Mircea Geoană: „aşa cum domnul Iliescu nu a putut să-i ierte lui Ceauşescu nişte lucruri din tinereţe, şi ştim cum s-a terminat meciul respectiv (crima), pe mine nu a putut să mă ierte pentru momentul aprilie 2005

Exclus din PSD şi revocat de la şefia Senatului, Mircea Geoană l-a atacat pe preşedintele de onoare al social-democraţilor. „Eu m-am educat în Occident, el la Răsărit”, a acuzat Mircea Geoană, la Realitatea TV. Marţi la şedinţă, Iliescu ne-a vorbit de partidul lui, FSN, a dezvăluit din culise Geoană. Acesta a relatat şi episodul în care Iliescu l-a făcut prostănac în 2005. Geoană a spus că bănuieşte că l-a înjurat în gând atunci pe Ion Iliescu.„M-a făcut prostănac în 2005. Bănuiesc că da (l-am înjurat, n.red.) în gând. Atunci când eşti supus unor invective, faţă de un om de 50 de ani, unul de 80 de ani, mă întreb cine trebuie să se lase. Cred că nu mai merită să comentăm ceea ce spune domnul Iliescu. Suntem din alt serial. Vin dintr-un alt orizont, vine dintr-un alt orizont. M-am educat în Occident, s-a educat la Răsărit. Când cineva la nivel de fost preşedinte se leagă de cineva mai tânăr, la câteva luni, când alura de fost preşedinte este înlocuită de un jargon… este o diferenţă enormă de viziune între mine şi domnul Iliescu. Este marcat emoţional de Revoluţie. Aşa cum lui Ceauşescu nu a putut să-i ierte nişte lucruri din tinereţe, şi ştim cum s-a terminat meciul respectiv, nu a putut să mă ierte pentru momentul aprilie 2005”, a declarat Mircea Geoană, la Realitatea TV.

Mircea Geoană: „Dl Iliescu este in acest moment o piaza rea pentru acest partid, acest om nu se poate schimba, Ponta, o marionetă, Iliescu şi Năstase, nişte bolşevici”

Convorbire telefonica Iliescu Gorbaciov

Geoană a calificat ședinta drept o execuție stalinistă: „Ponta este o marionetă mânuită de Ion Iliescu și Adrian Năstase”,a spus el la finalul ședinței. „PSD nu a scăpat de memoria bolșevică”. Geoană a prevestit că în curând în PSD va avea loc un Congres extraordinar „care va înlătura această conducere tiranică”. „Dl Iliescu este in acest moment o piaza rea pentru acest partid”, a mai spus el. „Acest partid nu va avea viitor atâta vreme cât va sta sub pulpana sa, a acestui om care nu se poate schimba. Traian Băsescu a ajuns președinte pe mâna lui Iliescu. Nu mă despart de partid, mă despart de această gașcă ce se pretinde a fi o conducere de partid. Ponta are o incapacitate cronică de a conduce un partid de talia PSD”. „Viața mea politică va continua”, a mai spus el, anunțând că va cumpăni câteva zile. „În finalul unei ședințe unde măcar s-a vorbit pe bune și s-a votat la ordin vreau să le spun celor din sala de execuții: „Adio, tovarăși, pe curând, prieteni!””, a încheiat el.
„Este o decizie nedreaptă. La ora 18.03 am primit primele acuzaţii. De două săptămâni Ponta şi acoliţii săi bat cânmpii, de-abia azi au reuşit să producă un document, după mascarada de la Comisia de integritate. (…) Mă îndurerează pentru că 5 ani de zile am condus acest partid alături de mulţi oameni pentru care am preţuri. Am crezut că pot să aduc democraţie în acest partid, a fost o decizia anunţată. Domnul Ponta şi-a pus demisia pe masă şantajând”

„Înteleg presiunea la care unii colegi au fost supuşi. Vreau să adresez un mesaj pentru toţi cei care sunt partid şi toţi cei care m-au votat în 2009. Din păcate în acest partid, care este condus din umbra de Iliescu şi Năstase nu are vreo şansă de reformare. Au în fruntea partidului o marionetă care are la o vârstă atât de fragedă apucături tiranice”.

„Niciodată nu am văzut un ton mai suburban. Minciuni pe toate posturile tv. Nu am văzut niciodată atât de puţină decenţă în relaţiile dintre colegii din acelaşi partid. Partidul se îndreaptă într-o direcţie greşită. Celor care mă susţin le spun că înainte de alegerile de anul viitor un astfel de congres va avea loc şi va reuşi să înlăture şi ranchiuna domnului Iliescu si incapacitatea cronică a lui Ponta de a conduce PSD-ului”.

„Şi PNL şi PDL sunt conduse la fel, toate partidele au ajuns la epuizare. Partidul meu nu a scăpat de această memorie bolşevică. Un sistem politic mafiot epuizat moral şi etic. Este o decizie profund nedreaptă. Am primit la 18:03 pentru prima dată aşa zisele acuze care îmi sunt aduse. De două săptămâni Victor Ponta bate câmpii”

„Domnul Iliescu este o piază rea pentru acest partid. Acest om nu se poate transforma şi nu poate uita ranchiuna la adresa mea. Traian Băsescu a ajuns preşedinte pe mâna lui Năstase. Nu mă despart de partid, ci de o parte din această gaşcă. Rămân fidel ideilor mele politice, dar nu pot sa fiu în compania unor oameni care nu au un minim respect”.
Mircea Geoană, imediat după ce a fost dat afară din PSD: „Ponta, o marionetă, Iliescu şi Năstase, nişte bolşevici”

Traian Băsescu: România are nevoie de o centură de siguranţă care înseamnă un împrumut extern – 09 Martie 2009 – Crin Antonescu guvernul care a incheiat acordul cu FMI, trebuie sa-si asume responsabilitatea – practic nu sunt bani de finantare pentru pensii si salarii

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Liderul PNL, Crin Antonescu, a afirmat, după o întâlnire cu delegaţiile FMI, CE şi BM, că aceste instituţii au anunţat că nu pot elibera tranşele de bani dacă până la jumătatea lui decembrie nu se rezolvă chestiuni precum adoptarea Legii pensiilor şi salarizării unice sau un buget cu deficit de 5,9%.

„Domniile lor ne-au făcut cunoscută poziţia pe care o au şi care e una foarte tranşantă: fie într-un timp foarte scurt, până spre jumătatea lunii decembrie se rezolvă câteva chestiuni pe care le-au convenit cu fostul Guvern şi anume un buget, un proiect de buget care să aibă deficit de 5,9 %, adoptarea Legii pensiilor, Legii responsabilităţii fiscale, Legii unice a salarizării în acest timp, fie revin în ianuarie după ce situaţia politică din România se presupune a se aşeza. Însă în aceste condiţii nici FMI – care acum ar putea elibera o tranşă – şi evident nici celelalte două instituţii nu vor da bani României”, a detaliat Antonescu concluziile întâlnirii.

Antonescu a declarat că a spus reprezentanţilor FMI că partidul său nu a încheiat acordul, că nici nu îl cunoaşte şi nici nu a împiedicat fostul guvern să îşi asume responsabilitatea acestuia.

Din punctul de vedere al lui Antonescu această misiunea ar trebui să constate că există un consens al clasei politice. Preşedintele PNL a anunţat că îşi doreşte încă o întâlnire cu reprezentanţii FMI în care liberalii să îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce este de făcut pe viitor.

„E clar că punctele noastre de vedere diferă în mai multe privinţe, un exemplu este Legea pensiilor, dar şi unele aspecte din Legea salarizării. Nu noi suntem de vină că nu avem un guvern care să aibă calitatea de a veni cu un proiect de buget. Noi am construit încă de acum o lună o majoritate guvernamentală, care să poată veni cu un buget, care să poată discuta cu puteri depline cu FMI. Nu noi putem schimba situaţia că CCR a amânat luarea unei decizii în legătură cu mai multe pachete de legi. Am arătat căceea ce depinde de noi, suntem gata să facem cu condiţia de a nu renunţa la programul nostru care cuprinde o serie de reduceri de taxe”, a adăugat Crin Antonescu.

Emil Constantinescu: “intelectualilor lui Băsescu”: aceştia suferă de “fascinaţia bădăranului” şi şi-au vândul libertatea pentru a obţine avantaje materiale.

La stanga Traian Basescu, Ion Iliescu .

•Constantinescu cere societăţii civile să-şi asume eşecul moral al alegerii lui Băsescu, ca o consecinţă a principiului “răului cel mic” şi propune alternativa Crin Antonescu, un om “format în Piaţa Universităţii”

•Într-o intervenţie publică de o vehemenţă fără precedent, fostul preşedinte găseşte acum la foştii săi prieteni intelectuali “elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej”
Invitat la Interviurile Gândul, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, le pune un diagnostic politico-psihiatric “intelectualilor lui Băsescu”: aceştia suferă de “fascinaţia bădăranului” şi şi-au vândul libertatea pentru a obţine avantaje materiale. Constantinescu se referă la Traian Ungureanu şi la Horia Roman Patapievici, două exemple dintr-un cerc de intelectuali care se “umilesc cu fervoare” la uşa actualului preşedinte. “Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej şi altele din ultima parte a comunismului ceauşist, care păreau dispărute pentru totdeauna”. Fostul preşedinte anunţă fără echivoc că se va lupta pentru alegerea lui Crin Antonescu – care ar fi un produs al fenomenului Piaţa Universităţii – şi le cere intelectualilor anticomunişti să-i urmeze exemplul. Iată, în continuare, câteva fragmente din interviul pe care-l puteţi citi, în varianta integrală, pe ediţia online a ziarului Gândul.

-(…) Principiul alegerii “răului cel mic”, impus şi susţinut, potrivit spuselor dumneavoastră, de o parte a societăţii civile, a creat un impas pentru societate, domnule preşedinte Constantinescu?

-Impasul în care ne aflăm, derapajul acesta, a început în 2000 şi 2004. Atunci, o parte a elitei a formulat şi construit, iniţial ca teorie, aplicând-o apoi, principiul “răului cel mic”. Alina Mungiu are, între ghilimele, un merit pentru acest fapt. “Dacă nu putem să alegem binele, atunci să alegem răul cel mai mic!” s-a spus în turul doi al prezidenţialelor din 2000, în care o parte a intelectualităţii anticomuniste şi antiiliesciene a votat pentru Ion Iliescu, întrucât se afla în opoziţie cu Vadim Tudor. Acest proiect a fost rafinat în perioada 2001 – 2004. Mai întâi, o parte a acestor elite s-a lăsat cumpărată, după cum ştiţi, ca şi o parte a presei, de către guvernul Năstase sau de către primarul Capitalei din acea perioadă, Traian Băsescu. A urmat momentul revelaţiei – arestarea lui Mugur Ciuvică –, în care intelectualii – aceşti oameni care s-au inclus într-o parte pozitivă a societăţii româneşti, şi care în anii ‘90 s-au opus transformării României într-o ţară neocomunistă de tip oligarhic – au văzut ce poate urma. S-au trezit din pumni şi, nefiind capabili şi neavând forţa să mai imagineze un proiect corect democratic, au ales, prin aşa-numita teorie a “răului cel mic”, o persoană despre care ei ştiau foarte bine şi că a fost un colaborator permanent, toată viaţa, al fostei Securităţi, şi că a făcut parte din nomenclatură, repet, din nomenclatură. Nu dintre cei patru milioane de membri, ci dintre cei 2400 de membri ai nomenclaturii, dintre primii 1600, pentru care semna Elena Ceauşescu. O persoană care, în mod evident, era acuzată de corupţie, nu în presă, ci în justiţie, pentru el cercetarea fiind finalizată de procurori, cu rechizitoriu. Persoana care avea cel mai mare dosar de corupţie din istoria României, la CSJ. Deci, pentru care candidatura însemna blocarea judecării şi a condamnării sale. Toate acestea le-au ştiut, pentru că nu puteau să nu le ştie… Imediat după asta, în ianuarie 2005, eu am spus că ar trebui ca doamna Mungiu, şi toţi ceilalţi din acest grup, să-şi asume succesul politic din 2000 – pe care şi eu îl recunosc în mod deschis -, iar după asumarea acelui succes politic, să-şi asume şi eşecul moral al principiului. În baza asumări eşecului moral al teoriei “răului cel mic”, să construim în cei cinci ani care urmează o alternativă a binelui. Acest avertisment pe care l-am repetat mereu, nu a fost urmat aproape de nimeni. Pentru că, între timp, o parte a acestor intelectuali au descoperit beneficiile oportunismului, care înseamnă posturi, nu neapărat bine plătite, dar generatoare de avantaje în zona respectivă.

-Despre cine vorbiţi?

-Dacă îmi cereţi exemple, atunci vă spun că este vorba de Traian Ungureanu, de cei care ocupă posturi de ambasadori, apoi de parlamentari, este vorba de conducerea unor institute, cum ar fi Institutul Cultural Român, care generează sfere de influenţă, şi care permit apoi construirea unor grupuri de influenţă în societate, stabilirea de ierarhii…

-Vorbiţi aici despre domnul Patapievici?

