau acelasi rol, precum germanicii in Franta.
Nu incepeti cu asta!
Domle, regatul Frantei a fost facut de germanici, iar cel al Spaniei, de vizigoti!

Al nostru, de daci si romani.
Nu! Dintr-un amestec dintre slavi si romani. Slavii s-au instalat in colonii uriase, dovada toponimele, Ialomita, Neajlov, Bistrita, Dimbovita. Interesant insa, asta mi-a spus-o Poghirc, ca aceste colonii erau inconjurate de fluvii cu nume stravechi dacice: Dunarea, Oltul, Mures, Cris. Astea sint dovezi de continuitate. Slavii au patruns destul de mult. Satele noastre erau sub un jude, denumire latina; venirea slavilor a adus cneazul. Cele doua denumiri functionau paralel in anumite zone. „Cneazul” era de origine slava. Cnejii erau niste seniori, se impuneau ca autoritate, iar juzii doar administrau. Juzii, deci, nu au avut vocatie de a uni toata tara! Si acum, ca originalitate din partea mea, eu cred ca nici slavii nu au avut puterea de a crea state. Si care e dovada: nici un stat slav, nici unul!, nu s-a nascut cu aristocratie slava. Slavii nu au venit cu intreaga armata, nu, ci ca tarani, neorganizati, dovada ca numele lor privind sefii, „ban”, „jupan”, sint de origine avara. Cneaz chiar e germanic. La sud de Dunare, numai protobulgarii au facut stat, or, ei erau de origine turca. Ei au venit foarte bine organizati, foarte luptatori, i-au batut pe bizantini si i-au obligat sa le dea o bucata de pamint. Rusii au fost facuti de varegi, de nordici razboinici. Numele de „rus” Oleg, Igor sint nordice. Tara noastra facuta de cumani se numea Cumania, dar faptul ca ei au plecat/venit a facut ca ei sa fie romanizati.
Cui ajuta zapaceala asta?
Sa stim cine sintem. Sa nu ne mai inchipuim niste basme! Si basme care nu sint crezute de straini. De ce nu sintem cunoscuti in lume? Fiindca am mintit!
Si ne-am mintit pe noi!
Si ne-am mintit si, ce-i mai rau, am crezut minciuna. Eu consider ca fac o revolutie cu aceasta carte!
Dar cum e sa te minti si sa si crezi?
E un blocaj psihologic. Oamenii inteligenti isi fac autocenzura. Nu merg mai departe, ca nu place poporului. Ghinionul nostru a fost ca am intrat in concertul european cu mare intirziere din cauza ocupatiei turcesti. Abia in veacul 19 intram in Europa. Atunci a fost un moment in care fiecare a vrut sa se arate mai sus decit era.
Balcescu, Kogalniceanu, ei sint de vina!
Toti!
Nu era momentul!
Bine, dar ei stiau multe lucruri! De ce a ascuns Iorga? Despre Basaraba stia ca e cuman. A scris-o in articole, nu a spus-o in cartile mari. Stia si de taica-su. Ticalosia de unde a inceput? De la „filius Thocomerii”, tradus imediat ca Tihomir. E o mica ticalosie intelectuala. S-au repezit sa gaseasca un slavo-roman.
Il stiu pe Tihomir, e ca un frate pentru mine, am crescut cu el!
E, l-ai invatat? Dezvata-l. De 50 de ani, un mare savant, Decei, si unul maghiar au spus ca acest nume este unul cunoscut, cuman, care inseamna „fier calit”. Deci, pe tatal lui Basarab il chema Thocomer. Deci, era cuman! Numele tatalui si fiului erau cumane. Argumentul principal era ca ei erau catolici, iar singurii catolici erau acesti cumani, care cu o suta de ani inainte fusesera crestinati. Nu doar domnitorul era cuman, ci si cei din jur, un sfert dintre boierii importanti erau cu nume cumane.
Va faceti boierii Djuvara cumani?
Eu sint din sudul Dunarii, s-ar putea sa fiu in afara cumanitatii, dar familia mea din partea mamei s-ar putea sa fie de origine cumana! Uite, am facut un tabel de ascendenta de partea mamei. Stiti ce am descoperit acolo?
Ca nu sinteti din Djuvara cu Gradisteanu!
Hahaha, nu asta, fiindca daca mergi pe linia mamei esti mai sigur. Nu, am descoperit ca mama cobora de 12 ori din Basarab.
De 12 ori? Sinteti cuman! Sinteti mindru?
Foarte! Astia erau barbati luptatori. Sa stiti ca o parte dintre cumani au plecat spre Africa ei sint mamelucii care stapinesc Egiptul de sute de ani.
Are legatura faptul ca ati calarit camile si ati iubit prin Africa cu faptul ca aveti curaj sa ne faceti cumani?
Hahahaha! Nici o legatura! Putin imi pasa de injuraturile unora si altora, de conexiuni din astea fanteziste, fiindca eu stiu ca spun adevarul, iar cind voi fi in Iad sau in Rai, peste vreo 50 de ani, teoria mea va fi studiata in manualele scolare.
Pot sa va intreb lucruri simple ce e viata, domnule Djuvara?
Poftim? Domle, s-o iei asa cum vine. Eu cred ca am avut un noroc fantastic in viata! Am avut fel de fel de tragedii, dar dupa ele am trecut ca prin foc! Fa-ma, mama, cu noroc si arunca-ma in foc!, cum e vorba aia. M-am nascut in 1916, la putin timp dupa aceea a trebuit sa fugim in Moldova. La virsta de un an am strabatut toata Rusia ca sa ajungem in Franta si am fost opriti in Petrograd, in plina Mare Revolutie Socialista, din cauza guvernantei cu nume germanic, si am scapat. Nu se numeste noroc? Pe urma, am plecat din Bucuresti in 23 August 1944, altfel infundam puscaria cine stie cit. Asta da noroc! Si am crescut fara tata. Mama fusese saracita prin expropriere. Dar am fost fericit in copilarie.
A lipsit modelul barbatesc?
Nu am avut nevoie de autoritate ca sa fiu copil cuminte. Eram o natura buna! Eram ascultator, prea de tot. Eram fricos de superiori!
Moartea cum o vedeti?
Senin. Pe masura ce imbatrinesc, mi-e tot mai putin frica de ea. Nu as vrea sa sufar fizic! Nu mi-e frica de momentul acesta.
Ce prindeti? Paradis, Iad?
Nu prea cred in ele, desi sint foarte credincios. Dar nu sint sigur ca exista. Eu cred ca Raiul si Iadul sint pe Pamint. Nu stiu ce e dincolo, dar s-ar putea sa fie ceva, altfel mintea noastra nu poate concepe un necunoscut. Principalul e sa scriu, sa scriu, sa scriu.
Biobibliografie
1916, 18 august – se naste la Bucuresti Neagu Djuvara.
1937 – licentiat in litere la Sorbona.
1940 – doctor in drept la Sorbona.
1940 – publica „Le droit roumain en matire de nationalit”, Paris.
1941, iunie-noiembrie – elev-ofiter de rezerva in campania din Basarabia si Transnistria; este ranit la Odessa.
1943, mai – intra prin concurs la Ministerul de Externe.
1944, 23 august – este trimis curier diplomatic la Stockholm.
1944 – septembrie 1947 – secretar de legatie la Stockholm.
1947-1961 – secretar general al „Comitetului de Asistenta a Refugiatilor Romani”, la Paris;
secretar general al Fundatiei Universitare „Carol I”; colaborator al postului de radio Europa Libera.
1961-1984 – consilier diplomatic si juridic al Ministerului Afacerilor Straine nigerian, in Republica Niger; profesor de drept international si de istorie economica la Universitatea din Niamey; diploma a Institutului National de Limbi si Civilizatii Orientale de la Paris.
1972, mai – doctorat de stat (docenta) la Sorbona, cu o teza de filozofie a istoriei.
1973 – publica „Dmtrius Cantemir, philosophe de lHistoire”, in „Revue des tudes roumaines”, Paris.
1975 – publica „Civilisations et lois historiques. Essai dtude compare de civilisations”, Mouton, Paris – Haga (carte premiata de Academia Franceza).
1984-1989 – secretar general al Casei Romanesti de la Paris.
1989 – „Le Pays Roumain entre Orient et Occident: les Pricipauts danubiennes au dbut du XIXe sicle”, Publications Orientalistes de France.
1991-1998 – profesor asociat la Universitatea din Bucuresti; membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iasi si al Institutului de Istorie „N. Iorga” din Bucuresti.
1995 – apare „Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne”, Ed. Humanitas.
1996 – „Aromanii: istorie, limba, destin”, Ed. Fundatiei Culturale Romane.
1999 – „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”, Ed. Humanitas.
1999 – „Civilizatii si tipare istorice: un studiu comparat al civilizatiilor”, trad. din franceza de Serban Broch, Ed. Humanitas.
2001 – „Cum s-a nascut poporul roman”, Ed. Humanitas.
2001 – „Mircea cel Batran si luptele cu turcii”, Ed. Humanitas.
2003 – „De la Vlad Tepes la Dracula vampirul”, Ed. Humanitas.
2004 – „Scrisorile spatarului Nicolae Milescu”, roman, Ed. Humanitas.
2004 – „Exista istorie adevarata?”, Ed. Humanitas.
2005 – „Amintiri din pribegie”, Ed. Humanitas.
2007 – „Thocomerius – Negru Voda. Un voivod cuman la inceputurile Tarii Romanesti”, Ed. Humanitas.

