Nicolae Ceauşescu despre capitalism: Mai mult de 4 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie. Un mic grup de bogaţi, au acumulat anual zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare. Aşa reprezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim! A inechităţii, a jafului, a asupririi!

15 iulie 1989 – Contextul acestui discurs în care avem de-a face, dacă urmăriţi cu atenţie înregistrarea video de la finalul articolului, cu un Nicolae Ceauşescu miştocar, acid, aşa cum nu mai fusese văzut până atunci.

Mai exact, la mijlocul lunii iulie 1989 urmau să se împlinească 24 ani de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Desfăşurat între 19 şi 24 iulie 1965, acesta a fost Congresul care l-a adus pe Nicolae Ceauşescu mai întâi la cârma PCR şi, mai târziu, în înalta funcţie de Preşedinte al României socialiste.

„Aş dori să subliniez importanţa consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor socialiste participante la Tratatul de la Varşovia care a avut loc cu o săptămînă în urmă în Bucureşti”, îşi începea Ceauşescu discursul din 15 iulie.
„Am acordat la această consfătuire o atenţie şi problemelor economiei mondiale şi îndeosebi situaţiei ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta pentru că, actualmente, situaţia ţărilor în curs de dezvoltare este deosebit de gravă. Mai mult de 4 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie şi în acest deceniu situaţia lor a continuat să se înrăutăţească, în timp ce ţările bogate, şi din acestea, desigur, un mic grup de bogaţi, au acumulat anual zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare. Este o situaţie care nu poate să continue mai departe! Aşa reprezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim! A inechităţii, a jafului, a asupririi! Am cunoscut-o sute de ani, şi o sută de ani sub capitalism, aceasta. De aceea am declarat că pentru noi a apus întotdeauna… o asemenea cale! Poporul nostru spune câteodată, că aceasta se va întâmpla când o face plopul mere sau răchita micşunele (aplauze). Dar nu vă grăbiţi să aplaudaţi. Genetica modernă a făcut progrese uriaşe (aplauze). Şi e posibil să ne întâlnim cu plopi şi cu răchită care să facă micşunele, dar nici atunci, chiar în asemenea situaţii, nu vom admite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru totdeauna! Poporul este adevăratul stăpîn şi va rămîne veşnic stăpîn al destinelor sale, a bogăţiilor ţării! (aplauze, urale)”.
Simbolismul s-a răzbunat
Adevărul îl cam ştia toată lumea. De câţiva ani buni, România începuse să importe din ce în ce mai puţine produse provenite din străinătate. Industria românească o ducea în 1989 din ce în ce mai greu din cauza „izolării” tehnologice la care era supusă.
Ştiinţa şi tehnica evoluau extrem de rapid, dar la ei, la capitalişti, în timp ce la noi inginerii şi muncitorii români trebuiau să se descurce cu ceea ce aveau la îndemână. De exemplu, în 1989, întreprinderea ARO Câmpulung producea acele automobile de teren care îşi câştigaseră deja o anumită celebritate pe pieţele externe.
Dar, în lipsa importurilor de utilaje moderne şi performante, specialiştii români trebuiau să-şi proiecteze şi să-şi construiască, prin eforturi proprii, majoritatea „maşinăriilor” de care aveau nevoie. Spre finalul furtunosului discurs al lui Ceauşescu toată lumea a izbucnit: „Aşa e! (aplauze; scandări “Ceauşescu – eroism, România – comunism!”).
Iar Ceauşescu a încheiat apoteotic: „Aceste cercuri şi aceşti domni ar trebui să-şi îndrepte lucrurile, privirea, spre două direcţii: cum să se lichideze asuprirea ţărilor în curs de dezvoltare? Să se rezolve datoria externă de un miliard şi două sute, de 1200 de miliarde de dolari a acestor ţări. Şi aceasta nu prin simboluri. Simbolismul o fi bun în artă. În economie şi-n politică nu face doi bani.”

