Lucian Boia: „Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania”.

lucianboiaÎntr-un interviu pentru Gândul, istoricul Lucian Boia vorbeşte despre un alt mod de a citi istoria României Mari şi explică de ce a pus în discuţie, în ultima sa carte, ideea de „drept al României” asupra Transilvaniei. „Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut-o, un drept etnic asupra Transilvaniei, dar nu şi vreun drept istoric”, scrie Lucian Boia în cartea „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”. În mod firesc, cartea a stârnit instant controverse aprinse în spaţiul public. Potrivit istoricului, „Transilvania nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principate” şi a fost „înglobată încă de la începuturile sale statale în Ungaria”.

În prefaţa cărţii „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, apărută săptămâna trecută la Editura Humanitas, Lucian Boia îl avertizează pe cititor că va citi în paginile ce urmează „un comentariu, o suită de interpretări în jurul unor probleme cheie”.

„Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania”. Este doar unul dintre paragrafele „sensibile” din ultima carte a lui Lucian Boia, un istoric specializat în demitizarea istoriei. De data aceasta, Lucian Boia calcă pe o temă fierbinte în România – dreptul asupra Transilvaniei – iar în primele zile de după apariţie, cartea a avut parte de o primire virulentă, în special la TV.

gândul a stat de vorbă cu Lucian Boia pe marginea „controverselor” şi „reinterpretărilor” din noua sa carte.

„Bineînţeles că Transilvania este a României. Cred că trebuie să vorbim despre istorie mai decontractat, mai relaxat, fără să exagerăm sau să ne folosim de tot felul de mituri istorice pentru a ne susţine nişte drepturi pe care în mod evident le avem oricum”, ne-a spus din start istoricul.

Iată mai jos alte câteva „controverse” din volum:

-„Românii puteau invoca, fireşte, (cum au şi făcut) un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania”.

– „Corespundea „intrarea în acţiune” din august 1916 unui „ideal naţional” împărtăşit de toţi românii? Ar fi prea mult de spus. Cei mai mulţi dintre români, ţărani (80% din populaţie) şi neştiutori de carte (60%), aveau cu totul alte preocupări şi alte griji, probabil că nici nu auziseră de „idealul naţional”. Acesta era prezent în sfera mult mai restrânsă a „opiniei publice”, formată din persoane cu un oarecare fond de cultură şi manifestând mai mult sau mai puţin interes pentru treburile publice” (pagina 69)

– „Germanofilii” atrăgeau atenţia că e mult mai urgent pentru România să elibereze Basarabia, Transilvania mai putând să aştepte momentul, probabil nu prea îndepărtat, când dubla monarhie fie s-ar fi restructurat radical, devenind o asociere de popoare egale, fie s-ar fi spart în bucăţi, înfăptuindu-se astfel şi mult dorita unire a Transilvaniei”( pagina 74)

– „.. .Transilvania nu se afla însă într-o asemenea situaţie. Nu aparţinuse niciodată României sau vreunuia dintre principatele care formaseră România la 1859. De la începuturile sale statale fusese înglobată în Ungaria şi, chiar dacă Ungaria dispăruse, continuase, prin elita sa conducătoare şi prin organizarea de stat, să se înfăţişeze ca parte a vechiului regat ungar”( pagina74)

– „Până la urmă, doreau sau nu unirea cu România? Să zicem că da, dar nu mai mult decât îşi doreau rămânerea în interiorul unei monarhii habsburgice reformate. Unirea cu România aparţinea unei istorii virtuale, unui viitor posibil, dar încă nelămurit. În plan concret, mişcarea naţională a românilor din Transilvanianu a acţionat în sensul unirii cu România, ci strict, mai întâi, in vederea restaurării autonomiei Transilvaniei, apoi a obţinerii deplinei egalităţi de drepturi în interiorul Ungariei” (pagina 81)

LUCIAN BOIA, la INTERVIURILE GÂNDUL, PARTEA I. Ideile, pe scurt:

„Bineînţeles că Transilvania este a României. Cred că trebuie să vorbim despre istorie mai decontractat, mai relaxat, fără să exagerăm sau să ne folosim de tot felul de mituri istorice pentru a ne susţine nişte drepturi pe care în mod evident le avem oricum.