Iubita lui Mazăre, Mădălina Pamfile şi-a arătat sânii la prezentarea Ritei Mureşan


Iubita lui Mazăre şi-a arătat sânii la prezentarea Ritei Mureşan

Mădălina Pamfile a fost una dintre vedetele care au prezentat noua colecţie a Ritei Mureşan, miercuri, în clubul BOA.
Eleva de eleva de la Jean Monnet curtă de Radu Mazăre, după ce a apărut în Playboy, a prezentat o ţinută extrem de sexy, transparentă, care lăsa să i se vadă sânii.
„Întreaga colecţie a fost destul de sexy şi provocatoare”, a spus Mădălina.
Sursa click.ro

Mircea Geoană: „aşa cum domnul Iliescu nu a putut să-i ierte lui Ceauşescu nişte lucruri din tinereţe, şi ştim cum s-a terminat meciul respectiv (crima), pe mine nu a putut să mă ierte pentru momentul aprilie 2005

Exclus din PSD şi revocat de la şefia Senatului, Mircea Geoană l-a atacat pe preşedintele de onoare al social-democraţilor. „Eu m-am educat în Occident, el la Răsărit”, a acuzat Mircea Geoană, la Realitatea TV. Marţi la şedinţă, Iliescu ne-a vorbit de partidul lui, FSN, a dezvăluit din culise Geoană. Acesta a relatat şi episodul în care Iliescu l-a făcut prostănac în 2005. Geoană a spus că bănuieşte că l-a înjurat în gând atunci pe Ion Iliescu.„M-a făcut prostănac în 2005. Bănuiesc că da (l-am înjurat, n.red.) în gând. Atunci când eşti supus unor invective, faţă de un om de 50 de ani, unul de 80 de ani, mă întreb cine trebuie să se lase. Cred că nu mai merită să comentăm ceea ce spune domnul Iliescu. Suntem din alt serial. Vin dintr-un alt orizont, vine dintr-un alt orizont. M-am educat în Occident, s-a educat la Răsărit. Când cineva la nivel de fost preşedinte se leagă de cineva mai tânăr, la câteva luni, când alura de fost preşedinte este înlocuită de un jargon… este o diferenţă enormă de viziune între mine şi domnul Iliescu. Este marcat emoţional de Revoluţie. Aşa cum lui Ceauşescu nu a putut să-i ierte nişte lucruri din tinereţe, şi ştim cum s-a terminat meciul respectiv, nu a putut să mă ierte pentru momentul aprilie 2005”, a declarat Mircea Geoană, la Realitatea TV.

EXCLUSIV – Sex-simbolul israelian actriţa Orly Weinerman a avut o furtunoasă poveste de dragoste cu Seif al-Islam Gaddafi „Orly este îndrăgostită de Seif al-Islam” scrie Ma’ariv în 2006

În 2006, Seif al-Islam a efectuat o scurta aventura cu Actriţa israeliană Orly Weinerman אורלי ויינרמן nascuta in 21 iunie 1971 (40)
Potrivit cotidianului libanez Al Akhbar si Ma’ariv;
„Actriţa Orly Weinerman traieste o iubire furtunoasa cu fiul lui Muammar Gaddafi, liderul libian, Saif al-Islam, rapoarte de astăzi (joi) din Ma’ariv (12 ianuarie 2006). Unul dintre prietenii actritei a declarat ziarului că chiar vorbesc despre căsătorie: „frica noastră cea mai mare este că ea decide să se convertească la islam pentru a se căsători cu el.”Se pare ca Orly calatoreste destul de frecvent în Italia, unde se intalnesc.

Actrita blonda Orly Weinerman ,traieste o poveste de dragoste de cateva luni cu fiul lui Gaddafi Seif al-IslamOrly este îndrăgostită de Seif al-Islam

Potrivit cotidianului israelian Maariv.

Ziarul citează un prieten al actriţei, care prevede că reuniuni „comun” între Seif al-Islam şi Orly avea loc în Italia. Se desfăşoară în secret, în mai multe vehicule la locul de o întâlnire.
Maariv a declarat că relaţiile dintre actor şi fiul lui Gaddafi ar putea duce la căsătorie.
In 1987, Orly a jucat în serialul de televiziune Ha-Hofesh Ha’Acharon, 10 ani mai târziu a jucat în serialul de televiziune florentin,si  în serialul  Şemeş 1997 – 2004.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mircea Geoană: „Dl Iliescu este in acest moment o piaza rea pentru acest partid, acest om nu se poate schimba, Ponta, o marionetă, Iliescu şi Năstase, nişte bolşevici”

Convorbire telefonica Iliescu Gorbaciov

Geoană a calificat ședinta drept o execuție stalinistă: „Ponta este o marionetă mânuită de Ion Iliescu și Adrian Năstase”,a spus el la finalul ședinței. „PSD nu a scăpat de memoria bolșevică”. Geoană a prevestit că în curând în PSD va avea loc un Congres extraordinar „care va înlătura această conducere tiranică”. „Dl Iliescu este in acest moment o piaza rea pentru acest partid”, a mai spus el. „Acest partid nu va avea viitor atâta vreme cât va sta sub pulpana sa, a acestui om care nu se poate schimba. Traian Băsescu a ajuns președinte pe mâna lui Iliescu. Nu mă despart de partid, mă despart de această gașcă ce se pretinde a fi o conducere de partid. Ponta are o incapacitate cronică de a conduce un partid de talia PSD”. „Viața mea politică va continua”, a mai spus el, anunțând că va cumpăni câteva zile. „În finalul unei ședințe unde măcar s-a vorbit pe bune și s-a votat la ordin vreau să le spun celor din sala de execuții: „Adio, tovarăși, pe curând, prieteni!””, a încheiat el.
„Este o decizie nedreaptă. La ora 18.03 am primit primele acuzaţii. De două săptămâni Ponta şi acoliţii săi bat cânmpii, de-abia azi au reuşit să producă un document, după mascarada de la Comisia de integritate. (…) Mă îndurerează pentru că 5 ani de zile am condus acest partid alături de mulţi oameni pentru care am preţuri. Am crezut că pot să aduc democraţie în acest partid, a fost o decizia anunţată. Domnul Ponta şi-a pus demisia pe masă şantajând”

„Înteleg presiunea la care unii colegi au fost supuşi. Vreau să adresez un mesaj pentru toţi cei care sunt partid şi toţi cei care m-au votat în 2009. Din păcate în acest partid, care este condus din umbra de Iliescu şi Năstase nu are vreo şansă de reformare. Au în fruntea partidului o marionetă care are la o vârstă atât de fragedă apucături tiranice”.

