Mihai Montanu: despre asa-zisii teroristi: „Caramitru a dat ordin la un tanc trageti, ca dusmanul e acolo! Si asa a distrus Muzeul National si Palatul Regal. Pentru a arata acest lucru, Ceausescu trebuia prins si judecat”

DECEMBRIE 1989 – 15 ANI DE LA REVOLUTIE Mihai Montanu, civilul care a controlat Armata ca reprezentant al Frontului Salvarii Nationale in decembrie 1989, dezvaluie ca decizia de condamnare la moarte a sotilor Nicolae si Elena Ceausescu a fost luata inca dinainte de a se hotari completul de judecata.

„Decizia de judecare si de condamnare la moarte a lui Ceausescu a fost luata de trei oameni. Nicolae Militaru, tovarasu’ Silviu Brucan si Gelu Voican Voiculescu. Nici Magureanu nu a fost strain de aceasta decizie. Si Magureanu a fost in aceeasi echipa, puteti sa-l bagati si pe el acolo”

Mihai Montanu reprezentantul FSN la MApN, decembrie 1989

Cei patru care au hotarat executarea Ceausestilor

Valul revolutionar l-a dus pe Mihai Montanu, in decembrie 1989, la Ministerul Apararii Nationale, ca reprezentant al Frontului Salvarii Nationale. A fost primul civil care a avut misiunea de a controla Armata. In interviul pe care ni l-a acordat povesteste cine a hotarat soarta Ceausestilor.

MARTORUL. Mihai Montanu a fost de fata cand s-a decis moartea cuplului dictator.

J.N: Cum ati ajuns la MApN?

Mihai Montanu: Pe 22 decembrie am ajuns la sediul MApN, in jurul orei 16:00. In biroul generalului Milea, fostul ministru al Apararii, era foarte multa lume. 90% erau militari si doar cativa erau civili. Acestia erau Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Florin Velicu, primul sef de cabinet al lui Iliescu, coleg atunci cu el la Editura Tehnica, care il adusese pe Iliescu cu masina. Aici avea loc o discutie. Dupa ce s-a terminat, toata lumea s-a ridicat sa plece deoarece fiecare primisese cate o sarcina pe linia lor. Militarii pe linia lor militara. Civilii toti in carca lui Iliescu urmau sa plece in sediul CC-ului pentru a vedea ce se intampla acolo. Se auzea ca in CC se formeaza nu stiu cate guverne. Guvernul Verdet, Guvernul Dascalescu, x, y, z, fiecare civil mai cu tupeu organiza dupa capul lui guverne. Atunci cand lumea dadea sa iasa din incaperea de la MApN, Iliescu a zis: „Stati asa! Cine ramane aici din partea revolutionarilor sa raspunda de activitatile militare?”. Ceea ce practic denota, zic eu, ca nu a fost nici o intelegere prealabila intre Armata si Iliescu. Uitandu-se in jur asa m-a vazut pe mine, un tip barbos si a spus: „Domne, cum te cheama?”. Zic „Montanu”. Zice: „Ramai tu aicea la comanda!”. Nu-l vazusem in viata mea pe Iliescu. S-a adresat si catre ceilalti: „Ati inteles, ba? Stanculescule, ai inteles?„. La care toti au aprobat. Si am ramas singur cu Stanculescu la MApN in biroul lui Milea. Incepusera sa vina informatii din teritoriu ca familia Ceausescu fusese lasata din elicopter undeva pe sosea in drum spre Targoviste, ca i-a prins lumea pe acolo, respectiv niste subofiteri de la Militia Targoviste.

In lupta cu teroristii

Toate acestea erau zvonuri pe care le captati acolo sau erau raportari venite pe linia ierarhica militara?

Toate acestea erau raportari oficiale venite la MApN pe linia militara la comandamentul central pe care-l conduceam impreuna cu generalul Stanculescu. Ne veneau informari despre tot ce se petrece in teritoriu. De altfel, de aici s-a dat ordin Inspectoratului de Militie sa-l duca pe Ceausescu la garnizoana din Targoviste, pe ideea ca va veni o echipa militara sa-i preia.

Cum se vedea mai exact situatia de la carma armatei in Capitala?

Pe 22 seara, dupa cum se stie, au inceput actiunile teroriste in Bucuresti. Acele focuri de arme, unele dovedite, altele nu, balamucul din Piata Palatului, in care tovarasul Caramitru si-a adus aminte ca este actor si a jucat si el in filme de actiune si a dat ordin chiar la un tanc si-a zis ca „Trageti, ca dusmanul e acolo!”. Si asa a distrus Muzeul National si Palatul Regal.

Se primise vreun ordin expres in acest sens sa se deschida focul in Piata Revolutiei?

Bineinteles ca nimeni n-avusese nici un ordin expres sa se traga in zona. Ca vezi domne, ca in zona ar fi fost vorba despre dusmani. Cred ca atunci Caramitru a zis: „Acu’ e momentul sa ma afirm, sa fac si eu ceva”. Si ce a gasit altceva mai bun de facut decat sa distruga Palatul Regal, unde era si Muzeul National. Atunci s-au si distrus multe dintre operele de acolo. Dar nimeni nu mai aminteste acum.

Degringolada

De se se intamplau evenimente necontrolate?

Fondul fenomenului terorist in acele momente crestea. Ba ca se impuscau acolo, ba ca apareau elicoptere. Noi chiar ne miram de unde sa apara elicoptere, pentru ca ne interesam si verificam. Si nu ne veneau confirmari in sensul asta. Era o nebuloasa totala. Pe fondul acestei nebuloase s-a inoculat ideea ca sunt trupe fidele lui Ceausescu, care vor lupta pana la moarte pentru salvarea familiei dictatoriale.

Pe ce filiera veneau informatiile despre monitorizarea familiei Ceausescu?

Mi-e foarte greu sa spun pe ce filiera veneau. Au fost inoculate cumva. Ca veneau informari pe telefon si sunam inapoi la unitatea de unde veneau si nu se confirmau, ca mai venea cate unul la usa si zicea ca sunt trupe necunoscute care nu sunt sub nici o comanda care actionau pentru apararea si salvarea lui Ceausescu.
Sa revenim la sediul MApN, acolo unde erati in prima linie a evenimentelor cot la cot cu generalul Stanculescu…

Pe acest fond de degringolada creata de o maniera artificiala, zic eu, pe 23 decembrie, au inceput acolo discutiile. Domne, ne intrebam, ce facem cu Ceausescu, cum sa-l aducem pe fondul existentei acestor probleme, mai ales ca exista si riscul acestor trupe care voiau sa-l apere pe Ceausescu si despre care se credea initial ca sunt ale Securitatii si mai apoi ca sunt trupe straine. Ma rog, nu s-a confirmat nici una dintre variante. Deci se lansase ideea deplasarii unui Tribunal exceptional la locul de detentie a celor doi, deci la Targoviste, pentru a-i judeca.

Cine mai exact se gandea de la Bucuresti la soarta cuplului dictatorial?

Decizia de judecare si de condamnare la moarte a lui Ceausescu a fost luata de trei oameni. Nicolae Militaru, tovarasu’ Silviu Brucan si Gelu Voican Voiculescu.

Stanculescu a disparut de la comanda

Unde se discuta destinul Ceausestilor?

Decizia a fost luata intr-o camaruta, undeva, din Ministerul Apararii Nationale.

