Alina Gorghiu: „Neasteptata legatura”. Ana Pauker, Razvan Ungureanu, Traian Basescu si Monica Iacob Ridzi.

Alina Gorghiu: „Legatura dintre mine, Mihai Razvan Ungureanu si Traian Basescu: la finalul Comisiei de ancheta in cazul ministrului Ridzi, domnul presedinte m-a asemanat, nu era pe un ton laudativ, cu dna Pauker, de care MRU se pare ca nu se dezice. Nu stiu ce sa zic, sunt confuza.”

Citiţi români! Citiţi şi vă cruciţi!

Întâi am crezut că este o răutate gratuită. O făcătură. În politica dâmboviţeană loviturile murdare sunt un lucru obişnuit.

Dar nu. Este adevărat. În presa din vara anului 2oo6, apărea o ştire trecută atunci aproape neobservată.

Sub titlul “Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu”, Ziua din 28 iunie 2oo6 publica o ştire din care reieşea că actualul premier Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, refuza să dea curs solicitărilor unui ONG de eliminare din sediul ministerului a tabloului Anei Pauker din galeria foştilor miniştri de Externe ai României. Mai mult decât atât, Ungureanu afirma atunci, mândru, că iniţiatorul afişării tabloului este chiar el.
Şocant, nu? Şocant mai întâi tupeul pe care poate să îl aibă cineva ca să afişeze cu ostentaţie într-o instituţie publică din România, portretul unuia din principalii vinovaţi de genocidul comunist!

Pentru cei care nu cunosc foarte bine Istoria, câteva date credem că sunt de folos.

Pe numele său adevărat Hannah Rabinsohn, Ana Pauker s-a născut în 1893 în familia unor negustori evrei din Codăeşti-Vaslui. Activitatea sa susţinută în Partidul Comunist o va propulsa rapid în ierarhia superioară a acestei agenturi a Kominternului. După un exil în URSS, unde se va ocupa cu forţarea prizonierilor români de a participa la Divizia pro-sovietică Tudor Vladimirescu, în 1944 revine în România odată cu tancurile sovietice. Aici va deveni liderul neoficial al PCR şi conducătoarea din umbră a ţării, ca executantă directă a lui Stalin. Va implementa politica se pauperizare prin foamete, de lichidare a ţăranilor fruntaşi, de lichidare a opoziţiei anticomuniste şi rezistenţei din munţi, precum şi de exterminare a elitelor naţiunii române.

E utilă, credMinistrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administr
Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administratie Publica EUROPA (AAAPE). Reprezentantii AAAPE i-au cerut ieri in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat spunand ca din punct de vedere istoric nu poate renunta la nici unul dintre tablourile afisate pe holurile MAE. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine. (D.E.) (Victor Roncea ZIUA)

http://www.alinagorghiu.ro/2012/02/12/neasteptata-legatura/

ANA PAUKER PE PERETELE LUI UNGUREANU. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine.

E utilă, credem, această retrospectivă, pentru a încerca să înţelegem ce resorturi sufleteşti l-au putut face pe un tânăr intelectual din anul 2oo6 să manifeste un astfel de ataşament faţă de memoria unei teroriste comuniste vinovate de exterminarea elitelor acestei ţări.
Încercînd să desluşim răspunsuri, am aflat pe internet, printre biografiile dlui Ungureanu, un amănunt care nu este încă probat: acela că ar fi descendentul unei familii de evrei intelectuali din Iaşi. Dar nu posibila apartenenţă a d-sale la această naţionalitate este gravă, ci posibilitatea ca părinţii ori bunicii tânărului premier să fi fost tocmai unii dintre acei evrei – foarte mulţi la număr – care se vor fi făcut în anii 40-50 instrumente ale instaurării regimului comunist la noi.
Pentru a reteza dintru început elanul stângiştilor care mă v or acuza de antisemitism, vreau să precizez că nu consider vinovată întreaga etnie evreiească de apartenenţa la curentul comunist al acelor vremuri. Dimpotrivă. Au fost evrei loiali statului român, care au suferit în aceleaşi celule cu bătrânii noştri. Dar apartenenţa unei ponderi însemnate a acestei etnii la mişcarea comunistă este o realitate pusă în evidenţă şi de cei mai corect-politici istorici.
Ori să fie vorba de asimilarea, în perioada studiilor şi în cea a uceniciei la ONG-urile soroşiste, a unor elemente ale dogmaticii trotzkiste, acel neomarxism care înceacă să spele cadavrul intrat în descompunere al comunismului decedat pentru a-i conferi o nouă faţă umană?
Cred că o analiză la originile familiei dlui Ungureanu – şi o vom face, desigur – ne va putea aduce mai mult elemente în rezolvarea acestei enigme.
Ceea ce rămâne este însă gestul. Care poate spune multe despre tânărul fan al “tovarăşei” Ana Pauker. De Florin Dobrescu – BuciumulUn ministru roman care vorbeste  ebraica
Dl. David Meninger ne scrie: In ziarul Ma’ariv din 15 Februarie 2005 a fost publicata o nota despre noul ministru de externe al Romaniei care mi s-a parut interesanta pentru a fi publicata in „Buna dimineata, Israel!”. Am tradus-o din ebraica si daca vi se pare interesanta o puteti publica.
Iata aceasta nota:
Noul ministru de externe al Romaniei converseaza in limba ebraica.
Noul ministru de externe al Romaniei, d-l Mihai Razvan Ungureanu, s-a intalnit cu persoane din randul evreilor care au fost surprinse de faptul ca d-lui vorbeste putina ebraica, urmare a studiilor facute la universitatea din Ierusalaim.
D-l Ungureanu si-a facut doctoratul in „Istoria evreilor din Romania” si in urma cu cativa ani a venit in Israel pentru specializare. Inainte de numirea in inalta functie, urma sa fie numit seful „Centrului de studii evreiesti” din orasul Iasi. D-sa promoveaza cu devotament subiecte legate de poporul evreu,si actioneaza pentru introducerea unui program de invatamant legat de Holocaust, ca parte integranta din programul general de invatamant in Romania…”
Citiţi români! Citiţi şi vă cruciţi!
Întâi am crezut că este o răutate gratuită. O făcătură. În politica dâmboviţeană loviturile murdare sunt un lucru obişnuit.