-… Sunt lucruri cunoscute. Le cunosc toţi foarte bine, nu trebuie să le numesc. Este vorba şi de diferite alte posturi, fie în anturajul prezidenţial, fie în alte zone politice. Ei bine, am constatat că la stimă şi respect, pentru unii, trebuie să mai adaugi şi o serie de avantaje. Sigur, în România lucrurile le înţelegi mai bine nu printr-o analiză politică sau sociologică, ci printr-una psihologică, uneori psihiatrică. Vorbim despre aspecte precum “fascinaţia bădăranului”, care este prezentă în zonele intelectuale româneşti de multă vreme; redeşteptarea unei forme aberante de cult al propriei umiliri în slujba unei personalităţi cu o fervoare care, pe mine unul, mă cutremură. Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej şi altele din ultima parte a comunismului ceauşist, care păreau dispărute pentru totdeauna.
………………….

-Aveţi în vedere un anumit portret robot al viitorului preşedinte?

-Da, şi ar trebui să ţină cont de noile condiţii politice, precum şi de cele constituţionale. Preşedintele nu are cum să fie un jucător. El trebuie să joace rolul unei personalităţi vizionare – alături de un grup de înţelepţi pe care ar fi trebuit să şi-i aducă aproape prin autoritatea sa morală, intelectuală şi profesională. Problema e că România este în afara jocului, întrucât tocmai preşedintele este cel care ar fi trebuit să construiască un sistem subtil de relaţii personale, discrete, care într-un moment sau altul să promoveze interesele României.

-Regăsim aceste trăsături la vreunul dintre prezidenţiabili?

-Eu spun că da, dar dacă nu mai putem identifica binele, atunci să identificăm răul. Dacă mai există o responsabilitate intelectuală şi morală ar trebui, ca ieşire de urgenţă, să nu ne mai concentrăm pe răul cel mic, ci pe eliminarea răului. Răul absolut, pe care, în acest moment, îl reprezintă Traian Băsescu.

-Pe cine veţi susţine în alegeri?

-Voi lupta pentru Crin Antonescu, în aceeaşi măsură în care consider că participarea alteţei sale, Radu Duda, este benefică întrucât creează ideea că în România există o alternativă. Opţiunea mea pentru Crin Antonescu se bazează pe diferenţierea de modelul negativ de care vorbeam. România are nevoie de o persoană care să nu fie implicată în niciun fel în vreun act de corupţie. Este un avantaj extraordinar pentru ţară. Apoi – aici este un punct de vedere personal –, Antonescu s-a format în Piaţa Universităţii. Îl ştiu de când era tânăr şi l-am propus ministru al Tineretului pentru că, din punctul meu de vedere, reprezenta acel suflu nou de care era nevoie. Spre deosebire de alţii care, în timp, m-au dezamăgit, el nu s-a compromis în toţi aceşti ani.

Adrian Nastase – In Israel

8 Mai 2009  

Saptamana aceasta, israelienii au sarbatorit 61 de ani de la crearea statului lor. Am participat cu placere la receptia oferita, cu aceasta ocazie, de ambasadorul Israelului la Bucuresti, la Ateneul Roman. Revazand foarte multe persoane cunoscute, mi-am amintit numeroasele vizite pe care le-am efectuat in Israel, precum si liderii politici sau religiosi israelieni, intalniti pe un parcurs de aproape douazeci de ani.

Ar fi multe lucruri de povestit, dar voi relata numai vizita pe care am efectuat-o in Israel, in iulie 2001, in calitate de prim-ministru, la invitatia premierului Ariel Sharon – desemnat ca sef al cabinetului israelian aproape in aceeasi perioada ca mine. Era una dintre primele mele vizite in exterior in calitate de sef al guvernului. Ideea de baza a fost aceea de a obtine sprijinul Israelului si al lobby-ului evreiesc, in SUA si in principalele capitale europene, pentru obiectivele fundamentale de politica internationala pe care ni le propusesem. Un alt obiectiv important l-a reprezentat si incurajarea investitiilor israeliene in Romania, intr-un moment in care incercam, cu tenacitate, accelerarea procesului de modernizare economica.De la aeroport am mers direct la sediul Guvernului israelian, unde am avut o lunga si interesanta discutie, intre patru ochi, cu premierul Sharon. Am vorbit despre interesele romanesti, despre cele israeliene, despre situatia din regiune. Sharon mi-a promis sprijinul Israelului, inclusiv in zonele pe care le puteau influenta in Statele Unite, in legatura cu acceptarea noastra ca membru NATO. Am discutat despre cooperarea posibila in domeniul high-tech, cercetare, agricultura si in domeniul militar

. Am comentat proiectele de pace in Orientul Mijlociu si am afirmat cu convingere ca nu am venit sa adaugam noi proiecte la cele deja existente, dar ca putem oferi canale de comunicare eficiente cu lumea araba. Un alt subiect s-a referit la situatia muncitorilor romani in Israel si la nevoia reala de a le asigura acestora un statut corect si sansa de a beneficia de asigurari sociale si de sanatate. Va amintiti, poate, faptul ca pana cand s-au eliminat vizele pentru calatorii in spatiul UE, la 1 ianuarie 2002, romanii care doreau sa munceasca in exterior, mai ales in constructii, se canalizasera pe zona Israelului. Unii dintre ei, din pacate, erau fortati sa lucreze in conditii aproape inumane. Delegatia pe care o conduceam cuprindea numerosi ministri si cateva zeci de oameni de afaceri, care au discutat cu omologii  lor si au participat la un seminar economic. Mi-l amintesc, cu multa simpatie, pe Ariel Sharon – o legenda a israelienilor – si care se zbate, in continuare, intre viata si moarte, dupa accidentul cerebral suferit in 2006. Considerat un dur, datorita istoriei sale in armata si rolului sau in razboaiele din zona, este regretat acum de foarte multi, asa cum, in mod paradoxal, este regretat si Yasser Arafat. Personalitatea lor puternica ar fi putut garanta aplicarea si durata unui acord de pace. Instabilitatea politica interna, atat in Israel, cat si in teritoriile palestiniene, pare sa nu faciliteze un astfel de acord in aceasta perioada, desi noul prim-ministru, Benjamin Netanyahu, avand o reputatie de politician al dreptei conservatoare, ar putea incerca sa relanseze un astfel de acord dupa recentele alegeri prezidentiale din SUA.E adevarat insa ca si el este „prizonier” al sprijinului parlamentar al partidelor religioase de extrema-dreapta. Fac o paranteza pentru a spune ca Bibi Netanyahu, in ciuda acuzatiilor politice din ultimii ani, a revenit spectaculos  pe prima scena a politicii israeliene. Ne-am intalnit in multe randuri, inclusiv atunci cand l-am invitat, cu familia sa, la ferma noastra de la Cornu, unde am discutat mult despre viziunea sa privind dezvoltarea economica bazata pe ideea dezamorsarii conflictului politic prin dezvoltarea economica a zonelor arabe adiacente. Am vorbit chiar si despre o posibila legatura maritima pana la Constanta. Va marturisesc insa ca dialogurile noastre au abordat si subiecte mai putin sofisticate, dar extrem de atractive, dat fiind ca oaspetele meu practicase horticultura si a dirijat o ferma de vite si de pasari la Herzliya.

Revin la vizita din 2001 si la dejunul spectaculos oferit de premierul Sharon la Hotelul „King David”, la care au participat sute de invitati. In discursul meu m-am referit la o anecdota care punea in lumina capacitatea de a planifica strategic si de a intelege miscarile viitoare ale partenerilor: „Se spune ca un tanar calatorea intr-un compartiment de tren cu un Rabin. La un moment dat, tanarul intreaba: Rabi, cat e ceasul?

Rabinul nu-i raspunde. Dupa o vreme, tanarul intreaba din nou cat e ceasul. In final, Rabinul ii raspunde astfel: – Dragul meu, ne apropiem de ultima statie. Asa cum te vad, probabil ca nu ai unde innopta si o sa-mi ceri sa te iau acasa la mine sa dormi. Esti tanar, esti dragut, eu am o fiica, s-ar putea sa va indragostiti unul de celalalt si da-mi, te rog, un singur motiv pentru care mi-as da fiica cuiva care nu are bani nici macar sa-si cumpere un ceas.”Am precizat insa ca Romania si Israelul se afla in acelasi fus orar si ca si noi si ei ne ghidam, in primul rand, dupa interesul national, dar mergem impreuna in acelasi tren si am ales sa fim parteneri.Nu cred ca i-am socat prea tare pe participantii la dejun…As adauga faptul ca, tot atunci, am mers si la Ierihon, unde am vizitat biserica romaneasca, aflata in teritoriile de sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene. Acolo am luat parte la o slujba religioasa oficiata de arhimandritul Ieronim Cretu, care doi ani mai tarziu a fost decorat cu Ordinul National „Serviciul Credincios” in Grad de Cavaler pentru contributia deosebita la pastrarea si promovarea valorilor spirituale ale neamului romanesc.

Am asistat cu emotie la inaltarea crucii pe turla edificiului si am donat, din partea Guvernului, o suma de bani necesara finalizarii bisericii. Am donat si doua icoane pe care le adusesem, impreuna cu sotia mea, de la Bucuresti pentru aceasta veritabila „ambasada spirituala” a Romaniei in Tara Sfanta.Intorsi la Ierusalim, am participat, impreuna cu primarul orasului, cel care a devenit ulterior premier – Ehud Olmert -, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Maccabiah – acest eveniment sportiv, organizat o data la patru ani, la care participa reprezentantii comunitatilor evreiesti din intreaga lume si care a primit statut olimpic in 1961. Am vizitat, de asemenea, Memorialul Eroilor si Martirilor Holocaustului „Yad Vashem”, unde am asistat la o ceremonie religioasa in „Sala Numelor” si am aprins o flacara ceremoniala in memoria martirilor. Am oprit cateva clipe langa Yad Vashem pentru a depune o coroana de flori si la mormantul lui Itzhak Rabin – pe care il intalnisem ultima data in Israel intr-o alta vizita, cu putin timp inainte de asasinarea lui.In aceeasi zi, am fost primit de presedintele statului Israel, Moshe Katsav, cel care a demisionat in urma cu ceva timp. L-am reintalnit, in acea vizita, pe Shimon Peres, in vremea aceea vicepremier si ministru al afacerilor externe – o mare personalitate a diplomatiei internationale. M-am intalnit, de asemenea, cu presedintele Knessetului, Avraham Burg, si cu presedintii  unor partide parlamentare. As adauga cateva cuvinte despre intalnirea cu Yasser Arafat, presedintele Autoritatii Palestiniene, la Palatul Prezidential al Autoritatii.  Arafat avea o mare autoritate asupra palestinienilor, fiind cel care reusise sa obtina, in 1973, recunoasterea miscarii sale si sa se impuna ca reprezentant legitim al poporului palestinian.Pe Arafat – care cunostea foarte bine Romania -, il intalnisem, prima oara, in 1994, la Forumul Crans-Montana de la Bucuresti, cand organizasem, intr-o perioada de blocaj comunicational, o intalnire cu Shimon Peres,  in cadrul Forumului creat de bunul meu prieten Jean Paul Carteron.  

Am participat atunci la primirea lui Yasser Arafat de catre presedintele Ion Iliescu. Lui Arafat ii placea foarte mult mierea. In ziua urmatoare, i-am trimis, din productia proprie, de la Cornu, doua borcane mari cu miere de salcam, un gest de prietenie apreciat ca atare. In 2001 m-a primit extrem de amical. Nu intelegea de ce nu deschidem o reprezentanta in Teritorii, legatura diplomatica fiind realizata doar prin intermediul unui diplomat cu sediul in Ambasada din Israel.

Am avut, in 2001, mai multe intalniri cu rabinii din Israel si SUA. Am apelat la ei pentru a obtine sprijinul necesar proiectelor noastre, in special privind decizia ce urma sa fie luata la Summitul de la Praga din 2002 vizand extinderea NATO. Imi amintesc ca Rabinul-sef al Statelor Unite, Rabi Friedman, aflat atunci in Israel, a promis sprijinul sau neconditionat atat in nume personal, cat si din partea comunitatii. Ei mi-au impartasit si o tristete legata de cele peste 800 de cimitire evreiesti din Romania, din care mai bine de 500 se afla in localitati unde nu mai exista comunitati de rit mozaic si unde deci, nimeni nu mai are grija de ele. Am povestit cu alt prilej despre intalnirile de mai tarziu, din 2007, din Israel, dar imi aduc aminte si de prima mea vizita cand, la unul din chibuturi, am luat cativa metri de furtun pentru irigatii cu duze de picatura la radacina plantelor. Am revenit atunci la Bucuresti si am trimis furtunul respectiv  la o fabrica  unde se realizau produse din cauciuc, sugerandu-le sa produca ceva asemanator. Dupa o vreme, au raspuns ca nu are cine sa produca duzele de plastic pe care sa le fixeze in furtun. Nu vreau sa fiu rautacios. Au fost si multe urmari pozitive, multi oameni de afaceri israelieni care au inceput sa vina sa investeasca in Romania. Am obtinut, in anii urmatori, un sprijin politic substantial din partea statului israelian cu care Romania a avut si are un parteneriat special, fiind singura tara din zona care a avut legaturi diplomatice continue cu Israelul, din 1948 si pana in prezent.

Dan Voinea, sustine ca in 25 decembrie 1989 a primit ordinul prin telefon de a se prezenta la Târgovişte – Dan Voinea MINTE ! – vezi VIDEO.