În Transilvania NU a fost un referendum, iar Marea Adunare de la Alba Iulia este o adunare doar a reprezentanţilor românilor. „Deci s-au pronunţat cei 50 şi ceva la sută de români din Transilvania, nu au fost consultaţi maghiarii, germanii şi ceilalţi. După cum am spus, chiar dacă ar fi fost un referendum sigur rezultatul nu ar mai fi fost unanimitate cum a fost la Alba Iulia, dar ar fi fost un rezultat tot în favoarea românilor şi Transilvania ar fi fost în situaţia să se unească cu România în condiţiile astea”

► „Până în 1914, obiectivele mişcării naţionale din Transilvania nu erau unirea cu România pentru că nici nu puteau să fie unirea cu România”

► Un scenariu posibil pentru ţara noastră era păstrarea neutralităţii până la finalului Primului Război Mondial, şi în acest fel ”nu aveai toate jertfele pe care le-ai dat, care au fost imense pentru România”

► Despre nostalgicii după comunism sau, după caz, ai perioadei interbelice, istoricul susţine că aceştia idealizează trecutul pornind de la nişte motive reale.

► „România a avut şi încă mai are un handicap istoric. „A fost multă vreme o societate foarte simplă, o societate rurală împărţită între boieri şi tărani, a avut o populaţie orăşenească şi o burghezie dezvoltate mai târziu”.

LUCIAN BOIA, la INTERVIURILE GÂNDUL, PARTEA I

În cartea dvs. despre primul război mondial daţi două scenarii posibile în ceea ce priveşte participarea României la Primul Război Mondial. Ce s-ar fi întâmplat dacă Romania n-ar fi participat alaturi de Antanta şi ar fi rămas neutră?

Sunt trei scenarii posibile: scenariul real care s-a petrecut – România în război alături de puterile Antantei, alături de Marea Britanie, Franţa şi Rusia pentru eliberarea, pentru alipirea, pentru dobândirea, cum vreţi să-i spuneţi, a Transilvaniei şi a Bucovinei. Al doilea scenariu ar fi fost România alături de Puterile Centrale, Germania şi Austro-Ungaria împotriva Rusiei mai ales, pentru dobândirea Basarabiei. Al treilea scenariu ar fi fost România neutră şi rămânea de văzut spre sfârşitul războiului care va fi situaţia şi ce se va întâmpla. Acestea sunt cele trei scenarii. Bine, nu ştim ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost altceva. E o singură istorie pe care o cunoaştem. În rest putem să facem presupuneri, să facem la rândul nostru scenarii.

Dacă România ar fi fost alături de puterile centrale, Germania şi Austro-Ungaria, obiectivul ar fi fost infrângerea Rusiei şi eliberarea Basarabiei. Acum, depinde dacă ar fi fost înfrântă Rusia, dacă s-ar fi terminat războiului în favoarea Puterilor Centrale. Dacă ar fi fost înfrânte Puterile Centrale, România ar fi fost înfrântă alături de ele.

Este şi scenariul neutralităţii care ar fi putut să fie tentant. România putea să-şi păstreze neutralitatea până la sfârşit şi nu aveai toate jerfele pe care le-ai dat, care au fost imense pentru România. România a avut pierderi foarte, foarte mari, mai mari dacă ne referim la morţi raportat la populaţie, mai mari procentual decât Franţa sau Germania, cu patru ani şi jumătate de război pentru cele două şi numai un an şi jumătate pentru România. Iar la sfârşitul războiului, România ar fi avut o armată intactă. Şi dacă imperiile s-ar fi dezmembrat, cum s-a dezmembrat Austro-Ungaria, respectiv Rusia, ar fi putut să dobândească, fără să participe la război, Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Poate, eu nu spun că aşa ar fi fost, noi ştim însă numai ce a fost, istoria e una singură.

În acele condiţii putea România să rămână neutră?

Da, putea să rămână neutră. Se făceau presiuni asupra ei. Germania şi Austro-Ungaria deja se resemnaseră că România oricum nu va fi cu ele, deci cea mai bună soluţie pentru Puterile Centrale era neutralitatea României. Occidentali făceau presiuni, francezii mai ales, şi britanicii, dar până la urmă rămâneau cu presiunile, nu puteau să oblige România să intre în război. România a intrat în război, adică Guvernul liberal condus de Ionel Brătianu, în ideea că trebuie totuşi să participe, să dea un sacrificiu de sânge, să aibă o contribuţie la înfrângerea Puterilor Centrale ca preţ pentru obţinerea Transilvaniei. În ceea ce priveşte Bucovina, sunt două scenarii ca urmare a războiului împotriva Austro-Ungariei, dar şi Austro-Ungaria dădea de înţeles că ar putea să ofere, să facă aşa un cadou României, Bucovina, în cazul în care Romînia ar fi intrat în război alăuri de Puterile Centrale. Deci Bucovina se putea rezolva şi într-un sens, şi în altul. Alegerea era între Transilvania şi Basarabia. Ce e mai bine să facă România şi care sunt şansele victoriei în război, cine va câştiga? Important era să mergi cu cei care vor câştiga.