Dar nu. Este adevărat. În presa din vara anului 2oo6, apărea o ştire trecută atunci aproape neobservată.

Sub titlul “Ana Pauker pe peretele lui Ungureanu”, Ziua din 28 iunie 2oo6 publica o ştire din care reieşea că actualul premier Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, refuza să dea curs solicitărilor unui ONG de eliminare din sediul ministerului a tabloului Anei Pauker din galeria foştilor miniştri de Externe ai României. Mai mult decât atât, Ungureanu afirma atunci, mândru, că iniţiatorul afişării tabloului este chiar el.

Şocant, nu? Şocant mai întâi tupeul pe care poate să îl aibă cineva ca să afişeze cu ostentaţie într-o instituţie publică din România, portretul unuia din principalii vinovaţi de genocidul comunist!

Pentru cei care nu cunosc foarte bine Istoria, câteva date credem că sunt de folos.

Pe numele său adevărat Hannah Rabinsohn, Ana Pauker s-a născut în 1893 în familia unor negustori evrei din Codăeşti-Vaslui. Activitatea sa susţinută în Partidul Comunist o va propulsa rapid în ierarhia superioară a acestei agenturi a Kominternului. După un exil în URSS, unde se va ocupa cu forţarea prizonierilor români de a participa la Divizia pro-sovietică Tudor Vladimirescu, în 1944 revine în România odată cu tancurile sovietice. Aici va deveni liderul neoficial al PCR şi conducătoarea din umbră a ţării, ca executantă directă a lui Stalin. Va implementa politica se pauperizare prin foamete, de lichidare a ţăranilor fruntaşi, de lichidare a opoziţiei anticomuniste şi rezistenţei din munţi, precum şi de exterminare a elitelor naţiunii române.

E utilă, cred.

http://www.facebook.com/Revolutia2012AntiBasescu
ANA PAUKER PE PERETELE LUI UNGUREANU
28 Iunie 2006 9AM News

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administr
Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administratie Publica EUROPA (AAAPE). Reprezentantii AAAPE i-au cerut ieri in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat spunand ca din punct de vedere istoric nu poate renunta la nici unul dintre tablourile afisate pe holurile MAE. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine. (D.E.)

O scrisoare a mamei lui Ion Iliescu, care ii cerea lui Ceausescu reabilitarea sotului ei, Alexandru Iliescu.

 

Intr-o scrisoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunostea:
“Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic.”
In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui Ceausescu, tocmai datorita dosarului beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie ’89 si Caderea Comunismului.
Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa a parintilor.

Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu.
Maricica era fata Lelei Stoica, din Oltenita. Venita din Bulgaria.
Maricica, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca! fiecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie).

Maricica s-a recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara.”
Conform Vladimir ALEXE

Ion Iliescu: „Da, mama mea, mama adoptiva. Mama care m-a nascut s-a despartit de tata inaintea nasterii celui de-al doilea frate, care a ramas la ea. Eu am ramas la bunici, la parintii tatalui meu. Ea s-a recasatorit, iar taica-miu, cind a revenit, a gasit-o recasatorita, in casa pe care au construit-o impreuna, in Bucurestii Noi, si si-a refacut viata cu cea care a devenit mama mea adoptiva, Maria Iliescu, femeie din Maramures, de pe Valea Izei.”

Dvs. l-ati cunoscut insa cu mult inainte pe Ceausescu. El v-a ajutat sa fiti promovat in UASR. Asta se intimpla in 1957.

Da, el raspundea atunci de Tineret. Pe vremea UTM s-a constituit UASR ca organizatie a studentilor. Ceausescu m-a propus, insa nu direct, ci mijlocit: la UTM era Trofin (n.r. – Virgil Trofin).

Matusa dvs., Aristita, ce rol a avut? S-a spus ca a lucrat la Ana Pauker, care v-ar fi facilitat plecarea la Moscova.

Nu, asta e o inventie, desi printre cele trei surori ale tatalui meu a fost si una Aristita. Singura persoana din familie care ar fi putut sa aiba o legatura cu Ana Pauker ar fi putut fi maica-mea, dar ea fusese inlaturata din partid imediat dupa 23 august. Pentru plecarea la Moscova au fost recrutati 500 de tineri, absolventi de liceu. Primul val a fost in 1947, iar un val mai mare a fost cel din 1949, cind a plecat si sotia mea (n.r. – Nina, pe nume de fata Elena Serbanescu).

La Moscova ati fost liderul studentilor romani?

Da, o perioada. Eram vreo 3.000 de studenti in 15 localitati – Moscova, Leningrad, Kiev etc., iar in vacante alegeam colective de coordonare. Eu am fost ales dupa anul II. Practic ne alegeam dintre noi niste responsabili pe colective: era unul pe Institutul Energetic, altul pe Moscova. Apoi era un comitet de coordonare la nivel unional, cum ziceam noi. Eu am fost in anii III si IV in colectivul unional, in ultimul an ca secretar. In anul V m-am retras pentru ca presupunea un efort sa participi la sedinte etc.