Articole scrise de jurnalista Roxana Iordache la ZIUA – VI – „Regulile jocului” (despre Victor Roncea)

Pe Victor Roncea il cunosc si eu tot de pe vremea Pietei Universitatii. Eram o tanara jurnalista, iar el, un si mai tanar protestatar anticomunist, care facea dese vizite la sediul redactiei „Romania libera” si era foarte simpatic ca tatic adolescent. Acel pui de om trebuie sa aiba acum aproximativ varsta pe care o avea Victor pe vremea aceea. Am facut toate aceste precizari, evident, nu pentru noi, care le cunoastem, ci pentru cititori, care au dreptul sa le afle in acest context. Pe vremea aceea, presa scrisa era o veritabila putere, avand tiraje de milioane: precizez ca, de exemplu, Sorin Rosca Stanescu – poate si subsemnata – aveau un rating cotidian urias, la care jurnalistii presei scrise de azi nici nu mai pot visa, pentru simplul fapt ca televiziunile au devenit de multa vreme vedetele mass-media.

Dupa 17 ani de la fenomenul Piata Universitatii, fiecare isi poate permite orice. Atunci, insa, baietii cu bastoanele aveau grija de conditia noastra fizica. In mod sigur, Victor Roncea isi aminteste cum ne alergau. Acum am vazut ca e viceversa! Daca eu as fi mers in Piata Universitatii in anul de gratie 2007, ziua in care Parlamentul si-a permis sa-l suspende (cu numarul rau tre-doi-doi) pe mult-stimatul si iubitul presedinte Traian Basescu, si as fi incercat pur si simplu sa le comunic oamenilor punctul de vedere ca gresesc fundamental lasandu-se inselati, m-ar fi corectat original, cu mult inainte de a apuca sa incerc sa le aduc primul argument. Ar fi ciudat ca asa ceva sa i se para OK cuiva ca Victor Roncea, care a fost dus la Magurele de secu-mineri in 14 iunie 1990.

Si totusi.Problema dezbaterii nu o constituie insa optiunea cuiva. Fiecare e liber sa opteze pentru ce vrea, cu conditia ca optiunea sa nu fie antidemocratica, deci daunatoare celor care au alta optiune. Cand esti persoana publica, responsabilitatea pentru propria optiune devine uriasa. Atunci cand jurnalistul formator de opinie propaga propria optiune, el isi asuma direct aceasta responsabilitate. In urma cu aproximativ un an, i-am trimis amicului Sorin Rosca Stanescu un text polemic in raport cu orientarea ziarului ZIUA in materie de politica externa. Mai precis, eu aparam Administratia Bush, justificand centrele de detentie gen Guantanamo, blamate de departamentul de specialitate condus de Victor Roncea. Directorul ziarului, Sorin Rosca Stanescu, nu a publicat textul in cauza.

Stiam ca opinia mea intra in contradictie cu orientarea publicatiei, asa ca am inteles ratiunea nepublicarii. Constat insa acum ca Victor Roncea se considera persecutat pentru ca ar fi „pro-american”, dupa ce a criticat politica americana. In schimb, cei care-l contesta pe presedintele suspendat Traian Basescu sunt considerati vanzatori de tara catre Rusia. Implicit dusmani ai poporului. Nu inteleg cum o constiinta ca Victor Roncea poate valida asa ceva. Pentru ca valideaza implicit toate aberatiile totalitare ale regimului Basescu. Din fericire, un regim esuat, care n-a apucat sa se concretizeze si nici nu va apuca, pentru ca daca

Suspendatul se intoarce dupa absenta populara de la referendum, se va intoarce cu coada-ntre picioare. As vrea sincer sa stiu ce l-a putut determina pe Victor Roncea sa sara in barca comandantului de la Anvers. Nu stiu cate pozitii publice impotriva Moscovei abuzive a luat Victor Roncea comparativ cu mine. Poate ca mai multe, poate ca mult mai putine, oricum, nu e admisibil sa promoveze aberatia monumentala ca demiterea lui Basescu ar fi dictata de la Moscova. Nici nu si-ar putea dori Moscova un presedinte mai conflictual.

Nici daca l-ar fi trimis acolo insusi KGB-ul, nu le-ar servi mai bine. Si fiindca veni vorba de presedintele conflictual, el a fost in stare sa dezbine fundamental oamenii (si asa nu prea multi) cu continuitate democratica din 1990 incoace. Si sa uneasca in acelasi timp, conjunctural, tabere traditional adverse, pentru a proclama fals formarea unei „monstruoase coalitii”. O analiza a acestui tertip, cu alta ocazie. Revin la tema. Anume, „cat de departe merge libertatea jurnalistului de a spune ce crede, indiferent de opinia ori pozitia generala a publicatiei?”. Abia cu ocazia precizarii facute de SRS in numarul din 24 aprilie am aflat ca pozitia ziarului ZIUA nu coincide cu aceea a Asociatiei „Civic Media”.

