Viktor Orban: „Miklós Horthy a fost un om de stat strălucit” hai să vedem cât de strălucit a fost.

B r i e f t e l e g r a m m
Nur Verschlußsache Behandeln
(Offen)
B u d a p e s t, den 30. Juni 1944 – Ankunft: den 3. Juli 1944
Nr. 1838 V. 30. VI. +) bei Inl. II V. S.
In Anschluß an Draht bericht – Nr. 1657 von 13. Juni

I.) Abtransport Juden aus Zone III – planmäßig mit 50.805 abgeschlossen Gesamtziffer aus Zone I-III 340.162

II.) Konzentrierung in Zone IV und Abtransport mit 41.499 plannäß abgeschlossen Gesamtziffer 381.661 fortgang der Aktion ist gesondert mit fernschreiber Nr. 279 – von 27 Juni Nr. 287 von 29. Juni und – Nr. 289 von 30. Juni nach Fuschl Berichtet wurden. Konzentrierung is Zone V (bisher nicht erfaßter Raum westlich der Donau ohne zeitig hat 29. Juni begonnen. Gleichzeitig hat kleinere Sonderaktion in Vorständen von Budapest als Vorbereitungsmaßnahme begonnen. Ferner laufen noch einige kleine Sondertransporte mit politischen und intellektuellen, kinderreichen und Facharbeiter-Juden

Edmund Veesenmayer
110603
–––––-
Scurtă Telegramă
Tratați numai ocluzia
(Deschis )
Budapesta, 30 iunie 1944 – Sosirea: 3 iulie 1944
1838 V. 30. VI. +) în Inl. II V.S
În legătură cu raportul de sârmă – nr. 1657 din 13 iunie

I.) Îndepărtarea evreilor din zona III – a fost finalizată în timp util cu 50.805 total din 340.162 de persoane din zonele I-III

II.) Concentrarea în zona IV și evacuarea cu 41.499 de persoane a fost finalizată conform planificării din totalul de 381.661 de persoane. Continuarea acțiunilor vor fi separate conform telegraful 279 – de la 27 iunie 287 din 29 iunie și – 289 din 30 iunie care este destinată către localitatea Fuschl am See din Austria. Concentrarea în zona V (zona anterioară nerecunoscută la vest de Dunăre a început fără întârziere la 29 iunie. În același timp, o acțiune specială mai mică asupra familiilor cu mulți copii din Budapesta a început ca măsură pregătitoare și există încă câteva mici transporturi speciale cu politicieni, intelectuali și muncitori calificați.

Edmund Veesenmayer
110603
–––––––
Letter Telegram
Treat only occlusion
(Open)
Budapest, June 30, 1944 – Arrival: July 3, 1944
No. 1838 V. 30. VI. +) in Inl. II V. S.
In connection with wire report – No. 1657 of 13 June

I.) Removal of Jews from Zone III – completed on schedule with 50,805 total number from zone I-III 340,162

II.) Concentration in zone IV and evacuation with 41,499 completed as planned Total 381,661 continuation of action is separately with telegraph no. 279 – from 27 June no. 287 of 29 June and – no. 289 of 30 June to Fuschl am See have been reported. Concentration in Zone V (previously unrecognized area west of the Danube began without delay on June 29. At the same time, a smaller special action on the family’s with many children from Budapest has begun as a preparatory measure, and there are still a few small special transports with political and intellectual, large and skilled workers Jews

Edmund Veesenmayer
110603
––––––

Adolf Eichmann and Prime Minister of Hungary Sztojay about Hungarian Jewish 20.4.1944. Colaborarea dintre Eichmann și primul ministrul maghiar Sztojay în legătură cu evreii din Ungaria 22 aprilie 1944. Regentul Horthy a fost deacord

BBT174013 – NG-1815 (R-l.b.) Jo
Auswärtiges Amt
Nr. Inl. II 212. den 20.4.1944

Geheime Reichssache
Der Reichsbevolimächtigte und Gesandte des Großdeutschen Reiches in Budapest teilte telegrapisch mit, daß Ministerpräsident S z t o j a y ihm in einer Besprechung am 13.4. die verbindliche Zusage. Für die Bereitstellung von 50.000 arbeitsfähigen Juden durch Ungarn an das Reich gegeben habe. Die praktischen Maßnahmen zur Durchführung der Aktion seien von den SD und der ungarischen Polizei bereits in die Wege geleitet. Auch der Reichsverweser habe sich einverstanden erklärt. Honved und Innenministerium würden bei der Aktion mitarbeiten. Die bisher nicht
arbeitspflichtigen Juden zwischen 36 und 48 Jahren würden binnen kürze zum Arbeitsdienst herangezogen werden. In Zuge dieser Aktion würde es möglich sein, im Laufe des Mai weitere 50.000 Arbeitsjuden für das Reich freizustellen

1.) An
das Reichssicherheitshauptamt
z.Hd.v.SS – Obersturmbannführer
Eichmann
Kurfürstenstrasse 116
db: 20. April 1944
296306

––––––

BBT174013 – NG-1815 (R-l.b.) Jo
Ministry of Foreign Affair
No. Inl. II 212. the 20.4.1944

Secret Reich thing
–––––––––-
The Reich Privileges Commissioner and Envoy of the Greater German Reich in Budapest telegraphed that Prime Minister S z t o j a y told him in a meeting on 13.4. the binding commitment. For the provision of 50,000 working Jews through Hungary to the Reich. The practical measures to carry out the action had already been initiated by the SD and the Hungarian police. The Reichsverweser had also agreed. Honved and Ministry of Interior would be involved in the action. Not so far Work-dependent Jews between the ages of 36 and 48 would soon be called up for work. In the course of this action, it would be possible to release another 50,000 working Jews for the Reich in the course of May.

1.) An
the Reich Security Main Office z.Hd.v.SS – Obersturmbannführer
Eichmann
Kurfürstenstrasse 116
db: April 20, 1944

296306

––––

BBT174013 – NG-1815 (R-l.b.) Jo
Ministerul de Externe
Nr. II 212. 20.4.1944

Caz secret al Reich-ului
–––––––––––-
Comisarul privilegiat al Reich-ului și trimisul Marelui Reich german din Budapesta a telegraptat pe primul ministru S z t o j a y, într-o întâlnire care a avut loc pe data de 13 aprilie 1944, în scopul angajamentului obligatoriu în general și pentru furnizarea a 50.000 de evrei pentru muncă prin Ungaria către Reich. Măsurile practice de realizare a acțiunii au fost deja inițiate de SD (agenție de informații a SS) și poliția ungară. Regentul a fost, de asemenea, de acord. Honved și Ministerul de Interne ar fi implicate în acțiune. În scurt timp Iudeii calificați pentru muncă, cu vârsta cuprinsă între 36 și 48 de ani, vor fi chemați să muncească. În cursul acestei acțiuni, ar fi posibil ca în cursul lunii mai să fie eliberați încă 50.000 de evrei care vor muncii pentru Reich

1.) Biroul de Securitate al Reich-ului z.Hd.v.SS – Obersturmbannführer „ofițer superior la comanda unităților de asalt”
Adolf Eichmann
Kurfürstenstrasse 116
db: 20 aprilie 1944
296306

Telegramm – Edmund Wessnmayer. Strengst Geheim! Dr. Mengele. 13 Juni 1944

Telegramm Verschlußsache
(G, – Schreiber).
B u d a p e s t, den 13. Juni 1944 – 2.30 Uhr – Ankunft: den 13. Juni 1944 – 10.30 Uhr.
Nr. 1657v. 13. VI. Im Anschluß an Telegramm Nr. +) bei Inl. II V. S. (4) – Im AnschluB an Telegramm Nr. 1474 +)

Strengst Geheim!
–––––––––-
I.) Abtransport Juden aus Karpathenraum und Siebenbürgen (Zone I und II) an zielorte am 7. Juni mit insgesamt 289.357 Juden in 92 Zügen zu je 45 Wagon abgeschlossen. Dass ursprünglich geschätzte
Gesamtziffer (ca. 310,000 nicht erreicht wurde, erklärt
sich aus ungarischerseits in Zwischenzeit vorgenommenen Einziehungen zum jüdischen militärischen (Honvéd) – Arbeitsdienst.

II.) Konzentration Juden aus Raum nördlich Budapest – von Kaschau bis Reichsgrenze Zone III am 10. Juni 1944 abgeschlossen. Transporte laufen von 11. – 16. Juni mit 21 Zügen. Vorgesehne Gesamtziffer (ca. 67.000) wird voraussichtlich ebenfalls nicht erreicht werden, de ungarische Schatzungen allgemein zu hoch gegriffen und im übrigen auch in diesem Raum im letzten Augenblick noch Einziehugen zum Arbeitsdienst erfolgt sind.

III.) Lager sind vor Verladung von Grell und Hezinger aufgesucht und SD Sondereinsatzkommando Auslander ausgemustert worden waren, nochmals durch Aufruf entsprechend durchgekommt worden, wobei noch eine geringfügige Anzahl von Auslandern festgestellt und herausgenommen wurde. –

IV.) Am 11.6. stattfand Besprechung beteiligter Deutsch-Ungarischer Stellen wegen Bearbeitung Zone IV (bisher nicht erfabter Raum ostwarts Donau ohne Budapest). Hier ist vorgesehen Konzentrierung vom 17. bis 24.d.m., Abtransport mit 15 Zügen von 25. – 28. d. Mts, geschatzte Gesamtziffer 45.000 (nicht wie ursprünglich auf Grund ungarischer Schatzungen angenommen 100.000). Nach Abschluss wird dann Inangriffnahme Zone V (bisher nicht erfasster Raum westlich der Donau erfolgen, wofür Besprechung auf 22. d. Mts. festgesetzt. Letzte Zone VI (Stadtgebiet Budapest) soll danach etwa Mitte Juli schlagartig unter besonderen Sicherungs-nassnahmen begonnen werden.
Edmund Wessnmayer. 110512
–—––––
Telegram closure matter
(G, – scribe).
B u d a p e s t, June 13, 1944 – 2:30 pm – Arrival: June 13, 1944 – 10:30 am.
No. 1657v. 13. VI. Following telegram no. +) At Inl. II V. S. (4) – following telegram no. 1474 +)
Strictly secret!
–––––––––-
I.) Removal of Jews from the Carpathian area and Transylvania (zones I and II) to destinations on 7 June with a total of 289,357 Jews in 92 trains of 45 wagons each. That originally estimated Total figure (about 310,000 was not reached, explained In the meantime, recoveries made by the Hungarians in the meantime to the Jewish military (Honvéd) labor service.

II.) Concentration of Jews from the area north of Budapest – completed by Koaschau to Reichsgrenze zone III on 10 June 1944. Transports run from 11th to 16th June with 21 trains. It is also unlikely that the total planned figure (about 67,000) will be reached, the Hungarian estimates generally too high and, at the last moment, even in this room there were still trainings for the labor service.

III.) Camps were visited before loading by Grell and Hezinger and SD Sonderersatzkommando Auslandser had been retired, again by call accordingly, whereby still a small number of foreigners were determined and taken out. –

IV.) On June 11. 6, a discussion took place between German-Hungarian authorities involved in the processing of Zone IV (previously unregistered space east of the Danube without Budapest). Concentration is planned from 17. to 24.d.m., transport with 15 trains from 25. – 28. d. Mts, estimated total number 45,000 (not 100,000 as originally assumed on the basis of Hungarian estimates). Upon completion, Zone V (previously unrecognized area west of the Danube) will be inaugurated, for which a meeting is scheduled for the 22nd, and the last Zone VI (Budapest city area) will be started abruptly in mid-July under special security measures.
Edmund Wessnmayer. 110512

–––––

מברק (טלפרינטר – סודי)
בודפשט ביום 13 ביוני 1944 שעה 2.30
נתקבל ביום 13 ביוני 1944 שעה 10.30

לטפל כבענין מסווג בלבד. משרד החוץ פנים הארץ 13 ביוני 1944.
מספר 1657 מיום VI. 13. בהמשך למברק מס. 1474+ מיום 25.5 סודי ביותר!

שלוח היהודים ממרחב הקרפתים וטרנסילוניה (אזור I – II) למקומות היעד נסתיים ביום 7 ביוני ב-289.357 יהודים מסך הכול, כ-92 רכבות בנות 45 קרונות כל אחד. אי השגת המספר הכולל, אשר נאמד מלכתחילה (בערך 300.000 מוסברת ע”י הגיוסים שנערכו בינתיים ע”י ההונגרים לשרות העבודה היהודי הצבאי (הונוד) ריכוז היהודים מתרחב צפונית לבודפשט – קרשיצה עד לגבול הרייך – אזור III נסתיים ביום 10 ביוני 1944. המשלוחים נעים מיום 11-16 ביוני ב 21 רכבות. המספר הכולל החזוי (כ 67.000) לא יושב כפי הנראה אף הוא, הואיל והאומדנות ההונגרית הן בדרך כלל גבוהות מדי ונוסף על כך נערכו גם במרחב זה עוד ברגע האחרון גיוסים לשרות העבודה. לפני ההטענה בוקרו המחנות ע’י טאודור הורסט גריל והצינגר אדולף Adolf Hezinger, Theodor Horst Grell ואחרי שכבר בוררו בני חו”ל ע”י ההונגרים והיחידה המיוחדת – ס”ד חזרו ונסרקו באופן הולם ע”י מפקד ואגב כך נמצא והוצא מספר זעום של בני חו”ל. ביום 12.6 התקיים תדריך של הרשויות הגרמניות – הונגריות המשתתפות בעניין הטיפול באזור IV (המרחב שלא הוכלל עד כה מזרחית לדנובה מלבד בודפשט. כאן מתוכננים רכוז מיום 17 עד 24 חודש זה. שלוח כ 15 רכבות מיום 25 – 28 בחודש זה המספר הכולל הנאמד 45.000 (לא כפי שהונח תחילה על סמך אומדנות הונגרית 100.000) אחרי הסיום תעשה התחלת הפעולה באזור 5 (מרחב שלא הוכלל עד כה מערבית לדנובה, לגביו נקבע התדריך ליום 22 בחודש זה האזור האחרון 6 (VI) מרחב העיר בודפשט) נועד לפי כך להתחלת פתע של המבצע תוך אמצעי הבטחה מיוחדות.
אדמונד ויזנמאייר Edmund Veesenmayer
שגריר גרמניה הנאצית
חותמת מספר- F, 422075

Masacrați de Ungaria Mare 135 de mii de evrei uciși în Transilvania de Nord

Masacrati de Ungaria Mare
135 de mii de evrei ucisi in Transilvania de Nor
d

Toti evreii maghiari care s-au nascut inainte de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, precum si mostenitorii lor, au dreptul la subsidii lunare din partea Statelor Unite, ca „despagubire” pentru „trenul cu aur” disparut, in conditii misterioase, in mai 1945. Despre ce este vorba? La inceputul lunii mai 1945, un tren pazit de ofiteri SS transporta spre Germania tone de aur, tablouri semnate de pictori celebri, bijuterii si alte obiecte de pret. Prada de razboi fusese jefuita de la evreii din Ungaria si Transilvania de Nord. O unitate de soldati americani a interceptat „Trenul aurului”. Din nefericire, comoara a fost din nou jefuita. O soarta asemanatoare au avut obiectele de pret apartinand evreilor trimisi la Auschwitz, inmagazinate la Budapesta, disparute si ele fara urma. O parte din soldatii americani participanti la aceste jafuri au fost prinsi si condamnati, dar tezaurul nu a mai fost restituit proprietarilor in drept. Acum, dupa 60 de ani, Departamentul de Justitie din Statele Unite a publicat o scuza oficiala pentru ceea ce numeste „comportarea nefireasca a unor soldati americani”.