Astăzi, îşi permite o ţară să rămână neutră într-un conflict? Să fie o Elveţie a Balcanilor?

Depinde de situaţii, ştiţi că istoria nu se repetă. Ce s-a întâmplat în Primul sau Al Doilea Război Mondial n-o să se întâmple în continuare şi să sperăm că nu vom avea pe al treilea. Sunt ţări neutre chiar în Uniunea Europeană care nu fac parte din NATO. Austria nu face parte din NATO, Finlanda nu face parte din NATO. Deci e posibil.

Tot în cartea dumneavoastră despre Primul Război Mondial spuneaţi că referendumul din Transilvania nu ar fi respectat principiile democratice din zilele noastre. Puteţi să nuanţaţi această afirmaţie?

N-am spus în maniera asta atât de dură cum ziceţi acum dumneavoastră. La sfârşitul Primului Război Mondial s-a proclamat dreptul naţiunilor la autodeterminare, constituirea de state naţionale pe ruinele fostelor imperii, Austro-Ungaria şi într-o anumită măsură Rusia. Referendumuri nu s-au făcut decât în situaţii limită, acolo unde amestecul de populaţie era atât de mare şi nicio populaţie nu avea în mod cert o majoritate incontestabilă.

Au fost puţine referendumuri. În genere, s-au acordat teritoriile respective populaţiei majoritare. În Transilvania, e clar că românii erau majoritari, dar nici ceilalţi nu erau puţini. Deci românii erau 50 şi ceva la sută, iar ceilalţi erau 40 şi ceva la sută. Dar oricum majoritatea era românească.

Ce am spus, şi asta e valabil şi pentru alte teritorii, nu numai pentru Transilvania, de faptul că nu a fost un referendum. Marea Adunare de la Alba Iulia este o adunare a reprezentanţilor românilor. Deci s-au pronunţat cei 50 şi ceva la sută de români din Transilvania, nu au fost consultaţi maghiarii, germanii şi ceilalţi. După cum am spus, chiar dacă ar fi fost un referendum, sigur rezultatul nu ar mai fi fost unanimitate cum a fost la Alba Iulia, dar ar fi fost un rezultat tot în favoarea românilor şi Transilvania ar fi fost în situaţia să se unească cu România în condiţiile astea. Asta este explicaţia pe care am dat-o pentru a fi oneşti. N-are rost să spunem că a fost un referendum când nu a fost un referendum. Pe de altă parte, era evident că altă soluţie nu există decât unirea Transilvaniei cu România în contextul constituirii statelor naţionale.

Românii şi-au exprimat acest lucru la Alba Iulia, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, asta nu se discută. Însă, ce am spus eu este că până în 1914, obiectivele mişcării naţionale din Transilvania nu erau unirea cu România pentru că nici nu puteau să fie unirea cu România. Iniţial, mişcarea naţională a românilor din Transilvania începe în secolul al XVIII-lea, transilvănenii sunt cei care dau semnalul mişcăriii naţionale româneşti.

Or, cred că nimeni n-o să susţină că în secolul al XVIII-lea se dorea unirea cu România, măcar pentru faptul că nu exista România. Existau cele două principate într-o situaţie nu tocmai fericită, sub stăpânire otomană. Problema unirii cu România a devenit discutabilă după crearea României, după 1859, mai ales după 1877- după Independenţă, după proclamarea Regatului în 1883.

Însă până la Primul Război Mondial, obiectivele mişcării naţionale erau obţinerea de drepturi egale pentru românii din Austro-Ungaria, fie autonomia Transilvaniei, fie drepturi egale pe toată linia, cu sau fără autonomie. Concret, problema unirii cu Transilvania s-a pus odată cu momentul 1914, când într-adevăr s-au făcut asemenea planuri. Până atunci putea să fie un vis, cum să spun eu, un vis mai apropiat sau mai îndepărtat. Concret, mişcarea naţională a românilor din Transilvania până la Primul Război Mondial nu putea să aibă acest obiectiv înscris în program, dar nici în strategia şi tactica mişcării.