Dumneavoastra erati acolo?

Da, eram chiar acolo! Despre aceste decizii nu am aflat nici eu. Erau luate intr-o maxima conspirativitate.

Victor Stanculescu stia despre hotararea soartei cuplului?

Nici Stanculescu nu stia, cred. Undeva, in seara zilei de 24, Stanculescu a primit ordin sa organizeze deplasarea unei echipe care sa formeze tribunalul exceptional la Targoviste pentru judecarea cuplului. Nici o secunda nu s-a spus ca vor fi condamnati la moarte. Eu m-am mirat de chestia asta in dimineata zilei de 25, cand Stanculescu a disparut de la comanda si inca cativa. Nici Magureanu nu a fost strain de aceasta decizie. Si Magureanu a fost in aceeasi echipa, puteti sa-l bagati si pe el acolo.

Acolo, adica in aceeasi camaruta din MApN. Al patrulea pe lista.

Da.
Iliescu a stiut ceva de aceste lucruri?

El a fost consultat doar cu privire la instituirea tribunalului si a deplasarii la Targoviste. Si a zis atunci ca pe fondul acestei recrudescente a fenomenului terorist era necesara luarea unei masuri ferme. Pentru a arata acest lucru, Ceausescu trebuia prins si judecat. Nu se stia ca decizia fusese deja luata. Abia in seara de 25 am aflat, in momentul in care reintorcandu-se de la Targoviste, colonelul Baiu, cameramanul oficial al Armatei, a venit cu caseta inregistrata la MApN si a zis: „Am caseta integrala de la A la Z cu inregistrarea procesului si a executiei”. Si au inceput, la MApN, discutiile. Foarte aprinse. Daca transpirase catre Televiziunea Nationala ca se va transmite pe post inregistrarea procesului. S-a creat o stare de tensiune in randul populatiei. Noi, pe partea astalalta discutam, cum sa dam caseta, pentru ca inregistrarea fusese destul de atroce.

Ati vizionat-o acolo?

Nu, eu nu.

De ce?

Pentru ca a intervenit Sergiu Nicolaescu, care si-a amintit ca este regizor de filme si a zis: „Ma duc sa prelucrez caseta”. Si a plecat cu colonelul Baiu in studioul de filme al Armatei, unde au prelucrat-o. Prima varianta pe care au prezentat-o pe televiziune a fost un dezastru. Ca toata lumea a crezut ca, de fapt, a fost o facatura si ca Ceausescu a fost scapat. Si pe urma s-a dat o varianta mai simpla. Cred ca nici acum nu s-a dat caseta intreaga de frica. Pe motiv ca la un moment dat n-ar mai fi mai ajuns cablul si nu mai era nici baterie.

Deci ati ramas singur la comanda Armatei, in lipsa generalului Victor Stanculescu.

Oarecum singur, pentru ca pe 25 decembrie deja aparuse generalul Militaru care avea tendinta de a prelua ministerul.

Ati fost de acord cu initiativa de a fi impuscati cei doi Ceausescu?

Nu, nu am considerat si nici nu consider ca trebuia sa moara. Le-am si spus ca trebuia judecat, eventual, dar nu omorat, ci mutat intr-un apartament de doua camere din Rahova, sa traiasca si el cum a trait toata populatia, sa vada unde a adus tara. Aia era adevarata pedeapsa. Desigur ca exista pericolul ca sustinatorii lui sa se coaguleze iarasi in jurul lui si sa creeze tulburari. Dar nu trebuia impuscat. Prin efectele Revolutiei se putea face orice cu el. Era Revolutie, deci legi nu mai existau. Daca era o lovitura de stat, atunci putea sa fie si Tribunalul.

„Baieti, care pe care!”

Cand si-a facut aparitia Petre Roman in acest tablou?

Sa revin putin. Pe 22 decembrie, pe la ora 12:00, cand trupele care controlau zona CC-ului s-au retras in cazarme laolalta cu toata multimea adunata in fata cladirii, l-au huiduit pe Ceausescu cand a avut ultima tentativa de a vorbi de la balcon. Toata lumea a aruncat in el cu pietre. Eu eram chiar in primul rand la piciorul scarii din dreapta, care urca catre usa principala. Cand a primit primele bete in cap, Ceausescu s-a retras. Si atunci, in ciuda faptului ca la nivelul cladirii erau cordoane cu spatele la cladire si cu fata la noi care spuneau: „Fara violenta, fara violenta!”, „Nu intrati in cladire ca e plina de oameni inarmati si o sa va impuste”, eu am rupt acel cordon si m-am urcat pe o fereastra din dreapta intrarii, am spart geamurile si am intrat intr-o sala, acolo. Eu am fost primul care a intrat in aripa centrala a CC-ului. Am dat de o usa, iar in spatele acesteia mai era una. Le-am spart pe amandoua, iar in cea de-a doua incapere era studioul de inregistrare de unde Ceausescu transmitea populatiei mesajele de Anul Nou. Si atunci mi-am zis ca asta era sansa de a anunta tarii intregi ca dictatorul a fugit. Atunci, televiziunea avea emisiunea intrerupta si se spunea ca sediul CC-ului a fost ocupat de revolutionari. Si pentru ca nu eram de specialitate, nu am stiut sa umblu la aparatura de acolo, dar era un telefon. Langa telefon era o lista cu mai multe numere. Era trecut acolo presedintele Radio-televiziunii Petre Constantin. Pun mana pe telefon si sun, pe ideea sa ne faca legatura, sa intram in emisie de acolo. A raspuns o doamna care m-a intrebat cine sunt. Zic: „Nu conteaza cum ma cheama, conteaza ca am ocupat CC-ul si ca suntem revolutionari”. M-a intrebat apoi unde ne aflam si i-am spus. „Bine, ramaneti acolo”, ne-a mai spus si a inchis. Dupa cinci minute a sunat un barbat, care ne-a spus ca nu ne poate face legatura, dar ca ne va trimite o echipa de televiziune. Si, intr-adevar, cam dupa 20 de minute a aparut. Operatorul care a venit era Mihai Gadinceanu. Insa, intre timp, pentru ca in prima camera a carei usa o sparsesem, multi dintre revolutionari se ocupau cu distrusul pe acolo, i-am rugat pe doi baieti sa inchida usa incaperii unde ma aflam eu si sa dea drumul doar operatorului cand vine. Unul gasise chiar o mitraliera si incepuse sa se joace cu ea. I-am luat arma din mana. Mi-am adus aminte de un slogan care se striga dimineata: „Armata e cu noi” si l-am trimis pe un tanar sa caute prin CC un general imbracat in uniforma, pentru a concretiza ideea ca armata era cu noi. Mi l-a adus pe generalul Voinea, seful Armatei I. Stand acolo, pana sa vina generalul, aud niste bubuituri in usa. Am crezut ca e baiatul trimis dupa general. A intrat un barbat. L-am intrebat cum il cheama, mi-a spus de doua ori, dar nu am retinut. L-am intrebat apoi cu ce se ocupa. Mi-a spus ca este inginer energetic. „A, zic, esti de-al meu, vino incoace”. M-a intrebat ce fac acolo, i-am spus ca scriu. S-a prezentat din nou: „Pe mine ma cheama Petre Roman, pe mine Mihai Montanu”. Intre timp a venit generalul Voinea, i-am explicat despre ce este vorba. Roman s-a asezat pe scaun, a completat el ceva pe hartia pe care eu scrisesem mesajul catre tara si a bagat-o in buzunar. Am vrut sa plecam, dar nu se mai putea iesi. Pe balcon era o gramada de oameni. Asa ca am gasit un geam care dadea in curtea interioara si am iesit cu echipa pe acolo. In curtea interioara era pustiu. Era o masina in care ne-am urcat: eu la volan, operatorul pe capota, cu picioarele pe parbriz, in portbagaj inca doi, iar in spate era generalul Voinea si inca cineva. Dam sa iesim inspre Strada Eforie. In clipa aia, din cusca portarului a iesit un militian cu un Kalasnikov indreptat inspre noi. Si am zis „Baieti, care pe care!”. Am apasat pe acceleratie si l-am prins pe militian intre porti. Unul dintre cei doi reporteri statea in fata masinii si striga sa se faca loc. Era o Dacie neagra 1-B-4441, usor, usor am iesit in Magheru si apoi am ajuns la televiziune. Am intrat si Petre Roman zice: „Trebuie sa mergem in studioul 4 sa citim mesajul”.