„Niciodată nu am văzut un ton mai suburban. Minciuni pe toate posturile tv. Nu am văzut niciodată atât de puţină decenţă în relaţiile dintre colegii din acelaşi partid. Partidul se îndreaptă într-o direcţie greşită. Celor care mă susţin le spun că înainte de alegerile de anul viitor un astfel de congres va avea loc şi va reuşi să înlăture şi ranchiuna domnului Iliescu si incapacitatea cronică a lui Ponta de a conduce PSD-ului”.

„Şi PNL şi PDL sunt conduse la fel, toate partidele au ajuns la epuizare. Partidul meu nu a scăpat de această memorie bolşevică. Un sistem politic mafiot epuizat moral şi etic. Este o decizie profund nedreaptă. Am primit la 18:03 pentru prima dată aşa zisele acuze care îmi sunt aduse. De două săptămâni Victor Ponta bate câmpii”

„Domnul Iliescu este o piază rea pentru acest partid. Acest om nu se poate transforma şi nu poate uita ranchiuna la adresa mea. Traian Băsescu a ajuns preşedinte pe mâna lui Năstase. Nu mă despart de partid, ci de o parte din această gaşcă. Rămân fidel ideilor mele politice, dar nu pot sa fiu în compania unor oameni care nu au un minim respect”.
Mircea Geoană, imediat după ce a fost dat afară din PSD: „Ponta, o marionetă, Iliescu şi Năstase, nişte bolşevici”

Mădălina Pamfile: «Adorm îmbrăcată după prezentările de modă»

Mădălina Pamfile, poreclită eleva lui Mazăre, a devenit cunoscută după ce a pozat împreună cu primarul Constanţei în Playboy

Fotomodelul Mădălina Pamfile (18 ani) are, de când este iubita primarului Constanţei, Radu Mazăre, atât de multe contracte încât abia dacă le mai face faţă. Poate că nici la şcoală n-ar mai ajunge, dacă mama ei adoptivă nu ar avea grijă să o trezească în fiecare dimineaţă.


Mădălina Pamfile, elevă în ultimul an la Liceul „Jean Monnet” recunoaşte că se zbate să facă rost de bani pentru a se întreţine şi pentru a-şi plăti chiria casei în care locuieşte, aşa că şcoala a trecut-o pe locul al doilea: „Mai am doar un an de şcoală, dar din modelling voi câştiga ani buni. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc şi să învăţ, însă trebuie să mă ocup şi de mine, am nevoie de bani, aşa că nu refuz nici un job. Din păcate sunt multe prezentări de modă, mai ales în weekend, şi se termină în jur de 4.00 dimineaţa, aşa că, atunci când ajung acasă, adorm îmbrăcată. Noroc cu mama mea adoptivă care mă sună zilnic să mă trimită la şcoală, că nici că m-aş mai trezi”, a declarat ea, pentru Click!

Mama ei câştigă binişor ca dentist, are şi pacienţi care îi vin din Italia, dar banii pe care îi adună îi ajung doar pentru a întreţine casa din Gugeşti (Jud. Vrancea).

Vecinii iubitei lui Radu Mazăre ne-au de­­­clarat că mama naturală a fotomodelului avea serioase probleme cu banii atunci când a născut-o, aşa că, de la doi ani şi jumătate, Mădălina a fost crescută de familia Roşca.

Mădălina Pamfile: „Radu Mazăre este idealul meu în viață”
Eleva lui Mazăre, cea despre care presa a scris că ar fi iubita edilului COnstanței, a declarat pentru emisiunea „Draga me prietenă” că acesta reprezintă bărbatul ideal pentru ea.
„Este idealul meu la momentul actual, la cei 18 ani ai mei. Radu este un bărbat atrăgător, un bărbat care știe cum să se poarte cu o femeie. El nu vrea orice tip de femeie. Câte puștoaice nu l-ar vrea pe Radu?
Asta s-a observat și în anumite poze în care au apărut cu el. Femeia de lângă de el trebuie să crească dacă nu este așa cum își dorește el”, a declarat eleva în vârstă de 18 ani.

Traian Basescu: „Familia mea a fost obisnuita cu un standard de viata ridicat – cele mai frumoase Revelioane din cele petrecute departe de casa a fost cel de la Odessa!”

Vizita de stat a preşedintelui României, Traian Băsescu în Spania

SECRETE DIN INTIMITATEA LUI TRAIAN BASESCU

NU VREAU SA MOR SARAC

TRAIAN BASESCU a crezut dintotdeauna in sloganul „Sa traiti bine!” Prin ’93 declara: „Numai tampitii vor sa moara saraci!”

„Nu sunt un om bogat, dar nici sarac!”, ne declara Traian Basescu, prin 1993. „Nu-mi doresc sa mor sarac, numai tampitii doresc sa moara saraci! Bunastarea familiei mele inainte de revolutie a fost aproape deplina, iar faptul ca acum sunt in viata politica a facut sa ne consumam rezervele pe care le-am adunat in 12 ani de marinarie si cat am fost in Belgia! Familia mea a fost obisnuita cu un standard de viata ridicat si nu inteleg ca in democratie sa devin mai sarac sau sa ma apuc sa vand din ceea ce am agonisit! Daca ma voi lasa de politica, tot din shipping voi incerca sa traiesc, punand la dispozitie celor care au nave inteligenta manageriala, pregatire profesionala si altele!”, ne povestea Traian Basescu, pe atunci deputat si vicepresedinte PD, care, intre timp, a ajuns presedintele Romaniei.

TOPIT DUPA CALATORII

Primul voiaj in lumea larga al presedintelui a fost cu bricul Mircea, in 1974, pe cand era student in anul II al Institutului de Marina, pe ruta Constanta, Alexandria, Beirut, Famagusta. „N-as putea spune ca ma topesc de dorul de a sta pe apa, marturisea Traian Basescu, dar dorinta de a vedea lumea a fost mare, inca din adolescenta.”A mancat in toate porturile lumii, insa bucatele romanesti ii plac cel mai mult: „O ciorba de fasole este marea mea pasiune, ca si fasolea scazuta! Dar sotiei mele nu-i reuseste niciodata cum era ciorba de fasole din Institut, facuta la cazan! Imi plac, de asemenea, sarmalutele, dar numai din cele bine facute. Iar pentru un somn afumat fac o adevarata pasiune, desi n-am pescuit in viata mea!
Imi plac si puii de balta si totdeauna, cand sunt la Constanta, trec pe la patronul unui mic restaurant din portul Tomis, care stie sa-i prepare!

NASCUT STELIST

„Singurul mare hobby care mi-a ramas este sportul. Mi-a placut miscarea! Am practicat handbalul la scoala sportiva din Bacau – acolo am facut liceul – si in ultimii doi ani de liceu la „Stiinta Bacau”, dar n-am fost un talent. Insa, oricum, cateva ore libere le petrec oricand cu placere pe stadion, indiferent ce se joaca, nu numai la fotbal. Dar, categoric, fotbalul este marea pasiune! Sunt un stelist prin „constructie”: tatal meu fiind ofiter, m-am „nascut” cu CCA-ul in casa! Rapidul a fost un exercitiu, in faza initiala, cand am pus putina ordine acolo, prin ’91, apoi a devenit o iubire! Este o dragoste de maturitate. Raman insa si un credincios suporter al clubului militar”.

A RAPIT UN SIRIAN

Basescu, ca orice marinar, a vazut si a trait multe pe mare! „Cand comandam Crisana, am fost prinsi intr-o furtuna teribila tocmai cand incarcam la un terminal sirian, pe mare. Ancorele au inceput sa cedeze, sa grapeze! Mi-am tinut nava in pozitie din masini, am reusit sa incarcam si sa scapam. Pilotul sirian se pierduse cu firea si, pentru neprofesionalismul lui, nu i-am mai permis coborarea si l-am adus pana in portul Constanta!!!”

