Poze incendiare cu Traian Basescu, elevul Basescu, marinarul Basescu, politiceanul Basescu !

TRAIAN BASESCU

„La Basarabi îmi aduc aminte că am crescut pînă la șapte ani și puțin. Ce vedeți acum în Basarabi este un vis față de cum era atunci. Practic, toți ofițerii brigăzii locuiau în niște barăci și erau două familii într-o baracă, cu copii, cu cățel, cu purcel. Pentru noi cel mai plăcut era iarna. Îmi aduc aminte că erau niște ierni cu foarte multă ninsoare și cred că aveam trei-patru anișori, deci să fi fost ’54-’55, și a nins atît de mult într-o noapte că zăpada a trecut de acoperiș. Și dimineața, ca să plece ofițerii, au venit chiar cu tancurile, au băgat două tancuri între barăcile alea, tancuri cu plug, ca să putem deschide ușile. A fost un lucru care, mă rog, pentru mine, a fost remarcabil”

„La Iași, în spatele casei, era un atelier de fierărie și aveau carbid. Ne duceam și furam carbid, făceam gropi în curte, luam cutii de conserve, din alea de un litru, puneam carbid în groapă și turnam apă, astupam cu cutia și lăsam să scoată gaze carbidul, iar de la distanță, cu niște feștile, dădeam foc. De la distanță făceam niște explozii, săreau cutiile alea prin curte, prin geamuri, făceam tămbălău în tot cartierul… hă, hă, hă!”

„În Bacău, în Parcul Libertății, m-am apucat de fumat, cu prietenul meu, Nelu Martinaș. Tot atunci am mers pentru prima dată într-un bar, îți dai seama, bar pe vremea comunismului. Se numea «La Bița». Găseai acolo Pepsi. La vremea aia, să poți să bei Pepsi era cel mai mare dezmăț. Atunci au fost și primele prietenii cu fete, altceva decît camaraderie. Toate sînt legate de Bacău, de liceu. Acolo am avut un diriginte, Ichim, profesor de limba română, extraordinar dascăl. Eu, dacă vorbesc corect limba română, i-o datorez lui. Și nu mai puțin important pentru formarea mea în liceu a fost un profesor de sport care se chema Dăboveanu“.

„Cînd am terminat liceul, n-am intrat la facultate din prima. Am dat mai întîi la Academia Militară, la Motor Avion, voiam să mă fac inginer.
Dacă nu se înființa Institutul de Marină ca institut de învățămînt superior, probabil că n-aș fi ajuns ofițer de marină, rămîneam la inginerie. În ’72 însă, s-a înființat Institutul de Marină. Am dat un examen greu. Pe de altă parte, era o instituție inedită. Mi-aduc aminte, cînd am fost în tabără la Izvorul Mureșului, cel mai mare succes îl aveau studenții de la Institutul de Marină. Era o curiozitate, știi: mă, care-s băieții de la Marină? Hă-hă-hă. Uniforma Marinei era întotdeauna de cel mai mare succes.”

„Practica de anul I se făcea pe ghiol, la Mamaia. Noi, studenții, trebuia să ne familiarizăm cu navigația clasică, trasul la rame și veliere. Și după atîta efort, ni se făcea o foame, iar norma de hrană a unui student era totuși mică! Prindeam din stuf, de pe ghiol, șerpi de apă, înainte să plecăm de la orele de practică. Masa era odată cu a studentelor de la Institutul Pedagogic din Constanța și era la aceeași cantină. Și ne duceam cînd știam că e vîrful de aglomerație, așteptam să-și ia tăvile cu mîncare și pac! cu șerpii pe masă, la fete. Toate fetele: «Iii-haa-uuu!». Fugeau și le rămîneau ciorbele pe masă.“

„Recepția navei Biruința a durat un an, i-am omorît pe cei din șantier. Pînă nu au făcut să meargă instalația, nu am plecat cu nava. De se ajunsese pînă la Comitetul Central: «Comandantul de pe nava Biruința sabotează investiția». Era o investiție de un miliard de lei, atunci, era 4 lei dolarul. Am avut o exigență foarte ridicată față de Șantierul Naval Constanța. Ca dovadă, nava a circulat, nici nu s-a rupt, toată viața ei, datorită faptului că a fost bine recepționată. A ieșit din serviciu cînd a împlinit 22 de ani. Nu am amintiri plăcute, nu am amintiri neplăcute de pe nave, toate cîte s-au întîmplat au intrat în job description.”

„Domnule, eu am avut bani, slavă Domnului, ca lup de mare, am avut bani și înainte de Revoluție, cît am lucrat în Belgia, deci eu am venit în politică cu Audi 80 (…) Să limpezim lucrurile. Năstase a venit în politică în Trabant. Pe bune, uite, Năstase a intrat în politică cu Trabant-ul, și ăla, din orgoliu nemăsurat, l-a vopsit în negru, să pară Ceaika. În ziua Revoluției, eu aveam Audi 80, el un Trabant.“

„Pe mine nu m-a găsit Revoluția băiat sărac. Dacă mă căutați la CEC în vremurile acelea, vedeați că aveam un milion de lei. Iar înainte de a-mi cumpăra Mercedes-ul am avut trei mașini Audi (…) După 12 ani de serviciu pe mare, după trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care cîștigase bani mulți. Dacă ne luăm numai după salariu…”

MARINA
Mitică Ionescu: „În 1984, în luna noiembrie, Traian Băsescu a fost numit comandantul petrolierului Biruința. Navă imensă, cu o lungime de vreo 300 de metri, cu o capacitate de 161.000 tdw, un mastodont pe ape. La cît era de mare, pe atît de periculoasă era. Cel mai periculoasă cînd era golită de țiței, fiindcă în ea rămîneau numai gazele. Dacă exploda, făcea ravagii în jurul ei pe o rază de doi kilometri.
Nu cu mult timp înainte de a prelua Traian Băsescu nava Biruința, alte două petroliere românești identice explodaseră. Nava Independența sărise în aer și muriseră carbonizați toți cei 46 de marinari de pe ea, iar Libertatea se scufundase torpilată de ruși și murise un marinar. Practic, după aceste incidente, mulți ofițeri se codeau să preia conducerea unei astfel de nave de risc ridicat. Traian Băsescu, mai curajos, a făcut-o, dar și-a ales pentru echipaj cei mai buni marinari. Avea 32 de ani cînd a preluat Biruința“.