El stia drumul deja?

Probabil, nu stiu, dar el a luat-o inainte si eu dupa el. Nu fusesem in viata mea acolo. Am intrat cu forta, ca era multa lume, toti faceau pe revolutionarii. Ne-am asezat in fata camerei de luat vederi, eu, Petre Roman, Voinea si inca un general, al carui nume l-am aflat ulterior: Chitac. Atunci am dat primul comunicat catre tara prin care informam despre fuga dictatorilor, ocuparea sediului puterii.

Va amintiti cam ce ora era?

Cred ca era ora 13:30 spre 14:00, cam asa. Am spus si eu trei vorbe. I-am spus lui Petrica (n.r. – Roman): „Bai, mi-ai luat hartia!”. Lasa ca o citesc eu, a raspuns el. A aparut si Caramitru si inca nu mai stiu cine. Eu m-am retras intr-un colt, mai ales ca incepusera sa apara multe mutre intersante, ca sa nu zic dubioase, pe acolo. Si cand ma pregateam sa ies, sa plec acasa, aud din spatele meu o voce: „Trebuie sa-l aducem pe Ion Iliescu”, al carui nume era cunoscut, cert, de toata lumea.

Pregatire pentru schimbarea politica

Cine era in spatele acelei voci?

Petrica Roman. Apoi am iesit din studio, Petrica a iesit si el cu inca doi si la un moment dat, o femeie din televiziune zice: „A venit tovarasul Ion Iliescu”. O intreb unde este. „Cred ca s-a dus la presedintele televiziunii”, spune ea. Eu o iau iarasi dupa Petre Roman, care s-a urcat intr-un lift si ne-am dus direct la etajul 11. Era multa lume, era o sala de sedinta. Erau Ion Iliescu, Petre Constantin si altii. Nu te lasa sa intri. Era unul solid in usa, Mihai Ispas, care pe atunci era taximetrist. Se termina intalnirea si cand iese, il aud spunand: „Mergem la Ministerul Apararii Nationale”. Intreb cu ce mergem. Venisera vreo doi cu masinile. Cobor si vad unul care sprijinea o Dacie si-l intreb ce e cu el. A spus ca e soferul presedintelui televiziunii. Am spus ca atunci nu mai era a lui Constantin, era soferul meu: „Ia vino tu incoace”, spun. Pana s-a dus sa ia masina sa vina sa ne ia, Iliescu coborase, se urcase in masina cu care venise de la Editura Tehnica si a plecat. Ne-am luat dupa masina. Soferul avea un baston de circulatie in masina si am mers si noi cu bastonul de militian, dar nu in fata, ci in spatele masinii lui Iliescu. La un moment dat, mergand spre Academia Militara, la ultimul semafor, iese din dreapta un Trabant care se ciocneste cu masina in care era Iliescu. Soferul Trabantului, saracu’, circula regulamentar, pe verde. Nu s-a intamplat nimic grav. M-am dat jos, l-am neutralizat pe om, s-a speriat si n-am mai zis nimic. Am plecat. Am ajuns la MApN. Iliescu era asteptat. M-am trezit intr-o sala. M-au frapat doua personaje: Iliescu care era foarte vivace si vorbea foarte mult si se certa cu un general, care era de partea cealalta a mesei. Pe urma am aflat ca era Militaru. Nu se intelegeau cum sa numeasca noua structura in stat. Fiecare avea varianta lui. Roman insista si el ca nu suna bine asa. Si pana la urma s-a cazut pe varianta Frontul Salvarii Nationale. Dupa asta au fost intrebati toti sefii de armata, s-a spart adunarea si mi-a spus Iliescu: „Tu ramai acolo”. Roman, inainte sa iasa, m-a mai intrebat o data cum ma cheama. Ca seara, cand m-am uitat la televizor, sa ma aud pe lista celor 30 de oameni, eu fiind al 16-lea.

In toata valtoarea aceea ati avut vreodata senzatia ca evenimentele nu erau la voia intamplarii?

Din punctul meu de vedere, fenomenul a avut mai multe nuante. Cert este ca ce s-a intamplat in strada a fost ceva spontan. A dat oala in clocot. Oamenii, majoritatea, s-au adunat spontan. S-a format o baricada umana. Doar pe o particica s-a format din tomberoane, dar la Intercontinental era o baricada umana, acolo era grosul lumii. Eu nu am ajuns acolo de la inceput, am aflat de la radio ca se adunasera in strada si dupa aceea m-am dus. Ceea ce s-a intamplat in strada a fost cert o revolutie. Cu anumiti vectori de actiune transmisi si in sus catre actul de conducere.

Dar ceea ce s-a intamplat in spatele usilor inchise, unde, din intamplare, ati participat si dumneavoastra?

Banuiesc ca la un anumit nivel, unii erau pregatiti pentru o schimbare politica. Se poate spune ca pe unele segmente, lucrurile erau asteptate, dorite si, intr-o oarecare masura, organizate. Senzatia mea dupa o anumita perioada a fost ca se dorea schimbarea lui „Escu 1” cu „Escu 2”. Dar sub presiunea maselor si sub presiunea externa s-a renuntat la aceasta varianta care nu era viabila si s-a trecut ulterior la formarea CPUN-ului. Surprinzator pentru mine, in ciuda faptului ca era o miscare populara, ca am stat toate zilele acolo, nu s-a strigat „Jos comunismul!”, s-a strigat „Jos dictatorul, jos Ceausescu!”. Pe 21, pe un stalp de langa Intercontinental era un tip catarat, care avea o portavoce, de unde o fi avand-o nu stiu, ca atunci nu se gaseau in magazine, care striga: „Vrem Guvern Verdet” si alte nume. Era un golan de Floreasca. Primele tentative de schimbare de fatada au cazut. Poate un rol l-a avut si strada, si cativa dintre noi, si presiunea internationala…

Securitatea a vrut arestarea lui Ceausescu

Ce stiti despre tentativa de arestare a lui Ceausescu cand s-a intors din Iran?

A fost o tentativa la reintoarcerea lui Ceausescu din Iran sa fie arestat. Tentativa organizata de Securitate. Dar se pare ca nu toate partile implicate au fost de acord: Militia, Armata. In principal, cele doua forte erau Armata si Securitatea. Armata nu ar fi fost de acord. De fapt, nu Armata, ci Milea, care era ministrul Apararii.