Generalul Dan Voinea a făcut deunăzi o declaraţie senzaţională despre procesul lui Ceauşescu, trecută neobservată de mulţi comentatori. Generalul susţinea pentru “L’Express” faptul că a întocmit rechizitoriul de condamnare la moarte a soţilor Ceuşescu fiind convins că regimul nu va pica şi că el însuşi poate fi condamnat în orice clipă. “Eu sau el”, se întreba Voinea la 25 decembrie 1989. Chiar şi în timpul procesului sumar de la Târgovişte, susţine Voinea, se gândea cu spaimă că sunt mari şanse ca regimul “Geniului din Carpaţi” să nu se prăbuşească. În timp ce-l acuza pe Ceauşescu a cărui soartă era pecetluită, procurorul se temea că, mai devreme sau mai târziu, şi el va ajunge cu spatele la zid.

Ştia că unul dintre ei va muri

Controversatul general Dan Voinea avea 39 de ani la 25 decembrie 1989. El susţine acum pentru publicaţia franceză că în acea zi a primit un telefon pe când se afla în biroul procurorilor militari cu ordinul de a se prezenta la Târgovişte. Voinea îşi mai aminteşte – nici un magistrat nu dorea să facă parte din echipa improvizată care l-a judecat pe Ceauşescu, adaugând: “Eram conştienţi de faptul că ne găseam într-un moment crucial, istoric pentru poporul român. Era evident, având în vedere acuzaţiile, că Ceauşeştii urmau să primească pedeapsa capitală”. Generalul era convins însă că va exista o răsturnare de situaţie în favoarea regimului comunist, iar atunci când s-a aflat faţă în faţă cu Ceauşescu ştia sigur că unul dintre ei va muri. “El sau eu?”. Asta era întrebarea care-l obseda pe Voinea în acea zi.

Generalul nu regretă nimic

Voinea mai susţine pentru “L’express” că avocaţii celor judecaţi la 25 decembrie 1989 în cazarma de la Târgovişte s-au transformat în procurori, mutilând cauza din punct de vedere procedural. Nu am să insist însă asupa acestor chestiuni pentru că ele se cunosc foarte bine, dar am să las pe general să vorbească despre modul în care vede el justiţia în acel moment fierbinte. “Dar justiţia – susţine Voinea – nu s-a aplicat aici într-o situaţie de normalitate. Şi nici unul dintre noi nu are vreun regret. În acea ţară, aveam câte puţin din toate, din punct de vedere material. Dar ne lipsea esenţialul: libertatea. Libertatea de gândire. (…) Libertatea de circulaţie, de asemenea. Când a murit bunica mea, care locuia într-un sat izolat, nu am primit autorizaţie de a părăsi Bucureştiul cu trenul. (…) Ceauşescu a fost un dictator. Dacă n-ar fi fost executat, poate că ar fi cunoscut aceeaşi soartă ca şi alţi lideri comunişti şi s-ar fi adaptat regulilor democratice. Sau poate că ar fi rămas preşedintele Republicii şi în ziua de azi…”.

Au decis doar trei oameni?

Cine i-a pus de fapt pe Nicolae şi Elena Ceauşescu cu spatele la zid? Voinea, prin rechizitoriul său? Ori decizia a fost luată de alţii în spatele uşilor închise – procesul de la Târgovişte fiind doar o piesă tragică, prost jucată, în care procurorul militar de atunci n-a fost decât un simplu figurant. Revoluţionarii aflaţi în miezul evenimentelor susţin că decizia de judecare şi condamnare la moarte a lui Ceauşescu a fost luată de trei oameni: Nicolae Militaru, Silviu Brucan şi Gelu Voican Voiculescu. Alţii îi amestecă pe Măgureanu şi Stănculescu în această poveste, dar şi pe Iliescu. Cred că după 20 de ani trebuie spus un adevăr de care mulţi se feresc azi.

Îngroziţi de întoarcerea lui Ceauşescu

Chiar dacă un anumit grup dorea eliminarea fizică a lui Ceauşescu, indiferent cine făcea parte din acesta ori cine îl comanda, factorul determinant a fost presiunea populară. Nu atât pe fondul crimelor de la Timişoara şi Bucureşti, cât din cauza psihozei declanşată de terorişti. S-a spus, de pildă, că Moscova a decis scoaterea lui Ceauşescu din scenă. Altă variantă, după cum pretinde generalul Stănculescu, Ceauşescu a fost omorât pentru ca România să nu se dezmembreze. Sunt deja zeci de scenarii pe marginea eliminării dictatorului. Cert este însă faptul că în acel moment românii au dorit ca Ceauşescu să fie împuşcat. Adevărat, pe fondul psihozei existenţei teroriştilor, generată în primul rând de televiziunea publică. Mai mult, legat de afirmaţia lui Voinea “Eu sau el”, toţi cei care preluaseră frâiele României, dar şi revoluţionarii, erau convinşi că întoarcerea dictatorului s-ar fi soldat cu o răzbunare cruntă, mai ales pe oamenii din aparatul de partid şi armată. Nu mai exista cale de întoarcere în acel moment. Cred că uneori se vehiculează prea multe scenarii de-a dreptul halucinante în loc să se spună adevăruri simple. Mai există un adevăr de necontestat. Ceauşescu nu a făcut nimic ca să evite deznodământul de la Târgovişte, oraş în care, credea el, va organiza rezistenţa. Era paralel cu realitatea. Până la proces, n-a ştiut nici măcar faptul că este prizonierul unor militari, chiar dacă aceştia care îi dădeau onorul. Simulacrul de la Târgovişte, despre care s-a scris atât de mult, se datorează şi dispreţului pe care Ceauşescu l-a arătat justiţiei în perioada în care a condus România.

Voinea s-a dumirit după proces

Generalul Voinea – cel care a cerut judecătorilor condamnarea la moarte a lui Ceauşescu şi pentru faptul că teroriştii dictatorului trăgeau în populaţia paşnică -, a avut o „revelaţie”. El suţine – după ce ani de zile a coordonat întocmirea dosarului revoluţiei, fără finalitate însă – că în evenimentele din decembrie nu au fost implicaţi terorişti, iar scopul revoluţiei începute la Timişoara fost schimbat din mers. În opinia lui Voinea, Revoluţia s-a transformat, printr-o diversiune „la televizor”, din lupta împotriva comunismului într-una contra unui inamic inexistent, teroriştii. Ar fi simplu, numai că există totuşi mult prea multe mărturii în favoarea faptului că nu peste tot militarii s-au împuşcat între ei, cum susţine gereralul, ci au fost şi persoane care au dus un adevărat război de gherilă. Teroriştii. Nu este limpede dacă pentru a-l readuce pe Ceuşescu la putere ori pentru a-l compromite în faţa populaţiei. Mulţi istorici, analişti politici şi ziarişti imbrăţişează a doua variantă, dar povestea a rămas învăluită într-un mister de nepătruns chiar şi după 20 de ani. Ce n-a spus Voinea foarte clar ziariştilor de la „L’Express” este faptul că atunci când a plecat spre Târgovişte ştia că va judeca nişte terorişti capturaţi de armată, nu pe soţii Ceauşescu. Respectiva informaţie i-a fost furnizată atât lui Voinea, cât şi judecătorului Gică Popa ori avocaţilor apărării.

„Suntem atacaţi de terorişti”

Acum, Dan Voinea îşi asumă responsabilitatea în procesul de la Târgovişte, dar nu şi faptul că a „îngropat” cele mai importante dosare de după 1989: al Revoluţiei şi al Mineriadelor. De pildă, Voinea l-a acuzat pe Ion Iliescu de faptul că a coordonat acţiunea „Suntem atacaţi de terorişti”. Pe de altă parte, procurorul a fost acuzat, în mai multe rânduri, de cea mai subtilă manipulare a opiniei publice, tocmai pentru faptul că a tergiversat aflarea adevărului de pe poziţia de cavaler al dreptăţii. În ce priveşte Mineriada, am să amintesc doar declaraţia, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, care susţinea, nu cu multă vreme în urmă, că dosarul mineriadei, în care principalul învinuit este Ion Iliescu, a fost atât de prost întocmit, încât acuzaţiile nu ar fi rezistat în faţa vreunei instanţe.

Transcriere

Ion Cristoiu: Dumneavoastra cand ati stiut precis ora, daca mai tineti minte din dupa-amiaza de 22 ca sotii ceausescu sint la Targoviste in mina lui Chemenici?
Generalul Victor Stanculescu: In momentul cand Andrei Kemenici (Colonel seful Garnizoanei de la Targoviste) mi-a dat telefon.
Ion Cristoiu: Cand?
Victor Stanculescu: cred ca la 17:00.
Ion Cristoiu: Seara?
Victor Stanculescu: Da, seara in 22. Ilescu a aflat in 23 decembrie 1989 spre dimineata. Vezi Video!
Victor Stanculescu: Si i-am spus lui Kemenici – Kemenici e singuru unitate care n-ai forte, si i-am trimis o companie de tancuri de la Batalionul de tancuri din zona, si o companie de vanatorii de mici, si i-am intarit apararea lui. 
Generalul Victor Stanculescu : “Foarte interesant ca Generalul Dan Voinea spune ca eu i-am spus sa se faca asa , asa, si asa mai departe, dar el venise cu rechizitoriul scris cand a venit , ca n-a avut sigur in elicopter unde sa scrie , apoi iarna n-a avut unde sa scrie in care cerea condamnarea la moarte – Setinta Finala !”
Moderator B1TV Radu Moraru: Pentru Ceausescu?
Generalul Victor Stanculescu: Da.
Radu Moraru: Cu asta e interesant deci Generalul Dan Voinea spuneti acum, asta mi se pare o dezvaluire d-le Cristoiu, ca a venit cu rechizitoriul gata facut ceea ce spune ca stia la ce proces vine, pentru ca Generalul Dan Voinea spune in diverse situatii ca nu stia la ce procese este convocat.
Generalul Victor Stanculescu: Si al treilea, acel este cel care i-a spus lui Colonelul Dragomir inainte de a inainta dosarul la Curtea Suprema sau la Tribunalul Militar. Daca imi spui ca ai primit ordin de la Generalul Stanculescu sau de la Iliescu, te scot din cauza. Lucru care e inregistrat pe banda magnetica in sedinta pe la Curtea Suprema de justitie cand (……)
Generalul Dan Voinea a venit cu rechizitoriul din 24 decembrie 1989 gata facut (condamnare la moarte), stia la ce proces vine .
In diversi situatii Dan Voinea spunea ca nu stie la ce fel de proces se duce
Generalul Dan Voinea a recunoscut ca rechizitoriul a fost facut de domnia sa pe 24 decembrie 1989. Daca sotii Ceausescu au fosti impuscati pe 25. Cand a fost facut procesul pe 24 sau pe 25? Sotii Ceausescu au plecat pe 25 dimineata, procesul a durat o ora si jumatate apoi impuscati pe 25 la ora 12,50.

Blogul meu a ajuns la „CATAVENCU” – Vineri, 24 aprilie: Blogul cu cea mai multă informaţie. Adunată de KGB.

Cu o întîrziere de trei zile am aflat şi noi că Dimitri Medvedev, preşedintele Rusiei, îşi face blog. Cică un blog (aflat pe locul 28.844 din punctul de vedere al numărului de utilizatori) ar fi avut el, dar acum ar vrea să-l relanseze. (Nu ştiu de ce cînd aud cuvîntul lansat în legătură cu ruşii, mă gîndesc doar la faptul că încă sînt puterea cu cel mai mare număr de focoase nucleare) Ce o să scrie preşedintele pe blog? Ce o să-i spună Putin, evident. Ce metode va folosi ca să facă trafic? Cred că ştiu. Dacă se enervează, taie gazul sau curentul la celelalte bloguri.

Sau îi lasă pe ăia cu bloguri care vor să-l surclaseze să avanseze şi el se retrage adînc înspre Siberia încolo. Pe urmă îi prinde iarna şi sărmanii o încasează.

Sînt curios ce atitudine vor avea blogării români faţă de chestia asta. Cred că la început vom fi împotriva lui, după care cînd rusul va cîştiga teren vom întoarce armele.

Şi dacă tot am vorbit de Moscova nu putem să nu dăm o raită şi pe la tovarăşul Iliescu, cel care are timp să îi mulţumească lui Ovidiu, un domn care a preluat o poză din tinereţe a cuplului deja celebru Nina & Nelu. Priviţi cît de frunoşi şi egali erau oamenii între ei pe atunci!

Apropo domnule Iliescu: în comunism toate blogurile au, prin lege, cam acelaşi număr de vizitatori, nu-i aşa?

Ion Iliescu: «Nina era drăguţă şi bine făcută!» – LIBERTATEA online, 23 Aprilie 2009

 fotografie din 1951, publicată pe blogul stirea.wordpress.com i-a stârnit fostului preşedinte al României Ion Iliescu nostalgia tinereţii. În poză, Iliescu este alături de soţia sa, Nina, pe vremea când aveau 21 de ani. “Am realizat-o într-adevăr pe când eram studenţi, după anul II de facultate, proaspăt căsătoriţi, la 21 de ani. E un efect de imagine – nu aveam părul creţ, însă, pe vremea aceea, era ceva mai bogat!