Performanțe de pe mare

Mitică Ionescu: „Comandantul trebuia, prin prezența lui de spirit, să evite coliziuni sau punerea pe uscat a navei. Și avea un simț al responsabilității fantastic. La un moment dat, la Livorno, la o descărcare de cow (crud oil washing), el nu a dormit 72 de ore non-stop“.
Pedepse pe navă

Mitică Ionescu: „De multe ori se mai strica liftul. Eu eram șef la «Electric». Înainte de a merge la masă eram la puntea de comandă și trebuia să coborîm nu știu cîte etaje. Și mă întreabă: «Mitică, ai reparat liftul?» «Dom’ comandat, nu l-am reparat, că n-am avut timp.» «Atunci, ia-mă în cîrcă!» Și tot echipajul s-a pus de o parte și alta a scărilor și a aplaudat în timp ce eu îl duceam pe comandantul Băsescu în cîrcă, la masă. Era foarte exigent. Cine nu-și îndeplinea sarcina primea patru zile de arest la cabină. Nu mai aveai voie să ieși patru zile din cabină. Era o pedeapsă morală, el pe asta miza, pe pedepse morale“.

Beneficii de marinar

Mitică Ionescu: „Noi, ca marinari, reușeam să trăim din micul trafic. Aduceam din voiaje blugi și îi dădeam pe zece kilograme de carne. Aduceam cafea, țigări. Fiecare aducea în funcție de unde avea vad să vîndă acasă. Unul avea rude la țară și aducea carpete. Altul, dacă avea rude în Regie, aducea și vindea blugi“.

De la o rudă a președintelui am aflat că în comerțul cu produse de pe mare, aduse de căpitanul Băsescu pe vremea lui Ceașcă, era implicată și doamna Băsescu, mama președintelui. Erau furnizori pe sub mînă de lurex. Lurexul era un material sclipicios, de făcut rochii și bluze kitsch, mă rog, foarte la modă atunci. Filiera era construită așa:

Traian Băsescu – la descărcare, pe navă.
Mama sa – la primire, în apartamentul din Constanța.
O mătușă a comandantului Băsescu – la preluarea baxurilor de lurex și distribuirea la alte rude, vecini, prieteni.
Rudele, vecinii, prietenii – vînzători, încasatori în toată Constanța.

Constănțenii care mai au în șifoniere chestii din lurex – bluze, fuste, șalvari – să fie mîndri! Președintele Băsescu, cu familia lui, vi le-a procurat!

Cît bea Băsescu pe Biruința?

„Niciodată Traian Băsescu n-a băut cît a fost la comanda navei. Pe cuvîntul meu de onoare. Eu am fost secretarul lui de partid și știu. Și vă spun de ce. Deja se scufundaseră două petroliere românești. Să bei alcool pe un petrolier presupunea un mare risc. Știți ce responsabilitate e la o navă de 300 de metri? Imaginează-ți un petrolier de 160.000 tdw plin cu gaz de butelie după ce se scoate petrolul. Dacă exploda în port la noi, să zic, un sfert din orașul Constanța dispărea. Și să-ți mai zic de ce nu bea, ca să le explic la toți idioții ăștia care zic că era bețiv. În cazul că nava era distrusă, se căuta cadavrul comandantului, i se făcea autopsie și dacă se găsea un singur gram de alcool, statul român pierdea asigurarea pentru nava respectivă. Pentru un petrolier ca Biruința era asigurarea în jur de 50.000.000 de dolari, domnule. Deci nu bea fiindcă nu ar fi vrut, el ar fi băut și cu ochii, săracul, dar nu putea din cauză că avea responsabilitate. Și vă spun o chestie învățată chiar de la Traian. Cînd veneam pe uscat, ca orice marinar, beam mai mult. Ajunsesem să beau și o sticlă de vodcă pe zi. Ca să mă trezesc din mahmureală a doua zi, m-a învățat să beau jumătate de pahar de apă de mare. Știți ce efect are? Ca zeama de varză. Traian Băsescu m-a învățat faza asta cu paharul de apă de mare ca să mă dreg după beție. El era profesor la d-astea“.

Jocuri de marinar predate de Băsescu

Mitică Ionescu își amintește că tot de la Traian a mai învățat ceva, jocuri marinărești: cloanca și dărdălăul.
„Cloanca este cînd faci poze băgat în butoi. Tu ești cu șapcă, cravată și haină de uniformă și în rest nu mai ai decît chiloții pe tine sau nici pe ăia. Dar ești băgat în butoi și nu se vede cum ești în partea de jos. Iar dărdălăul este un joc marinăresc unde pe sub o masă cu o gaură se bagă niște ațe care se leagă pe sub masă de degetele mari ale mai multor marinari. De degete sau alte organe, mă înțelegi. Și se trage la întîmplare de o ață. Cu putere. Și culmea era cînd trăgeai de ața ta, că nu știai a cui e ața.“

Chelitul pe motiv de stres

Mitică Ionescu: „În portul Constanța, în 1987, o căldare navală de 40 tone/aburi pe oră s-a topit în timpul unei descărcări, noaptea. O căldare navală face aburii care sînt combustibilul care acționează turbinele pompelor de marfă, care descarcă țițeiul. Tot portul vuia, dacă sărea în aer, cum erau în navă 85.000 de tone de țiței, rădea tot portul. M-am dus cu el la navă. Practic curgeau picături de oțel din mantaua exterioară a căldării și dedesubt erau tancurile de petrol. A dispus să oprim toate ventilatoarele, orice sursă de aer. A stat pînă s-a rezolvat problema, dar era așa un stres, că și-a aprins trei țigări, la trei scrumiere diferite și fuma din toate. Și cînd își dădea cu mîna prin păr, îi cădeau smocuri de păr, domnule, de stres. Cînd l-am văzut la final i-am zis: hai, Traiane, că ți-a mai rămas păr pentru două băi și-un duș“.

Cum se făcea foamea pe navă

Pe lîngă accidente, furtuni, probleme tehnice, mai apăreau și probleme pe partea gastronomică. Am aflat de la Leonard Sârbu cum le rezolva și pe acestea căpitanul Băsescu: „La un moment dat am rămas fără provizii. Cînd pleca vaporul din România se făcea o estimare generală. Să zicem că pentru două săptămîni. Primea bani pentru mîncare, să cumpere din porturile unde ajungeam. Dar traseul se putea schimba, puteau interveni comenzi pentru alte direcții. Și eram în Egipt și am rămas cu mîncare puțină. Prețurile la mîncare la arabi erau foarte mari, față de Europa. Iar banii primiți erau în sumă fixă. Și domnul Băsescu a decis să amînăm cumpărarea de alimente pînă ajungem în Europa, că altfel nu ne ajungeau banii. În loc de pîine, că nu mai aveam făină, am mîncat o săptămînă un fel de turtă de mălai. Și toată lumea mînca turtă din aia, inclusiv Băsescu. Iar ca să uităm de foame a dat ordin să trecem toți la vopsit nava, în timpul marșului. Și așa a făcut tot echipajul, fără să crîcnească. S-au deschis butoaiele de vopsea și s-a trecut la pensulă. Dacă ai treabă, uiți de foame. Și s-a vopsit vaporul, de foame, pînă am ajuns în Europa. Soluția a fost foarte bună, s-a trecut peste foame mai ușor. Cînd am ajuns în Italia s-a dat petrecere mare, că trecusem de momentul dificil“.