GABRIEL BURLACU

interviu din 2004
Militaru îşi pregăteşte răzbunareaTensiunile din MApN sunt confirmate şi de către Mihai Montanu, reprezentantul FSN la Ministerul Apărării. La audierea sa în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, Montanu declara:  În mod cert, apariţia lui Militaru a creat o stare de tensiune izvorâtă din două motive. Primul motiv, şi cel mai valabil, era că toţi cei de acolo îl ştiau de pe vremea când fusese la ei şi nimeni nu l-a agreat. Al doilea era că-i ştiau şi activitatea neortodoxă pe care dânsul a desfăşurat-o şi simţeau că avea intenţia să o continue”.

Generalul Nicolae Militaru nu le-a dezminţit aşteptările. Imediat după ce vestea morţii „uslaşilor” lui Trosca a ajuns în sediul MApN, o ceartă teribilă avea să izbucnească.

„Erau tensiuni mari acolo. Militaru îl acuza pe Ardeleanu că e trădător, că sunt terorişti, şi a dat ordin ca toată Direcţia USLA, dar şi membrii Direcţiei a 5-a a Securităţii să se prezinte a doua zi în revistă de front pe Stadionul Ghencea”, povesteşte acelaşi Montanu.

Nicolae Militaru îşi pregătea răzbunarea finală. Toţi cei care oferiseră informaţii despre trecutul său urmau să fie lichidaţi.„Ne-am gândit să punem în frunte un militar mai în vârstă. Ce ziceţi să-l numim şef al Armatei pe generalul Militaru?”

Ion Iliescu

23 decembrie 1989
CITESTE SI AICI UN ALT INTERVIU SENZATIONAL CU MIHAI MONTANU

Revista spaniolă Hola, din iulie 1974: “Margareta de România, viitoarea regină a Angliei?” Margarita de Rumania, posible Reina de Inglaterra?

Rumores en torno a Margarita de Rumania, como «posible» elegida por Carlos de Inglaterra. Margarita de Rumania, posible Reina de Inglaterra?
LA PRINCESA, DE VEINTICINCO ANOS, ES LA MAYOR DE LAS CUATRO HIJAS DEL REY MIGUEL Y SU ESPOSA ANA DE BORBON-PALMA Carlos y Margarita han coincidido en recientes acontecimientos sociales, descubriendo poseer muchas aficlones en comun.
În iulie 1974, revista spaniolă Hola o prezenta pe Principesa Margareta a României drept “posibila aleasă a Prinţului Charles”, dezvăluind faptul că “Charles şi Margareta s-au întâlnit în cadrul unor evenimente sociale recente şi au stat îndelung de vorbă”. Se pare că Margareta, care atunci avea 25 de ani, cu doar patru luni mai mică decât Charles, ar fi fost pe placul Reginei Elisabeta, aceasta primind-o în mai multe vizite private la Palatul Buckingham.

Pagina din Hola, renumită revistă spaniolă dedicată celebrităților, avea titlul “Zvonuri despre Margareta de România drept «posibila» aleasă a Prințului Charles al Angliei” şi apărea într- o perioadă în care fiul Reginei Elisabeta a Regatului Unit, la 26 de ani neîmpliniți, era cel mai râvnit burlac de pe planetă. În acest context, Hola scria: “Puțini sunt cei care îşi pot da seama că există un nou zvon referitor la o altă «posibilă » mireasă – încă una – pentru Prințul Charles al Angliei. Dar noi, fideli cronicilor zilei, consemnăm că, în ultimul timp, s-a pomenit numele unei prințese regale asociat, în mod romantic, celui al viitorului rege al Angliei: acest nume a fost cel al Margaretei de România, 25 de ani, fiica exilatului Rege Mihai şi a soției sale, Regina Ana, născută Prințesă de Bourbon- Parma”.
Revista dezvăluia că Principesa Margareta, care absolvise Universitatea din Edinburgh şi care lucra în Marea Britanie, pentru câteva universități, “a fost primită de mai multe ori de Regina Elisabeta la palatul Buckingham, dar şi în alte reşedințe ale suveranei”.

Hola făcea o legătură între aceste vizite ale prințesei la regină, care nu erau accesibile oricui, şi faptul că “Charles al Angliei şi Principesa Margareta de România s-au întâlnit recent în cadrul mai multor evenimente sociale şi, după ce au stat îndelung de vorbă, au descoperit că au multe gusturi şi înclinații în comun. Şi, cel mai important, potrivit unor surse apropiate Curții engleze, este că Regina Elisabeta nu ar avea nimic de obiectat la o eventuală logodnă dintre fiul său şi fata cea mare a Regelui Mihai”.

Din 1973, pe lista «pretendentelor»

În acelaşi material, revista spaniolă amintea că numele Principesei Margareta a României mai fusese pomenit şi în 1973, pe o listă cu eventuale logodnice ale Prinţului Charles. “De fapt, nu este pentru prima dată când se fac speculaţii legate de «candidatura » Margaretei de România pentru rolul de viitoare regină a Angliei. În luna septembrie a anului trecut, a apărut citată în cadrul unei liste de pretendente, alături de Lady Jane Wellesley, fiica ducilor de Wellington, de Georgina Russell, fiica ambasadorului britanic la Madrid, de Rosie Clifton, fiica unui colonel retras şi secretară în Londra, de Lady Henrietta Fitzroy, fata ducilor de Grafton şi pasionată de călărie…”.

Ar fi fost logodnă între veri îndepărtaţi

Revista Hola amintea că logodna dintre Charles şi Margareta s-ar fi realizat între rude, situaţie destul de întâlnită în monarhii. “Familiile regale ale Angliei şi României sunt înrudite. Charles şi Margareta sunt veri îndepărtaţi, avându- i ca strămoşi comuni pe Regina Victoria a Angliei şi pe Regele Christian al X-lea al Danemarcei”.
În publicaţie se mai nota că tatăl Margaretei, Regele Mihai, a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Prinţesa Ana, la nunta Elisabetei, mama Prinţului Charles, şi că acesta “a încercat mereu să menţină contactul cu celelalte familii regale. Aşa l-am putut vedea pe Regele Mihai în diverse întâlniri purtând uniforme şi decoraţii şi ocupând locul ce protocolar îi revine. Soţia şi fiicele sale au stat mereu lângă el, încercând să conserve o imagine şi o prezenţă ce corespund unei familii regale aflate în exil”.Principesa Margareta (62 de ani) s-a măritat în 1996 cu actorul Radu Duda. Ea este cea mai mare dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai (90 de ani) şi ale Anei de România (88 de ani), celelalte patru fiind Elena (61 de ani), Irina (57 de ani), Sofia (54 de ani) şi Maria (47 de ani).

De la Prinţul de Wales şi Gordon Brown la Radu Duda

Pe vremea când era studentă în Scoţia, la Edinburgh, Principesa Margareta a avut o idilă cu Gordon Brown, cel care avea să devină primul ministru al Marii Britanii. “N-am încetat să-l iubesc nici o clipă”, spunea atunci ea. A urmat apoi episodul cu Prinţul de Wales, iar în 1996, căsătoria cu Radu Duda.
La sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70, Principesa Margareta studia în Marea Britanie, unde l-a cunoscut pe Gordon Brown , atunci student, viitor ministru de finanţe (1997-2007), prim-ministru al Marii Britanii (2007-2010) şi lider al Partidului Laburist.