Activitatea dvs. la Moscova v-a recomandat in tara pentru anumite functii?

Activitatea obsteasca in aceste colective nu are alta semnificatie decit activitatea oricarui student din tara care a fost secretar pe an, pe facultate etc. Dac-as fi fost la Politehnica Bucuresti era exact acelasi lucru.

Sotia dvs. a continuat activitatea politica, inceputa in Uniunea Elevilor, sau s-a retras?

A facut parte din comitetul de coordonare pe Moscova.

–––––

Erau judecati din astea simpliste, erau judecati copiii pentru parinti sau parintii pentru copii. Nu am acceptat niciodata asa ceva. Bine, am si avut un statut deosebit, adica am fost promovat de Ceausescu pentru ca taica-meu fusese dat afara pe vremea lui Gheorghiu-Dej.” Afirmatia a fost facuta anul trecut, intr-un interviu acordat de Ion Iliescu unei reviste glossy, si a trecut aproape neobservata. Cotidianul va prezinta astazi un document din arhiva CC al PCR (fondul Cancelarie), care sustine aceasta afirmatie a lui Iliescu. Este vorba despre o scrisoare prin care mama sa adoptiva, Maria Iliescu, ii cerea lui Ceausescu reabilitarea tatalui, Alexandru Iliescu, exclus din partid de fostul tovaras de lagar, Gheorghiu-Dej. Paradoxal, tocmai acest moment de restriste din viata familiei Iliescu pare sa-l fi ajutat sa ajunga in prim-planul activitatii de partid.
Potrivit raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, ascensiunea politica a lui Ion Iliescu, nascut in 1930, a inceput o data ce a devenit, ca elev, membru fondator al Uniunii Asociatiilor de Elevi din Romania (UAER), in 1948. Dupa studiile universitare urmate la Moscova, din 1950 pina in 1954, Ion Iliescu a pus umarul si la infiintarea Uniunii Asociatiilor Studentilor din Romania (UASR), al carei presedinte a fost desemnat in 1957.

Cu un an mai devreme, in perioada protestelor iscate ca o reactie la evenimentele din Ungaria, tinarul activist detinea functia de secretar al CC al UTM. „Mai multe dintre protestele studentesti din toamna anului 1956 si-au avut focarul in sedinte ale UTM sau ale asociatiilor studentesti”, se spune in Raportul Tismaneanu, care arata si care a fost rolul sau in reprimarea lor. „Activistii UTM au fost instruiti sa previna, sa descurajeze, sa denunte, sa demaste si sa combata „manifestarile dusmanoase”. (…) In Bucuresti au fost formate grupuri de tineri muncitori utemisti care i-au luat la bataie pe „banditi”, adica pe studentii protestatari, iar la Cluj, in 1957, activistii utemisti au participat la retinerea unor protestatari.”

Din 1967 pina in 1971, Iliescu a fost ministru pentru problemele tineretului. Din aceasta functie, in 1968, a fost iar in situatia de a contracara o actiune a studentilor. „In ajunul Craciunului s-a produs o manifestatie spontana a citorva sute de studenti bucuresteni, in timpul careia s-a vociferat impotriva regimului si in favoarea Cehoslovaciei, care tocmai trecuse printr-o interventie sovietica. Initial, studentii au pornit pentru un colind, dupa care, condusi de studenta Ana Sincai, s-au prins in Hora Unirii, radicalizindu-se pe masura ce constatau prezenta in preajma lor a activistilor de partid si a Securitatii”. In informarea catre Biroul CC al UTC – mentioneaza Raportul -, Ion Iliescu a catalogat evenimentul drept o „manifestare huliganica”. Drept consecinta, au avut loc arestari, iar activistii UTC au fost mustruluiti de Iliescu.

Fostul presedinte al Romaniei neaga informatiile din Raport, iar momentul pe care prefera sa-l evoce cu privire la activitatea sa politica de dinainte de 1989 este cel care vizeaza ruptura sa de Ceausescu. Aceasta s-a produs in 1971, la un an dupa ce mama sa ii scrisese lui Ceausescu, in momentul in care acesta ajunsese secretar al CC al PCR. Dupa o vizita in tarile asiatice, Iliescu a fost trimis la „reeducare”. „Nu intelegeam fascinatia lui Ceausescu pentru un model nepotrivit, chiar si pentru o tara asiatica, daramite pentru o tara europeana. Asta a dus la acea sedinta in care eu am fost caracterizat drept intelectualist si trimis spre reeducare”, ne-a declarat Iliescu. „Reeducarea” s-a produs cind era vicepresedinte al Consiliului Judetean Timis, pina in 1974, apoi in functia de prim-secretar la Iasi. In 1979 a revenit la Bucuresti, in fruntea Consiliului National al Apelor, fiind demis in 1984 si „exilat” la Editura Politica. Aici l-a prins ceea ce ii place sa numeasca „revolta populara spontana” din 1989.