In 1945, valoarea obiectelor furate din „trenul aurului” a fost estimata la 50-200 de milioane de dolari. In anul 2001, un grup supravietuitori ai Holocaustului din Ungaria, stabiliti in SUA, au intentat, la Miami, un proces statului american. Litigiul a fost rezolvat prin negocieri. Intr-un comunicat al Departamentului de Justitie, dat publicitatii la 11 octombrie, se anunta: „Prin aceasta intelegere, Statele Unite cauta sa ofere asistenta substantiala acelor maghiari supravietuitori ai Holocaustului, care mai sunt inca in viata si pot fi considerati ca stramtorati din punct de vedere financiar”. „Asistenta” va consta in plata tratamentelor medicale si, in unele cazuri, chiar a chiriei. Expertii au estimat ca circa 10.000 de persoane ar putea beneficia de aceste ajutoare. Majoritatea acestora traiesc astazi in Ungaria, Statele Unite, Canada, Israel si Australia.
Din pacate, acordul nu face nici o referire la evreii din Transilvania de Nord, ocupata intre anii 1940-1944 de unguri. Din randurile lor au pierit la Auschwitz circa 135.000 de persoane! Moartea lor e inscrisa in paginile istoriei Holocaustului din Ungaria, dar evreimea transilvaneana e trup din trupul evreimii romane. Sa vedem cum s-au miscat rotile acestei istorii tragice.

Nebunia fascista
La inceputul razboiului din Rasarit in Ungaria Mare (incluzand Transilvania de Nord si teritoriile cedate de Cehoslovacia si Iugoslavia) traiau 725.007 de evrei. Ei reprezentau un procent de 4,94% din populatia tarii (14.683.323 locuitori). 63.000 de evrei au murit inainte de ocuparea Ungariei de catre armatele germane. Cei mai multi dintre acestia, circa 42.000 de militari in companiile de munca, au fost ucisi sau au murit pe frontul din Rasarit; alti 20.000 au fost deportati in iulie august 1941 si masacrati la Kamenet-Podolsk, restul de 1000 fiind asasinati in ianuarie-februarie 1942 la Bacska, Delvidek.

Adevaratul masacru al evreilor unguri a avut insa loc sub ocupatia germana: 501.507 de victime. Numai la Auschwitz, intre 15 mai si 8 iulie 1944, au fost ucisi 440.000 de evrei deportati din Ungaria si Transilvania de Nord. Cifre ingrozitoare, un masacru de neexplicat, savarsit de nazisti si fascistii maghiari, intr-un moment in care armatele sovietice se apropiau de granitele Ungariei, armatele americane si engleze inaintau pe toate fronturile din vestul Europei si soarta razboiului era deja jucata.

Istoricii s-au straduit sa gaseasca motivele pentru care fascistii unguri s-au grabit sa colaboreze cu atat zel cu Sonderkommando-ul lui Eichmann intru exterminarea evreimii maghiare.
Nenorocul evreilor din Transilvania de Nord a fost anexarea acestei regiuni, in 1940, la Ungaria; asa a fost prinsa si parte din evreimea ardeleana intre rotile exterminarii.
Ghetoizarea evreimii din Transilvania de Nord
Alungarea evreilor din Transilvania de Nord si masarea lor in ghetouri, de unde au luat drumul lagarelor de exterminare din Polonia, a fost precedata de doua conferinte organizate de autoritatile maghiare, prima la Satu Mare (6 aprilie 1944) si a doua la Targu Mures (8 aprilie 1944), ambele sub presedintia lui László Endre. Fusesera convocati responsabilii judetelor si oraselor din nordul Transilvaniei si comandantii locali ai Politiei si Jandarmeriei. Noul guvern al lui Sztoj Döme , instalat la 22 martie 1944, dupa ocuparea Ungariei de catre germani, a avut grija sa dea o spoiala de legalitate ghetoizarii si deportarii evreilor maghiari, emitand Decretul nr. 6163/1944. Ungaria fusese defalcata in 10 districte jandarmeresti si zone operationale. Expropierea averilor evreiesti, ghetoizarea si exterminarea capatau aspectul unei adevarate operatiuni militare. Transilvania de Nord constituia Zona Operationala a II-a, formata din districtele jandarmeresti IX (cuprinzand judetele Bistrita-Nasaud, Bihor, Cluj, Satu Mare, Salaj si Somes) si X (cuprinzand asa zisul Tinut Secuiesc, cu judetele Mures-Turda, Ciuc, Trei Scaune si Odorhei).

La conferintele de la Satu Mare si Targu Mures a fost detaliat modul cum se va desfasura „devreizarea”. Ea a inceput in zorii zilei de 3 mai 1944, odata cu arestarea si concentrarea evreilor din teritoriul Cluj si Targu Mures. La „Campania de devreizare”, coordonata de Ferenczy Lszl, colonelul Tibor Paksi-Kiss, lt.-col. Pterffy Jenő, au participat nu numai unitati ale jandarmeriei maghiare, ci si civili, functionari si profesori, dar si voluntari ai urii antisemite. Metodele de adunare a evreilor difereau, la Cluj de pilda, cu o zi inainte, la 2 mai 1944, au fost lipite afise, semnate de Lajos Hollossy-Kuthy, comandantul-adjunct al Politiei. Operatiunea de concentrare a evreilor din Cluj si imprejurimi a fost condusa de László Vasarhelyi, primarul orasului, László Urban, comandantul Politiei, si de colonelul de jandarmi Paksy-Kiss. SS-ul era si el prezent, prin Hauptsturmfhrer SS Strohschneider, seful serviciilor germane de securitate locale. De obicei ghetourile erau lasate in administratia unui consiliu evreiesc, alcatuit din lideri locali. Din Consiliul evreiesc clujean faceau parte Josef Fischer, rabinul Akiva Glasner, Josef Fenichel, Gyula Klein, Ernő Marton, Szigmond Leb, Josef Moscovici, Dezso Hermann si rabinul Mozes Weinberger (Carmilly-Weinberger). Tot in ghetoul din Cluj (din incinta fabricii de caramizi „Iris”) au fost adusi si evreii din Gherla, Borsa, Huedin si din numeroase sate din imprejurimi. Principalele ghetouri au fost infiintate la Cluj (circa 18.000 de evrei), Dej (cca 7800 evrei, impinsi in padurea din afara orasului), Simleul Silvaniei (cca de 8500 de evrei din judetul Salaj, in incinta fabricii de caramiza „Klein” din Cehei, si sub cerul liber); in judetul Satu Mare au fost infiintate doua ghetouri, unul la Satu Mare (unde au fost ghetoizati 18.000 de evrei) si al doilea la Baia Mare (cca 3900 de evrei au fost ghetoizati la fabrica de sticla Koenig, iar restul de 2000 de evrei au fost concentrati in grajdurile si pe terenurile din Valea Borcutului), Bistrita (cca 6000 evrei ghetoizati la ferma Stamboli), Oradea (cel mai mare ghetou din Ungaria, dupa cel din Budapesta, de fapt doua ghetouri, primul cuprinzand 27.000 de evrei oradeni, localizat in cartierele din jurul Pietei Mari si a sinagogii, al doilea cu cca 8000 evrei, adusi din judetul Bihor si amplasat in curtea fabricii de cherestea Mezey), Targu Mures (7380 de evrei inghesuiti intr-o fabrica de caramizi de pe strada Koronkai), Reghin (4000 de evrei din Reghin, Gheorghieni, Turda), Sfantu Gheorghe (850 de evrei locali si din judetul Trei Scaune si Miercurea Ciuc), Sighetul Marmatiei (peste 12.000 de evrei, majoritatea ultrareligiosi). Regulamente neomenesti reglementau viata evreilor ghetoizati.
Conditiile de viata in unele ghetouri erau ingrozitoare, inghesuiala, lipsa apei si a hranei, torturile salbatice aplicate detinutilor, pentru a-i constrange sa declare unde au ascuns aur, tablourile de valoare si bijuterii, sunt de nedescris. Exista numeroase marturii ale barbariei comportamentului unor jandarmi, politisti si functionari maghiari.
Evreii transilvaneni n-au ramas multa vreme in ghetouri. Sonderkommando-ul lui Adolf Eichmann si slujbasii sai locali au lucrat cu o fenomenala si criminala eficienta pentru a-i deporta cat mai repede la Auschwitz. Majoritatea evreilor transilvaneni ghetoizati au fost deportati in cursul lunii mai si inceputul lunii iunie 1944. Ultimul transport a plecat din ghetoul din Oradea la 27 iunie 1944.
Operatiunea „Margarethe I”
In primavara anului 1944, ca urmare a victoriilor armatei sovietice pe frontul din Rasarit si a presiunilor lumii libere, seful statului, Horthy, si guvernul Mikls Kllay au inceput sa se miste in directia iesirii Ungariei din razboi, permitand unele liberalizari care i-au iritat enorm pe nazisti. In mod deosebit, Berlinul a fost nemultumit de cererea retragerii armatei maghiare de pe frontul din Ucraina sub pretextul „apararii Carpatilor”, fata de protectia fizica acordata evreilor si fata de articolele critice antinaziste care apareau uneori in presa maghiara. Teama de o viitoare ocupatie sovietica ii faceau pe Horthy si Kallay sa actioneze cu prudenta. Mai intai, Hitler s-a gandit sa pedepseasca Ungaria printr-o invazie a trupelor romane, slovace si croate, dar s-a razgandit, si a decis la 12 martie 1944 ocuparea Ungariei de catre forte germane (operatiune codificata sub numele „Margarethe I”). Maresalul Reich-ului Heinrich Himmler, seful Biroului Central de Securitate a Reich-ului (RSHA) Ernst Kaltenbrunner, trupele de uscat comandate de feldmaresalul Maximilian von Weichs, 600 de agenti ai Gestapo-ului si ai Serviciului de Securitate (SD) comandati de Hans Geschke si un comando special de vreo 250 de ofiteri SS, in frunte cu Adolf Eichmann, seful Biroului IV B 4 al RSHA, trebuiau sa puna in aplicare Planul „Margarethe I”. La 17 martie 1944, cand Horthy, impreuna cu ministrul de Externe, Ghyczy Jeno, ministrul Apararii, Lajos Csatay, generalul Ferenc Szombathelyi, seful Statului Major al Armatei maghiare si Kallay Miklós, ambasadorul maghiar la Berlin au raspuns „invitatiei” lui Hitler si au sosit la castelul Klessheim, din apropierea Salzburg-ului, operatiunea de ocupare a Ungariei fusese lansata. Horthy a incercat sa-i explice lui Hitler planul maghiar de „dezangajare”.
Cum era de asteptat, Hitler nici nu a vrut sa auda de cererea „impertinenta” a lui Horthy, dar ezita asupra modalitatii de a-l pedepsi pe regent; la randul sau Horthy, legat de cuvantul de onoare cu care se angajase fata de Fuhrer ca-l va anunta, din timp, in cazul iesirii Ungariei din razboi, poate ca si din frica, nu lua nici o hotarare drastica.