«N-am încetat să-l iubesc nici o clipă»

Legătura lor a fost făcută publică de-abia în 2004, într-o biografie a lui Brown, în care autorul, jurnalistul Tom Bower, relata un episod picant: mama lui Gordon, severă şi autoritară, l-a vizitat la cămin, găsind în baie mai multe piese de lenjerie feminină, care se presupune că aparţineau Principesei Margareta, prietena de atunci a lui Brown. “Nu ştiu cum au ajuns acolo. Probabil, din greşeală, de la spălătorie”, s-ar fi scuzat tânărul Brown în faţa mamei sale.
Margareta a recunoscut, în presa britanică, idila cu Brown. “Era o poveste foarte solidă şi romantică. N-am încetat să-l iubesc nici o clipă, dar, într-o zi, ceva nu mi s-a mai părut în regulă, auzeam doar politică, politică, politică, iar eu aveam nevoie de atenţie”.
Principesa Margareta (62 de ani) s-a măritat în 1996 cu actorul Radu Duda. Ea este cea mai mare dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai (90 de ani) şi ale Anei de România (88 de ani), celelalte patru fiind Elena (61 de ani), Irina (57 de ani), Sofia (54 de ani) şi Maria (47 de ani).

A divorţat de Lady Di, apoi s-a însurat cu amanta

Materialul din revista spaniolă găzduia şi o declaraţie a Prinţului Charles, în care acesta dezvăluia ce aşteptări are de la viitoarea sa soţie: “O femeie nu doar se căsătoreşte cu un bărbat. Se căsătoreşte, de asemenea, cu un stil de viaţă, cu o profesie, cu o existenţă în care trebuie să-şi aducă contribuţia. Despre toate astea va trebui să aibă ceva cunoştinţe, măcar o noţiune, pentru că altfel nu va şti dacă o să-i placă sau nu”.

Lui Charles i-a luat ceva vreme până să se hotărască. De-abia la 29 iulie 1981, când avea aproape 31 de ani, moştenitorul tronului o lua de soţie pe Diana Spencer (20 de ani), viitoarea Lady Di. Căsnicia nu a mers, deşi apăruseră şi copiii, William şi Harry. Presa a dezvăluit aventurile extraconjugale ale celor doi, care au divorţat în 1996. Prinţesa de Wales a murit la 31 august 1997, la Paris, într-un accident de maşină, în timp ce era urmărită de paparazzi. În 2005, Charles s-a căsătorit cu Camilla Parker Bowles, amanta sa de pe vremea căsniciei cu Diana.

Wikileaks – Portret de preşedinte Traian Băsescu – VIDEO

Din cablogramele Wikileaks publicate până în acest moment reiese destul de clar că din 2004, de când a devenit preşedinte al României şi până azi, imaginea lui Traian Băsescu în ochii americanilor s-a schimbat dramatic. vă prezint etapele acestei metamorfoze, aşa cum se apar ele în cablogramele Wikileaks.

Ascensiunea: În 2004-2005, Traian Băsescu era „sincer şi de încredere”

În 2004 şi în 2005, Traian Băsescu era perceput de către oficialii Ambasadei SUA la Bucureşti ca fiind „sincer şi de încredere”, după cum apare în cablograme din 2004 şi din 2005. Aşa era văzut Băsescu, atât înainte de a deveni preşedinte al României, cât şi după.

În 2006, americanii erau preocupaţi de starea de sănătate a lui Băsescu

Diplomaţii americani consemnează în mai 2006, într-o cablogramă trimisă către Washington, faptul că Traian Băsescu a fost la un pas de a rămâne paralizat. „Consilierul prezidenţial Claudiu Săftoiu i-a spus ofiţerului politic al ambasadei că Băsescu simţea amorţeli în partea de jos a corpului, iar doctorii au fost îngrijoraţi de o posibilă paralizie dacă nu va fi operat imediat. Săftoiu a adăugat că Băsescu «a strâns din dinţi» şi s-a comportat ca şi când nu ar fi avut nici un disconfort, dar membrii staff-ului îi vedeau clar durerea”, se mai arată în documentul Ambasadei SUA la Bucureşti.

În 2007, Băsescu avea probleme cu popularitatea şi cu băutura şi petrecea ore în şir cu Elena Udrea

Directorul de comunicare de la Cotroceni, Adriana Saftoiu, a fost mustrată recent de preşedinte pentru că le-a spus jurnaliştilor că Elena Udrea, fosta şefă a cabinetului Băsescu şi consilierul politic al acestuia, petrece ore în şir cu Băsescu, în spatele uşilor închise”, se arată în telegramele Ambasadei SUA în care sunt consemnate spusele ziaristului Bogdan Chirieac.

„Chirieac susţine că popularitatea lui Băsescu este deja în scădere. Chirieac a luat în derâdere declaraţia preşedintelui că ar avea susţinerea românilor de rând, declaraţie făcută în urmă cu câteva săptămâni în faţa unui auditoriu compus din şefii misiunilor diplomatice ale ţărilor membre UE: «Poţi să îţi imaginezi că Băsescu s-a lăudat europenilor că poza lui este în fiecare casă de la ţară, aşa cum spunea şi Ceauşescu!». Bogdan Chirieac a susţinut că problemele cu băutura ale lui Băsescu s-au înrăutăţit, iar consilierii se atacă reciproc”, stă scris în cablograme ambasadei SUA către Departamentul de Stat, după o discuţie a oficialilor americani, în 2007, cu jurnalistul Bogdan Chirieac.

În ziua suspendării, Băsescu, în lacrimi, a cerut ajutor americanilor

„Băsescu s-a dus plângând la Ambasada SUA, în ziua în care Parlamentul l-a suspendat din funcţie”, a declarat pentru „Q Magazine” Silviu Crăescu, reprezentantul special al ambasadorilor SUA la Bucureşti chiar în perioada mandatului Taubman. (Băsescu a venit aici plângând şi mirosind a băutură)

„În seara destituirii preşedintelui din funcţie de către Parlament, am văzut un preşedinte într-o stare de agitaţie caracteristică unui om aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, mirosind a băutură, care a dat peste cap dispozitivul de securitate propriu al reşedinţei ambasadorului SUA, deoarece nu avea permis de acces aprobat şi nicio funcţie oficială. A fost derută! A venit atunci, în jur de ora 18.30, fără escorta SPP, însoţit doar de o maşină blindată de la SPP cu şofer, ăi a cerut să-l vada pe şeful meu. Am văzut un preăedinte suspendat foarte slab, moale, aflat într-o stare de intensă emoţie şi frică, plângănd şi fumând în acelaşi timp, încercând să se împrietenească cu mine şi aşteptând afară, lângă garaj, până când a fost primit de ambasador în casă. Atunci a cerut ajutorul SUA şi a promis multe!!!! ”

După episodul suspendării, Nicholas Taubman şi-a luat mâna de pe Traian Băsescu.

Asta declară pentru „Q Magazine” Silviu Crăescu, reprezentantul special al ambasadorilor SUA la Bucureşti chiar în perioada mandatului Taubman.