BRAZILIENCE, LA RIO, RUSOAICE, LA ODESSA

„Cand acostam intr-un port, ori coborau marinarii in port, ori veneau fetele la bordul navei! Depinde cum era cutuma sau uzul portului respectiv. Niciodata nu m-am formalizat, nu ma interesa de ceea ce o sa spuna securitatea acasa! Nu stiu in ce port s-au simtit marinarii mei cel mai bine, dar stiu ca unul dintre cele mai frumoase Revelioane din cele petrecute departe de casa a fost cel de la Odessa! La intrebarea care ar fi, in ale amorului, cele mai bune femei, ma abtin sa raspund”. La o cafea neagra si fierbinte, in baruletul din Aleea Modrogan, cu reportofonul inchis, „kapitanos” Traian ne-a spus: „Marinarii mei cel mai mult le apreciau pe brazilience. Dar asta ramane intre noi”!!!

NU BEAU SINGUR

„Nu prea agreez bautura, dar, daca beau ceva, imi place sa beau un vin de Jidvei, un Riesling sec de Murfatlar sau un whisky Ballantine’s. Nu beau mult si nu beau oricand: trebuie sa am o anumita stare, sa fiu intr-un anturaj, niciodata n-am baut singur!”
Sursa ZiarulCN

Mădălina Pamfile Iubita lui Mazăre: «Tatuajul cu steluţe din chiloţi e pentru fostul iubit!»

Fotomodelul Mădălina Pamfile, în vârstă de 18 ani, noua iubită a lui Radu Mazăre, a fost o puştoaică rebelă şi, pentru a scăpa de observaţiile pe care i le tot făceau părinţii ei adoptivi, din Gugeşti (judeţul Vrancea), şi-a făcut bagajul şi s-a mutat, anul trecut, la Bucureşti:
„Părinţii mei au fost destul de exigenţi cu mine, mă ţineau mereu sub observaţie, nu mă lăsau să fac mai nimic. Când eram mică, mama mă trimitea cu vaca la păscut.

Toate femeile din sat stăteau cu ochii pe mine ca pe butelie, ca să vadă cum mă comport şi cum mă îmbrac, să nu cumva să fac vreo prostioară.

Am dorit să am parte de mai multă libertate, aşa că anul trecut m-am mutat la Bucureşti, la Liceul «Jean Monnet».

Mi-am dorit mereu tatuaje, dar cum ai mei nu erau de acord cu ele am mers şi le-am făcut pe furiş.

Când le-a văzut mama prin ziare, căci am defilat la prezentări de modă doar în lenjerie intimă, era să leşine!”, ne-a declarat Mădălina.

Ea şi-a tatuat un tigru pe gât şi un trandafir sexy pe umăr: „Ti­­grul reprezintă putere, forţă. Viaţa e ca o junglă şi trebuie să-ţi alegi până la urmă cine eşti.

Trandafirul este o floare care îndulceşte viaţa fiecărei femei şi care aduce oamenii împreună, iar steluţele din chiloţei sunt pentru un fost iubit din liceu.”

Mădălina Pamfile iubita lui Mazăre, elevă în clasa a XII-a la Liceul «Jean Monnet», neglijează tezele din cauza prezentărilor de modă

Mădălinei Pamfilie pare a-i merge totul ca pe roate. De când a devenit iubita lui Radu Mazăre, bruneta este din ce în ce mai solicitată pentru job-urile în modelling. Asta, în defavoarea şcolii, pe care Mădălina o cam neglijează. În plină perioadă a tezelor, ea merge în cluburi unde are diverse prezentări de modă.

La ce bun atâta şcoală, când poate să scoată bani doar dacă apare la televizor sau prin revistele pentru adulţi?!

Ce cursuri, care teze, ce Bacalaureat, care, că tot veni vorba, bate la uşă? Mădălina Pamfile urmează cu stricteţe proverbul „Ce-i în mână, nu-i minciună”.

Spre exemplu, joi noapte, ea şi-a etalat trupul, de care se bucură primarul Constanţei Radu Mazăre, prezentând moda, în cadrul unui eveniment organizat de Fundaţia Filantropică Metropolis.

Mădălina a dat-o pe energizante în club, ca să învingă oboseala

Şi asta, în timp ce colegele sale de clasă de la Liceul „Jean Monnet” învaţă pentru tezele pe care le susţin în această perioadă.

Dacă colegii săi aleg să îşi facă un viitor învăţând, ea preferă să-şi câştige banii, acum, când ştie că este pe val, fiind iubita lui Radu Mazăre.

Tânăra a apărut alături de edilul Constanţei în ultimul număr al revistei Playboy, în sânii goi. Însă, ce mai conteză bunele moravuri, dacă pentru asta îţi iei 2.000 de euro?

Bruneta a câştigat, în ultimul an, câteva mii bune de euro, arătându-şi trupul sexy bărbaţilor prezenţi la evenimentele unde ea lucrează.

Mai mult, eleva a apărut în videoclipul celor de la „Deepside Deejays”, pentru care a luat 1.000 de euro.

A pozat goală în revista Playboy

Mădălina Pamfile prezintă moda în cluburile bucureştene de un an de zile, însă a intrat cu adevărat în atenţia presei atunci când s-a aflat că este iubita lui Radu Mazăre.

Cei doi apar în ipostaze tandre pe coperta revistei Playboy în numărul din această lună, job pentru care ea ar fi încasat 2.000 de euro.

În afară de această apariţie şoc ea a apărut în videoclipul celor de la „Deepside Deejays” pentru care a luat 1.000 de euro.

Întâlnire-surpriză între Elena Udrea şi Prinţul Charles. Fotogrtafii inedite!

Această prezentare necesită JavaScript.

Elena Udrea, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, a avut o întâlnire cu Prinţul Charles la Clarence House, astăzi, la ora 20.00, ora Bucureştiului, respectiv ora 18.00, ora Londrei.

Întâlnirea, la care a participat şi Ioan Jinga, ambasadorul României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a durat o oră.

Potrivit Realitatea tv, întâlnirea a fost iniţiată de prinţul Charles, care ar fi invitat-o pe Udrea la o discuţie.
Foarte probabil cei doi au vorbit despre turismul din România, deoarece moştenitorul coroanei britanice este impresionat de ţara noastră şi vrea să promoveze frumuseţile acesteia.
În octombrie anul acesta, Charles a apărut într-un documentar de 60 de minute despre Transilvania, realizat şi difuzat de postul de televiziune britanic Travel Channel. La finalul filmului, prinţul glumeşte şi spune că el este urmaşul lui Vlad Ţepeş. „Genealogia arată că sunt urmaşul lui Vlad Ţepeş. Astfel că am legătură cu România”, spune Alteţa Sa.
Transilvania este prezentată ca fiind „un loc al mitului şi legendei” unde „urletul lupilor îţi dă fiori în aerul răcoros al nopţii”.

Ministrul Dezvoltării şi Turismului, Elena Udrea, s-a întâlnit în această seară cu Prinţul Charles. „Am avut o întâlnire în această seară cu Alteţa Sa Regală Charles, Prinţul de Wales, un extraordinar prieten al României şi un minunat ambasador al turismului românesc”, a anunţat Udrea pe Facebook.

Prinţul Charles ar putea avea strămoşi în Transilvania

Viceprimarul municipiului Deva, Marcel Morar, a mărturisit că există informaţii care ar atesta faptul că Prinţul Charles al Marii Britanii ar fi înrudit cu Principele de Transilvania Acaţiu Barcsay Barcsay Ákos (1619-1661).