Nina era cu adevărat drăguţă şi, mai ales, bine făcută. În şcoală a făcut sport, era în echipa de volei a Liceului «Iulia Hasdeu»”, îşi aminteşte cu nostalgie pe blogul personal Iliescu.

( foto: stirea.wordpress.com

Libertatea online

Ion Iliescu, despre tinereţea soţiei sale: Nina era, cu adevărat, drăguţă şi, mai ales, bine făcută – Cotidianul – 21 Apr 2009 – REALITATEA NET – Marti, 21 Aprilie 2009 21:48 – Gândul, 21 aprilie 2009, 23:32 – Click, Miercuri, 22 aprilie 2009 – Ziare.com, Miercuri, 22 Aprilie 2009, ora 09:18

Foto: Cotidianul 
Fostul preşedinte comentează pe blog o fotografie din tinereţe în care apare alături de soţia sa, Nina.

O fotografie din tinereţe postată pe un blog i-a stârnit nostalgii fostului preşedinte Ion Iliescu. În imagine apare Iliescu alături de soţia sa, Nina. “Am realizat-o într-adevăr pe când eram studenţi, după anul II de facultate, proaspăt căsătoriţi, la 21 de ani. E un efect de imagine – nu aveam părul creţ, însă, pe vremea aceea, era ceva mai bogat! Nina era, cu adevărat, drăguţă şi, mai ales, bine făcută; în şcoală a făcut sport, era în echipa de volei a Liceului “Iulia Haşdeu”“, povesteşte liderul PSD pe propriul blog.

“Mi-a făcut plăcere să asist la concertul organizat de Primăria Generală a Capitalei, în Piaţa Constituţiei, în seara primei zile de Paşti, unde în prim-plan au fost Montserrat Caballe şi Al Bano Carrisi. Deşi a plouat, în prima oră, nimeni din cei 5.000 de spectatori nu a părăsit locul. A fost o atmosferă caldă şi destinsă”, mărturiseşte acesta.

Cotidianul

Ion Iliescu, blogerul, povesteşte că s-a îndrăgostit de Nina pentru că era “drăguţă, şi, mai ales, binefăcută”
22 APRILIE 2009

Tot aici acesta îşi relatează pe scurt şi impresiile de la concertul de Paşte din Piaţa Constituţiei

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, s-a arătat plăcut surpins de apariţia pe pagina unui bloger a unei fotografii din tinereţe, în care apare alături de soţia sa Nina. Între altele, Ion Iliescu spune în comentariul postat pe blogul personal, că soţia sa era, „cu adevarat, drăguţă, şi, mai ales, binefăcută”.

„Aşa este, era o femeie deosebită, făcuse volei şi arăta foarte bine” a mărtusisit Iliescu, astăzi, pentru Gândul. „Ne-am cunoscut în 1948, pe când eram în UAER, eu fiind secretar cu sportul, iar viitoarea mea soţie secretară pe probleme de cultură al localei Bucureşti. Ne-am iubit încă de atunci, iar sentimentele noastre au rămas constante în timp.” mai spune fostul preşedinte social-democrat. Despre fotografie, Iliescu îşi aminteşte că a fost făcută când împliniseră 21 de ani, în vacanţa dintre anul doi şi anul trei de facultate, imediat după nuntă. „Plecam, pentru trei săptămâni, în luna de miere, la Sovata, cu bilete studenţeşti, şi înainte de plecare am făcut poza”. Nu-şi mai aminteşte unde, „au trecut, ceva ani…” dar ştie sigur că erau fericiţi. „Ne-am înţeles foarte bine, am gândit în multe privinţe la fel, iar soţia mea a fost, în timp, cel mai apropiat consilier dar şi cel mai sever critic al meu” a mai spus Ion Iliescu.

Pe lângă politică, una din marile pasiuni ale celor doi a fost teatrul. „Amândoi eram mari amatori de teatru. Am fost la nenumărate spctacole în Bucureşti, la Iaşi, dar şi la marile reprezentaţii de balet de la Balşoi, pe când eram la studii, în URSS” şi-a amintit Ion Iliescu. (M.S.)

Gândul
DIALOG DE SEARA

By Ion Iliescu
 3.- Ii multumesc lui Ovidiu pentru fotografia pe care a publicat-o pe blogul sau.

 La intrebarea adresata, ii raspund: am realizat-o intr-adevar pe cand eram studenti, dupa anul II de facultate, proaspat casatoriti, la 21 de ani. E un efect de imagine – nu aveam parul cret, insa, pe vremea aceea, era ceva mai bogat !

Nina era, cu adevarat, draguta, si, mai ales, binefacuta; in scoala a facut sport, era in echipa de volei a Liceului „Iulia Hasdeu”.

6.- In legatura cu afirmatiile emigrantul ui si ale lui Ovidiu „daca Voronin este roman sau rus” – nu are importanta, probabil ca e un amestec; este originar din Transnistria. Important este ca se comporta ca un rusofon si un romanofob agresiv. Ceea ce este contrar intereselor tuturor cetatenilor din Republica Moldova, fie ei de origine romana sau rusa, ucrainiana, gagauza, etc.

Traian Băsescu: „Cred că e momentul să îi răspund lui Adrian Năstase care afirmă de trei ani că i-am făcut dosarul”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Traian Băsescu i-a răspuns astăzi lui Adrian Năstase cu privire la acuzaţiile legate de dosare. Conform preşedintelui, Adrian Năstase ar fi fost turnat de colegii din PSD şi de cunoscuţi.

„Cred că e momentul să îi răspund lui Adrian Năstase care afirmă de trei ani că i-am făcut dosarul. Dosarul lui Năstase a fost oferit presei chiar de către turnătorii din partidul său, cum ar fi domnul Sechelariu. Şi dacă vă întrebaţi de unde ştiu asta, e pentru că acele dosare au fost pe masa mea pentru a primi avizul”, a afirmat Traian Băsescu.

Traian Băsescu a mai declarat că nu mai poate tolera ca „un om care nu recunoaşte că a fost turnat” de colegii de partid să arunce vina pe preşedintele României.

„Resping orice insinuare, orice încercare de a spune că în spatele acţiunilor instituţiilor statului stă preşedintele României”, a răspuns Traian Băsescu.

În replică, Adrian Năstase neagă toate aceste afirmaţii.

„Ceea ce a spus Băsescu este neadevărat pentru că fiecare dintre noi îşi aduce aminte că în 2004 sesizarea DNA-ului a fost făcută de către Mona Muscă, în legătură cu construcţia din Zambaccian. Au venit cu antetul de la Alianţa DA şi este clar că ea a fost pornită ca o acţiune politică”, a declarat Năstase.

Ion Iliescu dezvaluie dupa 20 de ani un mister al Securitatii. Interesant. Cititi va rog!

COMENTARII (2)

26/03/2009 by Ion Iliescu

5.- Comentarii ample a starnit „Manifestul anti-ceausist” elaborat in martie 1989, si care nu a mai ajuns la destinatie (Europa Libera) – publicat de „Jurnalul National”. Sunt dator cateva raspunsuri :

a) De ce nu l-am publicat pana acum ? Intrucat nu a ajuns sa fie transmis, nu si-a facut deci efectul, nu am mai considerat utila publicarea lui. Eu nu aveam nevoie sa-mi explic pozitia din acei ani. S-a vazut in decembrie 1989 ca oamenii, oricum, m-au receptat ca pe un simbol al opozitiei fata de Ceausescu. Am facut-o acum (publicarea) in urma mentionarii momentului respectiv in cartea domnilor Magureanu si Stoenescu.

b) Textul imi apartine integral. Nu este o prelucrare sau modificare a vreunui proiect al domnului Magureanu.

c) Manuscrisul (scris pe jumatati de coli A4) l-am predat domnului Magureanu in conditiile descrise. La scurt timp dupa aceea el a fost inlaturat de la „Stefan Gheorghiu” si trimis la alte activitati.

Legaturile noastre, practic au incetat. Nu stiam ce s-a intamplat cu textul. Am constatat ca nu a ajuns la destinatie.

d) Nu-i pot face reprosuri sau procese de intentie domnului Magureanu. Oricum, si-a asumat un risc sa pastreze acasa un astfel de text. Ar fi fost pe deplin indreptatit, din motive de prudenta, sa-l distruga.

e) Am aflat, de fapt, ca mai are manuscrisul, mult mai tarziu. Cred ca mi l-a returnat dupa anul 2000.

f) Domnul alexmstoenescu ma intreaba daca am fost chemat si avertizat la CC-PCR., in legatura cu existenta unei astfel de scrisori. – DA! Am fost; in vara anului 1989, in cadrul unei intrevederi, de cca. o ora, cu doi colaboratori ai lui Emil Bobu. Eu am negat cu acest prilej ca as fi redactat asa ceva. Era clar ca nu aveau o informatie certa. Nu m-au intrebat nimic despre Magureanu, spre exemplu.

g) Deci, nu securitatea a blocat transmiterea mesajului, asa cum afirma domnul Alex.M.Stoenescu . Defectiunea care a aparut in relatia Magureanu-Trasnea (pretentia despre care vorbeste domnul Magureanu, a profesorului Trasnea (de a perfectiona textul) a facut ca el sa nu mai ajunga la destinatie (daca despre asa ceva a fost vorba; si nu am de gand sa pun la indoiala aceasta informatie ).

6.– Ovidiu ma intreaba : cum am scapat de Securitate, in conditiile severe de supraveghere in care traiam atunci? Partial a raspuns atat Victor cat si domnul Alex.M.Stoenescu.

Desi supravegheat, eu indeplineam functia de Director al Editurii Tehnice, primeam la Editura numerosi autori (profesori universitari, cercetatori); vizitam unitati de invatamant, de cercetare, intreprinderi industriale, centre de librarii; participam la lansari si prezentari de carti. La birou, ma vizitau sau aveam intalniri in afara cladirii, uneori in parc, o serie de personalitati ( scriitorul Titus Popovici, cu care eram in relatii amicale, Aurel Dragos Munteanu, Radu F. Alexandru, s.a.), participam la dezbateri stiintifice organizate de Academia Romana sau de alte institutii (erau apreciate spre exemplu reuniunile patronate de profesorul Mihai Draganescu, director, multi ani, al ICI-Institutul Central de Informatica). Eram un spectator fidel al teatrelor din Bucuresti si vizitator al expozitiilor de pictura si sculptura. Intretineam relatii amicale cu multi artisti, le vizitam atelierele.

Deci, nu stateam inchis in birou si nu eram izolat.

Uneori „faceam si jocuri” cu „urmaritorii” mei. Intr-o zi, spre exemplu, la invitatia lui Caramitru, am asistat la un spectacol de poezie (Eminescu) organizat de el, cu acompaniamentul pianistului Dan Grigore. In drum spre Ateneu, la un semafor, am reusit sa trec inainte de schimbarea culorii de trecere, lasandu-i pe cei doi urmaritori „pe stop”. Am ajuns deci si am parcat pe o strada din apropiere de Ateneu „fara urmaritori”! Au reaparut, insa, destul de repede. Nu am fost lipsit de prezenta lor nici la spectacol. Am trait multe asemenea episoade. 7.-

7.- Apreciez munca migaloasa a domnului Alex.M.Stoenescu pentru cercetarea evenimentelor legate de Revolutia din Decembrie, continui insa sa am multe obiectiuni asupra modului in care domniasa abordeaza unele chestiuni.

Desi a evoluat in timp, ajungand sa recunoasca ideea de REVOLUTIE,a ramas ostatic „marotei sale” privind „lovitura de stat militara” data de Stanculescu. Mi-am exprimat parerea asupra acestor concepte – „revolutie”, „revolta populara”, „lovitura de stat” – si asupra realitatilor si evenimentelor din Romania din decembrie 1989, inclusiv in Replica publicata in Jurnalul National.

Domniasa considera „teorii fanteziste” aprecierile mele .

Sunt lucruri asupra carora putem discuta asezat si mai ales asupra carora cercetarea istorica va avea posibilitatea sa se pronunte.

Daca cele prezentate de Ovidiu apartin domnului Alex.M.Stoenescu – disecarea evenimentelor in timp (de la Iasi, Timisoara si Bucuresti ) si incadrarea lor in diferite faze (tentativa de revolta, diversiune, represiune, revolta populara, lovitura militara) mi se par de un schematism excesiv.

Iar, aprecierea ca in 23 ianuarie 1990 ar fi avut loc o lovitura de stat (prin transformarea CFSN in partid politic) mi se pare de-adreptul „caraghioasa”, pe langa neadevarul cras pe care il exprima.

CFSN ca structura de stat s-a transformat in CPUN, prin decizia reprezentantilor celor 30 de partide, la 1 februarie 1990. La Reuniunea Consiliului Frontului Salvarii Nationale din ziua de 23 ianuarie 1990, reprezentantii judetelor au ridicat problema, in conditiile aparitiei diferitelor partide politice, a necesitatii unui partid care sa se bazeze pe platforma politica a Revolutiei Romane. Asupra denumirii s-au exprimat doua pareri : unii au propus sa se numeasca Partidul Revolutiei; cei mai multi s-au pronuntat pentru folosirea denumirii de Front al Salvarii Nationale. Aceasta a creat, e adevarat, confuzii, speculate de reprezentantii partidelor istorice, ca ar exista intentia de a reveni la o formula de Partid-stat. Problema a fost elucidata in intalnirea avuta cu cei trei presedinti de partide (Coposu, Campeanu, Cunescu) in ziua de 27 ianuarie, ca si, ulterior in Reuniunea din 28 ianuarie, cu reprezentantii acelorasi partide, cu prilejul demonstratiei pe care o organizasera in fata cladirii Guvernului si a CFSN. Dar, in valtoarea competitiei electorale care a urmat, aceasta acuza a fost mentinuta, desi CPUN-ul era proba contrarie. Insa, pana acum, nimeni nu a ajuns la o asemenea afirmatie – ca discutiile din CFSN din 23 ianuarie 1990 ar fi reprezentat „o lovitura de stat”.