Botez marinăresc, cu nașul Băsescu

Leonard Sârbu a primit botezul mării pe Biruința lui Băsescu. „M-au chemat să vin repede pe punte. Eu m-am dus, crezînd că e ceva de reglat la instalația mea. Cînd am ieșit m-am pomenit că mă împroașcă de sus cu un furtun, m-au udat tot. Și Traian Băsescu a ieșit cu niște pahare de vin, m-a felicitat și mi-a zis că mi-am primit botezul de marinar. A fost emoționant, m-a aplaudat tot echipajul, vreo 50 de marinari. Așa ceva nu se uită“. Cu ocazia facerii acestui supliment a apărut o fotografie fix de la botezul respectiv (o puteți vedea mai sus). Domnul Sârbu nu o avea, a primit-o acum, cu ocazia suplimentului acesta, după mai bine de 20 de ani de la eveniment. Motiv de noi emoții. Noroc că a mai candidat Traian Băsescu o dată.

OFICIALIZARE. Casatoria dintre Maria si Traian,
care a avut loc la Constanta in 6 decembrie 1975,
a fost inregistrata si in catastifele
Consiliului Local din Cajvana.
In fotografie, mirii sunt insotiti de parinti:
Aurora si Gheorghe Andrusca (stanga)
si Jenica si Petrache Basescu (dreapta)

În spatele bărbatului de stat și de succes stă o femeie discretă

Soția lui Traian Băsescu, Maria, s-a remarcat în viața publică tocmai prin faptul că nu s-a remarcat aproape deloc. O prezență discretă, în puternică contradicție cu exuberanța partenerului de viață. În afara aparițiilor dictate de protocol și de funcția lui Traian Băsescu, am reținut doar cîteva „bluz“-uri la o terasă din Neptun, meteorice apariții în presă, cu ocazia unor acte de caritate, a unor acte de echitație, călare pe calul Răsfăț, ori în încercarea de a-l calma pe soțul furios din episodul „Țigancă împuțită“.

Un șef CTC, corp nave și instalații, din vremea în care Biruința se pregătea să se lanseze la apă, Mircea Ștefan pe numele său, și-a amintit cît de frumos o trata Traian Băsescu pe soția sa.
Maria venea aproape în fiecare zi la serviciu la soțul ei cu un Oltcit. Să-i aducă merinde, probabil.

Băsescu se purta foarte frumos cu ea în prezența colegilor, fapt lăudabil, avînd în vedere că la fața locului se mai și consuma. Vodcă. De preferință rusească, că era bună. Am întrebat cam cît. „Nu suficient de multă!“ Ness-urile, cafelele bune și, în general, băuturile de calitate puteau fi găsite asupra lui Traian Băsescu în orice zi. „Biruința se afla în andocare, se făceau teste. Băsescu a observat că ceva e în neregulă cu nava. Era atît de drăcos și autoritar, că au trebuit să o ia la verificări nu știu cît timp după aia. Dar, în general, era băiat de treabă.“

PETRE ROMAN, VICTOR CIORBEA DESPRE BASESCU

Petre Roman – L-a numit pe Băsescu ministru al Transporturilor în 1990, la propunerea lui Anton Vătășescu. Relația dintre cei doi a fost de parteneriat politic pînă în 2001, cînd Băsescu l-a detronat pe Roman de la șefia PD. Mișcarea a fost catalogată în partid drept „o trădare“, cu doar cîteva luni înainte, în campania pentru prezidențiale, Băsescu făcînd celebra declarație „Petre, ești cel mai bun“.

Victor Ciorbea – A fost, probabil, unul dintre cei mai populari politicieni din lume, cu o încredere, la începutul anului 1997, de peste 80%. Un adversar perfect, deci, pentru cel care urma să devină șef la PD, primar al Capitalei și șef al statului. Istoria politică postdecembristă a consemnat deja interviul dat în 1998 de Traian Băsescu ziarului EVZ (mai exact, jurnalistului Claudiu Săftoiu, viitor șef al SIE), interviu care a dus la demiterea premierului Victor Ciorbea.

Adrian Năstase – Au candidat împreună pentru alegerile prezidențiale din 2004, atunci cînd Băsescu a rostit o frază care a făcut istorie: „Adriane, nici nu știi cît de mic începi să fii“. Fostul premier nu avea de unde să știe atunci că în următorii 5 ani de zile va face potecă spre birourile procurorilor anticorupție.

Lavinia Șandru – Au fost colegi de partid, în PD, dar relațiile lor s-au întrerupt brusc după ce Lavinia Șandru l-a urmat pe Cozmin Gușă la plecarea din partid. A urmat șocanta declarație a lui Băsescu despre „centura politicii“, cu referire la fosta lui colegă, moment în care Lavinia Șandru s-a considerat liberă față de fostul ei șef.

Adriana Săftoiu – Au lucrat împreună încă de la sfîrșitul anilor ’90, Adriana Săftoiu, fostă jurnalistă la Mediafax, fiind principala consilieră de imagine a lui Traian Băsescu. După aproape 10 ani de colaborare, între care 2 ani la Cotroceni, Adriana Săftoiu a demisionat din funcția de consilier prezidențial. Motivul real al demisiei: Elena Udrea. De altfel, Săftoiu a și declarat ulterior că „Elena Udrea a fost o bombă cu ceas în echipa lui Băsescu“. Sinceri să fim, am remarcat și noi că Elena Udrea este o bombă, dar la ceasul ei am fost mai puțin atenți.

Sorin Roșca Stănescu – Se spune că la momentul demisiei din Parlament, în 1995, Traian Băsescu ar fi fost întors din drumul către Constanța de către Sorin Roșca Stănescu, care l-a convins să nu se retragă din politică, ci să continue lupta. În campania din 2004, Roșca Stănescu l-a susținut cu trup și suflet pe Băsescu. Ulterior, după alegerile din 2004, Băsescu avea să declare public că a fost șantajat de către acesta.

Elena Dumitru – Este autoarea programului politic cu care Traian Băsescu a cîștigat în mai 2001 mandatul de președinte al Partidului Democrat. Poreclită în PD, la vremea respectivă, „Elena-pune-bec“, fosta fiziciană din Tîrgoviște s-a văzut pusă în situația de a părăsi partidul și pe Traian Băsescu. Ea a devenit ulterior ministrul Muncii în Guvernul Năstase.