Pus in fata alternativei: ori o Ungarie ocupata de trupele germane, ori un guvern extremist pro-german, conducatorul statului maghiar incearca sa tergiverseze. Berlinul nu a mai asteptat decizia regentului maghiar si, la 19 martie 1944, a ordonat trupelor germane sa ocupe Ungaria. Trei zile mai tarziu, Sztojay Döme a devenit prim-ministru si ministru de Externe. Numirea in Ministerul de Interne a doi antisemiti notorii, László Endre si László Baky, responsabili cu rezolvarea „problemei evreiesti”, va usura enorm munca lui Eichmann. Dupa numirea sa ca secretar de stat, Baky a declarat cu cinism si fara nici un echivoc: „Sarcina mea priveste starpirea totala si definitiva a ticalosiilor evreiesti si a aripii stangi. Sunt convins ca Guvernul va reusi sa duca la bun sfarsit aceasta misiune coplesitoare, care este de-o colosala importanta politica”.
Un nou ambasador german, dr. Edmund Vessenmayer, soseste la Budapesta, in fruntea unei adevarate armate de SS-isti, economisti, politisti si agenti secreti. De frica, fostul prim-ministru Kallai Miklos s-a refugiat la Legatia Turciei. La 19 martie 1944 s-a instalat la Budapesta si Adolf Eichmann, in fruntea Sonderkommando-ul sau, format din circa 150 de specialisti in „vanatoarea de evrei”. Nebunia ghetoizarii, deportarii si exterminarii evreimii din Ungaria Mare se declanseaza cu rapiditate si o eficienta tipic germana. Conlucrarea lui Eichmann cu Endre si Baky, in special cu ofiterul de politie Lszl Koltay si ofiterul de jandarmi László Ferenczy a fost perfecta. Istoricul Randolph L. Braham scrie: „Fara colaborarea cu Politia si Jandarmeria maghiara, nemtii nu ar fi avut cum sa-si atinga scopurile in Ungaria… Pentru implementarea planului de exterminare a evreilor din Ungaria, SS trebuia sa tina seama de o serie de considerente de ordin spatial si temporal: la rasarit, Armata Rosie inainta repede, numarul fortelor germane disponibile pentru operatiunile antisemite era limitat, iar comunitatea evreiasca trebuia amagita cu iluzia ca se afla in siguranta, pentru a minimaliza riscul ca ea sa opuna rezistenta. Toti acesti factori dictau aplicarea „Solutiei finale” cu iuteala fulgerului. De aceea, constituirea si subordonarea unui Consiliu Evreiesc Central in Budapesta a avut prioritate maxima. Dupa formarea acestuia, la cateva zile dupa ocuparea Ungariei, pe tot teritoriul tarii a fost infiintata o retea de Consilii Evreiesti locale. Structura si atributiile lor au fost aproape identice cu cele stabilite la 21 septembrie 1939 de Reinhard Heydrich, seful Biroului Central de Securitate a Reich-ului (RSHA), pentru ghetourile din Polonia. Fara voia si stirea lor, Consiliile Evreiesti au ajuns pur si simplu sa conlucreze cu nemtii, insa au facut tot ce le-a stat in putinta sa castige timp si sa usureze suferintele coreligionarilor lor.” (vezi: Randolph L. Braham, „Politica genocidului. Holocaustul in Ungaria”, Editura Hasefer, 2003).
Infernul antievreiesc Szalasi

Bombardamentele asupra Budapestei devenisera mai frecvente; Lszl Baky, sustinut de Gestapo si SS, incercase printr-o lovitura de stat sa ajunga la putere; el putea oricand sa repete, cu succes, lovitura; trupele anglo-americane in vest si trupele sovietice in rasarit inaintau. Toate acestea reprezentau suficiente motive care sa-l determine pe Horthy sa iasa din toropeala politica si sa actioneze. „La 4 iulie 1944”, scrie Braham, „Horthy l-a rugat pe Edmund Veesenmayer (plenipotentiarul lui Hitler in Ungaria – n.n.) sa retraga Gestapo-ul pentru ca suveranitatea Ungariei sa poata fi restabilita, exprimandu-si totodata nemultumirea pe care o resimtea fata de Sztojay si dispretul pe care il avea pentru Baky si Endre (responsabilii cu deportarile evreilor – n.a.).” Doua zile mai tarziu, Horthy l-a informat pe ambasadorul german ca intentioneaza sa opreasca deportarile evreilor, iar la 7 iulie 1944 Horthy ordona „incetarea transferului de evrei catre Germania”. Eichmann s-a manifestat foarte furios si, in pofida ordinelor lui Horthy, a mai continuat ici-colo deportarile. Pe data de 7 august 1944, Horthy reorganizeaza Guvernul; Baky si Endre nu vor mai raspunde de problema evreiasca. La 29 august un general, Geza Lakatos, devine prim-ministru. Horthy pregatea iesirea Ungariei din razboi si ruperea aliantei cu Germania nazista. Evreii ramasi in viata erau animati de sperante noi, mai ales cei din Budapesta, asupra carora planase amenintarea unei deportari iminente. Sperante desarte, pentru ca Hitler daduse semnalul punerii in aplicare a actiunii anti-horthyste, nume de cod: „Operation Panzerfaust” (Operatiunea Pustii Anti-tanc). Politician al unei epoci revolute, Horthy se bizuia pe loialitatea Armatei maghiare, pe prietenii politici si pe fiul sau, Horthy Mikls Jr, care stabilise legaturi cu Aliatii, cu sefii evreimii budapestane si cu diverse grupari antinaziste. Nimic nu a functionat, insa, asa cum prevazuse.

In ziua de 15 octombrie 1944 (data la care Horthy a anuntat la radio incetarea razboiului si a dispus arestarea liderilor partidului extremist Nyilas, „Crucile cu Sageti”), „Tinerii Pionieri Sionisti” (Halutzim) – luptatorii evrei inarmati n-au avut forta si mijloacele necesare sa-i infrunte pe banditii Nyilas si soldatii SS, grupurile rezistentei maghiare nu si-au manifestat prezenta si nici populatia Budapestei n-a iesit pe strazi in masa sa-si manifeste entuziasmul. SS-ul (avertizat din vreme de intentiile lui Horthy) a actionat rapid. La Budapesta a sosit si Obersturmbannfuhrer SS Otto Skorzeny. Horthy Miklos Jr. a fost arestat. Neutralizat a fost si regentul, iar teroarea antievreiasca a reizbucnit cu o intensitate infernala. SS-ul l-a adus la putere pe Szalasi Ferenc, liderul partidului pro-nazist si antisemit „Crucile cu Sageti”, sluga lor de incredere. Cele sase luni de guvernare ale lui Szalasi aveau sa fie ingrozitoare pentru evrei.
Indiferenta Bisericii crestine maghiare

Nu toti liderii politici, religiosi si guvernamentali maghiari au impartasit entuziasmul cu care grupul Baky-Endre a actionat pentru „devreizarea” Ungariei, subliniaza istoricul Randolph L. Braham. „Teama fata de impactul pe care l-ar putea avea deportarile asupra reputatiei si viitorului politic al tarii si-au exprimat-o, in mai multe randuri, nu doar oamenii de incredere ai lui Horthy, ci si unii din membrii Cabinetului Sztojay (insa nu atat de vehement si frecvent). Horthy era nemultumit de prezenta fortelor de ocupatie hitleriste, a Gestapo-ului si a unitatilor SS. La 6 iunie 1944 el i-a cerut lui Hitler sa se retraga din Ungaria. Era un gest de curaj nemaipomenit, dar Horthy stia ca Berlinul nu-si poate permite o ruptura totala si violenta cu Ungaria. El incepuse sa fie informat de masacrarea evreimii maghiare la Auschwitz; insusi fiul sau, Miklos Horthy Jr, ii daduse sa citeasca „Raportul Vrba-Wetzler” care descria ororile de la Auschwitz. Vrba si Wetzler reusisera sa evadeze de la Auschwitz si au pus pe hartie ororile vazute si traite. Raportul lor ajunsese si la Horthy.

Asupra lui Horthy actionau benefic diferite persoane sensibile la suferintele evreiesti, precum contele Moric Esterhazy, contele Istvan Bethlen, Erno Peto (un lider evreu care avea legaturi cu familia Horthy). Regentul a primit mesaje pentru a opri deportarile de la presedintele american Roosevelt, Papa Pius al XII-lea, Regele Gustav al Suediei etc.; s-au facut auzite si protestele unor inalti clerici ai bisericii maghiare (Endre Hamvas, episcopul de Csanad, baronul Vilmos Apor, episcopul de Gyor, Marton Aron, episcopul de Alba Iulia, cu dioceza pe intreaga Transilvanie). La 18 mai 1944, in plin dezmat antievreiesc, Marton Aron a cuvantat la Biserica Sf. Mihai din Cluj in apararea evreilor ghetoizati. Au existat proteste si actiuni in apararea evreilor si din partea altor inalte fete bisericesti, dar ele erau fara vigoare. Cei mai activi in salvarea de vieti evreiesti au fost liderii Societatii Sfintei Cruci si Misiunea Bunului Pastor. „Atitudinea liderilor bisericesti crestini in anii Holocaustului”, arata Braham in lucrarea citata, „a fost indefinita. Desi au dispretuit metodele folosite de nazisti si i-au compatimit pe evreii aflati in suferinta, ei nu au luat nici o masura ferma pentru a contracara planurile deiudificatorilor. Activitatile lor pot fi cu generozitate calificate drept insuficiente si tardive… Conducatorii nationali ai bisericilor maghiare nu au incercat niciodata sa ridice opinia publica impotriva nedreptatilor pe care le indurau evreii. Tacerea cardinalului Jusztinian Seredi… a avut o influenta negativa asupra celorlalti clerici, iar linistea din randul acestora i-a stimulat si mai mult pe dusmani si i-a descurajat pe posibilii salvatori ai evreimii.” Horthy nu s-a bucurat nici el de un sprijin consistent din partea Bisericii maghiare atunci cand a incercat sa se debaraseze de presiunea germana.

Un evreu ungur refugiat in Romania lui Antonescu
Fulop Freudiger a fost unul din liderii marcanti si foarte activi ai evreilor din Ungaria. El a crezut, pana aproape de sfarsitul razboiului, ca evreimea maghiara trece prin momente grele, dar ca nu va fi anihilata asa cum se intamplase cu alte comunitati evreiesti europene. Freudiger facea parte dintr-un grup de conducatori evrei care s-a lansat intr-o actiune indrazneata: cum conducerea maghiara nu reactiona la demersurile liderilor evrei, atunci vor fi abordati sefii SS-isti, cu ei s-ar putea ajunge la anumite aranjamente. Naivitate care a reprezentat cea mai mare greseala din istoria evreimii maghiare. Freudiger facea parte din Consiliul Evreiesc Central, forumul cel mai inalt al evreimii maghiare si al Transilvaniei de Nord. Prin rabinul Michael Dov Weissmandel si Gisi Fleischmann, responsabili ai Grupului Muncitoresc al Consiliului Evreiesc din Bratislava, Freutiger stabilise contacte cu cativa importanti ofiteri SS din Sonderkommando-ul lui Adolf Eichmann din Budapesta, printre care Dieter Wisliceny. Rabinul ceh Weissmandel reusise sa-l mituiasca pe Wisliceny pe vremea cand acesta era ocupat cu lichidarea evreilor slovaci. Mita a fost atat de enorma, incat deportarea chiar incetase in Slovacia. Freutiger l-a contactat pe Wisliceny si a reusit sa salveze un numar de 80 de evrei proeminenti din ghetourile maghiare. Negocierile cu SS-ul, si in special cu Wisliceny, urmate de spagi uriase date acestuia, au fost continuate de evreul clujean Kasztner Reszo si de Joel Brand, doi membri marcanti ai Consiliului evreiesc maghiar si ai „Vaadah”-ului (Comitetul de Salvare si Ajutorare). Freudiger stabilise niste legaturi „aproape prietenesti” cu criminalul SS-ist. E aproape sigur ca Wisliceny, care lucra uneori direct cu Himmler si Eichmann, i-a comunicat lui Freudiger, la inceputul lunii august 1944, ca viata ii este in primejdie si ca ar trebui sa dispara imediat din Budapesta. Asa s-ar putea explica fuga lui Freudiger la Bucuresti. Relatand povestea lui Freudiger, istoricul israelian Iaakov Geller scrie ca Romania maresalului Ion Antonescu tinea, uneori, „poarta deschisa” pentru refugiatii evrei care se ascundeau de furia criminala a lui Eichmann.
Dupa fapta si rasplata