De fapt, FSN ca partid s-a inscris la Tribunal dupa 1 februarie 1990, iar un numar mare de membri ai CFSN care au devenit membri ai CPUN, nici nu au aderat la noul partid FSN ( spre exemplu: Caramitru, Dinescu, Plesu, Haulica, Gabriel Andreescu, Florin Badinici, Octavian Buracu, Mariana Celac, Cristina Ciontu, Ascanio Damian, Dan Desliu, Radu Filipescu, Kiraly Karol, Domokos Geza, Arpad Orban, Ioan Scrieciu, V.A.Stanculescu, Laslo Tokes, Lazar Vlasceanu, Valentin Voicila, s.a.).

8.- Aceeasi greseala vad ca este repetata si de Crin Antonescu, care in emisiunea de la Antena 3 mi-a reprosat ca eu as fi fost ostil pluralismului politic (dovedind ca este inca prizonier al multor „sloganuri talibane” din Piata Universitatii care vizau demonizarea FSN si mai ales a lui Ion Iliescu).

Ori, ideea pluralismului politic a aparut in Programul in 10 puncte al Revolutiei Romane, inclus in Comunicatul catre Tara al CFSN , inca din primul punct al acesteia. Concretizarea lui, precum am mai spus, s-a reflectat in Decretul-Lege din 31 decembrie 1989, privind constituirea de partide politice, iar in cursul lunii ianuarie, au aparut primele 30 de partide. La alegerile din mai au participat peste 90 de partide politice . In ianuarie 1990, impreuna cu vicepresedintele CFSN, Dumitru Mazilu, m-am intalnit cu delegatia PNT-cd condusa de domnul Coposu.In zilele urmatoare m-am intalnit cu delegatiile celorlalte partide – PNL, condusa de domnul Campeanu si PSDR, condusa de domnul Cunescu. Le-am propus tuturor sa-si desemneze reprezentanti in Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca structura de stat. Ne-au refuzat. Apoi au pornit actiunile de protest impotriva CFSN si a Guvernului, finalizate cu demonstratia din 28 ianuarie. Comportamentul violent pe parcursul primei jumatati a anului 1990 nu a apartinut FSN-ului, ci sustinatorilor opozitiei, ceea ce s-a exprimat atat la demonstratia din 28 ianuarie (cu atacarea cladirii guvernului soldata cu un incendiu la parter, apoi cu devastarea sediului Guvernului in duminica de 18 februarie ; sloganurile incitante din Piata Universitatii , actiunea din 13 iunie cu devastarea unor institutii publice, etc). Mineriadele nu au fost provocate de FSN ci au fost reactie la actiunile violente ale adversarilor sai, sustinute financiar de cercuri interesate din interior si din afara

Dar, probabil ca asa este istoria si precum se vede, multe prejudecati continua sa se mentina in gandirea unor oameni.

–––––––––-

Ovidiu Says: Your comment is awaiting moderation.
26/03/2009 at 10:00 pm Stimate presedinte Ion Iliescu,
va multumesc frumos pentru raspuns!

Pe 24 martie 2009, Jurnalul National a facut un interviu cu Generalul (r) Andrei Kemenici sub titlul “Deşi mărturiseşte că şi-a dorit dispariţia lui Ceauşescu, generalul Andrei Kemenici a refuzat să intre în completul de judecată. În ciuda insistentelor sugestii venite de la Bucureşti de a-i lichida “accidental” pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, generalul Kemenici nu a vrut să-şi asume răspunderea morţii lor.”

Andrei Kemenici: “Militaru m-a întrebat odată dacă Ceauşescu n-a încercat să fugă. “Păi, cum să fugă?!” “Păi, ca să termini cu ei…” Înţelegeţi?! Toţi voiau să termine cu ei, dar să mă murdărească pe mine de sânge.”

Jurnalul Ntional: “Nu aţi cerut să vă trimită medicamentele?”

Andrei Kemenici: “Nici vorbă. A fost o strategie să vină să mi-i ia. Asta îmi mai trebuia, să fiu şi spital. Nici nu mă gândeam să-l tratez eu aici. Seara, după o şedinţă cu locţiitorii, luasem hotărârea să îl duc la Bucureşti, cu orice risc. L-am întrebat pe Stănculescu, mi-a spus să nu mă duc, să aştept ordine. I-am zis că nu mai pot să-l ţin, că e şi bolnav.”
————————————-
CAIETELE REVOLUTIEI

Gelu Voican Voiculescu: “Cred că ar trebui omorâţi. Şi Iliescu a spus: cum să fie omorâţi? Nu se poate aşa ceva. Trebuie să facem un proces, să instalăm legalitatea. Să începem cu o crimă? I-am spus: nu vreţi să vă începeţi domnia cu sânge. Şi el mi-a spus: cum adică domnia? Păi, dumneavoastră o să fiţi, este destul de limpede. Iliescu a fost împotriva lichidării.
O voce: V-aţi recunoscut prioritatea.
Gelu Voican Voiculescu: Au fost mai multe variante. Petre Roman, ieşind cu Iliescu
din baia de lângă biroul ministrului, unde a trebuit să dăm drumul la robinete, obsedaţi fiind de ascultare. Eu m-am repezit către el, şi Petre mi-a spus: „Ai să ai execuţia.“ Reuşise să-l convingă pe Iliescu de formula unui proces. Trebuie să înţelegeţi că domnul
Iliescu nu este un militarist. N-a făcut armata, nu este un violent. Nu este un om căruia să-i spui: hai să-i omorâm, iar dânsul să spună: gata, îmi convine.

Lorin Fortuna: Astea au fost jocurile pentru putere, la Bucureşti.
Ion Iliescu: A fost salvarea pentru ţară.
Lorin Fortuna: Aţi crezut dumneavoastră!
Ion Iliescu: Ba da! Dacă nu era procesul şi execuţia, continuau…
Lorin Fortuna: Trebuia să-l judece poporul!
Gelu Voican Voiculescu: Asta a vrut domnul Iliescu timp de trei zile. În seara zilei de 24 a cedat insistenţelor noastre, ale mele îndeosebi.
————————————
Andrei Kemenici: “I-am raportat generalului Voinea dupa ce a intrat in cazarma (ora 18:20)
—————————————–
Stimate presedinte Ion Iliescu
generalul Victor Stanculescu intr-un interviu din anul 2004 la B1 TV a raspuns la intrebarea domnului Ion Criszoiu, cand ati stiiut exact ca sotii Ceausescu sunt in mina lui Andrei Kemenici si la ce ora. Stanculescu a raspuns “LA ora 17.00 atunci cand Kemenici m-a sunat.
—————-
pai daca sotii Ceausescu au fost arestati la ora 18:30 si o confirma Kemenici, cum se face ca Kemenici i-a telefonat cand nici macar havar nu avea unde se afla Ceausescu. (am video care confirma ce scriu)
———————-
Am o alta intrebare, de ce nu ati incercat sa va mentineti pozitia ca sotii Ceausescu sa fie judecati legal, Voiculescu zice in citatul de mai sus, “In seara zilei de 24 Iliescu a cedat insistenţelor noastre.”
Eu zic pacat, si imi permit sa spun ca asta a fost unica greseala, si pacat.
———–
Ultima intrebare ca o replica la interviul cu Kemenici la JN, de ce toti au vrut sa-l omoara pe ceausescu chiar si generalul Militaru? doar dumneavoastra ca lider stiati de aceasta treaba ? Eu inteleg ca daca Kemenici nu insista sa-l duca pe Ceausescu la Bucuresti pe 24, cred ca Ceausescu ar fi judecat in alta zi si nu in sfanta zi de Craciun.

Guvernul Pilelor, Cunoştinţelor şi Relaţiilor

de Monica Iordache Apostol , Lavinia Dimancea

Guvernul năşit de Traian Băsescu este plin de pilele, cunoştinţele şi apropiaţii baronilor locali din PD-L şi PSD. Lor li se alătură prietenii, colaboratorii şi rudele premierului Boc, dar şi ale liderilor PSD, PD-L şi şefului statului.

Performanţele obţinute de fostul utecist Boc Emil de pe urma cunoaşterii tezelor PCR au lăsat urme în mentalitatea premierului de azi Emil Boc. Uns şef al Guvernului României, el a folosit acelaşi sistem de pile-cunoştinţe-relaţii folosit  de ştabii comunişti în administraţia locală şi centrală. Boc a numit fără să clipească în posturi grase clientela politică a baronilor locali şi a mai-marilor PD-L şi PSD, chiar dacă mulţi dintre reprezentanţii “noului val” stăteau la coadă la DNA sau “bunul renume” nu este bun deloc. Un loc aparte le-a fost păstrat şi rubedeniilor, căci nimic nu e mai sigur decât un loc de muncă plătit de la stat. Înverşunarea lui Boc împotriva clientelismului şi nepotismului a dispărut brusc când a fost vorba despre prea tânăra lui nepoată Mihaela Boc sau despre şoferul personal, Marius Buzea, care l-a tot ajutat să facă naveta Modrogan – aeroport, blagoslovindu-i cu câte o funcţie de consilier la Palatul Victoria. Nu a putut închide ochii nici la persoanele livrate din deal, de la Cotroceni, pentru că, deşi ajuns mare şef la Victoria, Emil Boc este totuşi prea mic să muşte mâna celui care l-a hrănit. Aşadar, Guvernul PSD-PD-L năşit de Traian Băsescu s-a umplut de pilele şi de apropiaţii baronilor locali ai celor două partide. Marian Oprişan, de la Vrancea, Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, Radu Mazăre, de la Constanţa, Gheorghe Nichita, de la Iaşi. Toţi şi-au impus fără probleme oamenii în structurile Guvernului. Nici pedeliştii nu şi-au uitat vechii prieteni şi parteneri de afaceri după ce au intrat la guvernare. Ministrul Economiei, Adriean Videanu, ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, ultimul găsindu-i un loc de secretar de stat unui personaj controversat: Marin Anton. Şi apropiaţii şefului statului au profitat de uşile deschise ale instituţiilor publice, după ce PD-L a ajuns la guvernare: Elena Udrea, ministru al Turismului, fost consilier de stat la Cotroceni; Gabriela Andreescu, secretar general al Guvernului, fost consilier de stat la Cotroceni; Silvian Ionescu, şef al Gărzii de Mediu, fost ofiţer de Securitate. De-o soartă bună au avut parte şi colaboratorii lui Theodor Stolojan.

Pesediştii sunt adevăraţi campioni la numirea rudelor sau prietenilor în funcţiile guvernamentale de rangul doi. Lista începe cu însuşi liderul partidului, Mircea Geoană, care şi-a promovat în posturi de conducere doi dintre consilieri. Unul dintre ei este Ancuţa Gianina Opre, o tânără de 30 de ani, care a fost recompensată cu funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, după ce a pierdut scaunul de deputat într-un colegiu din Giurgiu la alegerile parlamentare de anul trecut. Cel de-al doilea este Marius Lazăr, fin al liderului PSD. Propulsat nu demult ca şef de filială, la Arad, consilierul politic al liderului PSD a fost cocoţat acum pe o poziţie de demnitate publică, fiind numit secretar de stat în Ministerul Muncii. Pe lângă colaboratori, cumnatul celui de-al doilea om în stat, Ionuţ Costea, a beneficiat şi el de o numire. Recent Costea a devenit preşedinte al Eximbank, anterior el fiind preşedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinţe.

OAMENII BARONILOR LOCALI
Guvernul năşit de Traian Băsescu este plin şi de pilele şi apropiaţii baronilor locali din PSD. Marian Oprişan de la Vrancea, care mai mult a stat la Bucureşti decât acasă cât s-au negociat posturile, a obţinut pentru oamenii lui posturi-cheie în structurile guvernanentale. Graţie acestuia, Cătălin Vrabie, fost director în cadrul Consiliului Judeţean şi ex-prefect de Vrancea, a fost uns secretar de stat în MAI, iar Iulian Matache, şi el director executiv în CJ, la Ministerul Dezvoltării condus de Vasile Blaga. La rândul său, Radu Mazăre de la Constanţa şi-a implantat cu succes oameni în Guvern, el adjudecându-şi, după numirea lui Nemirschi în fruntea Mediului, şi un mult râvnit post în Ministerul Transporturilor. Valentin Preda, fost inspector la Autoritatea Navală Română şi “fost coleg de generaţie” a lui Mazăre, după cum acesta l-a prezentat, a fost numit zilele trecute secretar de stat la ministerul lui Radu Berceanu.