Cu ocazia dezvelirii unui monument dedicat principelui, primaria ar putea emite o invitatie oficiala Printului Charles, pentru a participa la eveniment. „Iată de ce pu­tem ex­pli­ca, şi prin acest su­biect, atrac­ţia pe care Prinţul Charles o are faţă de Transilvania. Dacă aceas­tă informaţie se va dovedi reală, Primăria şi Consiliul Local Deva vor transmite o invitaţie oficială Prinţului Charles, de a vedea această statuie”, a declarat viceprimarul.

Prinţul Charles promovează Transilvania într-un documentar de o oră

Prinţul Charles promovează frumuseţile României într-un documentar cu durata de o oră pe postul Travel Channel. Prinţul Charles, declară că arborele lui genealogic arată că este descendentul lui Vlad Ţepeş.
„Iubesc la România veşnicia ei. Un lucru atât de remarcabil. Este aproape că în poveştile copilăriei. Oamenii de aici îşi doresc acest sentiment de apartenenţă la ţinuturile lor. Trebuie să redescoperim aceste trăiri, să ne reîntoarcem la ele, iar eu vreau să mă asigur că modul lor de viaţă va dăinui”, declară Prinţul Charles în documentar.Maria Veliceasa (59 de ani), mama Elenei Udrea (36 de ani), ministrul turismului, n-a avut parte in Mălini (judeţul Suceava) de o viaţă prea uşoară. Şi asta pentru că tatăl ei, Vasile, a trimis-o de mică să crească la un cămin pentru copiii fără posibilităţi, alături de alţi trei fraţi.

Maria Veliceasa (59 de ani), mama Elenei Udrea (36 de ani)
Gheorghe Udrea (68 de ani), tatăl actualului ministru al turismului Elena Udrea, a decedat în 14 martie 2009.

Lindsey Vuolo este prima femeie din Israel goală în revista Playboy GALERIE FOTO

Legatura intre revista Playboy si religia iudaica poate sa para ciudata. Chiar scandaloasa. Dar ea chiar exista, prin intermediul fotomodelului american, Lindsey Vuolo – “the first jewish Playmate” cum a fost numita de presa internationala.

Această prezentare necesită JavaScript.


Din ziua in care a aparut revista avand-o pe coperta pe frumoasa Vuolo, mass media de pe intreg mapamondul a avut subiecte bazate pe un mix savuros intre religie presarat cu note erotice, moralitate, discutii despre libertate si educatie in familie. Mai mult, Rabinul Shmuley Boteach, cunoscut pentru cartea „Kosher Sex” a realizat un interviu exhaustiv despre controversata aparitie a modelului american in Playboy.

Realitatea sta putin altfel. Lindsey este prima evreica fatisa care a avut curajul sa pozeze in Playboy, sa castige si bani si apoi sa intre fara nicio problema intr-o sinagoga. Pictorialul a fost indraznet si datorita postarii pozelor de la petrecerea de Bat Mitzvah a starletei, pe cand aceasta avea 13 ani.
Noi nu ne vom lansa in dezbateri despre religie, morala si erotism. Ci vom prezenta senzualitatea lui Lindsey Vuolo.

Italia „Zlatan Ţiganul”. Cântec jignitor despre români: criminali și proxeneți, originari din Țigania. România = Ţigania. Noul hit muzical de la Roma

O emisiune satirică difuzată de un post de radio din Roma, în care sunt ironizați românii, a stârnit ecouri puternice în comunitatea românească din Peninsulă.

Postul de radio va lansa pe 22 noiembrie 2011 un CD în care românii sunt descrişi ca infractori şi criminali. Melodia se numeşte “Faccio bordello” (Fac un măcel) şi este interpretată de Zlatan – unul din personajele emisiunii radiofonice cu caracter satiric “Lo Zoo di 105” de pe Radio 105, un post de radio cu mare audienţă în Italia.
Zlatan O Rei, un personaj similar cu faimosul Borat, îşi povesteşte, cu un accent balcanic, viaţa în România, unde lua bătaie în familie, şi sosirea în Italia, unde se ocupă de afaceri “necurate”, potrivit publicației „Gazeta românească”.
Versurile melodiei „Fac un măcel”:
* “Vin dintr-o familie rău-famată/ De mic o luam pe spinare/ Chiar dacă nu am o casă/ Eu umblu cu papucii mei rupţi/ Asta nu e casa mea, eu vin din România, pentru a vinde marfă./ Iau cuţitul, fac un măcel, îmi iau familia, fug în Sicilia/ Iau ciocanul, sparg uşa și scap de poliţie./În Italia, viaţa e scumpă/ Eu trăiesc în rulota mea/ De muncă nu e, eu fur pentru că-mi plac maşinile frumoase/ Gata – nu e vina mea că vin din Ţigania şi cultiv marijuana…/ Dacă nu-ţi place, aranjez eu totul./ Iau pistolul şi fac: Bum Bum!(…)/ Eu vând pudră,/ Şi luaţi aminte!/ Cine nu e bun cu noi, noi îi facem: Bum Bum!/ La furat! Bum Bum!/ La luat gâtul! Bum Bum!/ La jefuit! Bum Bum!/ La înjunghiat! Bum Bum!”
Melodia are deja un mare succes în Peninsulă. Numai pe pagina de Facebook a actorului Alan Caligiuri, clipul a strâns 12.000 de like-uri.
„Zlatan Ţiganul” este prezentat ca „omul care trăieşte în mizerie”, făcând trafic de droguri, furând, cerând taxe de protecţie, ocupându-se de proxenetism şi trafic de copii. În plus, în cadrul emisiunii „Lo Zoo” (Grădina zoologică”), a fost difuzat un cântec în care se face referire la România, fiind numită „Zingaria” („Ţigania”), melodia despre români conţinând versurile „iau cuţitul, fac trotuarul”. În plus, melodia sugerează că imigranţii români se ocupă cu „tâlhării şi crime”.
„Emisiunile satirice ale lui Zlatan Ţiganul sunt rasiste, vehiculând cele mai urâte stereotipuri la adresa comunităţii noastre”, a reacţionat „Gazeta Românească”, publicaţia comunităţii românilor din Italia.

Românii avertizează că există suficiente elemente pentru a semnala cazul Oficiului italian Antidiscriminare. „Zlatan Ţiganul” este prezentat ca „omul care trăieşte în mizerie”, făcând trafic de droguri, furând, cerând taxe de protecţie, ocupându-se de proxenetism şi trafic de copii.
Mai mulți imigranți au reacționat și pe forumuri:
„Dacă nu erau românii să lucreze în Italia, italieni mureau de foame, că nu știu să facă nimic, să zică mersi că am venit noi să plătim bani la stat. Să le fie rușine!”
„Urât… foarte urât…când știința se dezvoltă pe zi ce trece și evoluează din ce în ce mai repede, la sfârșitul anului 2011 italienii încă mai sunt rasiști, dovadă că în „Cizmă” primitivismul încă există”
„Cântecul vorbește despre o minoritate”

Comentariile jignitoare au fost criticate şi de Federico Rocca, consilierul primarului Romei pentru relaţia cu Uniunea Europeană.

„Cântecul difuzat de postul Radio 105 lansează un mesaj îngrijorător şi discriminatoriu la adresa tuturor imigranţilor originari din România, dintre care cei mai mulţi nu se regăsesc în modelul prezentat în acest cântec”, a apreciat Federico Rocca, citat de site-ul Libero-news.it.

„Este clar că intenţia autorul cântecului este exclusiv de a ironiza, mai ales ţinând cont de caracterul emisiunii. Totuşi, cred că această iniţiativă nu contribuie la dialog şi la convieţuire paşnică, ci, dimpotrivă, enervează lumea şi riscă să marginalizeze numeroasele persoane care trăiesc legal şi corect în Italia”, a subliniat oficialul italian.

Acesta a adăugat că a primit numeroare plângeri de la români care trăiesc în Italia și care se simt discriminați de mesajele cântecului respectiv, care vorbește despre o minoritate și nicidecum nu oferă o reprezentare a întregii comunități.