Dupa razboi, principalii vinovati pentru crimele comise impotriva evreimii maghiare au fost arestati si judecati. La 29 octombrie 1945 a fost judecat Bardossy Lszl (fost prim-ministru intre aprilie 1941 si martie 1942); sub conducerea lui, Ungaria a invadat Iugoslavia, s-a aliat cu Hitler, a declarat razboi Aliatilor si a inceput persecutarea evreilor maghiari. Bardossy a fost condamnat la moarte si impuscat la 10 ianuarie 1946. A urmat procesul fostului premier Bela Imredy (prim-ministru intre mai 1938 si februarie 1939) si ministru fara portofoliu in timpul ocupatiei germane. Condamnat la moarte la 23 noiembrie 1945, a fost executat la 28 februarie 1946. „Cei trei cu deportarile”, cum au fost denumiti ministrul de Interne Andor Jaross, Baky Lszl si Endre Lszl, au fost si ei condamnati la moarte, la 2 ianuarie 1946, si executati. Procesul celui mai odios dintre criminalii unguri, Szalasi Ferenc, seful partidului „Crucile cu sageti”, care a devenit prim-ministru dupa lovitura de stat sprijinita de trupele germane, a inceput la 5 februarie 1946. Alaturi de Szalasi, in boxa acuzatilor se aflau si cei mai importanti lideri ai regimului sau: Karoly Beregfi, Sandor Csia, Jozsef Gera, Gabor Kemeny, Jeno Szollosi si Gabor Vajna. Cu totii au fost condamnati la moarte si executati la inceputul lunii martie 1946. Ultimul mare proces care s-a desfasurat la Budapesta i-a adus in boxa acuzatilor, la 14 martie 1946, pe fostul premier Sztojy Dme si pe colaboratorii sai: Jeno Ratz, Lajos Remenyi-Schneller, Lajos Szasz si Antal Kunder. Toti au ajuns in fata plutonului de executie, in afara de Kunder, care a fost condamnat la inchisoare pe viata.
Bilantul: 39.514 de persoane au fost judecate, 16.273 au fost condamnate, dintre care 322 au primit sentinte capitale. Din cei 322 de condamnati la moarte, numai la 146 s-au aplicat sentintele, fiind spanzurati sau executati.
Un numar de criminali de razboi, vinovati si de masacrarea a mii de evrei maghiari, au fost judecati in Germania, Iugoslavia, Romania, Germania, Austria, Polonia, Cehoslovacia, Israel, Statele Unite, Canada etc.
In Romania, la Cluj, au avut loc, in cursul anului 1946, doua mari procese legate de tragedia evreimii din Transilvania de Nord; 248 de persoane au fost judecate, 68 intr-un prim proces, 185 in al doilea. Acuzarea era condusa de procurorul-sef Endre Pollak, care isi schimbase numele in Andrei Paul*. Doar 51 de inculpati se aflau in boxa, restul fiind judecati „in absentia”. A plouat cu sentinte de condamnare la moarte (au fost pronuntate 30 de pedepse capitale), dar nimeni nu a fost executat, pentru ca toti fugisera din Transilvania. Ulterior, dupa scurte detentii, regimul comunist i-a eliberat pe toti cei condamnati (chiar si pe condamnatii la inchisoare pe viata, vinovati de crime impotriva evreilor).
*vezi Raportul Final al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului
Holocaustul din Transilvania de Nord
Procesul lui Eichmann
Procesul lui Adolf Eichmann, vinovatul cel mai important de exterminarea evreimii din Ungaria si Transilvania de Nord, a avut loc in Israel. Un commando al Mossad l-a rapit din Argentina, unde se refugiase dupa razboi, si l-a adus la Ierusalim. Judecat si condamnat la moarte, Adolf Eichmann a fost spanzurat si incinerat. Cenusa sa a fost imprastiata dintr-un avion deasupra apelor Marii Mediterane.
Daca l-ar fi prins, cu siguranta ca rusii l-ar fi spanzurat pe Horthy Mikls. Ungurii, in schimb, care l-au admirat si l-au respectat pe regent de-a lungul lungii sale existente, au fost bucurosi sa-l stie departe de mizeriile regimului comunist. Horthy a murit la 8 februarie 1957 si a fost inmormantat la Estoril, in Portugalia. Dupa caderea comunismului in Ungaria , la 4 septembrie 1993, ramasitele pamantesti ale fostului regent au fost aduse la Kenderes (Ungaria), dar fastul oficial nu a inabusit cu totul vocile firave de protest. In 2003, contesa Edelsheim Gyulai Ilona, nora lui Horthy Mikls, si-a publicat memoriile. Redau, ca pe o curiozitate, o marturisire careia istoricul ii va gasi conotatiile cuvenite. Contesa scrie: „A fost o zi memorabila cand ne-a vizitat dr. Ruben Hecht, sionistul elvetian care traia in Israel. El sosise cu treburi in Germania in vederea organizarii emigratiei evreiesti. A venit si pe la noi ca sa multumeasca socrului meu pentru tot ce-a facut pentru evreimea maghiara, si in special pentru emigrarea evreilor-maghiari (in anii Holocaustului – n.a.). Dr. Ruben Hecht a spus atunci ca esecul planului nu s-a datorat lui Horthy. De mai multe ori ne-a vizitat, totdeauna am sa-i fiu recunoscator pentru ajutorul oferit…” Asadar, un oficial israelian il vizita pe Horthy, l-a ajutat chiar si financiar, cel putin asa povesteste nora lui Horthy, sotia lui Horthy Istvan, fost guvernator-adjunct al regentului. (Grof Edelsheim Gyulai Ilona, „Onoare si datorie”, vol I: 1918-1944, vol. II: 1945-1998, (memorii, in limba maghiara), 2 vol.Editura Europa, 2003)
Evreul clujean Rudolf Kasztner, erou sau tradator?
Una din povestile cele mai misterioase ale Holocaustului din Transilvania de Nord s-a desfasurat la Cluj si Budapesta, sfarsindu-se tragic la Tel Aviv. Eroul – liderul evreu Rudolf Kasztner – a fost acuzat ca a colaborat cu nazistii. Mai intai condamnat de un tribunal israelian, Kasztner a fost declarat nevinovat de Curtea Suprema de la Ierusalim. Verdictul n-a fost acceptat de intreaga opinie publica israeliana. Un supravietuitor al Holocaustului, convins de vinovatia lui Kasztner, l-a impuscat mortal, la 3 martie 1957, pe cel care isi vanduse sufletul „diavolului nazist”.
Procesul si asasinarea lui Kasztner au tulburat profund societatea israeliana. Pentru prima oara s-a discutat public un subiect dureros: fenomenul „Judenrat”, Consiliile evreiesti care s-au aflat in fruntea comunitatilor evreisti in tarile ocupate de nazisti sau aliate ale celui de-al Treilea Reich.
Rudolph (Rezs) Kasztner, evreu clujean, s-a mutat la Budapesta, dupa anexarea Transilvaniei de Nord, devenind unul din liderii evreimii maghiare, presedintele organizatiilor sioniste din Ungaria. Activitatea sionista o incepuse la Cluj, unde a functionat si un „Comitet de salvare” („Vaad Haatala”) din care faceau parte Kasztner, socrul sau, Josef Fischer, presedintele Consiliului Evreiesc, Ernst Marton, redactorul-sef al ziarului „Uj Kellet”, Hilel Danzig, fost deputat in Parlamentul Romaniei s.a. Dupa razboi, Kazstner a fost acuzat de Rudolf Vrba (Walter Rosenberg), unul din autorii faimosului „Protocol Auschwitz”, ca – desi avea cunostinta de Raportul pe care el l-a scris impreuna cu Alfred Wetzler (Josef Lanik), un alt evadat de la Auschwitz a ascuns celorlati membri ai Consiliului evreiesc de la Budapesta ororile lagarului mortii si nici nu s-a straduit ca aceste grozavii sa ajunga la cunostinta regentului Horthy. Putem doar specula in ce masura s-ar fi angajat Horthy in stoparea deportarii evreilor maghiari la Auschwitz daca ar fi aflat de la Kasztner amploarea exterminarilor naziste. Fapt e ca liderul maghiar, marginalizat de Hitler, a avut totusi puterea de a interveni energic si de opri, la 7 iulie 1944, deportarile. La acea data varfurile Puterii din Ungaria fusesera deja informate cu privire la soarta evreilor de la Auschwitz. Era, insa, prea tarziu. Majoritatea evreimii maghiare nu mai era in viata.
De ce nu a facut uz Kasztner de informatiile din „Protocolul Auschwitz” al lui Vrba-Wetzler? Braham scrie in legatura cu vizita lui Kasztner la Cluj, in timpul ghetoizarii evreilor din nordul Transilvaniei, la inceputul lunii mai 1944: „Desi Kasztner detinea detalii exacte despre Solutia Finala, el nu a informat nici Consiliul Evreiesc din Cluj, nici pe colegii sai din „Vaadah” despre iminentul dezastru. Prietenii sai cei mai apropiati, inclusiv Hillel Danzig si Dezso (David) Hermann, care au jucat un rol de seama in miscarea sionista, au negat faptul ca li s-ar fi spus ceva despre Auschwitz… In timp ce nazistii germani si maghiari aplicau in cea mai mare graba Solutia finala, liderii nationali ai evreilor aveau grija ca Raportul (despre Auschwitz al lui Vrba-Wetzler – n.a.) sa ramana „confidential”, pentru „a nu crea panica”. Liderii Comunitatii evreilor din Budapesta si liderii „Vaadah” (Comitetul de ajutorare si salvare infiintat in capitala maghiara) scriau memorii catre conducatorii Ungariei, ii asigurau ca munca si inteligenta evreiasca, ca si in trecut, pot contribui la progresul tarii, iar acestia au continuat jocul acesta stupid si cinic, promitandu-le evreilor „securitate” si „liniste”.”
Braham vorbeste in cercetarile sale despre soarta evreimii maghiare in anii Holocaustului, de „pacalirea” liderilor evrei: „Dupa ocupatia germana, printre cei care i-au pacalit pe liderii evrei se numara si Adolf Eichmann, capul Sonderkommando-ului SS, care i-a asigurat ca impotriva evreilor nu se vor lua masuri drastice atat timp cat acestia vor ramane loiali si nu se vor alatura partizanilor din Rutenia sau unitatilor lui Tito. Guvernul ungar a participat la acest joc, declaratiile publice si promisiunile facute in particular de catre membrii sai camufland cardasia regimului lui Sztojay cu nazistii. Cativa din membrii de seama ai Guvenului, printre care Lajos Szasz si ministrul Finantelor, Lajos Remenyi-Schneller, i-au calmat pe liderii evrei spunandu-le ca nimeni nu planuia extirparea, distrugerea sau torturarea evreilor si sustinand ca problema deportarilor nu a fost discutata niciodata in Guvern. Dar, in timp ce oficialii germani si maghiari linisteau opinia publica cu declaratii privind intentiile lor nobile, in tara Solutia Finala era aplicata conform planului. Cand liderii evrei s-au trezit la realitate, era deja prea tarziu.”
Kasztner, ca si ceilalti responsabili din conducerea evreiasca, stiau ce s-a petrecut cu evreii din tarile ocupate de nazisti si, in special, erau informati despre uciderea evreilor maghiari deportati la Auschwitz. Dar ei n-au ales tactici de rezistenta si de lupta impotriva nazistilor, ci acele tactici, dovedite falimentare, de a castiga timp intr-o „cursa contra cronometru”. Aceste tactici, concluzioneaza Braham, „porneau de la premisa ca situatia militara de la aceea ora era favorabila Aliatilor si ca eliberarea Ungariei avea sa se intample in cel mai scurt timp, fortele sovietice fiind tot mai aproape de Carpati. Insa liderii evrei, singuri si lipsiti de ajutor, nu au inteles ca in fruntea listei de prioritati a germanilor si maghiarilor, data fiind complicitatea lor, statea aplicarea urgenta a Solutiei finale. Tocmai pentru ca nazistii erau constienti de infrangerea iminenta a Axei, ei si-au reunit eforturile pentru a castiga macar razboiul impotriva evreilor. Nestiind sa se apere, liderii evrei au continuat sa se bizuie pe tehnicile care dadusera candva roade, in conditiile de relativa normalitate de dinaintea ocupatiei germane. Au facut apeluri si au inaintat petitii diferitelor autoritati guvernamentale si ecleziastice, luptand cu disperare sa salveze ceea ce inca mai putea fi salvat.”
Operatiunea „Camioane in loc de sange”
Printr-un concurs de imprejurari, Kasztner ajunsese sa stabileasca relatii cu Dieter Wisliceny, unul din membrii importanti ai Sonderkommando-ului din Budapesta, cu Obersturmbannfuhrer SS Kurt Becher, „reprezentantul economic” al lui Heinrich Himmler in Ungaria, si chiar cu cel care se afla in varful actiunii de exterminare a evreimii europene, Adolf Eichmann. Kasztner si Joel Brand, unul din sefii „Vaadah”, s-au intalnit cu ofiterul SS-ist Wisliceny la 5 aprilie 1944. Din aceea clipa a inceput sa se deruleze una din cele mai mirobolante povesti de spionaj din istorie, care a incrucisat destinele unor sefi de state, generali, politicieni de frunte, lideri evrei aflati sub ocupatia germana si lideri evrei din lumea libera, germani aflati in varful ierarhiei naziste, responsabili americani, sovietici, englezi, maghiari, romani etc., agenti importanti ai diverselor servicii secrete, implicati, intr-un fel sau altul, in operatiunea care purta codul „Camioane in loc de sange”.
Pe scurt, liderii evrei de la Budapesta se straduiau sa impiedice deportarea evreimii maghiare la Auschwitz, iar liderii nazisti aveau nevoie de bani, diferite produse si camioane. Conform spuselor lui Kasztner, subliniaza Braham, bunurile constau in 200 tone de ceai, 800 tone de cafea, 2.000.000 de sapunuri, o cantitate nespecificata de tungsten si de alte materiale folositoare efortului de razboi, precum si 10.000 de camioane. Camioanele, sustineau nemtii, aveau sa fie folosite in scop civil sau numai pe frontul din Rusia. Potrivit lui Eichmann, evreii urmau sa plece cu pasapoarte in orice parte a lumii aflate sub controlul Aliatilor, mai putin in Palestina, intrucat nazistii ii promisera lui Amin el-Husseini, liderul nationalist arab, ca nu-i va lasa pe evrei sa emigreze in aceasta tara. Au urmat negocieri in Elvetia, Turcia, Germania si Ungaria, misculatii de tot soiul, cu rezultate minore in ceea ce priveste salvarea unor evrei. Circulau sume uriase si cadouri exorbitante. Daca Aliatii n-au muscat din momeala nazista de salvare a unui milion de evrei contra unor avantaje materiale, Kasztner a reusit totusi sa salveze – platind o suma uriasa, bijuterii si obiecte de mare pret – 1684 de evrei (din care pe 388 i-a scos din ghetoul din Cluj). Pe „lista lui Kasztner” se aflau familia si prietenii sai din Cluj, evrei foarte bogati, care si-au putut cumpara plecarea, dar si personalitati cu renume, cum ar fi rabinul Ioel Teitelbaum, liderul sectei hasidice din Satu Mare. Salvarea celor 388 de evrei clujeni a avut loc la 10 iunie 1944. Dupa razboi, contactele lui Kasztner cu SS-ul au ajuns in fata judecatorilor din Ierusalim. El fusese vazut, circuland cu un pasaport eliberat de nazisti, cu ofiterul SS Kurt Becher prin diferite lagare si ghetouri. Desigur, in cadrul misiunii pe care o avea de a intocmi listele cu evreii care vor fi eliberati, a explicat Kasztner judecatorilor. Grav a fost interpretat si gestul omenesc al lui Kasztner, care a facut o depozitie in favoarea fostului ofiter SS Kurt Becher, judecat de un tribunal al Aliatilor din Germania de Vest.
Au existat insa acuzatii mai grave. Oare Eichmann nu l-a „cumparat” pe Kasztner in cursul negocierilor? Braham sustine ca Kasztner n-a rezistat momelii lui Eichmann atunci cand acesta i-a propus salvarea unui grup de evrei din Cluj. Graba -„de inteles”, subliniaza Braham – cu care Kasztner a profitat de aceasta ocazie pentru a-si salva familia, prietenii si pe cativa din cei mai „merituosi” membri ai comunitatii evreiesti din Cluj a dus la prabusirea sa dupa razboi. Ea a dat nastere si la o serie de intrebari chinuitoare, care au ramas fara raspuns: A fost oferta lui Eichmann un mijloc de a-l cumpara pe Kasztner, sau de a-i se rasplati „serviciile”? Si-a exprimat astfel Eichmann „recunostinta” pentru evreul care, din inocenta sau deliberat, l-a ajutat sa-si finalizeze campania anti-evreiasca in liniste, evitandu-se o revolta in ghetourile din Budapesta, de tipul celei de la Varsovia? Oare Kasztner chiar nu si-a dat seama care erau intentiile lui Eichmann? Sau, ratand ocazia de a informa masele evreiesti despre realitatile Solutiei finale, deportarile fiind deja in toi, Kasztner a simtit ca e dator sa-i scape macar pe putinii evrei pe care Eichmann era dispus sa-i crute? Intrebari chinuitoare, care nu si-au gasit inca raspunsuri acceptabile.
Tesu SOLOMOVICI
1129909063.jpg
http://www.ziua.ro/display.php?data=2005-10-22&id=187059&kword=Te%26amp%3B%23537%3Bu+solomovici

CTP: DACĂ NOI NE DUCEM ÎN ȘANȚ FAȚĂ DE UE, TRANSILVANIA NU VA FACE ASTA!