ŞI AI LUI VANGHELIE… ŞI AI LUI HREBENCIUC…
Devenit unul dintre pesediştii cu greutate în Kiseleff, bucureşteanul Marian Vanghelie şi-a băgat şi el apropiaţii în Guvern, cu toate că a înregistrat un eşec la MAI cu Mincu Silvestru. Fără emoţii însă, primarul de la 5 l-a instalat în fruntea Agenţiei Naţionale pentru Romi pe Robert Laurenţiu Iapornicu, iar pe preşedintele filialei de tineret a PSD Bucureşti, Bogdan Georgescu, ca vicepreşedinte la AVAS. Vanghelie ar fi vrut ca Georgescu să preia preşedinţia Autorităţii, însă funcţia i-a fost suflată pentru Mircea Ursache care a mai deţinut această poziţie şi pe vremea Guvernului Năstase. Ursache ar fi fost susţinut pentru această funcţie de Viorel Hrebenciuc, s-a comentat în interiorul PSD, presa scriind că şi în 2007 negociatorul-şef al PSD a lucrat ca Ursache să fie numit membru şi, ulterior, preşedinte al Consiliului de Supraveghere a Fondului Proprietatea. Ursache este un personaj foarte controversat, numele său apărând în scandalul “Afacerea Costea” şi în scandalul Hayssam. Pe de altă parte, Hrebenciuc se face responsabil şi de promovarea consilierei sale Silvia Claudia Mihalcea, aceasta fiind numită vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Tot pe filiera Hrebenciuc, a ajuns secretar de stat în MApN Dan Tătaru, fost consilier PSD în CJ Bacău, presa locală scriind despre acesta că este un cunoscut om de afaceri şi un apropiat al lui Hrebenciuc.

ŞI ALŢII…
La Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul condus de Victor Ponta lucrează ca secretar de stat maramureşeanca Ioana Liana Pop. Tânără, frumoasă, blondă, Ioana este fina lui Ponta, potrivit presei locale, şi a fost adusă de acesta la Bucureşti pe un post de demnitate publică după ce şi-a adjudecat în TSD poziţia de vicepreşedinte. Ieşeanul Gheorghe Nichita, vicepreşedinte la nivel naţional al PSD, şi-a impus şi el fără probleme oamenii în structurile Guvernului, directorul de strategii din Primăria municipiului Iaşi, Cosmin Coman, considerat un apropiat al acestuia, fiind numit secretar de stat în Ministerul Finanţelor, iar “prietenul său din copilărie”, după cum scrie presa locală, Gerard Jităreanu, la Ministerul Educaţiei. Din Dolj, organizaţia lui Geoană, Mihai Viorel Fifor, un protejat al preşedintelui CJ Ion Prioteasa, a fost adus la MAI pentru a ocupa un post de secretar de stat, din acest judeţ provenind şi Andi-Petrişor Gaiu numit în funcţia de vicepreşedinte al AVAS, iar din Olt, fostul consilier judeţean PSD, Radu Stancu, a fost promovat ca secretar de stat tot la Interne.

VIDEANU ŞI DRĂGOI, ÎMPREUNĂ PE COASTA DE AZUR
Nici pedeliştii nu şi-au uitat vechii prieteni şi parteneri de afaceri după ce au intrat la guvernare. Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a numit în funcţia de secretar de stat pe Bogdan Drăgoi, care a fost fotografiat alături de familia Videanu în timp ce îşi petreceau concediul pe Coasta de Azur. Între ministru şi Bogdan Drăgoi relaţia este veche: l-a numit secretar de stat în perioada ministeriatului din Cabinetul Tăriceanu I, şi apoi l-a adus cu el director financiar la Primăria Capitalei. Mai mult, Bogdan Alexandru Drăgoi este fiul lui Dan Drăgoi, fost responsabil MapN, care ulterior s-a implicat în afaceri, printre altele, el reprezentând interesele firmei Balli în România după 1990.

STĂNIŞOARĂ ŞI PARTENERUL DE AFACERI
Ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, a adus pe postul de secretar de stat, şef al Departamentului pentru Armamente, pe Aurel Ionel Lascu. Cei doi au fost colegi de an la Politehnica din Timişoara şi parteneri de afaceri. Mai mult, fiul ministrului, Andrei Stănişoară, a devenit, acţionar la SITAS Tehnologia Apei, firmă înfiinţată şi condusă de Lascu până în momentul în care a fost numit secretar de stat. Tânărul Andrei a fost descoperit de tabloide în compania de amuzament a Elenei Băsescu.

Emisarul RAFO, la dreapta lui Berceanu
La Ministerul Infrastructurii şi Transporturilor şi-a găsit un loc de secretar de stat un alt personaj controversat: Marin Anton, fost manager al RAFO şi finanaţator declarat al PD-L. “Nu exista nici o legătură între faptul că am finanţat partidul lui Stolojan şi faptul că acesta a ajutat RAFO acum câţiva ani”, afirma Anton, în momentul în care presa a decoperit lobby-ul pe care Stolojan l-a făcut pentru RAFO cerând cabinetului Tăriceanu sprijin din partea statului pentru revigorarea rafinăriei. Mai mult, declaraţia de avere a lui Marin Anton arată că acesta are acţiuni la Euroconstruct, celebra firmă de drumari abonaţi la Primăria Capitalei şi la Ministerul Transporturilor.

OAMENII LUI BĂSESCU
Şi apropiaţii şefului statului au profitat de uşile deschise ale instituţiilor publice, după ce PD-L a ajuns la guvernare: Elena Udrea, ministru al Turismului, fost consilier de stat la Cotroceni; Gabriela Andreescu, secretar general al Guvernului, fost consilier de stat la Cotroceni; Silvian Ionescu, şef al Gărzii de Mediu, fost ofiţer de Securitate.

Nici colaboratorii lui Theodor Stolojan n-au fost văduviţi de-o soartă bună. Fostul senator Ionuţ Popescu a devenit consilier al premierului, ca şi Cătălin Vătafu, un alt apropiat al lui Stolojan.

De asemenea, Andreea Vass, fidelă colaboratoare a lui Stolojan, a fost plasată pe postul de consilier personal al premierului, iar Cristina Trăilă a devenit preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

Tot Clujul s-a mutat la Bucureşti

Premierul Emil Boc este campionul detaşărilor. Şi-a adus la Guvern toţi prietenii, colaboratorii, consilierii, o parte din rude, dar şi şoferul. Acesta din urmă a devenit consilier personal. Marius Buzea era salariat al PD-L şi avea în atribuţie conducerea autovehiculului preşedintelui PD-L. Mihaela Boc, nepoata premierului, e consilier în candrul Cancelariei, iar finul ar fi trebuit să fie purtător de cuvânt. Rareş Niculescu a fost năşit, la prima căsătorie, de actualul premier. Fosta doamnă Niculescu a ajuns ulterior consilier al Monicăi Macovei. Dacă l-a ratat pe fin, Boc a reuşit să pună totuşi în postul de purtător de cuvânt o clujeancă, Ioana Muntean, fost angajat al PRO TV Cluj. Lotul de clujeni este mare: şeful Cancelariei, Cătălin Ovidiu Baba (decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai”), Ştefania Ferencz, fosta şefă de cabinet a lui Boc la Cluj, Cynthia Curt, fosta sa asistentă universitară, Darius Pintilie, fost consilier judeţean, în prezent consilier personal al lui Emil Boc, Peter Pal, secretar personal al premierului, Călin Emilian Hintea şi Dan-Tudor Lazăr, foste cadre didactice la aceeaşi facultate ca Boc, Gabriel Bădescu, şef al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, şeful catedrei de Ştiinţe Politice la aceeaşi universitate. Singura persoană de la Palatul Victoria care nu face parte din această categorie este şeful Departamentului de Control al Guvernului, avocatul Sorin Alăzăroaie. El face însă parte din aşa-numitul Club al Vinului, în care membri sunt şi omul de afaceri clujean Arpad Paszkany, dar şi Dinu Patriciu şi fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu. Emil Boc a explicat ieri seară la Antena 2, la emisiunea „Vorbe grele” cu Victor Ciutacu (după ce a intervenit în direct), că l-a angajat pe Marius Buzea în postul de consilier personal pentru că este unul dintre cei mai de încredere oameni ai lui, căruia îi poate încredinţa orice document.

Boc a mai arătat că nu a putut să-l angajeze pe Buzea ca şofer, pentru că şoferii premierului sunt angajaţi ai SPP. De aceea, l-a angajat consilier personal, Buzea devenind absolvent, în ultimii cinci ani, de studii superioare (şi-a luat licenţa în ingineria produselor alimentare). Premierul a mai arătat că îşi apreciază persoanele de încredere, oameni care au crescut o dată cu el. Despre nepoata sa, Mihaela Boc, premierul a spus din nou că aceasta nu lucrează şi nu a lucrat cu el direct nici la Primăria Cluj, ci cu actuala sa şefă de cabinet, Ştefania Ferencz. Ulterior, Guvernul dăduse publicităţii un comunicat de presă în care arăta că Marius Buzea şi Peter Pal se ocupă cu pregătirea administrativă a evenimentelor şi deplasărilor lui Boc, precum şi cu pregătirea şedinţelor de Guvern.

“Mii de tineri competenţi nu mai au speranţa că ţara lor mai are nevoie de ei, în timp ce odraslele nomenclaturii PSD se bucură de cele mai bune case şi de cele mai importante funcţii. Nepotismul practicat de Guvernul Adrian Năstase a depăşit orice măsură.”
Emil Boc – martie 2004

Oana Niculescu-Mizil are bijuterii de 850 000 €

Conform declaraţiei de avere, parlamentarul social-democrat Oana Niculescu-Mizil are bijuterii în valoare de 850.000 de euro. Ea este urmată, la acest capitol, însă la mare distanţă, de colega ei de partid Rodica Nassar, care a investit în bijuterii 65.000 de euro.

Oana, nepoata lui Paul Niculescu-Mizil, s-a casatorit cu Jimmy Tohme, un om de afaceri libanez

După ce şi-a făcut intrarea în politică învingându-l pe Gigi Becali, cel mai bogat om din România, conform revistei Capital, Oana Niculescu-Mizil se poate lăuda că e aleasa cu cel mai preţios tezaur de bijuterii din aur, argint şi pietre preţioase din Parlament.

Rodica Nassar e pe locul doi La mare distanţă, ea este urmată de pesedista Rodica Nassar, care are bijuterii în valoare de 65.000 de euro.

Oana, nepoata lui Paul Niculescu-Mizil, s-a casatorit cu Jamil Taher, un om de afaceri libanez

Mirii au avut trei perechi de nasi: pe seicul Saad Hariri, fiul primului ministru libanez, Rafik Hariri, pe deputatul PSD Madalin Voicu si sotia, Adriana, si inca un om de afaceri libanez.

Sursa: Libertatea
Hai sa can-can

de Marius Mioc

Paul Niculescu Mizil – opozant al clanului Ceauşescu?

Fostul demnitar comunist Paul Niculescu Mizil, bunicul proaspetei parlamentare Oana Niculescu Mizil, a murit. Evenimentul Zilei (ziarul anticomuniştilor feroce)  numeşte ;opozant al clanului Ceauşescu;!

Fiica lui Niculescu-Mizil a fost la un moment dat iubita lui Nicu Ceauşescu, scrie tot Evenimentul Zilei;. In 1989 Paul Niculescu Mizil a fost printre criminalii comunişti din C.P.Ex. care au aprobat reprimarea cu foc a revoluţionarilor din 1989 (C.P.Ex.-ul a aprobat unanim represiunea, contrar ceea ce spune Evenimentul Zilei).

Aşadar, nu este un simplu comunist ci un criminal comunist. A făcut şi puşcărie pentru asta (cu Intreruperi, că mereu avea scutiri medicale), pînă a fost graţiat de Iliescu.

Ziarul Evenimentul Zilei; scrie că Mizil s-a opus deschiderii focului impotriva manifestanţilor de la Timişoara, dar procesul C.P.Ex. a dovedit altceva, situaţia juridică a lui Niculescu-Mizil după acel proces nu este de achitat ci de graţiat, adică vinovăţia sa a fost constatată de instanţă dar a beneficiat de mila preşedintelui. &In perioada imediat după 1989 Niculescu-Mizil a fost cel mai activ dintre foştii membrii C.P.Ex. in a scrie memorii către tot felul de ziare in care-şi pretindea nevinovăţia.

Mereu vedeam in ziarele bucureştene ce spune Paul Niculescu Mizil despre revoluţie. Inclusiv despre ce s-a itamplat la Timişoara a scris Paul Niculescu Mizil, fiind şi citat in raportul comisiei senatoriale Decembrie 1989 Prime; a lui Sergiu Nicolaescu, deşi individul n-a fost prin Timişoara in timpul revoluţiei.

S-a respectat regula mass-mediei bucureştene: istoria revoluţiei din 1989 trebuie scrisă in proporţie de 90% de comunişti. Dacă mai rămanea Ceauşescu proporţia era 100%, dar s-a instalat democraţia, de aia comuniştii controlează doar 90% din mass-media bucureşteană.