Tismaneanu: „Ion Iliescu nu a fost un Imre Nagy ori un Alexander Dubcek, ci mai degraba un reformator comunist din specia lui Den Xiaoping”

Traian Băsescu: „Când am văzut sentinţele citite de o şefă (Alina Gorghiu) de comisie şi nu de un judecător am avut senzaţia că s-a întors vremea Anei Pauker

Sorina Placinta s-a nascut la 6 februarie 1965, la Focsani
Noul ministru povestea, intr-un interviu acordat Ziarului de Vrancea in 24 noiembrie 2008 (in plica campanie electorala pentru parlamentare), ca il iubeste pe Hristos, o admira pe Margaret Thatcher si ca-i plac lacramioarele si ciocanitorile, relateaza Mediafax. Potrivit interviului-fulger, Placinta are ca pasiune, in timpul liber, calatoriile.
Noul ministru care a preluat portofoliul de la Tineret si Sport, Sorina Luminita Placinta, s-a remarcat in momentul in care, la sfarsitul lunii aprilie, in calitatea sa de senator, s-a plans ca nu-i ajunge salariul de 5000 de ron de la Parlament.Placinta este cunoscuta in zona Vrancea ca un om de afaceri prosper dezvoltand chiar in anul 2002, cand s-a casatorit cu Stephano Sobota, primul cartier de case private din Focsani. A ctitorit bisericile Adormirea Maicii Domnului si Sf. Andrei. Pedelista patroneaza si o fabrica de confectii din Focsani si are impreuna cu sotul doua terenuri si trei case in Focsani, dintre care una de aproape 1000 de metri patrati, precum si o casa in Elvetia, de aproximativ 400.000 de euro, bijuterii, tablouri si mobilier in valoare de 80.000 de euro, iar dividendele incasate in anul 2008 s-au cifrat la peste 2,7 milioane lei.

Luminiţa Sorina Plăcintă, senator PDL, este, susţin surse din partid, unul dintre sponsorii principali ai democrat-liberalilor în Vrancea. Acest fapt i-ar fi adus portofoliul de ministru în mai puţin de un an de la înscrierea în partid. Acţionară a unor fabrici de textile din Focşani, ea s-a înscris în PDL în toamna lui 2008. După parlamentare, susţin aceleaşi surse, a încercat să pună mâna pe filiala condusă de Alin Trăşculescu, boicotând campania pentru euroalegeri.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat la ceremonia depunerii jurământului noului ministru al Tineretului şi Sportului că „Este vorba de o remaniere pe fondul unei crize morale”. Preşedintele a spus că opţiunea sa fost de remaniere imediată a Monicăi Ridzi.

„Este o remaniere care are loc pe fondul unei crize morale cu doi parteneri politicieni şi mass-media. O bătălie pentru banii publici dusă de mass-media şi oameni politici slabi care pun la dispoziţia media bani publici”, a declarat preşedintele în opinia căruia „cazul Ridzi este doar vârful aisbergului”.

Traian Băsescu a declarat că opţiunea sa a fost remanierea imediată a Monicăi Iacob Ridzi „când am înţeles ce s-a întâmplat de fapt înainte să apară dezvăluirile presei. Văzusem filmul din campanie, acel film urât în care televiziunile comerciale anunţau că difuzează gratuit clipurile candidaţilor la europarlamentare. Sigur că nu se transformaseră peste noapte nici domnul Vântu, nici domnul Voiculescu în samariteni.

Pur şi simplu era expresia înţelegerii murdare între două trusturi de presă şi politic. Noi declarăm că nu luăm bani după ce anunţaseră tarifele de campanie, iar voi veniţi cu banii neînregistraţi direct la noi. Filmul a continuat şi de Ziua Tineretului”.

Preşedintele a dezvăluit că pe data de 29 mai, când a aflat că trusturile de presă au decis să transmită gratuit spoturile de campanie, a rugat pe cei responsabili de campania fiicei sale să înceteze difuzarea oricărui clip.”Înţelesesem deal-ul: şi fiica mea alături de alţi politicieni ar fi trebuit să meargă să îşi dea darul la televiziuni”, a explicat preşedintele care a subliniat că această întâmplare poate fi o lecţie pentru toţi.

„Dacă vrem ca publicul să beneficiezi de o presă cinstită şi de oameni politici corecţi, oglindiţi aşa cum sunt ei, acest tip de înţelegeri trebuie să înceteze. Ele sunt mai toxice şi mai imorale decât multe din actele imorale care s-au făcut în România în ultimii 20 de ani. Am văzut şi o comisie parlamentară. M-am bucurat mult că Parlamentul a reacţionat. Întotdeauna am susţinut ideea că Parlamentul trebuie să controleze Executivul. Dar a da sentinţe, a da încadrări în Codul penal este un abuz al oricărei comisii parlamentare”, a spus preşedintele.

„Când am văzut sentinţele citite de o şefă de comisie şi nu de un judecător am avut senzaţia că s-a întors vremea Anei Pauker. Oameni buni, aveţi grijă ce faceţi cu democraţia. Din păcate am văzut un act de tip Ana Pauker susţinut cu toată forţa exact de presa care în campanie făcuse înţelegerile cu difuzare fără bani a clipurilor electorale. S-a ajuns ca şi ştirile să fie plătite. Îmi pare rău că această comisie nu a mers până la capăt şi a arătat din nou laşitatea oamenilor politici. Comisia şi-a întrerupt lucrările când a dat de firmele care duceau către televiziuni.

Nu am autoritatea să cer Parlamentului să continue investigaţia, am speranţa că acest lucru îl va face parchetul”, a adăugat preşedintele Traian Băsescu, în opinia căruia „cazul Ridzi este un exemplu care nu mai trebuie urmat”.