Nadia Comăneci a ameninţat că se va omorî dacă nu va fi mutată la Bucureşti


Nadia zambind timid intre Bela Karoly si Geza Pozsar

Geza Pozsar povesteşte din culisele perioadei de aur a gimnasticii româneşti, de la antrenamentele sub teroare până la partidele de vânătoare cu Bela Karoly.

Secrete bine tăinuite timp de 30 de ani din viaţa lotului olimpic feminin de gimnastică al României încep să iasă la iveală. Prima care a avut curajul să deschidă „cufărul” cu amintiri a fost campioana mondială de la Fort Worth, Emilia Eberle. Geza Poszar, coregraf în acea perioadă la lot, a decis că a venit momentul să spună şi el lucrurilor pe nume.

Fost balerin şi actualmente patron al unei academii de gimnastică în Sacramento care-i poartă numele, Geza Poszar îl cunoaşte poate cel mai bine pe Bela Karoly. „Trudi (n.r. – Emilia Eberle) este altă persoană de când a vorbit.


Generalul Marin Dragnea ii multumeste Nadiei pentru preaslavirea comunismului

Este important pentru sufletul acestor fete să se descarce. Este ca o terapie. Eu am stat alături de Bela poate mai mult decât lângă familia mea. Am început colaborarea în 1974, pe când aveam doar 24 de ani, şi am încheiat-o în 2000, atunci când Bela s-a retras de la cârma lotului olimpic feminin al Statelor Unite”, îşi începe povestea fostul coregraf al lotului olimpic feminin de gimnastică al României. Transformarea lui Bela Karoly s-a petrecut chiar sub ochii coregrafului, care îi era şi prieten.

„Bela era un tip cu un şarm incredibil, putea să vrăjească pe oricine, era volubil la prima vedere şi reuşea să-şi facă relaţii personale foarte uşor. Sigur, în acele vremuri, în România, şi la şcoala de balet ni se mai trăgea cu băţul peste picioare pentru a ni le îndrepta. Aşa era şi Bela în timpul cantonamentului de la Oneşti.”

Succesul de la Montreal, când Nadia reuşea să obţină, în premieră, nota 10, avea să-l schimbe însă pe Bela. „Devenise un dictator. Impunea o disciplină de fier şi voia să controleze viaţa fiecăruia în cele mai mici amănunte. Cine îi ieşea din cuvânt era eliminat. A luat de la antrenorii din ţară toate speranţele, toate fetele talentate, printre acestea şi Trudi Eberle. A deschis acel internat lângă Oneşti. Fetele locuiau la cămin şi erau în permanenţă supravegheate de asistenta medicală. Alimentaţia era făcută de Bela. Deşi aveam şi medic la lot, acesta era obligat să colaboreze 100% cu Bela, altfel era schimbat. În perioada 1974-1978 am schimbat nu mai puţin de 6-7 medici la lotul naţional feminin”, povesteşte fostul coregraf.

Iar puterea lui Bela nu se rezuma doar la lot, ci se extindea şi la Bucureşti, la federaţie, graţie relaţiei de prietenie cu Ilie Verdeţ. „Înainte de Montreal, Martha avea probleme cu paşaportul. În acea perioadă nu dădeau voie ambilor soţi să părăsească ţară. Într-o zi, ne-a vizitat la centrul de la 23 August Ilie Verdeţ, pe-atunci secretar CC al PCR. Bela, foarte atrăgător, a ştiut să i se bage pe sub piele şi să închege o prietenie de durată atât cu Verdeţ, cât şi cu şeful lui de cabinet, Hanea. Iar această relaţia avea să o întreţină cu sticle de whisky şi cartuşe de ţigări cumpărate din străinătate, de la concursuri. La vamă nu ne întrebau nimic, le mai scăpam câte un cadou din când în când vameşilor şi treceam liniştiţi. Federaţia nu avea nici o putere în acele vremuri. Bela o controla şi o conducea de la Deva. Nicolae Vieru era un domn, nu ar fi atins un copil niciodată, nu-i convenea ce face Bela. Dar ce putea face? Bela îl suna imediat pe Hanea şi rezolva după cum dorea”, îşi aminteşte Geza Poszar.

Plecarea Nadiei la Bucureşti, după ce a refuzat să se mai pregătească sub comanda lui Bela Karoly, a însemnat începutul terorii pentru celelalte fete. „Nadia a cerut să fie mutată la Bucureşti. Vieru a fost cel care a solicitat acest lucru. Cei de la partid s-au opus. Atunci, cei de la federaţie i-au informat pe mai-marii ţării că Nadia ameninţă că se va omorî. Doar aşa au lăsat-o să plece. Fără Nadia, Bela a zis că termină cu Oneştiul, astfel că a decis să construiască un centru al lui. S-a dus la Deva, unde avea sprijinul autorităţilor locale. Când a plecat Nadia, ambiţia lui Bela a fost de a face o nouă Nadia. Era luat în derâdere de tehnicienii de la federaţie că nu ştie să facă un stând pe mâini sau o roată a ţiganului. El era un fost handbalist, un fost aruncător de ciocan. Nu a înţeles că Mozart nu se naşte în fiecare deceniu. Un geniu ca Nadia apare o dată la un secol sau poate nici atunci. De-aici a apărut teroarea. A văzut în Trudi o nouă Nadia şi a considerat că mijloacele cele mai eficiente de a obţine performanţe sunt bătăile”, povesteşte Poszar, completat de soţia sa, Maria Poszar: „Am fost profesoara de franceză a fetelor. Ele nu aveau voie să vină la şcoală, noi eram cei care mergeam la cămin, la bibliotecă. Asistenta medicală, Ioana, era obligată să ne controleze în buzunare, în genţi, ca nu cumva să dăm mâncare gimnastelor. Eu, care aveam un statut aparte, eram doamna Geza, şi, fiind prietenă cu Ioana, reuşeam să mai strecor ciocolată sau bomboane pentru fete. Mă aşteptau ca pe Dumnezeu”.

Dacă Nadia avusese parte oarecum de un statut aparte – „era şi ea agresată verbal, avea restricţii alimentare, dar fizic nu a lovit-o niciodată”-, celelalte fete au făcut cunoştinţă din plin cu pumnii lui Bela Karoly: „Toată gimnastica mondială ştia de metodele prin care domină fetele. Eram la Olimpiada de la Moscova când Melita Ruhn a ratat un salt înainte la bârnă. Asta se întâmpla la antrenamente. Nemulţumit, Bela i-a dat o palmă de a răsunat sala. Până şi ruşii au rămas uimiţi. Bela îi învăţa pe copii gimnastica prin teroare. Le bătea pe fete şi între rotaţii la concursuri. Emilia, deşi era unguroaică de-a lui, a fost cocoşată în bătaie de Bela. Iar ea şi-a riscat libertatea şi cariera şi, când Bela a rămas în SUA, i-a adus bagajele fiicei lui în România. Un mulţumesc nu i-a zis niciodată, ba a ameninţat-o că o dă în judecată dacă spune adevărul despre acea perioadă”.

Bătute şi jignite, fetele nu aveau nici o şansă să fugă din cantonament. „Poliţia le aducea imediat înapoi. Bine, aici este vorba doar despre cele bune, cu şanse la medalii. De restul nu-l interesa”, spune Geza Poszar. Deşi beneficia de un alt tratament, Nadiei i-a încolţit şi ei ideea de a pleca din cantonament. „În 1977, Nadia urma să demonstreze alături de colegele ei în Mexic, la invitaţia preşedintelui de-acolo. După-amiază, la antrenament, Nadia nu a apărut. Imediat, maşini negre au înconjurat complexul de la 23 August, care a fost închis. Am fost luaţi la întrebări, ba chiar s-au închis graniţele ţării. A fost stare de urgenţă. La 10 seara încă nu ştiam ce este cu Nadia. S-a făcut şedinţă şi s-a decis să mergem în turneu cu restul fetelor. Dimineaţă însă apare şi Nadia. Bela mi-a povestit că Securitatea o găsise la masă la Benone Sinulescu”, a adăugat fostul coregraf.