ELEVUL BASESCU

Ion Martinaș, fost coleg de liceu și vecin, la Bacău, omul despre care președintele a spus că-i este cel mai bun prieten, ne-a povestit cîteva din amintirile sale cu Traian:

Muzică: „În liceu ascultam Beatles și Celentano. Și eu, și el aveam plete pe vremea aia. N-o să vă vină să credeți, dar Traian avea un păr bogat, ondulat, o frumusețe! Mergeam la ceaiuri, așa era atunci. Cine avea mag, adică magnetofon, sau cas, casetofon, așa le ziceam, era invitat peste tot. Și Traian avea.“
Literatură: „De citit, îmi amintesc că ne plăcea Petru Popescu.“
Țigări: „Traian fuma din liceu, amîndoi fumam, dar mai moderat ca acum.
Țigările preferate, și cele mai bune în timpul ăla, erau Snagov. Cînd găseam un pachet de Kent era ceva așa, cu totul special. Mai tîrziu, cînd a ajuns căpitan de navă și se ducea în vizită la socri, la Suceava, nu era o dată să nu se oprească și prin Bacău, pe la mine, și să-mi aducă niște Kent, blugi, mă rog, ce putea să aducă din voiaje.“

Din facultate

Cel mai apropiat coleg de facultate al lui Traian Băsescu este Valeriu Crețu. Au stat în aceeași bancă și au rămas prieteni pe viață.
„Față de regimul militar, Traian avea patru ași în mînecă – făcuse armata după liceu, era mai mare decît noi –, așa că nu i-a trebuit cine știe ce efort să se impună ca lider și șef peste o grupă de tineri mai mult speriați decît orientați. A rămas șef (înlocuitorul ofițerului-comandant) peste pluton, companie, batalion și chiar unitate pe tot restul parcursului de învățămînt. Avea și stofă. Așa l-am cunoscut și noi, colegii, pe Traian, ca șef aproape natural.

În anul IV Traian s-a însurat cu Maria. Am mers toată grupa la căsătoria civilă îmbrăcați la marele fix. Mi-a plăcut. La scurt timp, am pus-o și eu cu profesoara mea.“

Despre rîsul lui Băsescu

„Așa rîde Traian de cînd îl știu – Hă, hă, hă! cu explozie guturală –, nu e o invenție recentă, poate doar o degradare a sunetului, efect logic al tabacului la care nu a renunțat încă. Așa rîde el. Probabil și a neîncredere, și a confirmare.”

În facultate, Traian Băsescu era cît pe-aci să-și facă reglare de ochi. Ne-a povestit tot prietenul său, Valeriu Crețu.

„Cunoșteam, pe vremuri, un chirurg oftalmolog, care făcea minuni la Spitalul Militar din Constanța. Operase un prieten de-al meu. Un pionier – medicul. Am auzit că în ultima vreme nu prea mai face treabă bună. Mimează doar. Am vorbit atunci cu el să-l vadă pe Traian – noi eram pe jumătate militari – să-i repare un mușchiuleț orbicular care-i fusese deteriorat într-un accident în adolescență. L-a programat la consult și, eventual, operație de reconstrucție. Ar fi fost o intervenție evaluată de la ușoară spre medie, fără riscuri sau consecințe negative majore. Între timp, medicul a fost avansat la un spital universitar din București și toate programările au căzut. N-am apucat să mai facem altă programare. Doctorul nu mai încăpea în el de onoruri și conferințe… Nu sînt nici malițios, nici meschin, dar în CV-ul lui nu cade bine să neglijeze un pacient (!). Dacă ar fi intuit că ar fi avut sub bisturiu pe viitorul președinte, ar fi fost la fel de superficial?”

Mircea Gaţu: “Mi-aduc aminte că Trăienuş a luat un 4 la şcoală şi n-a spus la nimeni. Când a aflat tac-su, ce bătaie i-a tras! Sărea cămaşa pe băiat, nu altceva! Am sărit şi eu cu gura şi i-am zis lui tac-su: «De ce-l baţi, mă? Vrei să ia premiu şi să-l faci preot? Lasă-l, că aşa-i când eşti copil, numai la carte nu-ţi stă mintea!»”

„Cind a murit Petrache, tatal lui Traienus se luase cu Jenica”

Maria Gatu este singura dintre inaintasii directi ai presedintelui tarii care mai sint in viata aici. Restul fie au murit, fie au plecat din sat. „Eu si tatal lui Traienus, Dumitru Basescu, Dumnezeu sa-l ierte, sintem verisori drepti. Adica mama mea si tatal lui Dumitru, Petrache Basescu, au fost frati”, explica Maria Gatu descendenta de la Iasi a familiei lui Traian Basescu. Femeia, care abia isi duce zilele in satul din Gorban, isi aminteste ca bunicii presedintelui, Petrache si Sofica Basescu, aveau casa chiar in Podu Hagiului, linga piriu. Inainte de al doilea razboi mondial, a venit insa o apa mare si le-a luat casa. Ramasi fara averea si asa putina, Petrache si Sofica Basescu, impreuna cu singurul lor fiu, Dumitru, au luat-o spre Husi, in judetul Vaslui, unde si-au ridicat alta casa. „Cind a murit Petrache, de inima, saracul, Sofica s-a mutat la Constanta, unde fiul ei, Dumitru, tatal lui Traienus, era deja ofiter si se luase cu Jenica. Bun trai au mai avut acolo…”, povesteste femeia de 85 de ani.

Foto: Parintii lui Traian Basescu – Dumitru Basescu si Elena

Maria şi Mircea Gaţu, mătuşa şi unchiul lui Traian Băsescu, îl au în continuare la inimă pe celebrul lor nepot, deşi acesta nu s-a interesat foarte multă vreme de soarta lor. Păţaniile copilăriei preşedintelui sunt scrise şi astăzi citeţ în memoria celor doi bătrâni trecuţi de 85 de ani, care spun că Traian era tare neastâmpărat: “Singurul de care se temea Trăienuş era tac-su, că era tare aprig dacă-i ieşeau copiii din vorbă!”, povesteşte Mircea Gaţu.

«Făceau coadă femeile la tac’su»

Ridicăm din umeri, iar tanti Maria râde, ruşinată, cu mâna la gură, ca la ţară. “E bărbat în putere, maică, ce să facă dacă-l plac femeile?”, ne spune ea, ca şi cum ar vrea să-l scuze pe nepot. “Lasă, că are cu cine să semene”, o completează nea Mircea, care mai scoate o poveste fierbinte din ungherele minţii.

“Dumitru, tac-su, a fost mare crai în tinereţe. Făceau coadă femeile la el. Era băiat frumos şi de viaţă, ştia cum să vorbească, ce să facă, ce să nu facă… Păi, la petreceri le sucea minţile fetelor. Țin minte că am fost odată cu el la o nuntă unde i-a picat cu tronc o ţigancă frumoasă foc. I-a făcut ochi dulci, a încins-o la joc până dimineaţa. Aia se şi îndrăgostise de el, dar lui Dumitru nu-i stătea gândul atunci să se lege. Era tânăr militar, trebuia să-şi vadă de treabă. Aşa era de deştept, că-l rugau părinţii fetelor să nu le facă nimic, că-l cinstesc dacă le lasă în pace!”, povesteşte unchiul lui Traian Băsescu şi liniştea cade brusc peste Podul Hagiului, încercând parcă să recompună, discret, atmosfera timpurilor de odinioară.