„Ambasadorul SUA, ES dl Nicholas Frank Taubman, a fost omul care l-a urât pe Traian Băsescu cel mai mult, dar, în acelaşi timp, l-a şi ajutat să rămână ceea ce este. În discuţiile deschise private avute cu domnul ambasador acesta mi-a relatat mai multe episoade în care domnul Traian Băsescu l-a tras în piept. Mi-a spus verbal, citez: «În acest om să nu ai încredere niciodată». Altă dată mi-a spus, citez, că Traian Băsescu «este cel mai bogat preşedinte pe care l-a avut România». După revenirea acestuia în funcţia de şef al statului român, domnia sa mi-a spus că, din acel moment, nu mai este niciodată disponibil pentru preşedintele meu, motivându-mi şi de ce.”

În 2009, Băsescu – preşedintele cu două foste iubite ministru

Într-o altă telegramă Wikileaks, Elena Udrea („a saucy person„, aşa cum e descrisă în cablogramă) şi fostul ministru Monica Iacob Ridzi sunt menţionate că „au reputaţia de a fi fostele iubite ale preşedintelui Traian Băsescu”.

2009 – Traian Băsescu ameninţă PSD-ul cu dosare penale

„Geoană şi alţi PSD-işti s-au plâns că dosarul Năstase este politic. Băsescu ar fi replicat tăios: «Nu mă faceţi să dau drumul la aceste dosare în public – fiecare dintre plângerile penale împotriva lui Năstase sunt de la oameni din partidul vostru, nu al meu»”, se arată într-o telegramă a misiunii diplomatice a SUA în România din 2009, clasificată drept „Confidenţial”. Subiectul telegramei: „O furtună perfectă: corupţia, statul de drept şi reforma justiţiei se află în prim-plan în România”, potrivit Wikileaks.

Ultima etapă a căderii: La sfârşitul lui 2009, numele lui Băsescu abia dacă mai apare menţionat în cablogramele Ambasadei SUA, iar atunci într-un context nesemnificativ

Anca Ilinoiu, consilierul prezidenţial pe afacerile externe, a transmis «o cerere personală din partea preşedintelui către preşedintele Obama» ca Statele Unite să fie de acord să aprovizioneze România cu un milion de doze de vaccin H1N1″, se arată într-o telegramă neclasificată, dar marcată ca sensibilă, trimisă de Ambasada SUA la Washington în noiembrie 2009. Subiectul telegramei: „Cerere pentru asistenţă cu vaccin H1N1”.

VEZI AICI

CONFORM globalsearch.ca CNN SI ASSOCIATED PRESS LOVITURA DE STAT COUP D’ÉTAT IMPOTRIVA LUI MUAMMAR GADDAFI A FOST PLANIFICATA INAINTE DE REBELIUNE

CONFORM globalresearch.ca  CNN si Associated Press – LOVITURA DE STAT IMPOTRIVA LUI MUAMMAR GADDAFI – COUP DE ETAT!

–––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––-
Confirmat de SUA declaraţii NATO, armele au fost furnizate forţelor de opoziţie. Există indicaţii, deşi există dovezi clare atât de departe încât armele au fost livrate la insurgenţilor înainte de atacul de rebeliune.
––––––––––––––––
––––––––––––––––––––-

Administraţia Obama, în consultare cu aliaţii săi pentru asistarea unei rebeliuni armate, şi anume o tentativă de lovitură de Stat:
––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––
–––––––––––-
„Administraţia Obama este gata să ofere” orice tip de asistenţă financiara „pentru al elimina de la putere pe Moammar Gaddafi, secretarul de stat Hillary Clinton a declarat [27 februarie]” ajungând la libieni au fost diferite miscarii, care încearcau să organizeze în est şi cum revoluţia se mişcă spre vest, acolo, de asemenea, „, a spus Clinton.” Cred că modul în care aceasta se misca este prea devreme pentru a spune cum se va juca afară, dar vom fi gata şi pregătiti să oferim orice fel de asistenţă pentru oricine doreşte să aibă din Statele Unite. „Eforturile sunt în curs de a forma un guvern provizoriu, în partea de est a ţării în care Rebeliunea a început la la mijlocul luni.
––––––––––––––––––––––-

A declarat Clinton, Statele Unite este în pericol si ia mai multe măsuri împotriva guvernului Gaddafi, dar nu a spus ce au fost sau atunci când acestea ar putea fi anunţate.

SUA ar trebui să „recunoască un guvern provizoriu că acestea sunt încercarea de a stabili deja sus …” [McCain]

Lieberman a vorbit în termeni similari, cerând „un sprijin concret, (a) zonă no-fly, recunoaşterea guvernului revoluţionar, guvernul cetăţenilor şi sprijinul pentru ei, cu atât asistenţă umanitară eu le-as oferi arme.”

(Clinton: SUA gata de ajutor pentru opoziţia libiana – Associated, Press, 27 februarie 2011, subliniere adăugată)

Planificarea de invazie

O intervenţie militară este acum avută în vedere de către Statele Unite forţelor NATO în cadrul unui „mandat umanitar”.

– „Statele Unite este în mişcare forţele navale şi aeriene în regiune” pentru a „pregăti întreaga gamă de opţiuni” în confruntarea cu Libia: Pentagonul purtătorul de cuvânt al colonelul Dave Lapan de Marines a făcut acest anunţ [01 martie].
El a spus atunci că „A fost preşedintele Obama, care a cerut armatei să se pregătească pentru aceste opţiuni,” pentru că situaţia în Libia se înrăutăţeşte „(Manlio Dinucci, pregătirea pentru” Operaţiunea Libia. „: Pentagonul este” Repoziţionarea „Navalei sale şi Forţele Aeriene …, Global Research, 22 martie 2011, subliniere adăugată)

Obiectivul real al „Operaţiunea Libia” nu este de a stabili o democraţie, dar a intra în posesia a rezervelor de petrol al Libiei, destabiliza National Oil Corporation (NOC) şi privatizarea în cele din urmă industria ţării de petrol, de transfer şi anume controlul şi dreptul de proprietate asupra averii petrolului Libiei în mâini din străinătate. National Oil Corporation (NOC) este clasat pe locul 25 în rândul lumii Top 100 companii petroliere. (Intelligence Energiei clasează printre NOC 25 din lume Top 100 de companii – Libyaonline.com.)

Libia este printre cele mai mari economii mondiale de petrol cu ​​aproximativ 3,5% din rezervele mondiale de petrol, de două ori mai mult decât cele ale Statelor Unite. (Pentru detalii suplimentare a se vedea Partea II a prezentului articol, „Operaţiunea Libia”, şi Bătălia pentru petrol)

Invazia planificat in Libia, care este deja în curs de desfăşurare este o parte din programul extins de „Bătălia pentru petrol”. Aproape 80 la sută din rezervele de petrol in Libia sunt situate în bazinul Sirte Golful de est Libia. (A se vedea harta de mai jos)

Ipotezele strategic din spatele „Operaţiunea Libia” amintesc întreprinderii anterioare SUA-militară a NATO din Iugoslavia si Irak.

În Iugoslavia, forţele SUA-NATO a declanşat un război civil. Obiectivul a fost de a crea diviziuni politice şi etnice, care în cele din urmă a condus la destrămarea o ţară întreagă. Acest obiectiv a fost realizat prin finanţarea sub acoperire şi de formare a armatelor armate paramilitare, mai întâi în Bosnia (musulmani bosniaci armatei, 1991-95) şi, ulterior, în Kosovo (Armata de Eliberare a Kosovo (KLA), 1998-1999). În ambele Kosovo şi Bosnia, dezinformarea mass-media (inclusiv minciunile simple si confectii), au fost folosite în sprijinul afirmaţiilor SUA-UE care guvernului de la Belgrad a comis atrocitati, justificând astfel o intervenţie militară pe motive umanitare.