Interpretarea istorica din cartea dumneavoastră a iscat unele controverse şi unii spun că n-ar fi cazul să ne întrebăm a cui e Transilvania.

Dar cine se întreabă a cui e Transilvania? N-are nimeni vreo îndoială. Bineînţeles că Transilvania este a României. Cred că trebuie să vorbim despre istorie mai decontractat, mai relaxat, fără să exagerăm sau să ne folosim de tot felul de mituri istorice pentru a ne susţine nişte drepturi pe care în mod evident le avem oricum. Cum să spun, Transilvania înseamnă astăzi aproape 80% români şi 20% maghiari. Cine îşi poate închipui că Transilvania nu e predominant românească, că nu aparţine României şi că nu va aparţine în continuare României? Este o problemă care nu se pune.

Apropo de o perioadă fericită… Între cele doua războaie mondiale a fost cea mai fericită perioadă din istoria României?

Văzută de departe, este o perioadă mai fericită decât a fost în realitate. Este o perioadă în contraste. Sunt şi realizări remarcabile în periaoda interbelică, sunt progrese incontestabile, după cum sunt şi blocaje, sunt şi întârzieri, după cum sunt şi conflicte. Şi e o perioadă care nu se sfârşeşte prea bine, cum se ştie. Dar sigur că e şi o parte demnă de remarcat şi de invidiat. Avem o mişcare culturală remarcabilă în perioada interbelică, e o perioadă de modernizare.

Nu este oare perioada în care trăim cea mai bună din istoria României? De ce unii oamenii au nostalgia interbelicului? Sau sunt unii care îşi caută repere în comunism.

E o atitudine omenească, ca să spun aşa. În general, trecutul este idealizat. Ce te doare e prezentul. Ai nemulţumiri în prezent, în trecut nu mai ai cum să le ai. Şi sunt destul de mulţi nostalgici ai lui Ceauşescu. Sunt alţii care idealizează, pornind de la nişte motive reale, dar sigur exagerează idealizând prea mult perioada interbelică. Fiecare perioadă şi-a avut părţile ei mai bune, mai puţin bune, începând cu perioada lui Carol I de la 1866- 1914, a fost o perioadă de echilibru politic, de modernizare, dar şi de mari întârzieri, a fost şi Răscoala de la 1907, nu mai intru în detalii. Cultura românească în perioada interbelică a fost cu totul remarcabilă. Sigur sunt progrese în ceea ce priveşte modernizarea mai ales în marile oraşe. În Bucureşti se pot vedea construcţiile din perioada interbelică, mai ales din anii 30. Dar sunt şi întârzieri. E o întârziere istorică pe care a avut-o şi o are România în continuare.

Întârzierea poate fi comparată şi cu perioada de acum?

România a avut şi încă mai are un handicap istoric. A pornit târziu la drum cu cele două principate, abia în secolul al XIV-lea, târziu, foarte târziu în raport chiar cu statele din jur. A fost multă vreme o societate foarte simplă, o societate rurală împărţită între boieri şi tărani, a avut o populaţie orăşenească şi o burghezie dezvoltate mai târziu. Avea un stat destul de sumar organizat, este o întârziere istorică, care nu se recuperează atât de uşor.

Lucian Boia, la INTERVIURILE GÂNDUL, partea a II-a

Lucian Boia, la INTERVIURILE GÂNDUL, partea a III-a

CINE ESTE LUCIAN BOIA

Istoricul Lucian Boia s-a născut în Bucureşti, la 1 februarie 1944. A fost profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, până în 2011, când a ieşit la pensie odată cu punerea în aplicare a legii educaţiei naţionale. Cărţile sale au fost traduse în mai multe limbi străine.

Lucrarea cu cel mai mare impact în societatea românească este „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, apărută în 1997, care a devenit un reper în redefinirea istoriei României. De asemenea, istoricul s-a preocupat de istoria Occidentului şi de isotria Franţei. Printre cele mai importante lucrări ale lui Lucian Boia apărute în limba română sunt: „Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune”, „Două secole de mitologie naţională”, „Sfârşitul lumii, o istorie fără sfârşit”, „Occidentul. O interpretare istorică”, „”Germanofilii”. elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial”, „De ce e România altfel?”, „Balcic.Micul paradis al României Mari”.
COMENTARII GANDUL.INFO: #102 Whatever
1.05.2014 11:49
Raspunde
Nu au fost asa de mari constroversele, nu a lansat cartea asta controverse decat intr-un cer mic din estul europei: romania.