Din interventiile publice ale lui Victor Roncea, ma refer la cele televizate, a reiesit implicit ca asociatia e emanatia ziarului. M-am mirat, dar am zis ca asta e situatia. Cred ca Sorin Rosca Stanescu ar fi trebuit din start sa-i puna in vedere lui Victor Roncea sa faca delimitarea, iar Victor Roncea n-ar fi trebuit sa profite de pozitia lui la ziar pentru a promova asociatia. O asociatie care si-a facut publicitate pe spatele ziarului, riscand sa-i scada ratingul. Nu e fair-play.Personal, date fiind orientarea mea de dreapta si faptul ca il cunosc pe Sorin Rosca Stanescu din vremurile „presei romantice 1990”, as fi citit acest ziar (in conditiile in care am renuntat de mult sa mai citesc vreun ziar), minus paginile de externe, si chiar as fi colaborat la el, daca nu ar fi fost anumite pozitii, printre care aceea denigratoare la adresa parintelui Iustin Marchis. De ce, Victore? Nici chiar ceea ce ai suferit la Magurele nu-ti dadea acest drept.

Cum nu-ti dadea dreptul sa-l persiflezi pe Marius Oprea, care a suferit de pe urma Securitatii regimului comunist din ultimii ani ai regimului Ceausescu incomparabil mai mult decat regretabilul si condamnabilul tau supliciu de la mineriada din iunie 1990. Poate tocmai pentru ca e unul dintre foarte putinii protestatari din acea perioada a lasitatii generale nu i s-a dat certificat ORNISS, fapt impotriva caruia ar fi trebuit sa protestezi. El are tot dreptul sa se pronunte impotriva sistemului comunisto-securist, care a continuat sa-l persecute si dupa 1990, mergand cu ticalosia meschina pana acolo incat sa-i ucida pisicuta ca avertisment ca, daca nu se potoleste sa ceara devoalarea ofiterilor acoperiti care au facut politie politica, data viitoare vor urma cei dragi cu doua picioare. Astea-s problemele care trebuie lamurite referitor la sistemul ticalos, cine sunt cei care au facut asa ceva inainte si dupa 1990, si altele asemenea, nu falsele teme si probleme pe cat de abstracte, pe atat de diversioniste precum cele lansate de Traian Basescu. Care a fost motivul convertirii tale subite? Si de ce vehiculezi expresia „mafia oligarhiei” ca pe o axioma, la fel de iresponsabil precum procedeaza si Suspendatul?

Regret ca cel de mai sus, care s-a coborat atat de jos, a ajuns sa dezbine oameni pe care ii unesc lucruri incomparabil mai semnificative decat cele care ii separa din cauza unui presedinte vremelnic si ahtiat dupa putere. Chiar daca nu am fost de acord cu unele opinii si atitudini ale lui Victor Roncea, personal, n-am incetat sa-l simpatizez, de dragul taticului adolescent, anticomunist, entuziast si curat care era. Nu vreau sa spun ca lui Sorin Rosca Stanescu ii datoreaza notorietatea. Stie si el.

Mi se pare jenanta acuzatia populista referitoare la izolarea lui Sorin de ziar, „pe pontonul de la Snagov”. Suna tare a lupta de clasa resuscitata de Suspendat. Acuma, ce-ai vrea tu, Victore? Sa-l dati jos, sa-i confiscati averea – de baiat destept, da, nu prost cum ar vrea Suspendatul sa fie toti cei de dreapta, -sa-l trimiteti la munca de jos? Sa scrieti ce va taie capul pe banii patronatului? Nu ti se pare absurd?

Daca nu-ti convine linia ziarului, cauta altul si daca nu gasesti, fa-ti tu unul, impreuna cu asociatiile care te sustin. Totusi, eu cred ca solutia de compromis acceptabil ar fi sa te autosuspenzi si tu din activitatea publicistica referitoare la Suspendatul. Iti ramane un departament intreg, cel de politica externa, in care ai ocazia sa-ti demonstrezi americanismul. Fiindca veni vorba: in America, publicatiile sunt clar definite, se autodefinesc singure in functie de afinitati si apartenenta voluntara la grupuri de interese, fie doctrinare, fie financiare, fie, de regula, ambele. Acolo publicatiile anunta fiecare pe cine sustin in campanie. Din acel moment, jurnalistii respecta linia sau isi iau concediu. Nu stiu de ce nu vrem si noi in Romania sa urmam acest exemplu. Ca filo-americani ce suntem.