Traian Băsescu n-a avut mereu 58 de ani, câţi va împlini pe 4 noiembrie. A fost şi el băieţandru, şi încă unul zvăpăiat, ne confirmă mătuşa sa, Maria Gaţu (86 de ani), care, atunci când îşi caută nepoţelul prin sertarele memoriei, zâmbeşte şi cu ochii de sub broboada ce-i prinde de-atâţia ani părul şi gândurile: “Tac-su, Dumitru, a fost un om tare mândru, militar, dar neînduplecat. Nu lăsa de la el, nici să-l pici cu ceară! Aşa era şi cu copiii lui. Îi iubea ca pe ochii din cap, dar dacă greşeau ceva, nu te mai înţelegeai cu el”. Pentru Mircea Gaţu, unchiul preşedintelui, de neuitat rămâne o întâmplare de acum aproape o jumătate de secol, când Traian încă desluşea tainele învăţăturii.

«Vrei să ia premiu şi să-l faci preot?»

“Mi-aduc aminte că Trăienuş a luat un 4 la şcoală şi n-a spus la nimeni. Când a aflat tac-su, ce bătaie i-a tras! Sărea cămaşa pe băiat, nu altceva! Am sărit şi eu cu gura şi i-am zis lui tac-su: «De ce-l baţi, mă? Vrei să ia premiu şi să-l faci preot? Lasă-l, că aşa-i când eşti copil, numai la carte nu-ţi stă mintea!»”, povesteşte nea Mircea, care răsuflă greu după atâta efort.

“Dumitru era un om corect şi de cuvânt, dar îl lua la palme pe Traian dacă-i ieşea din vorbă. Nici Mircea (n.r. – fratele lui Băsescu) nu scăpa mereu, dar ăla învăţa mai bine ca Traian!”, recunoaşte bătrânul, înainte de a-şi ridica privirea spre uliţă, de unde se aude zarvă de căruţă şi-un lătrat moale, de câine leşinat. La 86 de ani, Mircea Gaţu se ridică în toiag, se apropie agale de gard, salută pe cineva şi se întoarce pe prispă.

Se regăseşte din nou, mormăind, la umbra unui nuc uscat de vipie şi cocoţat pe poartă. Zi de zi, în Podul Hagiului, viaţa se înşiră la fel, fără noduri, între certitudinea unui drum închis şi verdele crud al amintirilor.

Îşi bătea fiul cu centura

De-a lungul timpului, Traian Băsescu a mărturisit că tatăl său, Dumitru, militar de profesie, impunea o disciplină de fier în relaţia cu copiii: “A fost destul de sever tata, exigent. N-aş spune că a utilizat metoda pedepselor, deşi când a aflat, la un moment dat, că lipsisem cam mult de la şcoală, a scos centura şi am luat câteva, de vreo două ori. Dar avea un fel de a fi exigent şi nu trebuia să-ţi argumenteze de ce. Pur şi simplu, când îmi spunea tata «fă asta», o făceam!”, a povestit preşedintele acum patru ani, la emisiunea “Profesioniştii”, de la TVR 1.

Băsescu, lovit cu copita de un cal!

Prins în jocurile copilăriei la Podul Hagiului, localitatea de origine a tatălui său, Traian Băsescu a rămas şi cu o amintire neplăcută şi dureroasă.

“Trăienuş era s-o păţească într-o zi, chiar aici, în ogradă, cât era el de drăcos. Până să dăm de mâncare la animale, într-o dimineaţă, s-a dus singur la grajd şi a început să tragă calul de coadă. Animalul s-a speriat şi a dat cu copitele în spate, lovindu- l pe Traian chiar în capul pieptului. Ce spaimă am mai tras, că nu mai putea copilul să respire, aşa de tare l-a plesnit calul!”, povesteşte Maria Gaţu, tristă, când se gândeşte că din gospodăria mare şi frumoasă de pe vremuri a mai rămas doar cu câteva oi. Copilăria şi adolescenţa lui Băsescu sunt strâns legate de Moldova, nu numai prin vacanţele pe care viitorul preşedinte le-a petrecut la Podul Hagiului.

A învăţat la Iaşi şi la Bacău

După primele patru clase, făcute la şcoala din Basarabul natal, Traian, alături de întreaga familie, îşi urmează tatăl, ofiţer de armată, la Iaşi, studiind la Liceul “Costache Negruzzi”. Apoi, Dumitru Băsescu se mută la Bacău cu serviciul, acolo unde fiul său urmează cursurile Liceului “Lucreţiu Pătrăşcanu” (actual, “Gheorghe Vrânceanu”), la o clasă de matematică- fizică, pe care îl absolvă în 1971. Băsescu a revenit la Constanţa pentru studiile superioare, el terminând, în 1976, Facultatea de Navigaţie, din cadrul Institutului de Marină “Mircea cel Bătrân”.

Copiii le cer bani ca să le care apa

Mircea şi Maria Gaţu, unchiul şi mătuşa preşedintelui Traian Băsescu, sunt speriaţi de grozăviile care se petrec în Podul Hagiului. Slujbele de la biserică sunt conduse de popi păcătoşi, în timp ce sătenii se fură între ei.

Pentru tanti Maria, sfârşitul lumii a venit deja şi e dincolo de gardul curţii sale. Cu mâna la gură, semn că aşa grozăvii nu a auzit până acum, vreme de 85 de ani, bătrâna ne face sumarul evenimentelor ce au zguduit liniştea cătunului în care a copilărit preşedintele Băsescu. Normal, a auzit şi de isprăvile preotului Petrică Florea. “Maică, până şi popii au luat-o razna: ăla din comună, de la Gorban, a ajuns de ruşinea întregii ţări. Au dat de el şi la televizor, dar nu s-a învăţat minte. Vine beat la slujbă şi le vorbeşte femeilor cu păcat. A intrat diavolu-n sufletul lui! Nu cred că scăpăm repede de el, că-l ţine în braţe cineva mare de la Iaşi, de la mitropolie”. Aflăm imediat că preotul Petrică Florea, devenit vedetă naţională în 2006, când a filmat în biserică o scenă de sex între o tânără şi un consilier local, nu e singurul păcătos.

“Popa ăsta de la noi din Podul Hagiului a început şi el cu nenorocirile. Lumea vorbeşte că-i place să joace barbut. De ceva vreme, s-au înrăit toţi. În sat se fură şi ziua în amiaza-mare: porumb, porci, până şi cai”, ne spune şi nea Mircea Gaţu. “Şi copiii au sufletul amar. Îi mai rugăm şi noi, că nu ne mai ţin puterile, să ne aducă câte o găleată cu apă de la fântână. Nu vor, până nu le dai 10.000 – 20.000 de lei”.