Spre deosebire de românii de rând care aşteptau cu anii să-şi poată achiziţiona o Dacie, Bela Karoly se plimba cu Mercedesul. „După JO de la Montreal, Bela a primit din partea statului o Dacie, iar Martha, un Trabant. Asta pe lângă sumele de bani. Bela a făcut el ce-a făcut, şi-a vândut Dacia şi a primit, prin Hanea, din partea Comitetului Central, un Mercedes diesel. Nu ştiu dacă l-a cmpărat sau a fost gratis. Avea la el un număr special format din 3 cifre: 202, aşa că nu-l prea oprea Miliţia”, spune Geza Poszar.

Puterea lui Bela Karoly în acea vreme era nelimitată. „El nu a suferit în comunism. Este printre puţinii, dacă nu singurul, care a păcălit şi comuniştii, şi capitaliştii. Era prieten cu colonelul Golea de la Deva, căruia îi spunea Şeriful. Mergeam la petreceri sus la cabană, unde stăteau lăutarii în copaci, ca să nu ne asurzească. Avea relaţii personale cu toată lumea. Dacă nu-i convenea ceva, vorbea direct cu Şeriful. Mie mi-a făcut rost de paşaport. Eram în 1977, proaspăt căsătorit, fără copii şi cu o fostă legătură cu o franţuzoaică. Nu mă lăsau să plec, dar Bela a aranjat imediat. Ceauşeştii nu-l plăceau, dar Verdeţ îl susţinea. Mi se plângea de multe ori că Elena Ceauşescu o ajută pe Nadia. Încă de la Oneşti, atât Bela, cât şi Martha au intrat în partidul comunist. Era prezent la şedinţele socialiste şi nu stătea degeaba. Lua notiţe, avea un caiet negru în care nota sârguincios ce se discuta”, povesteşte fostul coregraf.

Vânătoarea este o pasiune mai veche a lui Bela Karoly. „De două-trei ori pe săptămână mergeam la vânătoare, făceam braconaj”, îşi aminteşte Geza Poszar. Căprioare, mistreţi, iepuri cădeau rând pe rând în bătăile puştii antrenorului, fără să se sesizeze cineva. „Într-o seară plecaserăm să deschidem şcoala de la Deva, după care voiam să mergem la părinţii lui Bela, la Cluj. Obişnuia să mă ia cu el să-l ţin de vorbă, pentru că adormea la volan. Îmi amintesc că dăduse prima zăpadă şi drumul era plin de iepuri. A vânat atunci Bela vreo 10 urecheaţi. La un moment dat, în cale ne iese o căprioară. Bela scoate puşca, o împuşcă şi mă trimite pe mine să o trag în portbagaj. Când să iau căprioara de picioare, aceasta nu murise, aşa că mi-a dat un picior în bărbie de am văzut stele verzi. Am luat o secure şi i-am dat lovitura de graţie. Cel puţin aşa am crezut. Am plecat mai departe, dar, când să trecem spre Secuime, era pusă bariera. În vremurile acelea, paznicii beau bine o ţuică şi adormeau, aşa că stăteai la barieră ore în şir. După vreo jumătate de oră, în spatele nostru, o maşină de miliţie. În acest timp, maşina noastră începe să se zguduie, întrucât căprioara, care nu murise, începuse să se agite în portbagaj. Bela a ieşit afară, s-a aşezat în farurile miliţiei, iar aceştia l-au recunoscut imediat şi au plecat fără să ne mai controleze. Asta în timp ce din portbagaj picura sânge”, a adăugat fostul coregraf.

Înlăturarea din funcţia de prim-ministru a lui Ilie Verdeţ a avut ca urmare şi declinul lui Karoly, care a început să se gândească din ce în ce mai serios să fugă din ţară. „Eram la Olimpiada de la Moscova când a fost schimbat Verdeţ. Îmi amintesc că m-am dus în satul olimpic să cumpăr «Scânteia». Pe prima pagină trona această ştire. Când a citit, Bela s-a îngălbenit. Îşi pierduse relaţiile. Deşi rezultate au fost şi la Moscova, primirea noastră nu a mai fost aceeaşi. A fost o mică reuniune la Deva şi cam atât. Fără decoraţii, fără nimic. Şi-a dat seama imediat că puterea lui scade, că vine declinul. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care a rămas în SUA.”

În SUA, Bela a fost obligat într-o oarecare măsură să-şi schimbe metodele. „Aici mergea mai mult pe restricţiile alimentare, asta este problema numărul 1. Sistemul de lagăr nu merge aici. A încercat să le închidă înainte de ’92 la ranch, dar a ieşit scandal. „Geza Poszar crede că Bela a avut parte de trei momente norocoase în viaţă care i-au asigurat celebritatea: „Primul – a pus mâna pe Nadia, al doilea – ruşii nu au venit la Olimpiada de la Los Angeles şi a scos-o pe Mary Lou Retton campioană şi al treilea – momentul Kerri Strug. Bela este un tip care ştie să simtă momentul şi să-l fructifice în favoarea sa. Când Kerri Strug s-a accidentat la picior la ultima săritură la Atlanta, erau doi bărbaţi din personal care urmau să o care cu un cărucior pentru invalizi. Bela, deşi îi era interzis să urce pe podium, i-a împins pe cei doi, a urcat pe covor şi a luat-o pe Kerri pe umeri.

Poza aceasta a apărut a doua zi pe prima pagină în toate ziarele din America, iar Bela a făcut milioane de dolari cu ea. În România a speculat puterea politică, iar în America mass-media. Era volubil, oricând dispus să dea interviuri, iar presa îl iubea şi-l promova. Nici un alt antrenor american nu este aşa cunoscut precum Bela. El este o vedetă. La Mondialele de la Fort Worth, Martha era cu fetele pe sol. Ca bărbat nu aveai voie să asişti echipa pe podium. La premiere, Nadia se pregătea să ia aurul. Când să intre în sală, Bela a împins-o pe Martha şi a intrat el. Bela este paranoic, el trebuie să fie tot timpul la televizor, tot timpul în prim-plan”.

Nadia, „Prinţesa” sau „Vaca decorată”

Decorat doar cu ordinul muncii clasa I, Bela Karoly a fost întotdeauna invidios pe Nadia Comăneci, care primise titlul de Erou al muncii socialiste. Din acest motiv, antrenorul a decis să o alinte cu apelativul „vacă decorată”. „Trudi era capra râioasă, în timp ce Teodorei Ungureanu îi spunea Găina. Nadia era când „Prinţesa”, când „Vaca decorată”. Melita Ruhn era Bivola, Dumitriţa Turner – Cobra, iar Marilena Vlădărău – Păsăroaia. Aşa le alinta. Nu respecta pe nimeni. Veneau părinţii fetelor cu desaga plină. Lua supă de găină de la mama lui Trudi, ţuică de Arad.” Bela Karoly a negat ieri că ar fi folosit astfel de apelative.