În mod ironic, „Operaţiunea Iugoslavia” este acum pe buzele a factorilor de decizie politica externă a Statelor Unite: senatorul Lieberman a „asemănat situaţia în Libia la evenimentele din Balcani din anii 1990, când a spus că SUA” a intervenit pentru a opri un genocid împotriva bosniacilor. Şi prima am facut a fost de a le furniza arme să se apere. Asta e ceea ce cred ca ar trebui sa facem in Libia „(Clinton: SUA gata de ajutor pentru opoziţie libian – Associated, Press, 27 februarie 2011, accentuarea adăugată.

Scenariul strategic ar fi sa impinga spre formarea şi recunoaşterea de un guvern interimar al provinciei sece-sioniste, cu scopul de a rupe în cele din urmă până ţară.

Această opţiune este deja în curs de desfăşurare. Invazia din Libia a început deja.

„consilierii britanici şi francezi militare au sosit în Cirenaica, provincia separatista estul Libiei, … consilieri, inclusiv ofiţeri de informaţii, s-au diminuat de la ambarcaţiuni de război şi rachete de la oraşele de coastă din Benghazi şi Tobruk” (DEBKAfile, SUA consilieri militari în Cirenaica, 25 februarie 2011)

forţele americane şi aliate speciale sunt pe teren in estul Libia, acordarea de sprijin sub acoperire pentru a rebelilor Acest lucru a fost recunoscut atunci când comando britanic SAS a Forţelor Speciale de elita au fost arestaţi în regiunea Benghazi. Ei au fost în calitate de consilieri militari la forţele de opoziţie:

„Opt trupe de comando britanic a forţelor speciale, sunt într-o misiune secretă pentru a pune diplomaţi britanici în legătură cu adversarii de conducere a lui col Muammar Gadaffi în Libia, sa încheiat în umilinţă după ce au fost deţinute de forţele rebele din estul Libia, Sunday Times a raportat astazi.

Bărbaţii, înarmaţi dar în haine civile, au afirmat că au fost acolo pentru a verifica nevoile opoziţiei şi a oferi ajutor „(Top comando Marea Britanie capturat de către forţele rebele în Libia: Raport, Indian Express, 06 martie 2011, accentuarea adăugată).

Forţele SAS (trupe de elita) au fost arestaţi în timp ce escorta un britanic „misiune diplomatică”, care a intrat în ţară ilegal (fără îndoială, de la o navă de război britanică), pentru discuţii cu liderii de rebeliune.

Biroul britanic de externe a recunoscut că „un mica echipa diplomatica britanica [a fost] trimis la estul Libiei să iniţieze contacte cu opoziţia rebela susţinut”. Echipa diplomatica din Marea Britanie „frunze Libia” – World – CBC News, 06 martie 2011).

În mod ironic, nu doar confirma rapoartele de intervenţie militare occidentale (inclusiv mai multe sute de forţele speciale), , de asemenea, recunoscut că rebeliunea a fost ferm spre deosebire de prezenţa ilegală a trupelor străine pe teritoriul libian:

„Intervenţia SAS (trupe de elita) a înfuriat figuri libiene , care a ordonat soldaţilor să fie blocati pe o baza militara adica pe adversarii lui Gadaffi. El ar putea folosi orice dovadă de intervenţie militară occidentală de a mobiliza sprijinul patriotic pentru regimul său.” (Reuters, 06 martie 2011)
–––––––––––––––––––––
Confirmat de SUA declaraţii NATO, armele au fost furnizate forţelor de opoziţie. Există indicaţii, deşi există dovezi clare atât de departe încât armele au fost livrate la insurgenţilor înainte de atacul de rebeliune.
–––––––––––––––––––––––––
În toate probabilităţile, militare americane NATO şi consilieri de informaţii au fost, de asemenea, pe teren înainte de insurgenţa. Acesta a fost modelul aplicat în Kosovo: forţele speciale de sprijin şi de formare Armatei de Eliberare din Kosovo (KLA), în luni înainte de campania de bombardamente 1999 şi invazia din Iugoslavia.

Ca evenimentele se desfăşoară, cu toate acestea, forţele libiene guvernamentale au recâştigat controlul asupra poziţiilor rebelilor:

„Forţele mare ofensivă pro-Qaddafi a lansat [04 martie] pentru a smulge de la controlul rebele mâinile mai importante oraşe Libia şi centrele de petrol a dus [05 martie], în recucerirea oraşului cheie de Zawiya şi majoritatea oraselor de petrol în jurul Golfului de Sirte În Washington. şi Londra, vorbim de intervenţia militară din partea opoziţiei libian a fost dezactivat de înţelegerea faptului că domeniul inteligentei pe ambele părţi ale conflictului libian a fost prea vag pentru a servi ca bază pentru luarea de decizii. ” (Debkafile, rebelii Qaddafi împinge înapoi. Obama nume panou Libia intel, 05 martie 2011, subliniere adăugată)

Mişcării de opoziţie este ferm împărţit în ceea ce priveşte problema de intervenţie străină.

Diviziune este între mişcare spontană pe de o parte şi Statele Unite au sprijinit „liderii” a insurecţiei armate care sunt în favoarea intervenţiei militare străine pe „motive umanitare”.

Majoritatea populaţiei libian, atât partizanii şi adversarii regimului, se opune ferm orice formă de intervenţie din exterior.

Mass-media de dezinformare

Obiectivele strategice generale care stau la baza invaziei propuse nu sunt menţionate de către mass-media. În urma unei campanii înşelătoare mass-media, în cazul în care vestea a fost literalmente fabricat fără raportarea cu privire la ceea ce era de fapt se intampla pe teren, o mare parte a opiniei publice internaţionale a acordat sprijin de neclintit a intervenţiei străine, pe motive umanitare.

Invazia este la bord desen al Pentagonului. Este programată să se desfăşoare indiferent de cererile oamenilor din Libia, inclusiv de adversarii regimului, care şi-au exprimat aversiunea lor la intervenţie militară străină în derogare de suveranitatea naţiunii.

Navale şi Air Force Deployment

Au fost această intervenţie militară care urmează să fie efectuate ar duce la un razboi toate, un blitzkrieg, implicând bombardarea militare, precum şi ţinte civile.

În acest sens, generalul James Mattis, comandantul de Comandamentul Central al SUA, (USCENTCOM), a mărturisit că înfiinţarea unui „nici o zonă acoperi” ar fi de facto toate implica o campanie de bombardamente afară, care vizează, printre altele, Libia sistemul de apărare aeriană:

„Ar fi o operaţiune militară – nu ar fi spune doar oameni nu pentru a zbura avioane. „Tu ar trebui să elimine capacitatea de apărare aeriană, în scopul de a stabili o zonă nu-acoperi, astfel încât nu iluzii aici.” (General SUA avertizează nu-acoperi zona ar putea duce la război toate-out în Libia, Online Mail, 05 martie 2011, accentuarea adăugată).