Cum se explică noul curaj al Vioricăi Dăncilă. C. T. Popescu: Simte că Dragnea sângerează
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu atrage atenția că Transilvania are o tradiție europeană, iar unirea cu România în 1918 s-a făcut nu pentru că și-ar fi dorit aceasta din conștiință națională, ci pentru că împrejurările – programul „idiot” de deznaționalizare practicat de autoritățile ungare – au împins-o să facă acest pas. Altfel, Transilvania ar fi putut să devină o Elveție a Balcanilor, fără să se unească neapărat cu România. Iar dacă autoritățile de la București împing acum țara în afara Uniunii Europene, există riscul ca Transilvania să meargă pe alt drum, a avertizat CTP la Digi24.

Cristian Tudor Popescu: „Transilvania, înainte de a se uni cu România, era într-un soi de Uniune Europeană. România nu era. România era un stat cu șapte milioane de locuitori, un stat singuratic, în vreme ce Transilavania făcea parte dintr-un imperiu cu 40-50 de milioane de locuitori, un imperiu european, care era un fel de Uniune Europeană, în care se vorbeau 10-12 limbi. Un conglomerat de naționalități, deci un fel de Uniune Europeană. Firește, nu era democratică, nu era organizată cum este UE-ul de astăzi, era un imperiu, nu se pune problema. Dar era o structură europeană, cu administrație, cu educație, cu instituții europene, și Transilvania făcea parte din ea. Noi acum ne gândim sărbătoare, frumos, euforie, ciolan cu fasole și ne gândim că frații transilvăneni au venit așa, de la sine, la România. Nu este adevărat. S-au gândit mult până să vină aici.

Demersurile lor, vreme de decenii, au fost nu în sensul unirii cu România – nici nu s-au gândit la asta -, ci în sensul de a obține un statut egal în interiorul monarhiei austro-ungare, de a nu mai fi discriminați, de a nu mai fi asupriți și deznaționalizați. Hotărârea de a se uni cu România a fost luată „datorită” Ungariei, „datorită” autorităților ungare și a programului sălbatic – pe cât de sălbatic, pe atât de idiot – de deznaționalizare, aplicat nu numai românilor, ci tuturor, slovacilor, croaților, tuturor celor pe care îi stăpâneau.

Altfel, dacă studiezi puțin istoria, constați că Transilvania ar fi putut să devină – dacă ungurii n-ar fi dus acea politică, cruntă și falimentară, împotriva lor – ar fi putut Transilvania să devină o Elveție a Balcanilor. Cu români, unguri, germani, multiculturală, multietnică, multiconfesională, asta ar fi putut să fie Transilvania, fără să se unească neapărat cu România.

De ce am spus asta? Pentru că dacă România merge acum pe calea pe care o împing Dragnea, Tăriceanu, Vâlcov, Ștefănescu, Rădulescu și compania, adică împotriva Uniunii Europene, spre scoaterea de facto a României din Uniunea Europeană, Transilvania nu va urma această cale. N-o va urma. Transilvania a fost obișnuită să fie o țară europeană foarte mult timp, spre deosebire de celelalte două țări române, și nu va accepta așa ceva. Așa că mie nu mi-e așa de teamă de proiectele autonomiste ale UDMR-ului, cât îmi e… deci, nu de ungurii din Ardeal, ci de ce vor zice românii din Ardeal. Așa cum pleacă milioane de români – avem cea mai mare diaspora din Europa -, ar putea la un moment dat să plece cu țară cu tot. Pentru că, dacă noi ne ducem în șanț în raport cu drumul față de Uniunea Europeană sau ne ducem într-o parcare din-asta laterală, cu coji de pepeni, cu semințe pe jos, cu hârtii și PET-uri aruncate, și ne parcăm acolo, Transilvania nu va face asta”.

1973 1999

מ 25 אוקטובר 1973. ועד 11 ספטמבר 1975 למדנו בטכני. בצבא מ 4 אוקטובר 1975 ועד 4 אוקטובר 1978. מאוקטובר 1978 ועד אוקטובר 1979 עבדתי בתעש .לאחר מכן באלסינט עד שסגרו כמה חודשים עם יוסי לוגסי. לאחר מכן היינו בהבטלה ועבדנו בטכסטיל.

לאחר מכן למדנו קורס לחשמלאים מוסמכים החל מ 22 מאי 1979 ועד 30 מרץ 1980, בנווה דוד. אחר כך נסענו לחול ב 14 יולי 1980. אז התחילה אולימפיאדה בברית המועצות. ראינו גם בצרפת אצל הטוניסאים ישיר בטלוויזיה, חזרנו לארץ בתחילת ספטמבר כי אתה לא רצית לפספס את החגים ככה גם אמרת לי בצרפת פעם שניה. מאקטובר 1980 ועד 1984 עבדתי בצד, לאחר מכן עבדתי במפעל עור במגדל העמק ולאחר מכן מ 1985 עד אמצע של 1987 עבדתי בנילית מגדל העמק כשנה וארבע חודשים. ,1985 נסעתי פעם ראשונה לרומניה

לאחר מכן התחלתי לעבוד כחשמלאי במפעל קרמיקה אזור תעשייה ג (אז נהרג השוער של מכבי חיפה אבי רן 11 ביולי 1987 וגם חבר טוב לעבודה שהיה לו אופנוע בא אלי ביום שישי הראה לי את האופנוע החדש שקנה ביום שבת נהרג בתעונה ליד הברכה המחוממת שבועיים אחרי שנפטר אבי רן) כמה חודשים. לאחר מכן התחלתי לעבוד בבית מלון בטבריה עד ספטמבר 1987 אז ניחשתי בטוטו 12 ניחושים פיספסת כפול בית”ר תל אביב נגד שמשון תל אביב ולקחתי 85 אלף דולר. ביולי 1988 נסעתי לטיול ברומניה וקניתי דלתא או דאצ’יה. ב17 אוגוסט 1988 חזרתי לארץ מהטיול ומצאתי ציק מהטוטו 11 ניחושים בערך שני משכורות של אז.

באוקטובר 1988 ועד יוני 1989 למדתי קורס אחזקה מכנית במכללת יזרעל נצרת עילית.
ביולי 1989 נסעתי לרומניה
באוגוסט 1989 עברתי לנתניה ושם אחרי כמה חודשים תפס אותנו המהפכה הרומנית שפרצה 21 דצמבר 1989, ואז כבר עבדתי ב רדינג חברת חשמל בחוזה לשנתיים עם אופציה לקבוע. מ אוגוסט 1990 גרתי באור עקיבה שנתיים ואחר כך בחדרה. מ 1990 עד 1993 עבדתי בחוגלה מפעל נייר וחיטולים בחדרה. בסוף 1993 עברתי לנצרת והתחלתי ב 1994 ללמוד קורס טפסנות תיאוריה ומעשי וקיבלנו כסף עבדנו ממש אמיתי קורס יחיד אז בארץ לאחר מכן ביטלו את הקורס דרך אגב טפסן זה אחלה מיקצוע ומרוויחים הרבה. ב1993 נסעתי לרומניה.

מ 1995 ועד תחילת 1998 עבדתי בפניציה, (1997 נסעתי לרומניה) מפעל לזכוכית עברתי תעונת עבודה, בגלל שמנהל המשמרת ביקש ממני לעלות לאיזה מקום גבוהה מאוד ולבדוק משהו ואז עליתי והחלקתי על מדרגות ברזל שהיו משומנות בשמן מגובה של 7 מטר ושברתי את הרגל לקחו אותי לבית חולים. טבעתי את המפעל דרך עורך דין מחיפה, כי המדרגות או הסולם לא היה בטיחותיים, ובסוף הגעתי להסכם עם המפעל וקיבלתי פיצויים על הפציע ו 9 משכורות רגילות ברציפות במשך כול חודש. וגם הגעתי להסכם פיטורים וקיבלתי פיצויים 300 אחוז. מ 1998 ועד 1999 הייתי מנהל מחלקה בקיטן טקסטיל נצרת עילית חודש
לפני עזיבתי את הארץ ביקש ממני מנהל חשמל במפעל כבלים שגם היה אוהד הפועל חיפה והכרנו מהצבא (שירת בדתק 69) להתחיל לעבוד במשכורת גבוהה, אבל אשתי והילד כבר עברו להונגריה ולי כבר לא היתה אפשרות להתחיל לעבוד בכבלים. ב 14 יולי 1999 עברתי להונגריה. אבל זה נחתם בזה ששבועיים לפני משהו כזה, הפועל חיפה זכתה באליפות המדינה. צחוק הגורל. כן חגגתי גם בתוך המגרש שני דקות לפני הסיום האוהדים פרצו למגרש וגם אני והלכתי לשוער של מכבי תל אביב אוברוב, אבל הלכתי מיד לזיתוני שהבקיע שני גולים, וביקשתי ממנו שיתן לי את הגרביים שלו, ומיליונים היו לידי לא יודע איך יצאתי מזה אבל זיתוני נתן לי את הגרביים ויש לי אותם עד עכשיו פה. לאחר המשחק חגגתי במיגרש ואחר כך בחיפה עד אור הבוקר.

Neagu Djuvara: „ca să spui vezi, a, Transilvania e a noastră, este o exagerare”.

Un documentar de excepție, narat de Marcel Iures, produs realizat de academicieni și români din SUA, despre Regina Maria și rolul ei.
Neagu Djuvara, istoric: Un lucru care nu se spunea cinstit la noi în România e că populația românească din Transilvania nu reprezenta decât 51 la sută, era destul de subțire majoritate, fincă erau mulți unguri, cam un milion șase sute de mii de locuitori de origine maghiară în Transilvania. Deci ca să spui vezi a Transilvania e a noastră este o exagerare.

Dacian Ioan Pene, Nicoleta Pene, Daniel Neagoe, Oana Ioniţă. Teldrum. Video.

Trăiește toată lumea din Tel Drum, dezvăluia RISE în aprilie 2017 – familia Dragnea, cumnații, cumetrii, șoferii lor, fruntași din filiala PSD și oameni-cheie din instituții.

– Dacian Ioan Pene, soțul Nicoletei Pene. A fost director de mecanizare în Tel Drum până în 2014, după care l-au detașat la stat.
Specializat în științele volanului, Dacian Pene a lucrat ca cenzor la o întreprindere județeană de utilaje agricole, furnizor Tel Drum, înainte să se angajeze la elită. “Director mecanizare” înseamnă ca soțul Nicoletei a gestionat logistica pe patru roți a companiei, ceea ce explică listele detaliate cu șoferii angajați de-a lungul timpului, contractele de leasing și flota – găsite printre actele ascunse. Statul la masă cu cei mai bogați teleormăneni l-a consacrat pe Dacian în peisaj și nimeni din companie nu i-a simțit lipsa când a plecat. Partidele de vânătoare cu boșii au continuat. Bifa petrecerile firmei sau weekenduri în familie cu ceilalți directori.

Se mutase doar 3 kilometri mai încolo, șef la RAR Teleorman (Registrul Auto Român). Filiala PSD l-a propulsat în post când s-a rupt USL, înainte de prezidențialele din 2014. Directorul liberal trebuia înlocuit cu unul roșu.

Blond, cu față rotundă și intervenții de om cumsecade, Ionuț Dacian Pene poate fi vizionat în multe dintre filmările de viață și sărbătoare ale greilor Tel Drum. Tot în arhiva electronică a soției i-am găsit și procesul verbal din 2014 pentru desfacerea contractului de muncă cu acordul părților. Tată de familie (cei doi au o fetiță) și băiat bun la toate, Dacian se făcea util în companie, dincolo de mecanica situației. Cu Dacian la RAR, Nicoleta s-a umplut de obligații. Printre documentele ei am găsit colecții întregi de acte auto de la diverse firme din țară.

Spre iarna lui 2016, Dacian a fost transferat din nou, de la RAR la ISCTR (Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier). Șef regional pe șase județe – Argeș, Buzău, Dâmbovița, Giurgiu, Prahova și Teleorman

– Daniel Neagoe, supranumit „Regele Oțelului”, s-a însurat în 2013 cu Oana Ioniță, „Miss Playboy” 2004. in fine, miss Playboy 2004 și Daniel Neagoe sunt personaje principale în universul ermetic de la Tel Drum. Petrecerile sunt liant solid, dovedesc fotografiile și filmele din calculatorul Nicoletei. Veșnic în centrul atenției și adeseori maestru de ceremonii, fie că-i Crăciunul la firmă, nunta unuia, botez sau vacanță cu șeful și soția, directoarea comercială face spectacol.

– Nicoleta Pene, are 38 de ani și o geometrie tunată în care a investit constant. O plimbă zilnic cu un Mercedes CLS de vreo 80 de mii de euro pe străzile perpendiculare ale unui oraș blocat dintotdeauna în 1990, unde ea e una dintre stele. Femeia este, de fapt, contabilul de încredere al grupării Dragnea. Aorta prin care trec toate informațiile financiare. Nicoleta aviza plățile Tel Drum. Toate se filtrau la ea. Era un fel de auditor intern. Acum, ca director comercial, fișa postului salvată în calculatorul de serviciu îi cere „organizarea departamentului Comercial pe criterii de “cost efficiency”, în vederea optimizării activității de aprovizionare, stabilirea unor relații bune cu furnizorii, avizarea comenzilor interne și externe, negocierea și semnarea contractelor de vânzări directe și distribuție, coordonarea întregii activități comerciale a firmei”. Iar Nicoleta Pene face poliția cifrelor.

La grămadă, printre documentele ei, am găsit mii de facturi către pilonii grupării, extrase de cont, rapoarte de audit sau liste cu plăți urgente scrise de mână. Ea supervizează contractele publice luate de Tel Drum & sateliții, etapele de execuție, necesarul utilajelor pentru asfaltări sau deszăpeziri, inventarul flotei auto, a salariaților etc. Nicoleta Pene s-a născut Alexandria. Ceva mai târziu, barza a adus-o și pe sora sa, Florentina Biolan, azi la 30 de ani, ocupată cu modelling.