Roxana Iordache  ZIUA

Articole scrise de jurnalista Roxana Iordache la ZIUA – V – „Basescu nu poate. Si da vina pe Moscova”

Oricine isi poate da seama de faptul ca pentru Moscova nu sunt bune linistea sociala, stabilitatea politica si dezvoltarea economica veritabil capitalista ale Romaniei, asigurate de Guvernul Tariceanu. Presedintele Basescu joaca periculos pentru tara. De pe urma jocului cu focul nu poate profita decat Moscova. Interesata ca Romania sa fie destabilizata. Politica presedintelui Basescu constituie o iresponsabilitate la nivel ultim. El vizeaza, in plan politic, distrugerea sistemului parlamentar – esenta democratiei insesi – si exterminarea ultimului partid istoric, PNL – dreapta reala, expresie a capitalismului democratic. In plan social, seful statului instiga la ura de clasa. Si de rasa.

Presedintele Iliescu dispretuia la fel minoritatea, blamata ca adunatura de golani. Presedintele Basescu ii face prosti pe cei din minoritatea de peste 2 milioane care au votat pentru demiterea lui. Inteligenta e, in schimb, majoritatea celor 6 milioane care au inghitit pe nemestecate o propaganda inselatoare. Un asemenea clivaj cu caracter de incitare la razboi civil nu s-a mai produs decat in 13 iunie 1990, cand presedintele Iliescu a instigat la lupta de clasa paramilitara, iar, dupa mineriada, Romaniei i s-au inchis portile Europei si a ramas izolata pe plan international, oaie neagra pentru SUA. De aceea, tara noastra a fost exclusa de la primul val NATO, respectiv, UE.Orice om de bun simt stie ca apartenenta euro-atlantica a Romaniei a fost dobandita ca urmare a orientarii catre Occident si SUA, imprimata de administratia

Emil Constantinescu si continuata de Guvernul Adrian Nastase. Presedintele Traian Basescu sfideaza insa realitatea, atribuindu-si aceste realizari si pretinzand ca numai el si PD sunt pro-occidentali, restul fiind marionete (de)conspirate ale Moscovei, doar pentru ca sunt anti-Basescu. Asemenea mesaj constituie un asalt la adresa intereselor Romaniei, sub pretextul demagogic al apararii lor. SUA si Europa s-au lamurit deja. Nici nu-ti trebuie geniul lui Condi Rice ca sa-ti dai seama ca Basescu se vrea o combinatie de Putin cu Chirac. Cu o minima logica si un minim bun simt, oricine isi poate da seama de faptul ca pentru Moscova nu sunt bune linistea sociala, stabilitatea politica si dezvoltarea economica veritabil capitalista ale Romaniei, asigurate de Guvernul Tariceanu. Presedintele Basescu sustine ca nu e buna linistea si provoaca instabilitatea, dar ii acuza in acelasi timp de conspiratie in favoarea Rusiei pe cei care vor liniste sociala si stabilitate politica. Mesajul manipuleaza visceral. De fapt, Basescu si papagalii lui dirijeaza resentimentele nationale anti-rusesti spre tinta falsa PNL, pentru a distruge partidul liberalilor si a-si face UMP ca Chirac.

Urmatorul pas ar fi sa conduca tara ca Putin. Intr-un sens, deja o face. Mai precis, cine cotizeaza nu e cercetat. Ci avansat. Cine nu, e oligarh acuzat.In rest, suntem in momentul cel mai fast pentru tara, in care – vis national implinit dupa sase decenii – premierul Tariceanu a solicitat, iar Parlamentul a votat instalarea de baze SUA pe teritoriul Romaniei, impotriva carora protesteaza vehement Moscova. Anul viitor are loc la Bucuresti un summit NATO cu participarea presedintelui SUA, George W. Bush. Faptele demonstreaza ca Traian Basescu, PD si suita lor fac jocul Moscovei, premeditand destabilizarea tarii. Pe cand Guvernul Tariceanu angajeaza dezvoltarea euro-atlantica a Romaniei.BASESCU NU POATE SA-L DEA JOS PE TARICEANU. Buba doare. Si la mare. Consilierii de la Neptun mai bine i-ar spune presedintelui ca, dupa atata agitatie neputincioasa, are nevoie de o izolare la munte. Nu de o noua expunere la soare. Monser, caldura mare!