Pentagonul mişcă navele sale de război la Marea Mediterană. Portavionul USS Enterprise ar fi tranzitat prin Canalul Suez în termen de câteva zile în urma insurecţiei. ([Link])

navele de război americane amfibie, USS Ponce şi USS Kearsarge, de asemenea, au fost trimise în Marea Mediterană.

400 US Marines au fost expediate către insula grecească Creta „înainte de desfăşurarea lor de pe navele de război în Libia” („Operation Libia”: puşcaşii marini americani în Creta pentru desfăşurarea libieni, ori de Malta, 03 martie 2011).

Între timp, Germania, Franţa, Marea Britanie, Canada şi Italia sunt în procesul de implementarea nave de război de-a lungul coastei Libiei.

Germania a desfăşurat trei nave de război sub pretextul de a asista la evacuarea de refugiaţi la frontiera Libia-Tunisia. „Franţa a decis să trimită Mistral, sa-elicopter de transport, care, potrivit Ministerului Apărării va contribui la evacuarea a mii de egipteni.” (Către coastelor din Libia: SUA, franceză şi nave de război britanice intră în Marea Mediterană, Agenzia Giornalistica Italia, 03 martie 2011), Canada a expedierii (02 martie) Marinei Frigate HMCS Charlottetown.

Între timp, 17 US Air Force, numit US Air Force Africa pe bază de la Ramstein Air Force Base în Germania este în asistarea de evacuare a refugiaţilor. SUA-NATO facilităţi Air Force din Marea Britanie, Italia, Franta si Orientul Mijlociu sunt în aşteptare

NEWS ALERT – CONFORM CNN – SUA A PREGATIT O LOVITURA DE STAT IMPOTRIVA LUI GADDAFI!

Tripoli, Libia (CNN) – Forţele Coaliţiei au lovit Libia pentru a şasea zi pe fondul întrebări asupra viitorului implicarii internaţionale în efortul de a opri atacurile civile .

Până în prezent, coaliţia a schilodit forta de aer libiene şi a stabilit un nu-acoperi zona de-a lungul coastei naţiunii, US Navy spate Adm Hueber a spus Gerard.

Forţele aliate nu au dat nici un indiciu dacă conducătorul Moammar Gadhafi a fost în conformitate cu un mandat al Naţiunilor Unite pentru a opri atacurile împotriva civililor.

Dar un oficial american a declarat, deşi rebelii sunt într-o poziţie mai bună, forţele de domnitorul au încă marginea superioară.

Ele rămân capabile de a efectua atacuri asupra opoziţiei, sunt relativ bine organizate şi continuă să lupte în mod eficient, a declarat oficialul.

Coaliţie ar trebui să sprijine rebelii libiene?
––––––––––––––––
Haos in Libia: „extraordinar de murdar”

Pregătirea pentru luptă în Libia Între timp, exploziile s-au auzit într-o zona de la est de Tripoli. forţele de coaliţie au bombardat într-o suburbie din Tajura Tripoli, a declarat un oficial guvernamental.

Televiziunea de stat libaneza a arătat imagini de organismele carbonizate ai 18 civili şi oficiali militari care au murit în atacul de coaliţie în Tajura.

Liderii forţelor de coaliţie au respins in trecut rapoartele libiene care civili au fost ucişi de către loviturilor aeriene.

„Nu este posibil ca de civili au fost o parte din ziua de azi de orice atac aerian,” a declarat Joint Task Force Operaţiunea Odyssey Dawn Lt. Cmdr. Hoeft Jim.

Forţele lui Gaddafi au atacat, de asemenea, oraşul Misrata în noaptea de miercuri ca fiind rezidenţi implorat comunităţii internaţionale să ajute.

Gadhafi a atacat forţele din spitalul principal al oraşului, unde 400 de oameni – aproximativ jumătate dintre ei pacienţi – au fost la vremea respectivă, a spus un martor.

La un moment dat, decojirea apărut fără răgaz de 40 de minute, a spus el.

„Acum, din fericire, nu mai decojirea, dar situaţia este atât de gravă încât toate echipele aici – medici, pacienti -. Sunt paralizate, speriate”

El a solicitat intervenţia internaţionale de protecţie a civililor în interiorul instituţiei.

Nimeni nu poate lucra, deoarece ambulanţele nu pot părăsi spitalul, care a pierdut de energie electrică şi foloseşte un generator de putere, a spus el.

Martor a spus lucrurile s-au liniştit, lângă spitalul din Misrata începutul lui Joi, dar au existat rapoarte de lunetisti ascunzandu-se pe acoperişurile în oraş şi situaţia a fost prea periculoasa pentru ambulanţe să părăsească spitalul.

Oficialii de la spital sunt planificate pentru a răspunde mai târziu pentru a vedea dacă au nevoie pentru a închide spitalul din cauza problemelor de siguranţă, a mai spus martorul.

Casa Albă răspunde la întrebări Libia
–––––––––––-
Care ar putea fi sfârşitul jocului în Libia?

Liderii militari vorbesc despre rolul SUA în Libia Subiecte conexe
Libia
sunt îngrijoraţi de viitorul coaliţiei.

Preşedintele SUA, Barack Obama se confruntă cu întrebări despre cine va prelua comanda misiunii şi care va fi strategia de ieşire. NATO a declarat miercuri că va decide în scurt timp ce rolul său în cadrul operaţiunii vor fi, adăugând că alianţa este bine pregătit.

Calendarul pentru o tranziţie a conducerii militare vor veni în zilele urmatoare, a spus Obama în această săptămână.

Criticii sunt, de asemenea, apel pentru o explicaţie mai clară a politicii americane în naţiune din Africa de Nord.

Obama, care tocmai a încheiat o excursie de cinci zile în America Latină, a insistat că scopul misiunii militare ONU-sancţionată este strict pentru a preveni o criză umanitară.

Concret, mandatul ONU solicită pentru protejarea rebeli Libia şi a altor civili de la atacuri de către forţele loiale forte.
––––––––––––
––––––––
Oficialii americani au indicat că speră ca fortele dictatorului vor fi eliminate rapid de către forţele în prezent loiali lui, deşi nu au cerut în mod public pentru o lovitură de stat.
–––––––––-
Criticii au spus că a fost consultare administrare inadecvată cu Congresul înainte de începerea misiunii militare peste week-end. Ele sunt de asemenea întrebări peste costul conflictului şi consecinţele, precum şi Endgame SUA.

Misiunea Oficialii au declarat că civilii nu sunt asigurati de bombardari.

jeturi Coaliţiei sunt folosite bombe inteligente pentru a direcţiona forţele mecanizate a Libiei contra Brigadei 32, a spus Hueber. Brigada este condusă de unul dintre fiii lui Gadhafi şi este pe deplin angajat în luptă.

„Este un mediu extrem de complex şi dificil”, a spus despre Hueber „Iar obiectivul nostru principal este de a interzice aceste forţe înainte ca acestea să intre în oraş … tăiat liniile lor de comunicare şi ia tăiat comandă şi control”, a spus el.

Franţa a lansat campania de aer, şi Marea Britanie şi Statele Unite au urmat.

Germania nu participă la acţiunea militară, chiar dacă este de acord cu rezoluţia Naţiunilor Unite, în principiu, şi sa mutat miercuri pentru a se asigura că navele sale au fost departe de luptă.

Marea Britanie a anunţat o reuniune internationala pentru martea viitoare pentru a evalua situaţia din Libia.