Tatăl preşedintelui a murit de inimă

Mama lui Traian Băsescu l-a cunoscut pe soţul ei, Dumitru, în 1949, când acesta a fost detaşat la Basarabi, lângă Constanţa, la Regimentul de tancuri. O vecină de-a lor a relatat pentru Libertatea că “într-un an, mai multe fete din Basarabi s-au luat cu câţiva băieţi de la regiment, a fost ca un fel de val, ziceai că se termina lumea, aşa curgeau nunţile.

Atunci s-a însurat şi Dumitru cu Elena”. Familia Băsescu s-a mărit o dată cu naşterea lui Traian, în 1951, urmat la doi ani de fratele Mircea. După ce Dumitru Băsescu a ieşit la pensie, părinţii s-au stabilit la Constanţa, unde Elena trăieşte şi astăzi. Dumitru Băsescu a murit în 2002, din cauza unei boli de inimă.

Elevul Basescu tragea fetele de codite si copia pe gaura cheii

Foto: Traian Basescu, la finele clasei a VIII-a Bacau 1966.

Strengar, mereu pus pe sotii, hazliu, un bun coleg. Asa il caracterizeaza fostii colegi bacauani pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Unde era loc de o boacana era prezent si pentru ca i-au placut fetele de mic, inca din vremea scolii generale, le tragea de codite. Toate acestea, pe cand invata la Scoala 5 din municipiul Bacau.

A devenit elev al Scolii generale nr.5 din Bacau, in clasa a VI-a. Era prin anul 1963. „Tatal lui era ofiter in Armata si asa a ajuns in Bacau”, isi aminteste Cornelia Cojocaru, Teodorescu pe vremea aceea, fosta sefa a clasei, acum un renumit medic oftalmolog.

 „Un copil vesel, un bun camarad, peste media pe clasa ca si rezultate, care prindea din zbor materiile. Avea o capacitate de sinteza extraordinara, inca de pe vremea aceea, fara a excela, fara a fi tocilar. Megeam impreuna spre scoala, si dupa cursuri inapoi acasa, pentru ca stateam cam in aceeasi zona, undeva langa Gara, iar aceasta «naveta» era suficienta pentru a face sute de pozne.

Bataile cu zapada au ramas in istoria amintirilor. De cele mai multe ori durau chiar si patru ore.”

„Rasul si l-a pastrat. Nu este un ras fortat sau studiat „

Traian Basescu facea parte dintr-o echipa de patru baieti, cei 3 „B” – Basescu (Traian), Baciu (Florin) si Balasoiu (Emilian) – si Lucian Popa, „Tuchi” cum ii spuneau colegii (alintul era de acasa, de la parinti).

Basescu, dupa cum isi aminteste Cornelia Cojocaru, „sefa”, era cel care dadea tonul la boacana cu rasul lui patologic, molipsitor. „Era de-o veselie fantastica”, mai adauga. „Foarte glumet, foarte sociabil, spontan si fara ranchiuna, care facea haz din nimic. Cand se apuca sa rada ne molipsea pe toti, inclusiv pe profesori, si o tineam tot asa, minute in sir. Rasul si l-a pastrat si acum, din cate am vazut la televizor.

Nu este un ras fortat sau studiat, ci venit din interior, din structura lui”. Un om ferm, disciplinat, tot timpul orientat, de aceea niciodata nu era prins pe picior gresit, cu o fire mobila, mereu „pe pozitie”, descurcaret Asa si-l aminteste „sefa” pe Traian.

A copiat la teza de la „mate” prin gaura cheii

Fara a se abate de la disciplina clasei, chiar daca aruncatul cu ghemotoace de hartie sau paine devenise un adevarat „joc zilnic”, Traian Basescu a incercat si sa insele: la mate, la teza, prin clasa a VII-a sau a VIII-a.

„Aveam profesori foarte buni, iar noi eram una dintre cele mai bune clase din scoala”, se intoarce in timp Cornelia Cojocaru. „Nu copiam, ne sopteam la ore doar pentru a ne ajuta intre noi, iar in pauze, unde erau sanse de a face o pozna eram cu totii prezenti, in frunte cu Traian. Tot impreuna am fost si cand s-a copiat la teza de la matematica prin gaura cheii¦.

Teza era in aceeasi zi la doua clase, cea alaturata si a noastra, fara nici o ora pauza intre, asa ca nu ne puteam influenta”. Se pregatisera cu totii, dar cu toate acestea, mai ales ca-si doreau sa fie primii, au ales sa ¦triseze.

Asa ca, Traian, Cornelia, Emil, Florin si altii (au trecut totusi 40 de ani de atunci, tine sa ne precizeze „sefa” ) s-au postat pe furis in fata clasei in care „ceilalti colegi erau sub teroarea tezei”, si s-au apucat de copiat subiectele.

„Usa clasei respective nu mai avea yala, iar in locul ei trona o ditamai gaura din care se auzea tot. Asa ca ne-a fost foarte usor sa aflam subiectele din teza si asa, am avut si timp sa le rezolvam. A doua ora, am urmat noi. Am asteptat linistiti in clasa, fara mari emotii, teza.

La inceput ne-a mers, la prima problema, (cu totii am crezut ca ne-a mers, adauga razand Cornelia Cojocaru) dar apoi¦cred ca profu„ si-a dat seama de furt si a schimbat subiectele”

La 12 ani, sef de stat si antrenor de fotbal

Unul din cei mai buni prieteni ai lui Traian Basescu a fost Lucian Popa, „Tuchi”, actualmente profesor de engleza la Universitatea Bacau. Amintirile lui in legatura cu actualul presedinte al tarii i-au ramas adanc intiparite in memorie, chiar daca de atunci nu s-au mai reintalnit niciodata.

„Daca imi aduc eu aminte bine, am fost colegi in scoala generala din clasa a VI-a pana intr-a VIII-a”, ne dezvaluie profesorul Popa o parte din ceea ce a insemnat pentru el „scoala generala, copilaria si prietenia cu Traian”.

„Traian Basescu si cu mine eram printre mezinii clasei, fiind nascuti in noiembrie si dati la scoala inainte de 7 ani. Poate de aceea eram mai pusi pe sotii; imitam profesorii chiar in prezenta lor, uneori, ne harjoneam, incercam noi sa vedem daca ceea ce citisem in Jules Verne se putea aplica in realitate.

Citisem despre diferite masinarii si incercam sa facem si noi niste vapoare cu aburi asemanatoare cu niste jucarii, care se vindeau pe sub mana la magazinele de jucarii – erau fabricate in RDG; adunam bucati mici de trotil din poligonul de peste calea ferata si faceam rachete.

Formasem un grup (un alt grup!), cei 4 G, si aveam porecle de genul Goguta, Gogoasa etc. La un moment dat, ne credeam sefi ai unor state imaginare si, vezi Doamne, incheiam tratate, ne aliam, ne construiam din carton armate si avioane militare, iar cel care avea armata cea mai bine dotata era cel care gasea aliati mai usor.