Intreaga lume stia deja de mult de adevarul spus de domnul Lucian Boia… intreaga lume in afara de romani, care au inventat o istorie noua a Transilvaniei si s-au si spalat pe creier cu ea.

Cat despre Dacia: sa-mi arate cineva o harta – o harta viabila si nu una mincinoeasa romaneasca – pe care apara un STAT numit Dacia. De STATUL Ungar stim dar de STATUL Dacia inca nu am auzit. Desi posibil sa fie descoperit (inventat de fapt) si asta de catre romani.

E frumos sa vad ca exista si romani cinstiti, nu mincinosi. Pacat ca sunt asa de putini.
Au facut ce au facut si in 895 cand au sosit au gasit niste triburi de indigeni (adica o turma de primitivi) alandala care isi ziceau „Daci”, fara nici o forma de organizare (adica ca rromii de azi), amestecata tot alandala cu alte popoare migratoare chiar si aia mai organizati.
Si au facut un stat, adica ordine, lucru care sa vede si azi, in Transilvania, ca dincolo de carpati mai putin se vede.

Faptul ca niste triburi (Dacii de exemplu) traiesc pe un anumit teritoriu nu inseamna stat, cum nici triburile de indigeni din junglele din America de sud nu formeaza state. Cum acele trburi nu sunt relevante in statalitatea tarii in care sunt, nici triburile Dacice nu sunt relevante pentru istorie (decat tie si conationalilor tai).
––
#122 international
1.05.2014 12:48
Raspunde
Pe plan international sintem vazuti de-a lungul istoriei ca un popor mic,de rang 2 cel putin,un popor de hoti si mincinosi .Locuiesc in Anglia si imi este rusine de 2 ori sa spun ca sint roman pentru ca deja sa fi roman esti susceptibil sa fi un hot si mai rau de atit sa fi considerat tigan.Unii de clasa mai joasa te si intreaba.Din pacate aceasta este imaginea noastra.Intrebare:Cine ne mai crede istoria?
––
#16 ioonn
1.05.2014 00:22
Raspunde
Originea poporului roman este putin cam neclara. Imperiul Roman s-a retras din Dacia ( aproximativ actualul Ardeal) prin 270 e.n.
Apoi pe aceste meleaguri au trecut popoare migratoare de origine indo europeana- rasa alba ( goti, sarmati) si de origine asiatica (turcica)- cumani,pecenegi, bulgari etc.
Maghiarii , de origine asiatica ( Mongolia-Siberia) este atestat ca s-au stabilit cam prin 800en in Campia Panonica si au fost integrati in latinitatea vestica inclusive Transilvania. Despre zona Romaniei, extracarpatica este o mare pauza. Nu a facut parte nici macar din Imperiul Bizantin
––
#38 vlad
1.05.2014 06:24
Raspunde
In afara de Boia, si alti zic cam acelesi lucruri pe afara.Cam 90% dintre istorici, va puteti documenta daca vreti. dar nu vreti 🙂 cand imi aratati o constructie o cladire facuta de romani sau daci datand din anul 1000 e.n si care inca mai sta, va cred. daca vreti, (dar nu vreti) eu va arat biserici construite in anul 1000 e.n. pe care scrie frumos, dar nu in daca nici in latina nici in romana:)
––-
#41 clujean radu
1.05.2014 06:59
Raspunde
Poporul asa-zis roman, in realitate a fost o adunatura de tot felul de lifte ce in trecere si poposind pe aicea o vreme, si-au lasat prasila pe aceste meleaguri !!!

Spre deosebire de unele popoare pure ale europei,care din cauza puritatii lor etnice au si o mare eficienta si unitate etnica, romanii nu sunt decat un imens ghiveci genetic de tot felul de triburi si populatii barbare ce si-au lasat aici urmasii in trecerea lor prin colbul istoriei !
De aici lipsa de unitate si dezbinarea, de aici ineficienta de populatie care inca nu e popor,si de aici toate lucrurile ne ies pe dos !

Totusi, in ciuda acestui sange amestecat ,care ne slabeste etnicitatea genetica, am areusit in niste contexte favorabile bazate si pe noroc dar si pe mari sacrificii sa fauram statul unitar roman,de care trebuie sa avem grija sa-l protejam si sa fim mandri de o tara cu o geografie superba ,cum nu multi au in Europa.