Moştenitorul secret al lui Nicolae Ceauşescu – Daniel Valentin Ceauşescu

Luni, 27 Aprilie 2009

După o investigaţie ce a durat mai bine de un an, l-am găsit şi vi-l prezentăm pe cel mai misterios membru al clanului Ceauşescu. Daniel Valentin Ceauşescu (28 de ani) s-a născut în Bucureşti, în 1981, şi este nepotul direct a lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. În jurul copilului lui Valentin Ceaşescu şi al Iordanei Borilă s-a păstrat un relativ mister înainte de Revoluţie şi un secret total în ultimii 20 de ani, timp în care a locuit şi a studiat în Statele Unite ale Americii. Este fizician, ca şi tatăl său, şi s-a întors de curând în România ascunzându-şi identitatea şi ferindu-se de expunerea în public.

Spaimele din 1989

Dacă am privi familia Ceauşescu ca pe o dinastie istorică, Daniel Valentin este moştenitorul. De sânge, de nume, de avere. Este primul fiu al lui Valentin, cel mai mare dintre copiii lui Nicolae Ceauşescu.

A trăit aproximativ 18 ani într-o pribegie anonimă impusă de mama sa, Iordana (Dana) Borilă. Acest adevărat autoexil este justificat de Iordana prin spaima că furia poporului, aşa cum au simţit-o urmaşii şi apropiaţii cuplului dictatorial în primul an de după Revoluţie, s-ar putea răsfrânge şi asupra unicului nepot de la acea vreme al lui Nicolae Ceauşescu.

Daniel Valentin avea doar 8 ani în 1989, era şcolar, bunicii tocmai fuseseră împuşcaţi la Târgovişte, tatăl se afla în penitenciar sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale, mama primise o citaţie cu o acuzaţie asemănătoare şi se ascundea la prieteni împreună cu el. Din vuietul mulţimii dezlănţuite pe străzi, Iordana Borilă a memorat o „promisiune” înspăimântătoare ce reprezenta o perspectivă îngrozitoare pentru viitorul copilului său: ”Să ajungă să stea într-un orfelinat de-al lui Ceauşescu, să vadă şi el condiţiile în care au stat copiii poporului atâţia ani!”. Plecarea din ţară şi traiul într-o necesară şi asumată discreţie au fost soluţiile găsite pentru a conserva integritatea fizică şi psihică a copilului.

 

LA MARE. Iordana, Valentin, Daniel şi Elena Ceauşescu – la Neptun, în 1982
ARBOREIordana, mama lui Daniel, este fiica lui Petre Borilă (1906-1973), pe care Raportul de Condamnare a Comunismului îl descrie drept „militant comunist născut la Silistra (Bulgaria), al cărui nume adevărat era Iordan Dragan Rusev şi care în anii ’30 a adoptat pseudonimul Borilă.Istoricii comunismului adaugă, în acelaşi document, că Petre Borilă a ştiut cum să stabilească o relaţie apropiată şi cu Gheorghiu-Dej. „În timpul anilor ’50, a participat direct la acţiunile represive organizate de Securitate, împreună cu Dumitru Coliu (alt comunist de origine bulgară) şi Ion Vinţe (János Vincze). De fapt, Borilă a fost implicat în cele mai secrete afaceri politice şi era cunoscut ca o figură distantă şi suspicioasă”.

Mama Iordanei, Ecaterina Abraham-Borilă, a fost – potrivit aceleiaşi surse – o comunistă militantă de origine evreiască, membru al Comitetului Central al PCR (1948-1969), al Biroului Politic (1952-1965), al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1969) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965).

Vladimir Tismăneanu descrie relaţiile dintre familiile Ceauşescu şi Borilă drept „tensionate”, în special după căsătoria lui Valentin cu Iordana, „eveniment la care Ceauşescu s-a opus cu încăpăţânare”. Această variantă este susţinută şi de Mihaela Ceauşescu (fiica lui Marin Ceauşescu, unul dintre fraţii Dictatorului) care povesteşte în cartea sa că „Nicolae şi Elena au facut front comun împotriva lui Valentin când s-a căsătorit prima dată, cu Dana Borilă. Au fost impotrivă amândoi, la unison”.

De altfel nici celălalt bunic al lui Daniel Valentin, Petre Borilă, nu aproba această căsătorie „datorită faptului că el condamna antisovietismul lui Ceauşescu”.

LA MUNTE. Elena, Daniel, Iordana şi Poliana Ceauşescu – la Predeal, în 1984

 

1930
este anul în care Iordan Dragan Rusev, bunicul dinspre mamă al lui Daniel, a adoptat pseudonimul Borilă

AVERE

Moştenirea – câteva tablouri

În afară de nume, moştenirea de care poate beneficia Daniel Valentin din partea familiei Ceauşescu este aproape nesemnificativă. Singura parte de „avere” îi poate reveni din procesul prin care Valentin Ceauşescu a obţinut, în justiţie, câteva obiecte de artă care i-au aparţinut lui şi fraţilor săi până în 1990. De altfel, dintre tablourile cerute de Valentin în ins tan ţă, o mare parte sunt ale Iordanei Borilă, ridicate de procurori din casa acesteia în 1990. Iordana a studiat istoria ar tei şi, potrivit ei, o mare parte dintre tablourile „confiscate” din casa sa după Revoluţie erau ca douri primite direct de la pictori pe vremea când era stu dentă. În discuţie se află 42 de tablouri şi 9 obiecte de argint şi porţelan.

Bunurile, mare parte din colecţia familiei Borilă, au făcut recent obiectul unui articol in „New York Times”, unde reporterul îl citează chiar pe Valentin Ceauşescu, dar de care cei în cauză sunt extrem de nemulţumiţi şi consideră că a fost scris cu rea-credinţă.