– Oana Ioniţă, o divă mai cunoscută, însă, miss Playboy 2004, se află în cercul lor imediat de prietene: Oana Ioniță. După aparițiile în revista pentru bărbați, a prezentat vremea în „Libertatea”, pozând hot în funcție de gradele de afară. Succesul fulminant a venit cu rolul din telenovela “Inimă de țigan”. Între timp, Oana Ioniță s-a așezat la casa ei, măritându-se în 2013 cu milionarul Dan Neagoe, poreclit “regele oțelului” și fost coleg de facultate cu Liviu Dragnea.

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum, este împuternicit să semneze în numele și pentru societatea Tel Drum. Este cercetat de DNA.

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum, Neda Florea, Dacian Ioan Pene

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum, Dacian Ioan Pene

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum, Dacian Ioan Pene

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum, Neda Florea

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum și Petre Pitiș

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum

Mircea Vișan director tehnic al Teldrum

Vânătorul Roșu- În numele Sfântului Duh. Video

Vânătorul Roșu – Marian Oprișan: Eu, în numele asociației de vânătoare Turris, în numele meu și al numelui Sfântul nume de botez, ca vânător de mistreț. (hohote) (începe MĂCELUL) Și în numele Tatălui și al Sfântului duh.

Liviu Dragnea prezent. Nicușor Constantinescu, Paul Stănescu, Marian Marcel Ciolacu, Gabriel Vlase, Niculae Bădălău, Claudiu Manda. Avocatul Mihai Pencea. Mircea Vișan (director tehnic), Ioan Dacian Pene (director mecanizare), Neda Florea (fost director adjunct), Petre Rădan (fost magazionier-șef), Marian Fișcuci (primul acționar al firmei)

Cum funcționează sistemul mafiot la Teldrum?

– Mădălin Ioniță, fostul șofer al lui Liviu Dragnea, acum partener Tel Drum, devenit rotiță importantă în circuitele financiare Tel Drum.

– Petre Rădan poreclit Pațeă, fost magazioner-șef la Tel Drum, angajat acum la ferma de vaci a lui Dragnea Junior. Petre Rădan, este rudă cu Bombonica Dragnea, Rădan a fost magazioner-șef al Tel Drum, iar acum lucrează pentru finul lui Liviu Dragnea, la firma Agrotrust.

– Neda Florea fost director-adjunct Tel Drum.

– Petre Pitiș, managerul Tel Drum și principalul acționar oficial.

– Daniel Neagoe, alt coleg al lui Dragnea de facultate, care a vânat de cinci ori la Asociația Turris. Poreclit “regele oțelului”, Neagoe rulează milioane cu Tel Drum, e inculpat în același dosar de crimă organizată, căsătorit cu Oana Ioniță – Miss Playboy 2004 și nășit la cununie de Petre Pitiș.
Originar din Pitești, Daniel Neagoe face parte din cercul intim al liderului PSD. E donator oficial al filialei Teleorman și rulează zeci de milioane de euro cu Tel Drum

– Florența Biolan, mama directoarei comerciale din Tel Drum, în etate de 62 de ani. Mama Nicoletei Pene, intră asociat minoritar (20%) în afacerea profilată scriptic pe reparația drumurilor și comerț cu lemne. Anul trecut, pe 27 aprilie, cumnatul directorului general Tel Drum și mama directoarei comerciale au trecut SRL-ul pe acțiuni la purtător, i-au schimbat numele în Dinamic & Inteligent Team, dar și-au păstrat cotele de proprietate (80%-20%).

De obicei, intră pensia în contul bancar, modestă și greoaie, în ritmul ei lunar. Doar că uneori, cu o cadență aparte, doamna Biolan primește pe card sume cu zerouri mai multe decât în telenovelele turcești, fără să facă ceva special pentru asta. În aceeași săptămână din iunie 2016, pensionara a mers de cinci ori la bancă cu câte o cărămidă de bani lichizi. În total, a depozitat 150.000 de lei, din care luna următoare a virat 120.000 unui mic broker de asigurări (Accentasig) din Râmnicu Sărat. Restul de 30.000 de lei s-a dus de la doamna Florența la fiica Nicoleta, dar depunerile de cash în contul doamnei au continuat în 2016.

În noiembrie și decembrie, mama directoarei comerciale mai virează 50.000 de lei, în două tranșe, către asiguratorul buzoian. În preajma Revelionului, în contul doamnei Biolan au mai intrat pensia de cca 700 lei și o donație de la Dan Barcaru, cumnatul managerului Tel Drum, de 93.890 lei. Firma de asigurări în care pompează sute de mii mama Nicoletei Pene aparține lui Mugurel Gheorghiaș, 54 ani, prieten vechi cu Liviu Dragnea și tată al consulului nostru general de la Torino.

Mihai Pencea avocatul asociației Teldrum.

Costel Comana, Liviu Dragnea, Mugorel Gheorghiaș. Triunghiul.

Carlos Wagner Barbarosa Guimaraes, Procuror Federal Brazilian: „Acest caz a ajuns în atenția noastră pentru că erau indicii de activitate criminală desfășurată de un grup de români condus de trei persoane: Costel Comana, Mugorel Gheorghiaș, Liviu Dragnea.”
Paulo Alberto antrenor kitesurfing a lui Costel Comana nu crede că s-ar fi sinucis. Treaba asta cu sinuciderea e greu de crezut.

Avocat Mihai Sebastian Pencea Teldrum

Avocatul Mihail Sebastian Pencea, 40 de ani, din Alexandria – cel care l-a însoțit ultima dată pe Petre Pitiș la DNA, colaborator vechi al firmei Teldrum. Mihai Pencea a semnat condica în cele patru registre ale Asociației de Vânătoare și Pescuit Sportiv (AVPS) Turris Turnu Măgurele, fondată de Liviu Dragnea la sfârșitul anilor ‘90, apoi predată în 2004 lui Petre Pitiș, directorul Tel Drum.

Contractul de împrumut 03 07 2017 dintre Karina și Teodora Pitiș a fost redactat de avocatul Mihail Sebastian. Teodora, în calitate de împrumutator. Karina in calitate de împrumutat. Suma 5.310.500 RON. Plătitor Petre Pitiș. În total, 5,3 milioane de lei urmau să plece din contul Teodorei în cel al Karinei de la Banca Lloyds din Londra. Plata urma să fie făcută în maximum trei zile, altfel contractul de împrumut era automat desființat.

Prima ”băiețeală” consemnată în registrele Turris din Turnu Măgurele s-a desfășurat pe 2 ianuarie 2009. Liviu Dragnea a făcut atunci brigadă cu cumătrul Rădan de la Tel Drum și cu șoferul Ioniță. Responsabil cu procesul verbal și instruirea participanților, deci organizatorul partidei, a fost nimeni altul decât Petre Pitiș, directorul Tel Drum.

Pe 4 ianuarie 2009, Pitiș reunește grupul de vânători.

Pe 2 februarie 2009, Petre Pitiș completează iar procese verbale.

Distracția de elită a grupării “Dragnea” a fost sintetizată pe aproximativ 400 de pagini oficiale, intrate în posesia RISE Project, cu autorizații colective de vânătoare și procese-verbale pentru fiecare partidă, ștampilate de organizatori și semnate de sute de participanți.

Organizatorii locali ai partidelor de vânătoare sunt oamenii de încredere, rudele, angajații sau foștii colegi ai lui Liviu Dragnea. Toți au legătură cu Tel Drum, fie că-s acționari, directori sau contractori ai corporației. Ei reprezintă liantul dintre invitații influenți, unii ordonatori de bugete publice, și nomenclatura județeană.

Registrele arată că Mădălin Ioniță – fostul șofer al lui Dragnea, devenit rotiță importantă în circuitele financiare Tel Drum – a organizat evenimentul.

Așa a ajuns Mădălin Ioniță, fostul șofer al lui Liviu Dragnea, acum partener Tel Drum, să strângă laolaltă cinci miniștri, patru președinți de CJ, vreo trei primari și tot atâția parlamentari într-o partidă epică din ianuarie 2013. Plus căpeteniile județene din Poliție și Romsilva.

RISE Project publică imagini de la un măcel vânătoresc la care au participat Dragnea și mai mulți baroni PSD.

„Ghici cine a participat la macel?”, este anuntul unei noi dezvaluiri RISE Project in cazul celebrelor TelromanLeaks. Publicatia a postat pe Facebook mai multe inregistrari de la o partida de vanatoare organizata in Teleorman.

Potrivit inregistrarilor, la acest eveniment au participat mai multi lideri PSD dar si actionari si directori din cadrul Tel Drum. RISE Project anunta ca urmeaza episodul II din TeleormanLeaks, intitulat „Vanatorul Rosu”.

In imaginile postate se pot vedea mai multi mistreti impuscati, modul in care sunt organizati gonacii dar si un ritual vanatoresc, la care participa presedintele CJ Vrancea, Marian Oprisan.

„Sepcile jos la fotografie, nu?”, intreaba unul dintre vanatori. „Sepcile jos, dati-va sepcile jos!”, este indemnul unuia dintre lideri.

Cine sunt politicienii care apar in inregistrare

Liviu Dragnea, liderul PSD și șeful Camerei Deputaților
Paul Stănescu, vicepremier, ministru al Dezvoltării
Adrian Țuțuianu, senator neafiliat, fost președinte al Consiliului Județean Dâmbovița
Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean Vrancea, lider PSD Vrancea
Dumitru Buzatu, presedinte PSD Vaslui
Dan Nica, europarlamentar PSD
Ioan Mang, președinte PSD Bihor
Alexandru Frătean, PSD Mureș, fost secretar de stat la Ministerul Economiei, demisionar la două luni de la numire
Aurel Soporan, senator PSD de Mureș
Vasile Gliga, patron Gliga Group, lider PSD Mureș
Costel Comana, milionarul mort (sinucis) în avionul Costa Rica – Brazilia
Petre Pitiș, director Tel Drum
Mircea Vișan, director tehnic Tel Drum
Dacian Pene, fost director mecanizare Tel Drum
Nicușor Constantinescu, fost președinte al Consiliului Județean , condamnat la 8 ani de inchisoare cu executare într-un dosar cu un prejudiciu estimat la peste 8 milioane de euro
Constantin Niță, fost ministru al Energiei, condamnat la 4 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, fiind acuzat de DNA că ar fi primit bani de la omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu

Nicoleta Pene

Oana Ioniță, Florentina Biolan

DIRECTORII TELDRUM – 35.000 DE EURO ÎNTR-UN SINGUR WEEKEND DE SHOPPING LA VIENA (25-27 noiembrie 2010)

Armani, Zippo și Boss. Magazine: Paul & Shark Salamander și Denkstein, John Springer’s Erben. Colecția Habsburg

Directorii din Tel Drum și prietenii lor, într-o escapadă în Brazilia. Grupul vesel este format din Liviu Dragnea (pe atunci președintele CJ Teleorman), Petre Pitiș, Mugurel Gheorghiaș, Mădălin Ioniță și Petre Rădan.

De rezervări, facturi sau bilete avea grijă, în general, directoarea comercială a Tel Drum, Nicoleta Pene. De aceea, printre documentele înghesuite grăbit în valiză, am găsit tot felul de hârtii din excursiile șefilor.

Cum ar fi chitanțe din iulie 2016, când cuplurile Pitiș și Pene au petrecut împreună un weekend la hotel Vega în Mamaia. I-a însoțit Mircea Vișan, directorul tehnic Tel Drum, trimis în judecată alături de Pitiș și Neda Florea în schema WFA.

Sau bonuri de cumpărături adunate în plic. Scor total: 35.000 de euro într-un singur weekend de shopping la Viena (25-27 noiembrie 2010).

Directorul Tel Drum a decartat atunci 716 euro pe oră.

3.000 de euro au rămas într-un magazin Paul & Shark pentru haine de iarnă. Încă pe-atât, la Salamander și Denkstein. Marfa a intrat în două valize Samsonite noi, de 800 de euro, pe lângă câteva parfumuri Armani, Zippo și Boss.

25.000 de euro au costat, însă, hainele și accesoriile de vânătoare.

La John Springer’s Erben, magazin din 1830, fost furnizor al casei imperiale austro-ungare, au căzut la datorie peste 15.000 de euro. Printre altele, Pitiș a cumpărat acolo o vestă de vânătoare căptușită cu blană de hamster, colecția Habsburg, de 1.400 de euro. La fel a costat și o jachetă capitonată, aceeași colecție. 10.000 de euro a mai înghițit Kettner, cel mai vechi producător austriac de arme, azi și de haine.

CORUPȚIE ŞI JAF: DAN BARCARU, FRATELE DANEI PITIȘ, A DEVENIT PATRONUL UNUI NOU TELDRUM.

Contracte generoase de la Dragnea şi Mohanu!
Sursa: turnucustiri.ro
Mafia politico-economică din jurul lui L.Dragnea e uriasa, cu încrengături şi oameni de care ştie foarte puţină lume.

Ceea ce se cunoaşte şi s-a scris în presă e doar o mica parte din imperiul din jurul jupânului. Teldrum, Proinvest şi ce a fost scos la suprafaţă până acum, au devenit ceva banal în Teleorman, dar ceea ce vă vom prezenta, pe parcursul mai multor zile, e de-a dreptul senzaţional şi explică jaful din judeţul nostru. Pe lângă Fiscuci, Pitiş şi alţi oameni de paie cunoscuţi, mai sunt alţii de care încă nu se ştie prea multe, însă fac parte din caracatiţa lui Dragnea. Dan Barcaru (fratele Danei Pitiş, sotia lui P.Pitis, directorul Teldrum, si „prietena” destul de apropiata a lui L.Dragnea, in trecut, desigur!) Dan Neagoe şi Mocanu Ion-Daniel, sunt cei despre care vă dezvăluim legăturile strânse cu Dragnea.