Dacă Paul Niculescu Mizil, fost mahăr comunist care a aprobat inclusiv măcelărirea demonstranţilor din 1989 şi a cărui fiică a fost ibovnica lui Nicu Ceauşescu (probabil a suferit in regimul dictatorial cand Nicu o inşela cu altele) a devenit OPOZANT AL CLANULUI CEAUŞESCU (Evenimentul Zilei dixit), mie mi-e şi ruşine să mai spun că m-am opus regimului Ceauşescu.
Nu mă pot compara cu adevăraţii bărbaţi ai neamului, opozanţi autentici ai dictaturii, precum acest Paul Niculescu Mizil (care, aită nobleţe sufletească, nici măcar n-a cerut certificat de revoluţionar).

Pe 3 octombrie 2007, câţiva lideri din PSD, printre care Liviu Dragnea, Dan Nica, Ilie Sârbu şi Constantin Niţă, au negociat o noapte întreagă cu o echipă PD, condusă de Vasile Blaga, o schemă de guvern, în care fiecare negociator urma să aibă câte un minister. De ieri, schema este completă.

Liviu Dragnea este noul ministru de Interne, după ce Mircea Geoană a primit garanţii că Traian Băsescu nu i se va opune Teroristului – numele de alint cu care i se adresa lui Dragnea pe vremea când acesta era încă în PD.

Ce faci, Teroristule?” i-a râs, anul trecut, Traian Băsescu lui Liviu Dragnea, într-una din vizitele pe care PSD le-a făcut la Administraţia Prezidenţială. Băsescu părea cordial, dar pesediştii erau precauţi. Amabilitatea cu care i se adresa lui Dragnea era un motiv în plus de suspiciune: cei doi se despărţiseseră cu scandal, cearta terminându-se cu demisia lui Dragnea din PD şi dezertarea în tabăra duşmană – la Adrian Năstase şi PDSR.
În ultimele zile, în nominalizarea lui Liviu Dragnea pentru funcţia de ministru de Interne un rol-cheie l-a jucat Traian Băsescu. Pesediştii pur şi simplu n-au ştiut cum va reacţiona preşedintele la această propunere: dacă s-ar fi opus, ar fi aruncat ministerul de Interne într-un scandal şi mai mare decât cel declanşat de plecarea lui Gabriel Oprea. În plus, ar fi fost un nou pericol pentru ruperea alianţei.

De aceea, cei care au făcut cărţile pentru desemnarea noului ministru, au mers pe coji de ouă. Conducerea PSD n-a prezentat oficial niciun nume, preferând să ţină, până duminică noaptea, două variante deschise – Dan Nica sau Liviu Dragnea. Duminică noaptea,Mircea Geoană  a avut o lungă discuţie cu Dragnea, în care, după cum avea să declare a doua zi, l-a „încurajat” să accepte nominalizarea. Apoi Mircea Geoană s-a asigurat că varianta Dragnea este agreată de Traian Băsescu, înainte de a o prezenta spre vot conducerii lărgite a partidului. Potrivit propriilor declaraţii, Geoană l-a sunat pe Băsescu luni la prânz, imediat după şedinţa conducerii restrânse, dar înainte de votul din conducerea mare. Traian Băsescu i-a spus că nu se opune. Geoană l-a sunat şi pe Boc, să-i spună că PSD are un ministru de Interne. În paralel, a plecat spre Guvern şi o scrisoare oficială, în care se făcea propunerea ca Dragnea să preia portofoliul.

Noul principiu: doar civili la Interne

În atari condiţii, votul pesediştilor a fost o formalitate. Mircea Geoană le-a spus că Dragnea este propunerea lui, i-a făcut un laudatio (în care a descris competenţele candidatului, printre care aceea că este „un campion al descentralizării”) iar toată lumea a votat pentru, în unanimitate. În faţa presei, Geoană a subliniat că a găsit, în sfârşit, un om „care are instinctele corecte pentru acest minister”. Tot într-o declaraţie dată presei, Ion Iliescu a precizat că Dragnea are şi haina corectă: una civilă, în condiţiile în care, de acum încolo, „trebuie să respectăm principiul ca, la conducerea ministerului de Interne, să nu mai avem militari”. În fine, noul ministru a spus că priorităţile lui sunt siguranţa în şcoli, siguranţa pe stradă şi descentralizarea.

Cât de sus e steaua lui Dragnea: noul Cozmâncă

Liviu Dragnea este pe val. Chiar dacă e nevoit să părăsească o funcţie sigură (cea de şef al Consiliului Judeţean Teleorman, post pe care stă de trei mandate), Dragnea capătă mult mai multă putere în stat şi în partid. Votarea sa în unanimitate reprezintă, practic, o recunoaştere din partea baronilor locali ai PSD. Buni executaţi, mulţi dintre ei au reclamat, în ultimii ani, vidul de putere de la conducerea partidului, unii fiind chiar nostalgici după mâna forte Octav Cozmâncă. Liviu Dragnea este dintre ei şi are multe prietenii printre cei mai influenţi baroni, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan sau Marian Vanghelie. Dragnea doreşte să-i coordoneze pe baroni şi pe linie de partid şi, de aceea, vizează funcţia de secretar general al PSD, rămasă vacantă după demisia lui Titus Corlăţean.

Gândul, 4 octombrie, 2007: „PD şi PSD au negociat toată noaptea pielea ursului din pădure”

Acum mai bine de un an, în noaptea de dinaintea depunerii moţiunii de cenzură a PSD, mai mulţi pesedişti, exasperaţi de faptul că Viorel Hrebenciuc nu reuşeşte să bage PSD la guvernare alături de PNL, au cerut o întâlnire cu democraţii. Negocierile au mers surprinzător de bine şi de repede: Dan Nica, Liviu Dragnea, Constantin Niţă şi Ilie Sârbu au scris, împreună cu delegaţia condusă de Vasile Blaga, un „proiect de guvern”, şi o primă împărţire a ministerelor. Construcţia a fost dinamitată a doua zi de Ion Iliescu: acesta a sabotat moţiunea pesediştilor, dându-i oxigen lui Călin Popescu Tăriceanu să-şi termine mandatul. Ziarul Gândul din 4 octombrie 2007 scris despre această întâlnire. Iată finalul articolului:

„Democraţii şi pesediştii şi-au cerut reciproc garanţii privind votarea moţiunii şi colaborarea la guvernare. Părţile au ajuns să discute despre structura noului guvern, fiecare partid dorind să-şi ia ministerele cele mai importante.

Democraţii au revendicat funcţia de prim-ministru (probabil pentru Vasile Blaga), Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi pe cel al Economiei şi Finanţelor (acest minister este dorit şi de PLD).

Pesediştii au spus că vor şi ei şefia Guvernului şi ministerele „sociale” (Munca, Educaţia şi Sănătatea), precum şi Ministerul de Externe. S-a discutat şi despre o funcţie de vicepremier pentru PSD, iar, în situaţia în care grupul minorităţilor naţionale ar fi cooptat în noul Guvern, s-a avansat numele lui Varujan Pambuccian drept viitor ministru al Comunicaţiilor.

Pesediştii erau, ieri, încântaţi de felul în care negociază cu democraţii, care sunt „oameni cu care se poate discuta”, nu ca liberalii, care „sunt aro¬ganţi”, „au pierdut simţul realităţii” şi „vor sfârşi ca ţărăniştii”.

Şi imaginea social-demo¬craţilor despre Traian Băsescu pare să se fi schimbat în urma ultimelor întrevederi cu PD. „Băsescu s-a schimbat, a înţeles şi el că nu poate să-şi încheie mandatul tot dezbinând, tot cu scandal”, vorbeau ieri doi dintre vicepreşedinţii social-democraţi din echipa de negociatori, încrezători în destinul comun PSD-Traian Băsescu”.
Vezi comentariile Gandul

Din ’68, de când a preluat puterea, Nicolae Ceauşescu, împreună cu familia şi camarila, a avut o viaţă de huzur. Deschiderea arhivelor PCR ne arată imagini cu Nicolae Ceauşescu şi ai lui trăind fericiţi impreuna cu Nina si Ion Iliescu. La vânătoare, la picnic sau la jocuri de societate. Imagini pe care poporul înfometat nu trebuia să le vadă.

Sotii Iliescu impreuna cu sotii Ceausescu Iasi 16 iunie 1976

 [Fotografia #F024]

Nicolae şi Nicu Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

Nicolae şi Nicu Ceauşescu, în vacanţă, în iulie 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts. Vacanta a durat 9 zile, din 7 iulie pina in 16 iulie 1976.

 [Fotografia #F015]

„Fototeca online a comunismului românesc”.

Nicolae Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor este Nina Iliescu, (alatori de Elena Ceauşescu) soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

[Fotografia #F006]

Nicolae Ceauşescu, în vacanţă, în 1976, la Iaşi. În spatele lor linga Elena Ceauşescu este Nina Iliescu, soţia prim-secretarului judeţului, Ion Iliescu, şi ea participantă la partida acestora de darts

[Fotografia #F002]

„Fototeca online a comunismului românesc”.

În primii ani de după preluarea puterii, Ceauşescu a bătut ţara în lung şi în lat, a povestit fostul ministru de Externe Ştefan Andrei pentru „Adevărul“. Din punct de vedere al popularităţii, punctul culminant al carierei lui Nicolae Ceauşescu a fost atins în 1968. După invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, Ceauşescu nu numai că a refuzat ca trupele române să participe, dar a condamnat public intervenţia.

Discurs nescris, în ’68

„Prima dată a vorbit cu Maurer şi cu ceilalţi membri din CPEx (Comitetul Politic Executiv) şi a obţinut sprijinul lor total. După aceea s-a organizat mitingul şi Ceauşescu a condamnat invazia. Nu a avut discurs scris, a vorbit liber, Maurer chiar a spus că a fost prea dur”, şi-a amintit Ştefan Andrei. Urmările acestui discurs au fost multiple.

Pe plan intern, pentru a evita posibilitatea ca Nicolae Ceauşescu să fie schimbat din funcţie printr-o lovitură de palat, a fost schimbat statutul PCR. În loc să fie ales de membrii conducerii partidului, secretarul general a devenit alesul tuturor membrilor de partid, ceea ce făcea înlocuirea sa din funcţie aproape imposibilă.

 

 Pe plan extern, fronda lui Ceauşescu a dus la o avalanşă de invitaţii şi de vizite ale şefilor de state occidentale, astfel încât acesta a ajuns să fie plimbat cu caleaşca reginei Elisabeta la Londra, a fost vizitat de Charles De Gaule şi s-a întâlnit cu Richard Nixon la Casa Albă. Ca urmare a acestei vizite, România a primit clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA.

Fostul ministru de Externe a vorbit şi despre viaţa de familie a lui Ceauşescu. Soţii Ceauşescu nu erau foarte apropiaţi de copiii lor, chiar dacă Elena avea o certă slăbiciune pentru Nicu. „Zoe avea viaţa ei, îi evita. Şi Nicu avea prietenii lui, băiatul lui Maurer, băiatul lui Mizil, Serghei, Mădălin Voicu …

Valentin venea la masă cu nevasta lui, care nu era suportată de familie, din cauză că avea sânge de evreică şi unguroaică. Pe fraţii lui Ceauşescu nu îi plăceau Elenei şi nu au fost niciodată invitaţi la masă, unde veneau doar copiii şi o parte din cei din conducerea partidului şi a statului”, a povestit Ştefan Andrei. ; Imaginile au fost descărcate de pe site-ul Arhivelor Naţionale ale României,  „Fototeca online a comunismului românesc”.

Prima dată a vorbit cu Maurer şi cu ceilalţi membri din Comitetul Politic Executiv şi a obţinut sprijinul lor total. După aceea s-a organizat mitingul şi Ceauşescu a condamnat invazia. Nu a avut discurs scris, a vorbit liber, Maurer chiar a spus că a fost prea dur

Sursa: Adevarul

Motivul real al deciziei lui Theodor Stolojan de a renunta la nominalizarea pentru functia de premier, si anume faptul ca nu a reusit sa o impuna nici macar pe o functie de secretar de stat pe Andreea Vass

Surse din Partidul Democrat-Liberal ne-au spus care este motivul real al deciziei lui Theodor Stolojan de a renunta la nominalizarea pentru functia de premier, si anume faptul ca nu a reusit sa o impuna nici macar pe o functie de secretar de stat pe Andreea Vass, consiliera sa de la cabinetul de europarlamentar din Bruxelles. Se pare ca Stolojan o dorea la Ministerul Economiei si Finantelor, chiar daca acest minister ar urma sa se sparga in doua pentru a satisface mai multe personae de pe “listele de asteptare” ale celor doua partide care au semnat “Parteneriatul pentru Romania”.

Andreea Vass este economist, cariera sa fiind legata in ultimii 4 ani de cea a lui Stolojan. Recomandata de Daniel Daianu, ea a ajuns, in ianuarie 2005, in stafful proaspatului consilier prezidential Theodor Stolojan.

Cand actualul demisionar a plecat de la Cotroceni pentru a pune pe picioare Partidul Liberal Democrat, ea a plecat la o bursa in Franta. Dupa ce, in noiembrie 2007, Stolojan a ajuns europarlamentar, ea a devenit consiliera sa. In aceasta toamna s-a pus problema ca ea sa candideze pentru Senat, intr-un colegiu din Salaj, dar nu indeplinea conditia de varsta, Vass avand doar 30 de ani. Una dintre conditiile impuse de ambele partide din Coalitie este ca viitorii demnitari sa fi trecut “testul” uninominalului”. Acesta este si motivul pentru care se anunta o noua tensiune, pentru ca PSD nu o accepta secretar de stat la Justitie pe avocata Cristina Traila, consiliera de partid a liderului democrat-liberal Valeriu Stoica.