În ciuda unei hotărâri definitive a instanţei date încă din 1996, doar o mică parte dintre tablourile şi obiectele cerute i-au fost înapoiate lui Valentin, restul fiind încă în posesia Muzeului Naţional de Artă, care invocă mai multe motive ca să nu le returneze şi este acuzat de birocraţie excesivă de către avocaţii lui Valentin. Pretenţia Muzeului Naţional de Artă al României este ca Valentin Ceauşescu să ceară restituirea bunurilor de la Parchet, iar Parchetul, la rândul său, să le ceară de la muzeu.

O altă „moştenire” de care Daniel poate beneficia este marca Ceauşescu, pe care Valentin Ceauşescu şi Mircea Opran (fostul soţ al Zoiei) au înregistrat-o la OSIM încă din ianuarie 2007.

PORTRETE

 

Tatăl – Valentin Ceauşescu

 

• S-a născut pe 17 februarie 1948. A urmat Liceul „Petru Groza” şi Facultatea de Fizică până în 1967, când, pentru trei ani, a plecat să studieze la Imperial College din Londra.
• Din 1970 s-a angajat la Institutul de Fizică Atomică, unde lucrează şi în prezent.
• Odată întors de la Londra, s-a căsătorit cu Iordana Borilă, de care a divorţat în 1989.
• În 1995 s-a recăsătorit şi mai are o fată, Alexandra.

Fiul – Daniel Valentin Ceauşescu

 

• S-a născut pe 30 mai 1981 şi va împlini în curând 28 de ani.
• Este licenţiat în fizică şi filosofie, studii terminate la un colegiu din New York, potrivit spuselor sale.
• În România nu lucrează încă, deşi i-ar fi plăcut să se angajeze la acelaşi institut de fizică în care este şi tatăl său.
• Îşi doreşte să urmeze un doctorat în Statele Unite ale Americii. 

 

 

Mama – Iordana (Dana) Borilă

• S-a născut pe 20 iunie 1946. A studiat istora artei şi apoi a lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă.
• Cu puţin timp înainte de Revoluţie, în primavara anului 1989, a divorţat de Valentin Ceauşescu, iar în 1990 a fugit din ţară împreună cu fiul, mai întâi în Israel, apoi în SUA.
• După ce a revenit în România, a lucrat pentru Comunitatea Evreiască din Bucureşti până când a ieşit la pensie.

 

Valentin Ceauşescu, fiul lui Nicolae şi al Elenei, s-a născut pe 17 februarie 1948. Urmează cursurile Şcolii „Petru Groza”, terminând liceul în 1965, apoi Facultatea de Fizică, în 1967. Timp de trei ani a studiat la Imperial College din Londra. Reîntors în ţară după 1970, s-a angajat la Institutul de Fizică Atomică, unde lucrează şi în prezent. În acelaşi an, s-a căsătorit cu Iordana Borilă, mama lui Daniel Valentin, „moştenitorul secret”, descoperit de EVZ.

A divorţat însă în 1988. La Congresul al XIV-lea al PCR, cu puţin timp înainte de Revoluţie, Valentin a fost ales membru supleant al CC al PCR. Fiul cel mare al dictatorilor a fost un apropiat al clubului de fotbal FC Steaua Bucureşti înainte de 1989, implicarea lui managerială conducând la câştigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, la Sevilla. Valentin Ceauşescu s-a recăsătorit după Revoluţie, în 1995. Pe lângă Daniel Valentin, mai are o fetiţă, Alexandra, născută în 1996. Valentin este singurul dintre cei trei copii  ai cuplului Ceauşescu încă în viaţă.
Rebela

Sora sa, Zoia (născută la 1 martie 1949), fiica mijlocie a fostului dictator al Românei, s-a stins din viaţă, bolnavă de cancer , pe 20 noiembrie 2006. Zoia a fost o recunoscută colecţionară de opere de artă şi bibliofilă. Se pare că fiica mijlocie a cuplului Ceauşescu şi-a deranjat părinţii cu o atitudine ceva mai „liberală”, motiv pentru care ar fi fost urmărită de Securitate pentru a i se „sparge anturajul”. Înainte de 1989, Zoia ajunsese şefa Secţiei de Matematică de la Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, fiind absolventă a Facultăţii de Matematică. A fost căsătorită cu inginerul Mircea Opran, cadru universitar la Politehnica din Bucureşti. Nu au avut copii.„Prinţişorul”

Fiul cel mic al cuplului dictatorial, Nicu Ceauşescu, a murit în 1996, din cauza unei afecţiuni hepatice. „Presupus a fi un alcoolic înveterat şi un playboy încă din adolescenţă, el a fost un simbol al degenerării dinastice a comunismului românesc în anii ’80. În mod ironic, la sfârşitul anilor ’80, unii dintre liderii de la vârf, temându- se de aspiraţiile Elenei de a-i succeda soţului ei, au pariat pe Nicu ca reprezentând răul cel mai mic”, se arată în biografia publicată în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Dictatorul

Dosarul de cadre al lui Nicolae Ceauşescu – bunicul lui Daniel Valentin – trasează, pe scurt, momentele de început în evoluţia celui care avea să devină „cel mai iubit fiu al poporului”. O notă informativă din dosarul său de cadre, datată 20 decembrie 1945, îi face o scurtă descriere inedită şi contradictorie în termeni viitorului „fiu al ţării”: „Cismar, 28 de ani, în UTC din 1934, devotat, disciplinat, inteligenţă vie  , nu are atitudine tovărăşească, este ironic, încrezut, dorinţa de a se evidenţia, ridicat politiceşte”, „nu suficient de devotat, dar face mari progrese”, „este energic, metoda de muncă încă slabă”, „curajos, vigilenţă slabă”, „spirit colectiv în creştere, morală sănătoasă, element cu mare perspectivă”. Biografia arhicunoscută a dictatorului arată că acesta s-a născut pe 26 ianuarie 1918, la Scorniceşti, fiind al treilea copil într-o familie numeroasă. Agricultorii

Părinţii acestuia, Andruţă şi Lixandra (născută Militaru) Ceauşescu, au adus pe lume zece copii, din care doar nouă au supravieţuit până la maturitate. În dosarul de cadre al dictatorului, acesta îşi descrie pe scurt părinţii: „… sunt agricultori şi se ocupă cu plugăria, au cam 10 hectare de pământ, pot fi socotiţi mijlocii. Tata a fost liberal”.