Bela Karoly: „Nicu Ceauşescu a mutat lotul la Bucureşti”


„Dupa Universiada, Nicu le invita mereu pe Nadia, pe Anca Grigoras, dar si pe antrenorul Gorgoi la restaurant. De ziua Nadiei ii facea mereu cadouri: parfumuri, lanturi, casetofoane. Nadia era invitata mereu la petrecerile organizate de el. De altfel, dupa ce s-a retras din gimnastica, Nicu a angajat-o coregraf la ansamblul UTC
Atacat de foste eleve, dar şi de foşti colegi, Bela Karoly refuză să intre în polemică cu aceştia. „Este greu să comentez ceva din partea unor oameni care nu mai sunt în legătură cu mine. Nu înţeleg toată această campanie care să scoată lucrurile negative din acea perioadă. Geza a fost un coleg, a ajutat la coregrafie, dar atât. Nu înţeleg de unde scoate atâtea gunoaie. Nici pe Emilia Eberle nu o înţeleg şi îmi pare rău că a rămas cu asemenea amintiri. Fetele care au avut o atitudine bună şi o minte sănătoasă au reuşit să-şi facă un rost în viaţă, să rămână legate de sportul pe care l-au iubit”, a spus Bela Karoly.
Despre episodul în care Nadia a părăsit Deva, antrenându-se timp de un an la Bucureşti, departe de Bela Karoly, tehnicianul are o altă opinie. „Nu a plecat pentru că nu se mai înţelegea cu mine. A fost vorba despre decizia federaţiei care a răspuns la iniţiativa regimului Ceauşescu, şi mai exact a lui Nicu Ceauşescu, de a muta lotul la Bucureşti. Mie mi-au rămas la Deva junioarele, generaţia lui Kati Szabo. Pentru că fetele erau într-o situaţie deplorabilă, au fost aduse înapoi la Deva. Pe Nadia am luat-o cu mult tact pentru a intra din nou în formă. La Bucureşti nu lucraseră, aveau un program lejer, distracţie”, a comentat fostul antrenor coordonator al lotului feminin american.

86 de casetofoane, în apartamentul lui Karoly

În momentul în care Bela şi Martha au rămas în America, Securitatea a venit să le percheziţioneze casa. Una dintre martorele care au asistat la percheziţie a fost şi Maria Poszar, soţia fostului coregraf şi vecină a soţilor Karoly: “Când au venit securiştii, pe mine m-au luat ca martor. Au găsit la Bela 86 de casetofoane. Tatăl lui Bela, care era de faţă, a început să plângă: “Vai de mine, atât l-am rugat pe fiul meu ani buni să-mi aducă un casetofon şi mereu mi-a zis că nu a avut bani de-ajuns. Securiştii erau nişte oameni duri, se ştie, dar acest moment i-a emoţionat chiar şi pe ei. Aşa că au luat cel mai bun casetofon din acea grămadă şi i l-au dat tatălui lui Bela. Scena aceasta m-a obsedat toată viaţa”.

Nadia Comăneci: „Nu am găsit nici până astăzi o explicaţie de ce am fugit în SUA şi nici nu vreau să găsesc”


„Es gibt Dinge, die sind schwer zu erklären Ich habe das nie hinterfragt, ich habe bis heute noch keine Erklärung dafür und ich will auch keine”.
Împlinesc 50 de ani şi încă mă simt tânără, spune Nadia Comăneci într-un interviu acordat vineri cotidianului austriac Die Presse, cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani, pe 12 noiembrie.

Deşi pare să fi trecut o eternitate de la momentul glorios al Nadiei Comăneci de la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal, din 1976, faimoasa gimnastă îşi aminteşte acea zi în care a obţinut nota perfectă de 10, de parcă ar fi fost ieri.

”Iulie 1976 este un moment de neuitat pentru mine. În viaţa unui om există foarte puţine lucruri de care îşi poate aminti zilnic. Pentru mine, Montrealul este un astfel de moment. Este atât de prezent în mintea mea încât îmi pot aminti încă toate detaliile”, spune Nadia Comăneci, adăugând că ţine minte cum a primit nota 1, deoarece tabele de marcaj nu erau setate să arate nota 10.

”O să râdeţi, dar în urmă cu câteva săptămâni l-am întâlnit pe directorul firmei responsabile cu aparatele de marcaj care mi-a spus că de la Montreal încoace de fiecare dată când fost prezent la vreun concurs i-a întrebat pe organizatori dacă o să vină şi Comăneci, ca să ştie dacă să aducă şi aparatele care afişează nota 10”, povesteşte gimnasta.

Întrebată de Die Presse despre stricteţea antrenamentelor pe care le făcea în copilărie în România comunistă, Nadia Comăneci a spus că acestea îi făceau plăcere întrucât întotdeauna a dorit să se dedice gimnasticii. ”Am avut mereu motivaţia de a ajunge undeva departe şi pentru asta am ştiut că trebuie să fac multe (…) şi nu m-am plâns niciodată de greutatea sau stricteţea antrenamentelor”, a spus Nadia, adăugând că nu a avut niciodată sentimentul că şi-a pierdut copilăria din cauza muncii grele depuse pentru gimnastică.

La vârsta de 20 de ani, în 1981, Nadia Comăneci îşi înceta cariera în gimnastică, lucru care atrăgea după sine şi interdicţia de a mai părăsi ţara. Gimnasta povesteşte că în acea perioadă s-a simţit, precum majoritatea românilor, prizonieră în propria ţară. În plus, nu s-a gândit niciodată la o revoluţie, nu a anticipat momentul 1989 şi cu atât mai puţin nici nu i-a trecut prin minte că, la sfârşitul lui noiembrie 1989, avea să părăsească România, trecând graniţa româno-maghiară, şi solicitând, în cele din urmă, azil politic guvernului Statelor Unite. Nadia Comăneci povesteşte glumind că deşi poate i-ar fi fost mai simplu dacă ar fi avut un paşaport, în acele clipe nu i-a fost frică: ”Nu am găsit nici până astăzi o explicaţie (cu privire la fuga mea) şi nici nu vreau să găsesc. A fost pură intuiţie, un instinct pe care l-am urmat. Aşa s-a întâmplat şi a fost bine şi corect”.

Întrebată de Die Presse unde era la moartea lui Ceauşescu, Nadia Comăneci povesteşte că era în Statele Unite, unde abia ajunsese, şi că a văzut la televizor fotografii cu dictatorul mort. În acea perioadă apăreau şi primele greutăţi ale gimnastei peste hotare, întrucât începea întreaga procedură, relativ complicată, de solicitare de azil. Gimnasta povesteşte că la început a fost destul de greu, însă norocul ei a fost că prin nenumăratele ei călătorii şi turnee avusese ocazia să cunoască multe persoane care i-au fost de ajutor.

Odată ajunsă în Statele Unite, Nadia Comăneci mărturiseşte că a trebuit să se obişnuiască cu noua mentalitate. ”Deodată eram în America şi trebuia să decid singură. A fost cu adevărat foarte dificil. În România eram supravegheaţi şi nu puteam decide, totul era prescris. Acum trebuia să învăţ să iau decizii, să mă gândesc (…). Era minunat, dar foarte greu să mă obişnuiesc cu acest lucru’, povesteşte ea.

La 30 de ani de la obţinerea medaliilor de aur de la Montreal, la vârsta de 44 de ani, Nadia Comăneci l-a adus pe lume pe fiul ei Dylan. ”Nu mi-am făcut niciodată probleme că aş fi prea bătrână pentru a face un copil. Ştiu că Dylan este cea mai mare realizare a mea. Da, la Montreal am scris istorie, dar cu un copil este vorba despre altceva, despre iubire şi căldură (…). Cu un copil înveţi ceva în fiecare zi, afli cum să ai răbdare şi cum să-l înveţi valorile esenţiale ale vieţii precum respectul pentru cei din jurul lui”, spune Nadia Comăneci.

Întrebată cum se simte la împlinirea vârstei de 50 de ani, Nadia Comăneci a răspuns amuzată că de curând s-a întâlnit cu Peggy Fleming (campioană la patinaj artistic în 1968), care i-a spus că reuşeşte să arate atât de bine la vârsta ei deoarece, patinând, frigul a conservat-o mai bine. ”În cazul meu, la 20 de ani mă gândeam că la 40 voi fi bătrână, iar acum împlinesc 50 şi mă simt în continuare tânără. Îmi pun doar întrebarea: oare când o să încep să mă simt altfel?”.

Nadia Elena Comăneci (născută pe 12 noiembrie 1961, la Oneşti, în judeţul Bacău) a fost prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câştigătoarea a cinci medalii olimpice de aur şi este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii din toate timpurile. ”Zeiţa de la Montreal” este primul sportiv român inclus în International Gymnastics Hall of Fame.