Intr-un singur meod putem avea grija de unitatea tarii,adica sa facem tot ceea ce spiritul noistru etnic eterogen ne interizce ,adica : sa fim mai uniti,mai eficienti, mai harnici,mai inransigenti cu coruptia !

Adica sa cream un stat cu institutii puternice si la dispozitia cetateanului !!!
–––
#47 un ardelean
1.05.2014 07:47
Raspunde
Cum s-a format statul roman?Dacia pana unde a fost?Aproximativ cat este Transilvania,o parte din Banat.Nu este normal ce spune domnul Boia?Transilvania nu este a Romaniei.Transilvania si Banatul este o sursa de venituri pentru Romania.De ce nu se doreste regionalizare pe vechile regiuni istorice?
––
#52 Se pare ca adevarul doare,..
1.05.2014 08:29
Raspunde
….dar chiar daca unii se vor tavali in chinuri, tot va iesi la lumina. Transilvania nu a fost niciodata in istorie a romanilor. Continuitatea daco-romana este o utopie. Iar romanii nu au fost majoritari in Transilvania in 1920. Deci e doar un gest al marilor puteri, in speta franta, in care de frica au tinut sa dezmembreze cat mai tare germania , austria si ungaria. Trianonul a fost si este sursa unor tensiuni intre natiuni prin injustetea si ticalosiiile care atunci s-au impus cu forta. Efectele se vad in Jugoslavia , in Cehoslovacia si urmeaza romania
––
#72 Korvinus
1.05.2014 09:27
Raspunde
Felicitari d-le Profesor!
Sunteti printre putinii oameni de stiinta (in cazul de fata,istorici) romani, care au curajul, demnitatea de a imbratisa adevarul, si nu minciuna. Multi dintre „colegii” Dvs, dea-lungul vremii au preferat sa faca „cariera profesionala” bine recompensata, bazata insa pe neadevaruri istorice. Eu au fost, si inca sunt, cei multi, care au decis sa aseze istoria pe altarul interesului national. Si au facut-o, o fac si azi, prin toate caile care le stau la dispozitie.
Drept rezultat, impreuna cu clasa politica, cu biserica, au facut o treaba buna, au reusit sa implementeze noua constiinta nationala, profund nationalista si exclusivista. Acea mentalitate, care izvoreste si dainuie impreuna cu ea, s-a dovedit a fi o piatra de moara legata de gatul romanului. Este in interesul multora ca acea piatra de moara sa fie purtata in continuare de catre masele de manevra.
In orice caz, cartea Dvs. este o scanteie, una mica, dar care, in timp, daca se doreste, cu altele, poate sta la baza purificarii si crearii unei constiinte nationale snatoase care nu se va mai indrepta impotriva cuiva sa a ceva, ci va fi, in mod onest, pt cineva si ceva.
PS.
Spuneti ca ca un eventual referendum in 1918 tot ar fi decis ca Transilvania sa fie anexata Romaniei.
Poate da, poate nu. Romanii din tinuturile de est ale Ungariei aveau un procentaj de cca 55-57%. Ce s-ar fi intamplat, daca cel putin 5-10% dintre ei, ar fi dorit sa ramana in cadrul Ungariei? Pt. ca stim ca au existat multi care ar fi preferat sa ramana in cadrul statului de drept despre care ati pomenit in cartea Dvs.
–––
#189 rommu
1.05.2014 18:02
Raspunde
Dl Boia spune adevarul. Fata de Transilvania(Ardeal) in 1914 Statul Roman nu avea nici o pretentie ca ar fi facut parte anterior din component sa.
Alipirea Ardealului la Romania s-a hotarit la Trianon si nu la Alba Iulia.
In privinta structurii entice si calitatii populatiei din Ardeal sunt date corecte ( Enciclopedia Romaniei – CC Giurascu)
Fata de alipirea ( unirea ) Ardealului cu Muntenia si Moldova etnicii romani din interiorul arcului carpatic au avut pozitii diferite. Fie acceptare , fie autonomie, fie independenta.
Nu stiu ce drept istoric ar avea acum Romania asupra Basarabiei. Bucovinei sau asupra Dobrogii de Sud ( Durostor, Caliacra)

Un comentariu la “Lucian Boia: „Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că-i asupreau sau îi discriminau, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră” vreodată Transilvania”.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s