Nicolae Ceauşescu a avut trei surori şi cinci fraţi. Fratele cel mic, Ioan Ceauşescu (născut în 1932), mai este încă în viaţă. Fratele mai mare al dictatorului, Marin Ceauşescu (născut în 1916), are o poveste al cărei final încă mai ridică semne de întrebare. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti. A preluat, în 1974, conducerea reprezentanţei economice a României la Viena. Pe 28 decembrie 1989, la câteva zile după execuţia fratelui său, Marin a fost găsit spânzurat în subsolul Ambasadei României din Viena.

Potrivit arborelui genealogic publicat de Mihaela (Moraru) Ceauşescu, fiica lui Marin Ceauşescu, în cartea „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig…” (publicată la Editura Meditaţii, în 2004), fraţii familiei Ceauşescu din Scorniceşti au avut, în total, 18 urmaşi direcţi.

Bunicii dinspre mamă, tot comunişti de frunte

S-au autoexilat în SUA

Traseul complet urmat de cei doi este încă un mister din pricina secretomaniei cu care Daniel, Dana şi Valentin s-au înconjurat în anii ce au urmat. Varianta cea mai plauzibilă, aproape imposibil de verificat în lipsa confirmărilor celor implicaţi, este că au fugit în Israel ajutaţi de academicianul Nicolae Cajal, cu care părinţii Iordanei s-au aflat în relaţii de prietenie. Mama Iordanei, Ecaterina Abraham (devenită Borilă după căsătoria cu liderul comunist de origine bulgară Petre Borila) avea origini evreieşti prin bunicii născuţi în familiile Lote şi Abraham. În aceste condiţii, obţinerea cetăţeniei israeliene pentru urmaşi este posibilă.

Cert este însă că mama şi băiatul au petrecut ultimii ani de „exil” în Statele Unite ale Americii. Daniel Valentin şi-a terminat studiile într-un colegiu din New York, obţinând licenţa în fizică şi filozofie, călcând astfel pe urmele tatălui său care are în spate o carieră lungă de fizician. După terminarea studiilor a revenit în ţară împreună cu mama sa, păstrând discreţia deprinsă în lungul exil. Data întoarcerii în România a celor doi coincide cu trecrea în nefiinţă a Zoiei Ceauşescu (noiembrie 2006). Tot un deces, de data aceasta din familia Mizil, a provocat apariţia în public a Danei şi a lui Daniel.

Seamănă cu unchiul Nicu şi cu bunicul Nicolae

Zidurile bisericii de la Cernica adăposteau, în decembrie 2008, trupul fostului demnitar comunist Paul Niculescu Mizil. Seara, la lumina chioară a lăcaşului, rudele primeau condoleanţe de la prieteni foarte apropiaţi. Intrau, pe rând, oameni care încercau să ocolească astfel zarva înmormântării de a doua zi. Printre aceştia, un tânăr şi o doamnă ale căror discreţie se distingea chiar şi într-o atmosferă de priveghi. „Dana şi copilul!”, tresare Donca Mizil, fosta iubită a lui Nicu Ceauşescu.

Cele două femei îşi zâmbesc şi discută cald, ca două vechi prietene. Descoperă împreună faptul că, imediat după Revoluţie, şi-au ars majoritatea fotografiilor făcute în vremea în care au trăit cu cei doi fii ai lui Nicolae Ceauşescu, ca să nu poată fi folosite drept dovezi împotriva lor. Daniel este îmbrăţişat cu căldură şi i se spune de câteva ori că „are ochii lui Nicu”, unchiul său.

Nu au încredere în oameni

 

Tânărul, puţin stingher şi copleşit de atmosfera familială, zâmbeşte mult şi vorbeşte puţin. Îşi caută cuvintele, pe care le rosteşte într-o română perfectă, uşor cântată. Ceea ce poate trece drept accent ardelenesc se dovedeşte a fi, de fapt, o pronunţie englezească. Îşi expune ideile privitoare la „socialismul lui Barack Obama” coerent, tranşant, pe alocuri ştiintific. Crede că nu are amintiri clare cu celebrii săi bunici pentru că era mult prea mic în 1989, dar şi pentru că schimbarea mediului la o asemenea vârsta le şterge mai lesne.

Părerile sale despre România trădează o cunoaştere perfectă a trecutului familiei din care face parte şi a perioadei comuniste. Obsesia „telefoanelor ascultate” apare, de mai multe ori, în discuţia cu el, care conţine referiri dese la trecutul României, dar şi la excesele Americii. Îmbrăcat modest, dar nu sărăcăcios, într-o jachetă din piele şi jeans, Daniel pare protejat excesiv de mama sa, care nu-l scapă din ochi şi îi urmăreşte atentă orice vorbă. Câteva trăsături ale feţei sale, o anumită căutătură, o grimasă, te duc uşor cu gândul la Valentin, tatăl său, la unchiul Nicu, ba chiar şi la bunicul Nicolae Ceauşescu.