Ieri, dupa anuntarea renuntarii lui Stolojan la numire, Vass comenta evenimentul astfel: “ E drept, mai sunt unii care tin la consecventa. Vor sa castige, fireste, dar nu oricum si cu oricine. Lucreaza la programe de guvernare. Vorbesc, pe bune, de responsabilitate. Ce fraieri! Ei nu inteleg ca treaba e seriosa?  Sunt bani buni in joc si multa putere. Cum sa nu te agati cu dintii de scaun? Ce gluma! Strica piata. Si care responsabilitate? Victoria conteaza. Apoi o dam noi din cuvinte, ca de aia le avem. Ceva e totusi trist in toate astea (in afara de presedintele Basescu, desigur). Si anume faptul ca am ajuns sa nu mai avem repere. Intr-o tara in care demisia de onoare lipseste cu desavarsire, profesionalismul e pentru naivi, iar corectitudinea pentru prosti, comportamentele decente, cu adevarat normale, au ajuns sa fie taxate drept nebunie. La romani, inteleptul devine un simplu nebun. Va multumim ca votati”.
de Lidia Popeanga-Mitchievici, Alecu Racoviceanu

PRESA STRĂINĂ: „Românii se întorc la foştii comunişti“. Washington Times: „Rasturnarea sangeroasa impotriva lui Nicolae Ceausescu – a fost Lovitura de stat”

Pentru preşedintele PSD Mircea Geoană, alegerile din 2008 înseamnă o revoluţie. Într-o declaraţie dată Associated Press, el susţine că momentul noiembrie reprezintă mai mult decât o schimbare de guvern sau de trecere tradiţională de la dreapta la stânga.

„Vorbim despre o revoluţie a modului de funcţionare a statului român modern” a relatat Geoană viziunea sa despre viitor agenţiei Associated Press, care prognozează că „stânga ar putea capitaliza problemele economice. Agenţia Bloomberg remarcă şi ea într-o analiză care pleacă de la ultimele sondaje de opinie că alegătorii români s-ar putea întoarce la foştii comuniştii pe fondul îngrijorărilor privind situaţia economică.

„Washington Times”: Geoană cheamă la revoluţia socialistă

Declaraţia lui Mircea Geoană a fost interpretată de „Washington Times” ca un apel la o revoluţie socialistă care să înlocuiască „guvernul de dreapta care a neglijat pregătirea ţării pentru criza economică”, într-un articol intitulat  chiar „Noua revoluţie”. „Washington Times” face o comparaţie între declaraţiile de ambasador în Statele Unite ale lui Mircea Geoană şi cele de dinaintea alegerilor din 2008, remarcând transformarea acestuia.

Când a venit la Washington în 1996 ca ambasador al României, Mircea Dan Geoană a lăudat capitalismul, considerându-l cheia succesului pentru ţara sa după decenii de declin economic sub regimul comunist. Acum, el crede că piaţa liberă a eşuat în România, comentează „Washington Times”. 
„Vorbim despre o revoluţie a modului de funcţionare a statului român modern” a relatat Geoană viziunea sa despre viitor agenţiei Associated Press, care prognozează că „stânga ar putea capitaliza problemele economice. Agenţia Bloomberg remarcă şi ea într-o analiză care pleacă de la ultimele sondaje de opinie că alegătorii români s-ar putea întoarce la foştii comuniştii pe fondul îngrijorărilor privind situaţia economică.”Washington Times”: Geoană cheamă la revoluţia socialistă
Declaraţia lui Mircea Geoană a fost interpretată de „Washington Times” ca un apel la o revoluţie socialistă care să înlocuiască „guvernul de dreapta care a neglijat pregătirea ţării pentru criza economică”, într-un articol intitulat  chiar „Noua revoluţie”. „Washington Times” face o comparaţie între declaraţiile de ambasador în Statele Unite ale lui Mircea Geoană şi cele de dinaintea alegerilor din 2008, remarcând transformarea acestuia

Friday, November 28, 2008 by James Morrison – The Washington Times

NEW REVOLUTION

 Când a venit la Washington în 1996 ca ambasador al României, Mircea Dan Geoană a lăudat capitalismul, considerându-l cheia succesului pentru ţara sa după decenii de declin economic sub regimul comunist. Acum, el crede că piaţa liberă a eşuat în România, comentează „Washington Times”. 
When he came to Washington as Romania‘s ambassador in 1996, Mircea Dan Geoana praised capitalism as the key to success for his country after decades of economic decline under communist rule.Now he believes the free market failed Romania, as he calls for a socialist revolution to replace a conservative government that neglected to prepare the country for the current global financial crisis.

„We are speaking about a revolution into how the Romanian modern state should operate,” he told the Associated Press in an interview at Social Democratic Party headquarters in the capital, Bucharest.

Mr. Geoana, who served as foreign minister from 2000 to 2004 under a previous socialist government and now chairs the socialist party, advocates imposing higher taxes on the rich and spreading the wealth to poor Romanians in villages and small towns still trapped in 19th-century agricultural practices. He also predicted difficult economic times for Romania for the next year to 18 months.

„It’s going to be tough,” he said. „If we use this crisis as an opportunity to get our act together, we might be seeing Romania stronger.”

Romanians appear to be embracing Mr. Geoana’s populist message. A new public opinion poll shows that 35.4 percent of Romanians back the socialist, while 31.5 percent support the ruling conservative party.

Shortly after he arrived in Washington, Mr. Geoana promoted Romania as a country developing a free market and soliciting foreign investment. In a March 1996 interview with Embassy Row, he said Romania had privatized 45 percent of its economy and the remaining state-owned property was being quickly sold.

„We are at a point of no return,” he said in the interview. „With a new stock exchange, we are re-entering the capital market after 60 years. Romania is looking for business opportunities. Doing business is the best way of healing wounds.”

Romanians overthrew and executed communist dictator Nicolae Ceausescu in a bloody revolution in 1989 -Traducere: „Lovitura de stat si executarea dictatorului comunist, in Revolutia sangeroasa impotriva lui Nicolae Ceusescu in 1989”

Mircea Geoană şi Radu Mazăre dupa gagici pe litoral

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Dacă tot au ajuns pe litoral, seniorii PSD au vrut să profite şi de ultimele zile ale sezonului. Cum de plajă sau baie în mare n-a putut fi vorba din cauza vremii, câţiva lideri social-democraţi, în frunte cu Mircea Geoană au ajuns într-un club, la un concurs de miss al tinerelor din partid.

Îmbracaţi lejer şi îndrumaţi de Radu Mazăre, un specialist al cluburilor, Mircea Geoană şi Liviu Dragnea au descins în mijlocul petrecerii, unde bobocii PSD le-au pregătit un concurs de miss.

După festivitatea de premiere a participantelor, Radu Mazăre a făcut o serie de comentarii despre frumuseţe.

„Frumuseţea este o calitate în politică. Nu e obligatoriu, dar într-un fel îţi vorbeşte o fată frumoasă şi altfel una care nu mai are grijă de kilograme”, a zis Mazăre.

Mai mult, Radu Mazăre a avut şi favorite printre candidatele la concursul de miss.

„Aş fi vrut să câştige concurenta de pe locul 2”, a mai spus primarul Constanţei.

În schimb, Mircea Geoană a fost mai evaziv în declaraţii legate de concurente.

„Fetele au fost frumoase pentru că sunt în PSD, dar nu am urmărit spectacolul, pentru că nu am dezlegare de acasă ca să particip la concursul de miss”, a afirmat liderul PSD.

Întrebat de presă dacă tinerele câştigătoare au viitor în politică, Liviu Dragnea a provocat zâmbete prin declaraţiile sale.

„Depinde cum se vor mişca, înt-un sens mai larg ar trebui să se mişte în toate sensurile…”, a spus Dragnea.

În ciuda declaraţiilor îndrăzneţe, seniorii social-democraţi nu s-au aventurat în ring, alături de tineri. Au preferat să socializeze, capitol la care campion detaşat a fost Mircea Geoană.

PSD se face praf

Mircea Geoana (marionata lui Iliescu) a declarat ca vrea sa fie prim-ministru, deoarece PSD-ul s-a ridicat in sondaje, eu cred ca este vorba si de tradarea PNL-ului, un joc salbatic de putere, cine s-a gandit acum doi ani sau trei in urma ca in loc de Alianta DA va fi PSD ?  de ce oare acum ,  totusi interesant ca Basescu are dreptul sa desmneze pe cine vrea, chiar pe Emil Boc sau Stolojan, deci concluzia este ca ruleta pesedista joaca un joc de sinucidere proprie ca partid, si in ceea ce priveste electoratul.
_____________________________________________________________
Sorin ROSCA STANESCU 
Dupa trantirea Guvernului in Parlament, ar urma ca seful statului, in conformitate cu prevederile Constitutiei, sa desemneze un nou prim ministru. Ceea ce echivaleaza cu un nou guvern. Din care PSD va face sau nu parte. Cu certitudine, PSD a inteles ca jocul la doua capete a ajuns la final. Ca riscul pierderii electoratului este imens. Ca nu exista nici o sansa de a cocheta in continuare cu Guvernul Tariceanu, facand, in acelasi timp, figura de partid de opozitie, si de a castiga puterea. Ori, intoarcerea la guvernare a PSD este vitala. Si, in principiu, sigura, de vreme ce culoarul de stanga este cu totul si cu totul liber. Daca afirmatiile de mai sus sunt, asa cum cred, absolut adevarate, reteta iesirii din duplicitate a PSD ramane un mister. Care pana pe 10 septembrie va putea fi dezlegat. Mircea Geoana a anuntat ca schimbarea de macaz a partidului pe care il conduce se va face in orice conditii. Ca PSD este deschis oricarei combinatii. Sa vedem, din aceasta perspectiva, care sunt variantele de joc politic.In mod normal, cea mai simpla solutie pentru PSD, usor de explicat nucleului dur electoral, dar si electoratului vulnerabil, destul de numeros, este ruperea totala de Guvernul Tariceanu. Motiune de cenzura, urmata de mobilizare la vot. Dupa trantirea Guvernului in Parlament, ar urma ca seful statului, in conformitate cu prevederile Constitutiei, sa desemneze un nou prim-ministru. Ceea ce echivaleaza cu un nou guvern. Din care PSD va face sau nu parte. Aparent, aceasta este solutia. Pe care Mircea Geoana o va prezenta cel tarziu pana pe 10 septembrie. Dar care este pasul doi? Dupa demiterea Guvernului Tariceanu, mainile lui Traian Basescu sunt dezlegate. El poate desemna orice persoana din oricare partid – ma refer la cele care au vocatie in acest sens – pentru a forma un nou guvern, cu care sa se prezinte in Parlament, in vederea aprobarii. La mana lui Basescu fiind, aceasta operatie se poate transforma intr-o veritabila ruleta ruseasca. Cu alte cuvinte, Basescu, din ce in ce mai previzibil, va numi un reprezentant al partidului prezidential, fie PD, fie PLD. Este singura varianta, alta decat cea existenta in prezent, care nu poate conduce la formarea unei majoritati parlamentare. In consecinta, Guvernul va fi trantit, la nivelul Legislativului, inainte de a se naste sau va fi lasat sa treaca intr-o formula minoritara. In prima varianta, PSD, in special si Parlamentul, in general, vor opta pentru alegeri anticipate, socotind ca a venit momentul acestora. Si ca PD plus PLD vor pierde partida definitiv. In cea de-a doua varianta, temandu-se de alegeri anticipate, PSD, in special si celelalte partide parlamentare, in general, vor opta pentru instalarea unui nou guvern ultraminoritar, cel prezidential. Care ne va duce, sontac-sontac, pana in toamna anului urmator cand, beneficiind de faptul ca se afla la putere, va incerca sa obtina un scor bun.Intrebarea este: pentru care dintre variante – admitand ca, de aceasta data, amenintarea lui Mircea Geoana este serioasa – va opta PSD? Solutia anticipatelor nu prea avantajeaza acest partid. Pentru ca, in constiinta colectiva, in mod neobisnuit, dar explicabil, PSD, singura stanga existenta, nu trece drept partid de opozitie, in raport cu dreapta aflata la putere. Dimpotriva. S-a calificat, din aceasta perspectiva, un alt partid, devenit de dreapta, cel prezidential. PD, cu sau fara PLD. Daca anticipatele nu avantajeaza PSD, inseamna ca acest partid va prefera sa-si ocupe locul in banca opozitiei autentice, tocmai prin aducerea PD la guvernare. Chiar cu riscul ca acest partid, asa cum a demonstrat anterior, sa dezlantuie din nou uriasul santaj al anchetelor si dosarelor penale si sa incerce, din rasputeri, prin intermediul Ministerului Administratiei si Internelor, manevrarea alegerilor.Pentru a nu lasa loc nici unei ambiguitati, mai fac afirmatia ca o alta varianta teoretica, un guvern PSD-PD, este exclusa. Pentru ca pentru PSD ar fi sinucigasa electoral, iar pentru PD, moral. Intelegand aceasta realitate, prezidentialii incearca, in continuare, din rasputeri, demonizarea PSD.

Sursa : ZIUA