Dan Neagoe este din Piteşti, acolo unde Stefan Dragnea are o vilă şi, în garajul vilei, un Ferrari F430( luat din Germania). Daniel Mocanu este născut în comuna Teiu, judeţul Arges. Petre Pitiş este naşul lui D.Neagoe, la a doua căsătorie a acestuia. Neagoe şi Pitiş au fost acţionarii firmei Urban Proiect Holding( un fel de Modul Proiect teleormănean, o firma de proiectare) din Piteşti. În 10.02.2010 cei doi i-au cedat firma lui Dan Barcaru 95% şi Mocanu Daniel 5%( numit administrator). Tot în 10.02.2010, Dan Neagoe şi Mocanu Daniel, acţionari ai firmei Interfrigo Logistics( din Pitesti), îl cooptează în această societate şi pe Dan Barcaru. Dan Neagoe îi cedează 95% din acţiuni lui Dan Barcaru. Interfrigo îi are acum ca acţionari pe Barcaru, cu 95%, şi Mocanu Daniel, cu 5%. Mocanu Daniel este numit administrator şi la această firmă.

În data de 29.03. 2011, firma Interfrigo cumpără de la Liviu Dragnea un spaţiu comercial în Turnu-Măgurele, situat pe strada Horia, Cloşca şi Crişan. Preţul oferit pentru 76,30mp, 620.000 de lei, e foarte mare, urias chiar, insa Dragnea avea nevoie să albească o parte din banii personali. La nici două luni, 18.05.2011, Interfrigo îşi deschide un punct de lucru în Turnu-Măgurele. Firma Interfrigo Logistics este un Teldrum 2 sau în devenire. După cum veţi vedea, această firmă va câştiga milioane de euro din contracte oferite de Dragnea şi Mohanu. Cooptarea lui Dan Barcaru, fratele Danei Pitiş, în caracatiţa condusă de Dragnea, şi oferirea de contracte fabuloase firmelor acestuia, ne dovedeşte unde a ajuns coruptia si jaful în acest sarac judeţ.

NICOLETA PENE – OANA IONIŢĂ. TELDRUM. FOTOGRAFII NEMAIVĂZUTE

Nicoleta Pene este, de fapt, contabilul de încredere al grupării Dragnea. Aorta prin care trec toate informațiile financiare. Ce avea în computerul de la birou se regăsește pe hardul negru intrat în posesia RISE Project.
Inițial, la Control Financiar Preventiv, Nicoleta aviza plățile Tel Drum. Toate se filtrau la ea. Era un fel de auditor intern. Acum, ca director comercial, fișa postului salvată în calculatorul de serviciu îi cere „organizarea departamentului Comercial pe criterii de “cost efficiency”, în vederea optimizării activității de aprovizionare, stabilirea unor relații bune cu furnizorii, avizarea comenzilor interne și externe, negocierea și semnarea contractelor de vânzări directe și distribuție, coordonarea întregii activități comerciale a firmei”.

Pe monitorul ei se intersectează contabilitatea tuturor firmelor din grupare. Ca ochiul lui Sauron, urmărește în zeci de excel-uri și tabele intrările și ieșirile de bani nu doar din Tel Drum, dar și din afacerile fiului sau finului lui Liviu Dragnea (Zooveg, InterFrigo, Romcip – Ferma Salcia, Agrotrust). Calculate în ansamblu, Nicoleta le numește “situații intra-grup”.

Așa arată contabilitatea primară a bestiei.

Tel Drum și firmele agreate, toate interconectate, au creat un mediu paralel de afaceri în sud-estul țării. Banii vin de la stat și rulează în industriile locale generate de activitățile Tel Drum: asfaltări, imobiliare, agricultură, zootehnie, vânătoare, media și alimentație publică.

Fiecare are acces la o felie. Firmele lor își livrează reciproc servicii sau materie primă, lucrează în tandem sau sub antrepriză, se împrumută între ele, girează una pentru alta, iar unele au logistică și sedii comune. Sunt dependenți unii de alții, într-un cartel care sufocă tot.

Iar Nicoleta Pene face poliția cifrelor.

La grămadă, printre documentele ei, am găsit mii de facturi către pilonii grupării, extrase de cont, rapoarte de audit sau liste cu plăți urgente scrise de mână. Ea supervizează contractele publice luate de Tel Drum & sateliții, etapele de execuție, necesarul utilajelor pentru asfaltări sau deszăpeziri, inventarul flotei auto, a salariaților etc.

E mai sexy decât pare.

CARTELUL DE PLASTIC
Am scotocit prin poze.

Un răvaș tatuat pe umărul stâng. Parțial îmbrăcată. Rochia servește drept cortină pentru tanga. Doamna directoare comercială comite un selfie. Oglinda dă simetria. Întredeschise senzual în plan detaliu, seria nesfârșită de buze roșu-aprins, cu elemente frontale și dorsale din fizicul Nicoletei Pene, încing megabiții în cascadă.

Pe vesela atmosferă o schimbă brusc directorul general. Stil minimalist, frust. Autoportret în baie. La bustul gol, cu trabucul în gură. Rânjind.

Mai rar, printre pozele personale ale Nicoletei Pene apar și selfie-uri ale lui Petre Pitiș. Își trimiteau zeci de imagini pe care corespondența lor le-a stocat în telefonul femeii și de aici în backup-ul din calculator.

Un selfie cu Petre la volan. Metadatele indică 3 august 2015, ora 19:28. Urmează Nicoleta, din biroul său de la Tel Drum. Ședința foto durează vreo 10 minute. A doua zi dimineață, povestea se repetă. La serviciu, Nicoleta dezmorțește atmosfera cu câteva poziții, iar Petre răspunde tot de la volan.

Cei doi șefi Tel Drum sunt și prieteni de familie, petrec vacanțe domestice în țări exotice, iar relația este atât de cimentată încât Nicoleta le indexează soților Pitiș tot felul de intimități. Rezervă inclusiv bilete de avion pentru Brazilia. Păstrează bonuri din Viena, de la cumpărături de lux, și “pozele lui șeful” din Cuba.

La începutul lunii iulie 2015, doamnele din familia Pitiș s-au reunit la Londra, ca s-o susțină pe mezină la ceremonia de absolvire a unor studii la Universitatea Westminster. Un prilej perfect pentru Karina să le arate orașul mamei, bunicii și surorii sale. Impresionate de expoziția de pictură de la Wallace Collection, au au pozat zeci de tablouri, apoi au mâncat la un restaurant asiatic găzduit de un zgârie-nori și au făcut selfie cu Palatul Westminster și cu London Eye.

În cele din urmă, mama Danei și-a luat rămas bun, iar restul fetelor au plecat mai departe, cu Petre, într-o vacanță cubaneză. Ajunși la Havana, în Plaza de la Revolution, au surprins în 24 de poziții celebrele frize cu Che Guevara și Camilo Cienfuegos. Cu ținuta adaptată la specificul local, familia Pitiș a trecut în revistă frumusețile capitalei și s-a îndreptat apoi către o pasiune mai veche a lui Petre: fermele de tutun unde se realizează celebrele trabucuri cubaneze. Turul turistic a mai inclus orașele Cienfuegos și Majagua, dar și puțină baie de soare, la plajă.

Nicoleta Pene s-a născut Alexandria. Ceva mai târziu, barza a adus-o și pe sora sa, Florentina Biolan, azi la 30 de ani, ocupată cu modellingul și cu o intrigă amoroasă în Mexic.

Sora Florentina e o veterană a chirurgiei plastice. Mai mulți doctori, în diferite epoci, și-au suflecat mânecile și s-au pus pe șlefuit materialul clientei. O daltă temeinică a făcut minuni la nas în septembrie 2016. Niște pompe în sâni, altele-n buze, sprâncene tatuate și rezultatul s-a răspândit victorios pe internet. Diferența o fac doar vechile fotografii din arhiva Nicoletei, cu Florentina în casa părintească, înainte să plece spre cluburile din Ibiza și cazinourile din Monte Carlo.

Nicoleta nu s-a lăsat nici ea. Odată, și-a aprovizionat decolteul la o clinică de fițe din București și a imortalizat momentul legată la perfuzii, în bustieră medicală, zâmbind cald la obiectiv cu un teșcălău grațios de 15.000 de lei pe abdomen. Prețul corect. Plus botox. La buze a fost simplu: s-au dublat.

Culmea, nici doamna Florența Biolan, mama directoarei comerciale din Tel Drum, în etate de 62 de ani, n-a scăpat fără ca niște plasticieni să-i umfle buzele cu acid hialuronic. În operațiune a fost implicată și sora Nicoletei, Florentina, recent întoarsă de pe pârtiile de schi din Kitzbuhel, Austria.

Nicoleta Pene, Florentina Biolan și Oana Ioniță sunt legate de o prietenie veche. Cele trei își păstrează amintirile în fotografii, fie că sunt din cluburi sau de la petrecerile Tel Drum.

După aparițiile în revista pentru bărbați, a prezentat vremea în „Libertatea”, pozând hot în funcție de gradele de afară. Succesul fulminant a venit cu rolul din telenovela “Inimă de țigan”. Între timp, Oana Ioniță s-a așezat la casa ei, măritându-se în 2013 cu milionarul Dan Neagoe, poreclit “regele oțelului” și fost coleg de facultate cu Liviu Dragnea.

Petre Pitiș, directorul general Tel Drum, le-a fost naș de cununie.

Originar din Pitești, Daniel Neagoe face parte din cercul intim al liderului PSD. E donator oficial al filialei Teleorman și rulează zeci de milioane de euro cu Tel Drum, context în care a fost și el inculpat la DNA în dosarul de crimă organizată. Pe Neagoe și Dragnea îi leagă și scheme personale: primul a cumpărat în 2011, de la președintele Consiliului Județean Teleorman, un spațiu comercial supraevaluat de 15 ori.

Daniel Neagoe, supranumit „Regele Oțelului”, s-a însurat în 2013 cu Oana Ioniță, „Miss Playboy” 2004.

În fine, miss Playboy 2004 și Daniel Neagoe sunt personaje principale în universul ermetic de la Tel Drum. Petrecerile sunt liant solid, dovedesc fotografiile și filmele din calculatorul Nicoletei. Veșnic în centrul atenției și adeseori maestru de ceremonii, fie că-i Crăciunul la firmă, nunta unuia, botez sau vacanță cu șeful și soția, directoarea comercială face spectacol.

Nunțile și botezurile sunt o rutină între colegii de serviciu. Obișnuiții casei: Nicoleta și Dacian Pene, Petre și Dana Pitiș, avocatul Mihai Pencea și soția lui, avocatul Bengescu, Neda Florea și soția, Mircea Vișan, Daniel Neagoe și Oana Ioniță, familia Biolan et comp. Pe 30 ianuarie 2016, soții Pene au nășit-o pe fetița avocatului Tel Drum, Alin Bengescu. Pe 24 aprilie 2016, Florea Neda a fost personajul principal. Și-a petrecut seara de Florii într-o atmosferă relaxată, alături de soție, de Mircea Vișan, de familia Pene și soții Pencea. Au servit o prăjitură, un pahar cu vin și au mai aruncat câte un ochi la meciul Pandurii Târgu-Jiu – Dinamo. Venea o săptămână complicată, în care Petre Pitiș a reclamat un atac cibernetic la bazele de date ale societății.

FAMILIA PITIȘ; PETRE ȘI SOȚIA SA DANA. ȘI CELE DOUĂ FIICE; KARINA ȘI TEODORA LA DRUMUL DE UN MILION DE LIRE STERLINE. TELDRUM.

„Tel Drum, 100% afaceri cu CJ Teleorman

– Tel Drum a raportat catre Fisc o cifra de afaceri de 142 de milioane de lei pentru 2006 si 2007, care se pliaza in proportie de aproape 100% pe cele 25 de contracte de 140 de milioane de lei castigate de la CJ Teleorman. Practic, toata cifra de afaceri a companiei este data de contractele cu Consiliul Judetean al carui presedinte a fost noul ministru de Interne, Liviu Dragnea.” incomemagazine.ro

„Primăria Zâmbreasca a plătit aproape 400.000 de lei către Tel Drum pentru lucrări nefectuate”

– Nereguli în care apare numele Tel Drum au fost depistate şi la Consiliul Judeţean Teleorman. ”În exerciţiul bugetar al anului 2013, pentru lucrările de deszăpezire efectuate în baza Contractului subsecvent nr. 124/22.10.2012, încheiat între Consiliul Judeţean Teleorman şi S.C. TEL DRUM S.A. Alexandria au fost efectuate plăţi nelegale, în sumă de 468.268 lei, de la cap.84.02

„Transporturi“, reprezentând cheltuieli cu amortismentul incluse în mod nejustificat în tarifele de aşteptare şi respectiv tarifele de acţionare ale utilajelor de deszăpezire. Fapta reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art.14, alin.3 şi art.54, alin. (5) şi (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare” , se arată în raportul Curţii de Conturi.” Adevărul ro.

– Donația și împrumutul, metode relativ facile de a transfera bani, sunt practici recurente la oamenii Tel Drum.

Anul trecut, Karina Pitiș, mezina de 25 de ani a managerului, avea nevoie de aproape 1 milion de lire sterline. Lucrează în Londra, una dintre cele mai scumpe metropole din lume, la un birou de arhitectură.

Un draft de contract de împrumut din calculatorul directoarei Pene, datat pe 3 iulie 2017, denotă că banii ar proveni de la sora mai mare, Teodora Pitiș, 27 de ani. Actul a fost redactat de avocatul Mihail Sebastian Pencea, 40 de ani, din Alexandria – cel care l-a însoțit ultima dată pe Petre Pitiș la DNA, colaborator vechi al firmei și familiarizat cu anturajul în fotografiile Nicoletei Pene.

În total, 5,3 milioane de lei urmau să plece din contul Teodorei în cel al Karinei de la Banca Lloyds din Londra. Plata urma să fie făcută în maximum trei zile, altfel contractul de împrumut era automat desființat.

O sumă comparabilă, 5,2 milioane de lei, fusese transferată cu un an în urmă, în iulie 2016, de către Petre Pitiș către fiica cea mare, Teodora. A menționat “plată personală”.

Recent, fiica mai mare a executivului Tel Drum, Teodora, și-a încercat talentul antreprenorial în București, cu o cafenea deschisă lângă parcul Grădina Icoanei, dar n-a mers.

Tatăl său a cooptat-o pe 19 aprilie 2016 în compania cu pricina (X-Logistix Band Eurotrans), unde a primit inițial o cincime din afacere, dar în același an au făcut rocada și fata a devenit administrator și majoritară (96%) în SRL.