Dana Borilă îşi arată suspiciunea cu privire la orice discuţie care are legătură cu fiul ei. Refuză politicos cererea unei ulterioare întâlniri, ba chiar şi dezvăluirea adresei de e-mail pentru o încercare mai detaliată de a o convinge să vorbească despre trecut într- un interviu amplu.

Fără încredere în oameni, din cauza „multiplelor dezamăgiri”, mama şi fiul merg doar împreună prin ca pitala aglomerată, uneori ţinându-se de mână, cu ochelarii de soare păstraţi pe nas aproape de fiecare dată . Circulă des cu mijloacele de transport în comun. E posibil ca mulţi bucureşteni să-i fi întâlnit în tramvaiul 40. Odată „îm barcaţi”, se aşază pe scaunele din spatele vatmanului, pentru a-şi feri privirea de a celorlalţi călători.

În seara geroasă de la Cernica, la insistenţele membrilor familiei Mizil, cei doi au plecat spre casă cu o maşină, şi nu cu autobuzul, aşa cum veniseră.

A STUDIAT FIZICA ÎN SUA

Urmaşul lui Nicolae Ceauşescu e şomer

Deşi are diplomă de fizician obţinută la New York, Daniel nu şi-a găsit încă un loc de muncă în România. Şi-a dorit să lucreze alături de tatăl său la Institutul de Fizică Atomică, dar nu şi-a depus dosarul la timp, când au fost scoase locuri la concurs.

Din dialogul cu Dana şi cu Daniel reiese că nu vor să-şi facă publică povestea. Unul dintre motivele invocate este că românii încă nu sunt pregătiţi să-i accepte fără să-i judece prin prisma trecutului familiei Ceauşescu. Susţin că s-au întors în România pentru a rezolva „nişte probleme familiale” şi că nu ştiu dacă şi când se mai întorc în Statele Unite ale Americii. Daniel şi-ar dori să urmeze un doctorat peste Ocean.

MISTER

Nepotul ascuns

Misterul vieţii de azi a lui Daniel Valentin Ceauşescu este, într-un fel, o prelungire a discreţiei care l-a înconjurat chiar de la naştere, din 1981. Despre nepotul lui Nicolae Ceauşescu, născut în 1981, sunt consemnate extrem de puţine date. De exemplu, în arhiva Agerpres, agenţia de presă care avea acces la evenimentele de familie ale cuplului dictatorial, există doar două fotografii în care apare singurul nepot al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Un instantaneu făcut la Neptun, pe plajă, cu Daniel, mama sa, Valentin şi Elena Ceauşescu, şi un altul realizat la Predeal, în care personajele sunt aceeaşi Elena Ceauşescu, împreună cu nurorile Poliana Ceauşescu şi Iordana Borilă. În ambele, Daniel Valentin este consemnat doar cu apelativele „nepotul” sau „fiul

ZVON PLANTAT DE ELENA

Valentin înfiat, o diversiune

Una dintre cele mai mari legende care a apărut înainte de 1989 şi care s-a păstrat până în ziua de azi, având drept motiv de propagare diverse „surse istorice”, este aceea că Valentin Ceauşescu ar fi fost, de fapt, adoptat de cuplul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Nu numai asemănările fizice ale lui Valentin cu Elena Ceauşescu, ci şi asemănările dintre fiul său şi membrii familiei Ceauşescu arată contrariul. În plus, Vladimir Tismăneanu spune tranşant că, de fapt, această legendă a fost o diversiune plantată, la vremea respectivă, de Securitate.

„Valentin nu a fost infiat, a fost copilul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Am cunoscut personal o ilegalistă care a împărţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pragul aducerii pe lume a lui Valentin. La ceremonia de la Consiliul Popular al Sectorului 1, la căsătoria lui Valentin cu Iordana, au participat Andruţa, tatăl lui Ceauşescu, şi Zoia, sora lui Valentin. Zvonul privind «înfierea» lui Valentin a fost scornit de Securitate, probabil la ordinul Elenei Ceauşescu, înfuriată de insubordonarea fiului rebel. Cine l-a văzut pe Valentin tânăr nu putea să nu observe asemănarea frapantă cu mama sa.

La fel, poza publicată în EVZ indică similitudini inconfundabile de fizionomie între Daniel Valentin şi Nicu Ceauşescu (amintesc că l-am cunoscut bine pe Nicu, încă din 1958, când aveam amândoi 7 ani şi am mers împreună mai întâi la Liceul «Dr. Petru Groza», apoi, după 1963, la Liceul 24, actualul «Jean Monnet»).”

„Am cunoscut personal o ilega listă care a îm părţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pra gul aducerii pe lume a lui Valentin. Zvonul privind «înfierea» lui Valentin a fost scornit de Securitate.”,
Vladimir Tismăneanu, politolog

Potrivit Raportului întocmit de comisia prezidenţială condusă de politologul Vladimir Tismăneanu, Petre Borilă a fost membru PCR din 1924 şi comisar politic în Brigăzile Internaţionale în timpul Războiului Civil din Spania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a stat la Moscova, unde a colaborat cu Gheorghi Dimitrov (preşedintele Cominternului) şi cu Dimitri Manuilski (cel mai important demnitar sovietic pe lângă Comintern), iar cu Ana Pauker, Vasile Luca, Leonte Răutu şi Valter Roman a conlucrat pentru a forma nucleul care va prelua conducerea PCR după invadarea României de Armata Roşie.