Faceam aliante unii impotriva altora sau le rupeam. Aceste tratate duceau la un joc sau la un razboi al vorbelor si ne faceau sa «inventam» tot felul de nimicuri pe care noi le investeam cu niste calitati iesite din comun, dar care aveau ca scop sa intimideze «adversarul». Joaca de-a baietii¦Dar cel mai des ne infruntam in campionate ca manageri si antrenori de echipe nationale de fotbal.

Cu nasturi, bineinteles. N-as putea spune ce se intampla in capul lui Traian in acea vreme. El poate sa ne zica”.

Mai dadea, dar si incasa pumni

Ce facea Basescu la vremea copilariei, cum se purta cu colegii, cu profesorii, cum invata, ce note avea, daca facea boacane? Copia la ore, avea fituici la teze, spunea bancuri, tragea colegele de codite? Intrebarile noastre au curs neintrerupt, dar si raspunsurile au venit imediat, pline de umor, rascolind mereu amintiri din cele mai placute.

„Nu stiu”, ne-a spus simplu Lucian Popa. „Facea tot ce este amuzant. Se comporta ca un om normal, ca noi toti: mai dadea si incasa pumni, baietii deh, mai daramam tabla, dar nu copiam. Clasa in care eram era una dintre cele mai bune din scoala la vremea aceea si competitia era foarte serioasa, nu se tolerau astfel de lucruri.

Cu trasul de codite, ce sa zic¦ Cred ca da. De fapt, dupa clasa a VIII-a, el s-a dus la un liceu mixt, actualul Vranceanu, unde putea eventual sa continue cu trasul de cozi. Restul baietilor din clasa, aproape toti, ne-am dus la «cazarma», adica la «Bacovia», iar majoritatea fetelor la «manastire», la «Alecsandri».

In rest, din cate imi aduc eu aminte, Traian Basescu, ca si mine, de altfel, mai luam cate o mentiune, cate un premiu, la sfarsit de an scolar „

„Nimic nu prevestea dezvoltarea lui ulterioara”

Mariana Prutica, acum directorul Gradinitei din Faraoani, a stat in banca din fata lui Traian Basescu. Pe randul din mijloc. Isi aminteste ca Traian Basescu nu copia, nu o chinuia la lectii si lucrari atunci cand nu stia lectia si nici nu a incercat sa copie de la ea, chiar daca era in spate. „El statea in ultima banca”, spune Mariana Prutica rememorand atmosfera acoperita de trecerea anilor.

„Nimic nu prevestea dezvoltarea lui ulterioara. Era disciplinat, ordonat, nu chiulea. De altfel «chiulul» era un cuvant inexistent pentru clasa noastra. Cu totii aveam spiritul de grup al copiilor. Ne suflam la ore, doar pentru a arata profesorilor ca stim si noi lectia. Traian insa nu sufla, el era in ultima banca¦(rade, n.r.).

Un copil ambitios, cu un caracter puternic inca de atunci, care se impunea prin comportament, un caracter sangvin. De aceea, nu m-am mirat cand a ajuns ministru in vremea Guvernului Roman. Atunci am auzit pentru prima oara de el, dupa ce ne-am despartit in clasa a VIII-a. Era in 1991, parca”.

Declaratia de dragoste – trasul de codite

Pauzele dintre ore erau momentele cele mai prielnice pentru Traian Basescu de a-si arata maiestria in „agatatul” fetelor. „De mic era iubaret”, il „tradeaza” Cornelia Cojocaru. „Avea unele simpatii fata de colege si cand vroia sa cada in gratiile uneia dintre ele incerca sa fie tot timpul in preajma ei, in banca cu ea, ii trimitea biletele.

Mie nu mi-a trimis, insa au fost colege care au primit de la el si ravase de dragoste. Cel mai mult ii placea sa ne chinuie tragandu-ne de codite, cel putin pe cele care aveam codite”.

Una din aceste colege este Coca Costandache, acum director la liceul „Mangeron” . Dar si Georgeta Cozma, fosta Potop, in prezent profesoara de muzica la Scoala nr.10 din Bacau. „Erau cei trei B care ne chinuiau si ne trageau de codite”, ne-a marturisit si doamna Geta. „Pe Coca o tragea de par Traian, pe mine Florin Balasoiu, iar celalalt B, Baciu, pe o alta colega.

Asta insemna pentru ei declaratia de dragoste. Faceam zarva mare in pauza, dar era foarte placut. Eram copii si ne bucuram din orice. Amintiri¦.Mi-ar placea sa-l revad, dar nu cred ca m-ar mai recunoaste”.

„Pe mine nu m-a tras Traian de codite pentru ca aveam parul scurt, insa sunt foarte mandra ca mi-a fost coleg si il sustin in tot ceea ce face, am incredere in el, chiar daca el nu cred ca-si mai aduce aminte de noi”, ne-a marturisit si Doina Paraschiv, medic stomatolog in Bacau.

Se mai auzise ca Traian ar fi furat impreuna cu un coleg porcul din afumatoarea altui coleg, chiar in ajun de Craciun, dar acest lucru nu a putut fi dovedit niciodata

Revederea pentru unii

Lucian Popa nu au avut bucuria sa-l reintalneasca pe colegul Traian Basescu, din 1966, de cand au terminat scoala, iar Conelia Cojocaru isi aminteste ca a mai auzit de el din „Flacara” lui Adrian Paunescu. „Scria despre Traian ca a participat la salvarea unei nave”, spune Cornelia Cojocaru. „Era in anii 1975 1980. Atunci am aflat ca devenise comandant de nava.

Apoi a intrat in politica si l-am revazut, dar la televizor. M-am bucurat atunci cand a devenit presedinte, mai mult din «patriotismul» copilariei”.

In schimb, Geta Cozma l-a revazut pe Traian Basescu pe vremea cand era studenta la Iasi, prin anii ¬1973- 1974. Purta deja costum de marinar ! Insa Mariana Prutica a avut ocazia sa-l revada in urma cu 10 ani, pe vremea cand conducea Ministerul Transporturilor: „Cand ne-am reintalnit a fost ca si cum ne-am despartit ieri. L-am sunat intai si m-a primit imediat.

Chiar daca trecuse timpul, m-a recunoscut. Ulterior a devenit presedinte. M-am bucurat enorm, eram convinsa ca va iesi el.

M-am dus special la vot, nu pentru presedintele Basescu, ci pentru colegul Basescu. Iar daca acum mai are momente cand da rateuri, nu e din cauza lui, consider doar ca nu are consilieri buni. Insa la fel de convinsa sunt ca daca nu face ceva din tot ce a promis in campania electorala va pierde cu succes alegerile viitoare”.

Intrebarea de final

Reprosuri? „O, da”, spune Mariana Prutica. „M-as fi asteptat sa se implice mai mult in viata pensionarilor. Insa daca m-as reintalni cu el i-as spune sa-l schimbe pe primul ministru si daca se poate sa puna in schimb o sosie de-a lui, apoi sa schimbe radical sistemul de invatamant si cel de sanatate”. „Si sa aiba mai multa grija de cei din jur”, adauga Doina Paraschiv.