“Nico, verifici tu te rog dacă au trecut și plățile astea?”, îi scria Teodora Pitiș Nicoletei Pene în toamna lui 2016. Directoarea comercială a Tel Drum se ocupa și de acest vehicul, având la ea inclusiv cardul bancar emis de companie pe numele lui Petre Pitiș.

Conversația celor două pe WhatsApp era legată de firma respectivă care avea de achitat două facturi către o societate de asigurări și o agenție de publicitate. Ambele fuseseră emise în septembrie 2016, la trei luni după ce Teodora preluase controlul afacerii de la tata. În scurt timp, SRL-ul pe care funcționa cafeneaua și care apucase să piardă un proces cu un furnizor din Mureș își schimbă numele și intră brusc în adormire.

Costel Comana – Atentat politic sau răzbunare mafiotă?

Felicia Purcăreanu și Costel Comana. Foto: OK.ru

Afacerile din Brazilia de pe urma cărora a beneficiat președintele PSD, Liviu Dragnea, au intrat în vizorul procurorilor din țara sud-americană. Aceștia suspectează o posibilă spălare de bani dar și alte infracțiuni în cazul investițiilor făcute pe numele prietenilor politicianului, dezvăluie RISE Project.

RISE Project, împreună cu reporteri ai postului de televiziune Record TV, a doua cea mai mare rețea de televiziune din Brazilia, au documentat intrările și ieșirile lui Liviu Dragnea și ale apropiaților săi în țara de peste Atlantic. Am obținut indicativele zborurilor care i-au adus în Fortaleza, oraș din nord-estul Braziliei unde și-au desfășurat afacerile, numerele pașapoartelor folosite precum și datele și orele exacte când aceștia au trecut prin punctele de frontieră. Aceste informații aruncă o nouă lumină asupra activităților ascunse desfășurate de Dragnea și prietenii săi atât în Brazilia cât și în România.

Bem-Vindo ao Brasil

Zborul TP165, al companiei aeriene portugheze TAP, a aterizat pe aeroportul din Fortaleza, în seara zilei de 16 februarie 2009, în plină vară braziliană. La bord se aflau trei personaje care aveau să joace, în anii următori, roluri importante pe scena politică și economică din România: Liviu Dragnea, Costel Comana și Mugurel Gheorghiaș. Dragnea, șeful PSD, avea să fie condamnat pentru fraudă la referendum, dar și să devină unul dintre cei mai puternici politicieni din România. Comana urma să fie acuzat de către DNA de păgubirea bugetului public cu mari sume de bani și să sfârșească spânzurat în toaleta unui avion, iar Gheorghiaș avea de administrat, cel puțin pe hârtie, Tel Drum, firmă de pe urma căreia a beneficiat familia Dragnea și care a jonglat cu sute de milioane de euro, bani publici.

Politicianul a trecut primul prin filtrul de frontieră de pe aeroport la orele 19:30, în timp ce celorlalți doi le-au fost ștampilate pașapoartele o jumătate de oră mai târziu. Dragnea era la acea dată președintele Consiliului Județean Teleorman, avea dreptul la pașaport diplomatic iar acest voiaj a fost unul dintre primele în lunga serie de călătorii pe care le va face spre Fortaleza până în 2016.

Ani cu noroc

2009 a fost un număr cu noroc pentru Liviu Dragnea. Acesta a devenit secretarul general al PSD, iar, în același an, la câteva luni după întoarcerea din Brazilia, Costel Comana, i-a completat în buzunar primul milion de euro, cumpărând de la politician mai multe terenuri pe care acesta le achiziționase la un preț mult mai mic. Tranzacțiile imobiliare dintre Comana și Dragnea au fost deja documentate de RISE. Tot în 2009, Tel Drum SA, companie românească cu acționari ascunși, se afla pe val, obținând contract după contract din bani publici. Mugurel Gheorghiaș, fost coleg de facultate și trupă rock cu Liviu Dragnea, era unul dintre administratorii la vedere ai companiei de banii căreia a beneficiat din plin familia Dragnea. Și Costel Comana, prin firma sa de transport feroviar, Regiotrans, se scălda în bani publici. Regiotrans primise nu mai puțin de 13,5 milioane de euro subvenții de la stat, după ce, în anul anterior, 2008, recepționase alte 12,7 milioane de euro, tot cu titlu de subvenție.

Dar să ne întoarcem la începutul anului 2009, în Brazilia. Vizita începută în formula completă Dragnea – Comana – Gheorghiaș la Fortaleza pe 16 februarie 2009 s-a încheiat pentru Comana pe 24 februarie când acesta s-a urcat pe cursa TP 168 cu destinație Lisabona, în timp ce Gheorghiaș și Dragnea au plecat împreună, cu aceeași cursă, însă o săptămână mai târziu, pe 3 martie.

Comana l-a însoțit pe Dragnea și un an mai târziu în următoarea incursiune în Fortaleza, pe 6 ianuarie 2010. Cei doi au ajuns cu o zi mai târziu decât Gheorghiaș care deja pășise pe sol brazilian în seara zilei de 5 ianuarie. Sosirile la o zi sau câteva zile distanță aveau să devină o regulă pentru Dragnea și Gheorghiaș care nu au mai intrat împreună niciodată, după 2010. Au urmat aceeași regulă și pentru plecări cu două excepții, în 2011 și 2015, când, deși au ajuns separat, s-au îmbarcat împreună în zborul de plecare.

Și 2010 a fost un an prosper pentru cei trei, fiind și punctul zero al afacerilor începute în Brazilia pe numele lui Mugurel Gheorghiaș. Acesta a înființat firma M&J Investimentos Turisticos, companie înregistrată oficial în registrul brazilian al companiilor în ianuarie 2010, la câteva zile după ce Dragnea, Gheorghiaș și Comana au ieșit din Brazilia. Gheorghiaș a folosit această companie pentru a achiziționa cinci luni mai târziu “Casa Grande” – o vilă de lux, cu piscină, situată la malul mării, în stațiunea Cumbuco. Aici, între cocotieri, aveau Dragnea, Comana și prietenii să-și facă vacanțele în anii următori, jucând și tenis, sportul preferat al președintelui PSD, după ce i-au adăugat proprietății un teren pentru practicarea sportului alb. În total, Gheorghiaș a intrat în Brazilia prin Fortaleza de 13 ori, Dragnea de 16 ori iar Comana de 11 ori.

Cu toate acestea, Liviu Dragnea a susținut în mai multe rânduri că nu știe ce afaceri derulează fostul său coleg de facultate. La rândul său, Mugurel Gheorghiaș a declarat ziarului Adevărul în 2011 că nu a ținut legătura cu Liviu Dragnea: “Da, am fost colegi la Facultatea de Transporturi, am cântat cu el într-o trupă. Ce-i rău în asta? Nu aveam prea multe opţiuni pentru a ne distra. Nu pot spune că am ţinut legătura cu el. Acum îl ştiu aşa, na, cum îl ştiu şi pe preşedintele Băsescu, de la televizor”. În realitate, doar în 2011, Gheorghiaș a fost de trei ori în Brazilia unde s-a intersectat cu Dragnea iar o dată, pe 1 februarie 2011, a primit ștampila de ieșire din țară pe pașaport la doar două minute după ce și documentul lui Dragnea a fost ștampilat. Cei doi s-au urcat în același avion.

Cu secretara în Brazilia

Comana, Dragnea și Gheorghiaș au fost însoțiți și de alți compatrioți în periplurile sud-americane. De pildă, pe 13 decembrie 2013, Mugurel Gheorghiaș a intrat în Brazilia alături de secretara lui Dragnea, Irina Alexandra Tănase. Liviu Dragnea a ajuns și el la o zi după cei doi. Irina Tănase devenise secretara politicianului cu două luni și jumătate mai înainte, pe 1 octombrie 2013. Dragnea era la acea dată ministru la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) și vicepremier în guvernul Ponta. Conform declarațiilor de avere depuse la MDRAP, Irina Tănase a lucrat din 2012 până în 2013 la firma Asesoft International SA, companie controlată de fugarul Sebastian Ghiță, pe atunci parlamentar PSD.

După ce presa de scandal a scris în 2016 că aceasta este amanta lui Liviu Dragnea, contul de Facebook al Irinei Tănase a dispărut. A lăsat totuși câteva urme în mediul virtual, între care un cont de Pinterest care arată că e preocupată de idei de nuntă, dragoste, gătit, mobilat, exerciții fizice, regine și Donald Trump. Ea mai are și un cont de youtube unde a făcut două playlist-uri: unul pentru Paștele din 2016 și altul pentru revelionul 2015-2016, pe care l-a petrecut în Brazilia alături de președintele PSD.

Cuplul Irina Tănase-Dragnea a descins împreună la Fortaleza de cinci ori. Într-un caz, au făcut joncțiunea la plecare și cu Mugurel Gheorghiaș. Cei trei au părăsit împreună Brazilia pe 8 ianuarie 2015, după ce ce au făcut revelionul acolo. Anterior, Irina Tănase și Dragnea sosiseră împreună în Fortaleza pe 24 decembrie 2014 în timp ce Gheorghiaș a venit după Crăciun, pe 27 decembrie. În total, Irina Tănase a vizitat Fortaleza de șase ori între 2013 și 2016, fiind de cinci ori în compania lui Dragnea și o dată în cea a lui Gheorghiaș.

Ultimul check-in

La șase săptămâni după ce trio-ului Dragnea-Irina Tănase-Gheorghiaș a ieșit din Brazilia, mai precis pe 24 februarie 2015, Costel Comana și-a făcut ultimul check-in. Afaceristul român, care la acea dată fusese deja luat în colimator de DNA, a decolat din Fortaleza la orele 23:18 cu o cursă a companiei columbiene Avianca. A doua zi a fost găsit spânzurat în toaleta avionului care trebuia să-l ducă în Costa Rica. Conform presei din această țară, Comana a fost acompaniat în zborul fatidic de prietena sa, Felicia Purcăreanu. Aceasta este din Chișinău însă s-a stabilit la Brașov și deține pașaport românesc. Ea a intrat, începând cu 2011, de zece ori în Brazilia, de patru ori împreună cu Costel Comana. Ea a petrecut săptămâni în șir cu acesta la Cumbuco în Casa Grande, același loc unde și-a petrecut și Dragnea vacanțele dar și într-un apartament de lux situat pe malul mării.

În octombrie 2014, Purcăreanu a postat pe ok.ru mai multe fotografii din Rio de Janeiro și din excursiile făcute în Cuba și Columbia în octombrie-noiembrie 2014 alături de Costel Comana. A mai urcat pe aceeași rețea de socializare și câteva imagini cu milionarul brașovean la petreceri în Republica Moldova. Ea a preluat, în 2014, o carmangerie din Brașov de la fratele lui Costel Comana. Anterior, între 2004 și 2012, a fost acționară la un magazin dintr-un complex comercial în același oraș, o afacere începută cu un cetățean din Republica Moldova.

Bătaia pe bani

În perioada de dinaintea morții lui Comana, Felicia Purcăreanu s-a perindat în multe rânduri prin Brazilia, iar după decesul acestuia a mai intrat de două ori, în 2015 și în 2016. Vizita din 2015 a avut drept scop vânzarea unui apartament de lux cumpărat de Comana pe numele firmei ROBRA Construcao Ltda pe care acesta o înființase în 2014. Brașoveanul îl cooptase în firmă pe un taximetrist local pe nume Cauby Cursino Campos Junior care, de altfel, era acționar minoritar și în firma înființată de Mugurel Gheorghiaș în Brazilia, în 2010.

Campos Junior și afacerile sale cu grupul de români sunt acum investigate de procurorii brazilieni pentru spălare de bani și fals în acte. Practic, brazilianul a preluat firma ROBRA de la Comana printr-un act pe care figurează data de 1 ianuarie 2015, dar care a fost înregistrat la registrul companiilor la opt zile după moartea românului. Tot Campos Junior a împuternicit-o ulterior pe Felicia Purcăreanu să vândă apartamentul de lux pe care îl achiziționase Comana. Felicia Purcăreanu nu a răspuns solicitărilor RISE Project pentru a clarifica implicarea sa în afacerile din Brazilia. Campos Junior a declarat pentru postul de televiziune Record TV că doar și-a împrumutat numele în firmele românilor și că nu știa ce fac aceștia peste ocean. El a adăugat că vila supranumită de localnici “Casa Grande” a fost folosită exclusiv de grupul de români: “Este casa lor de vacanță”. Cu toate acestea, Campos Junior a devenit foarte bogat după ce i-a întâlnit pe Dragnea și prietenii săi.

Sunt opt ani de la momentul când Liviu Dragnea, Costel Comana și Mugurel Gheorghiaș au pășit pentru prima dată împreună pe pământ brazilian, iar afacerile desfășurate de Gheorghiaș, Comana și partenerul lor brazilian, afaceri de care a beneficiat și Liviu Dragnea, au fost luate la ochi de autoritățile din această țară. Procurorul brazilian Rómulo Moreira Conrado a declarat pentru Record TV că dacă sumele de bani folosite pentru a achiziționa proprietățile din Brazilia au fost obținute ilicit, atunci este un caz de spălare de bani chiar dacă ilegalitatea a avut loc în altă țară (n.a.-România). El a mai adăugat că va investiga mișcările lui Campos Junior în firmele românilor și că, dacă nu există împuterniciri reale, semnate de proprietarii firmelor, atunci ne aflăm și în fața unui caz de fals intelectual

Costel Comana a murit la finele lunii februarie. Era într-un avion cu destinaţia Costa Rica, în care se îmbarcase de la Bogota, capitala Columbiei. Comana nu vizita pentru prima oară acea ţară. De fapt, nu o vizita pentru prima oară în luna februarie 2015. Potrivit autorităţilor din Costa Rica, Comăna mai călătorise acolo, pentru două zile, cu aproape trei săptămâni mai devreme.

Aproape de aterizare, femeia alături de care călătorea a alertat stewardesele, îngrijorată că partenerul ei nu s-a mai întors de la toaletă. Însoţitoarele de zbor l-au găsit pe omul de afaceri fără suflare, cu o eşarfă strânsă în jurul gâtului. Costel Comana era acţionarul majoritar al companiei feroviare Regiotrans. Viaţa lui părea de invidiat până în 2014, când a început să aibă probleme de sănătate şi a suportat o intervenţie delicată la coloana vertebrală.