ROXANA IORDACHE  ZIUA

Articole scrise de jurnalista Roxana Iordache IV – „Constitutia, hartia igienica a presedintelui tarii”

A semnala o stare de fapt aberanta la un sef de stat e o obligatie civica. Cu exceptia doamnei Doina Cornea, intelectualii natiei fie tac, fie se fac ca n-au observat cum foloseste locatarul de la Cotroceni Constitutia, in loc de hartie. Daca presedintele Iliescu ar fi comis un sfert din pasivul actualului presedinte, societatea civila s-ar fi indignat monumental. Acum, insa, organizatiile foarte active inainte nu vad si nu aud aberatiile de la Cotroceni. Ele se razboiesc in continuare cu fostul presedinte Iliescu. Care era mic copil in incalcarea Constitutiei si a statului de drept, fata de actualul sef de stat. Prestatia presedintelui in exercitiu aminteste de vremea mineriadelor. Numai in prima perioada a anului 1990 am mai avut parte de asemenea iesiri totalitare ale unui presedinte, in conditiile in care inca nu exista Constitutie democratica. Toti oamenii politici si toate partidele erau infierate, cu exceptia Frontului Prezidential. La fel si acum.

Iar inversunarea surda si oarba a referendumului pentru uninominal sau „plebicist” discretionar aminteste de frauda morala a transformarii FSN in partid. Cand presedintele Iliescu s-a afisat cu premierul Nastase, candidat prezidential al PSD, vocalii civici si politicii din Alianta zisa Dreptate si Adevar au tunat si au fulgerat impotriva actului anticonstitutional. Acum, cand PD beneficiaza de acelasi privilegiu anticonstitutional – cu diferenta ca nu are un Adrian Nastase, ci doar un cor de bocitori si bocitoare dupa guvernare – societatea civila tace. Tacerea fata de tendintele totalitare n-ar conta daca i-ar afecta doar pe cei ce se simt confortabil cu propria constiinta intrata la apa. Dar lasitatea civica de tip vremea lui Ceausescu are valoare de exemplu. Negativ.Parea ca acceptam anormalitatea. Si ne-am resemnat cu toanele unui sef de stat luat pe aratura. Poate chiar aprobam asemenea anomalie. Cum ar fi incalcarea Constitutiei prin faptul ca asa vrea el. Declarand ca nu-i sustine decat pe cei care-l sustin. Dar noi de ce sa-l sustinem? Un presedinte care insulta grobian ii acuza de insulta pe cei care isi permit sa-l critice, numindu-i pe Ludovic Orban si Crin Antonescu, personalitati de care e obsedat, pentru ca il seaca la ficati. Tocmai pentru ca aduc argumente, nu insulte.

A semnala o stare de fapt aberanta la un sef de stat, e o obligatie civica. Cu exceptia doamnei Doina Cornea, intelectualii natiei fie tac, fie se fac ca n-au observat cum foloseste locatarul de la Cotroceni Constitutia, in loc de hartie igienica.Sa-i trimitem un vagon, ca vapor nu mai avem de unde, cu hartie de WC presedintelui tarii.

Asa cum a facut Victor Rebengiuc la TVR, pe 22 decembrie 1989, cand i-a indemnat pe mancatorii de necomestibil sub Ceausescu sa se stearga la gura, inainte sa vorbeasca despre libertate si democratie. De fapt, tot ce-l intereseaza pe presedinte e persoana lui. A declarat-o clar in seara de luni, 23 octombrie, cand a anuntat ca a semnat decretul muschiului central cu referendumul degeaba. De fapt, pentru PD. Dar tot degeaba, pentru ca alegatorii vor sta acasa, data fiind intrebarea cu uninominalul formulata de asa natura, incat sa primeasca raspuns prin neprezentare. Oamenii sunt de fapt intrebati daca vor un scrutin care sa coste dublu si sa-i oblige sa se prezinte de doua ori la alegeri. Mai bine lipsa!Premierul Tariceanu trebuie sa-si angajeze raspunderea pentru sistemul proportional de vot uninominal, chiar daca PRM a amenintat cu motiune de cenzura, iar Mircea Geoana s-a extaziat ca seful statului promoveaza sistemul PSD. Dupa ce anuntase ca sustine demersul premierului daca va angaja raspunderea. Dar nu el decide in PSD. S-a vazut la motiune.
de Roxana Iordache ZIUA