Ultimul cuvant il are Lucian Popa, mereu zambitor si plin de umor, care incheie: „Daca l-as revedea, in primul rand i-as spune «buna ziua», apoi apoi l-as intreba daca mai are echipa de fotbal.  Lasand gluma, l-as ruga sa dea dovada de cat mai mult realism si pragmatism in misiunea pe care si-a asumat-o cu atata curaj.

Sa se gandeasca foarte bine unde vrea sa ramana in cartile de istorie – in textul propriu-zis sau in notele de la subsol?

Iar daca ar fi ceva in plus sa-i spun i-as comunica faptul ca sunt gata sa sacrific o parte din timpul meu liber sa mai rezolvam un pic problemele cu limba engleza”.

In 2006 se implinesc 40 de ani de la terminarea clasei a VIII-a. Colegii din Bacau sunt hotarati sa-i pregateasca colegului si presedintelului Traian Basescu o surpriza.

Rosina Cambos: „Fetele înnebuneau după Băsescu”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Traian Basescu absolvent clasei a-V-a „B” promotia 1965-1966 a scolii generale Nr. 5 Bacau
Colegii de scoala despre Basescu: Ii placeau matematica, muzica rock’n’roll si avea succes la fete

Presedintele Traian Basescu, aflat intr-o vizita de stat in Israel, s-a intalnit, marti dimineata, cu membri ai comunitatii de romani din aceasta tara, printre cei prezenti numarandu-se si doi fosti colegi de scoala generala, cu care a depanat amintiri si care au declarat ca presedintelui ii placeau matematica si muzica rock’n’roll, dar si ca avea succes la fete.Rozina Cambos, aflata intr-o clasa paralela in momentul in care Traian Basescu studia in clasa a opta la o scoala generala din Bacau, si-a adus aminte ca presedintelui ii placeau matematica, fizica, dar si muzica rock’n’roll. Ea a spus ca fratele ei mai mare era seful unei formatii de muzica numita ”Dacia Felix”, iar lui Traian Basescu ii placea sa asiste la repetitiile formatiei, relateaza Agerpres.”Ii placeau fizica si matematica, era interiorizat, retras, timid si, cu toate astea, fetele innebuneau dupa el. (…) La scoala era serios, era studios si un om vesel. Fratele meu avea formatie de rock and roll, voi nu stiti ce a fost.

Domnului presedinte ii placea sa danseze, sa vina la repetitii, sa ne facem de cap”, a spus Rozina Cambos, fosta colega de scoala a lui Traian Basescu, explicand mai apoi ca acesta era serios mai ales in ce priveste invatatura.
Rozina Cambos a mentionat ca presedintele era ”inteligent, captiv, stia sa acapareze o audienta cand avea ceva de spus”. Intrebata de ziaristi in ce consta succesul lui Traian Basescu la fete, Rozina Cambos a explicat ca pe vremea aceea, in clasa a saptea – a opta, ”o relatie dintre o fata si un baiat se rezuma la o privire, o strangere de mana”.

La randul sau, Mundi Braunstein, fost coleg de clasa al lui Basescu la aceeasi scoala, a spus ca acesta nu chiulea, dar si ca pe vremea aceea, ”in clasa a saptea sau a opta nimeni nu chiulea”. El si-a adus aminte ca presedintele obisnuia sa joace fotbal, ”era un om de viata”.Rozina Cambos i-a oferit lui Basescu o fotografie cu promotia 1965-1966 a Scolii generale din Bacau, iar presedintele a admis ca el nu mai are o astfel de fotografie. El s-a interesat de fratele Rozinei Cambos si daca a acesta continuat cariera muzicala. S-a interesat si de alti colegi, constatand ca unii dintre acestia au emigrat. De asemenea, a aratat fotografia spre presa si a spus razand: ”Uite, sa vada si presa cat par aveam cand eram in clasa a opta!”.Rozina Cabos a spus emotionata ca a fost colega buna cu Traian Basescu, dar ca acum simte nevoia sa i se adreseze cu apelativul dumneavoastra. Ea a mai constatat ca anii au adus maturizarea, dar Basescu a replicat: ”Nu, am devenit mai intelepti”

La aşezământul românesc din Ierusalim, şeful statului s-a întâlnit cu un grup de reprezentanţi ai comunităţii românşti din Israel, ocazie cu care şi-a revăzut doi colegi de şcoală generală, de la care a primit o fotografie de grup de final de an şcolar.

„Rosina, mă bucur aşa de mult. Fratele tău ce mai face? Salutările mele lui Genu. El era mai mare decât noi cu un an, ne ţinea de mici. Da, a fost ca ieri. Ieri, în ’66”, a spus Traian Băsescu, vizibil emoţionat, în timp ce se întreţinea cu cei doi foşti colegi din clasele a şaptea şi a opta de la o şcoală generală din Bacău.

Şeful statului a ţinut să arate fotografia ziariştilor prezenţi, „să vadă şi presa ce păr” avea în clasa a opta. „Era silitor, organizat, vesel, popular. Îi plăceau fizica şi matematica. Era interiorizat, retras, timid şi, cu toate astea, fetele înnebuneau după el. La şcoală era silitor, studios, era un om vesel, îl ţine minte pe fratele meu, aveam o formaţie de rock’n’roll. Nu cânta, dar îi plăcea să danseze, să vină la repetiţii (Băsescu, n.red)”, a declarat Rosina Combos, fostă colegă de cerc de fizică cu actualul şef al statului.

La rândul său, Mundi Braunstein a ţinut să precizeze că actualul preşedinte „juca fotbal, era cu prietenii, era un om foarte de viaţă”.”Doi ani am fost în clasă cu el, dar erau vremuri când se învăţa, nu ca acum, nu se chiulea. El juca fotbal, era cu prietenii, era un om foarte de viaţă”, şi-a amintit Braunstein, menţionând că patru dintre foştii colegi din clasele a şaptea şi a opta ai preşedintelui au emigrat în Israel, iar doi, în Franţa.

Preşedintele a spus comunităţii româneşti că “România progresează, se schimbă, nu mai e aceea din ’90, nici măcar cea din 2000”. El şi-a exprimat surprinderea că la recepţia organizată de preşedintele Shimon Peres, luni seară, 80% dintre numeroşii invitaţi vorbeau limba română. El le-a mulţumit că menţin spiritul românesc în Israel şi a spus că această legătură reprezintă “cea mai solidă punte” între cele două ţări. “Nu există om politic în Israel care să nu ţină cont de faptul că un număr atât de mare de români trăiesc în această ţară”, a mai spus Băsescu.

Preşedintele Traian Băsescu a ales să le vorbească în limba română participanţilor la forumul oamenilor de afaceri organizat de Camera de Comerţ Israel-România, explicând că în acest fel va evita criticile presei în legătură cu slaba sa cunoaştere a limbii engleze.