E ziua Regelui!

Fotbalul românesc îl sărbătoreşte astăzi pe Gheorghe Hagi, care împlineşte 45 de ani

Conform unui studiu financiar desfăşurat în 2008, brandul Hagi a adus în România 70 de milioane de euro, în ultimii 20 de ani 

Povestea lui Gheorghe Hagi a început în satul Săcele, situat la 35 de kilometri de Constanţa. Acolo s-a născut cel care avea să devină cel mai mare fotbalist român din toate timpurile.

Aniversarea de azi e una specială pentru Gică, pentru că el îşi serbează ziua cu fast din cinci în cinci ani. În 2005 soţia i-a pregătit o surpriză frumoasă, invitând toţi prietenii apropiaţi în Grecia unde au petrecut cu şi în cinstea lui Hagi.

1974

Anul acesta tot soţia a insistat ca Gică să fie acasă de ziua lui. „Regele” s-a întors ieri din Antalya, unde se afla în cantonament cu Academia, iar azi, la Constanţa, aşteaptă peste o sută de invitaţi la hotelul Iaki.

1985

De ce la Constanţa şi nu la Bucureşti, unde Hagi stă în majoritatea timpului, deoarece are copii la Şcoala Britanică? Explică chiar Hagi: „Constanţa este casa mea. Eu sunt un om al mării, al soarelui, al plajelor. Urăsc frigul şi aglomeraţia. Şi când eram jucător de primăvara până toamna înfloream. Iarna mă simţeam cel mai rău din punct de vedere al formei fizice. Am umblat destul prin lume, acum gata, m-am întors acasă, iar acasă pentru mine înseamnă Constanţa”.

1990

Hagi stă la malul mării din 1973, de când familia s-a mutat la oraş, părăsind satul natal. Acolo a început şi fotbalul, sub îndrumarea profesorului Iosif Bukossy, la juniorii Farului.

1996

Reperele fotbalistului Hagi sunt clare: Farul, Luceafărul, Sportul, Steaua, Real Madrid, Brescia, Barcelona, Galatasaray şi echipa naţională. În total, 733 de meciuri oficiale şi 306 goluri marcate, recorduri greu de egalat.

1996

Despre omul Hagi, lucrurile sunt la fel de clare. S-a ridicat prin muncă, modestie şi seriozitate. „Oricât talent aş fi avut nu ajungeam nicăieri fără muncă. M-a ajutat şi soarta, am fost un norocos, dar cel mai important atu al meu a fost că am ştiut să apreciez mereu ce mi-au oferit Dumnezeu, părinţii, antrenorii, colegii, familia. Fără cei din jurul lui, Hagi nu ar fi existat”, e de părere Gică, care nu va uita niciodată sfaturile părinţilor săi. „Mama mi-a zis că nu contează ce haine porţi, ci doar ce scoţi pe gură, iar tata m-a rugat ca oriunde aş ajunge să rămân modest. Vorbele lor au fost literă de Biblie pentru mine”, afirmă mereu Hagi.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

2000

Sub mantia de „Rege al fotbalului românesc” se ascunde de fapt un om normal, care are calităţi şi defecte. „Eu nu am fost un sfânt. Am gustat din toate. O bere, o ţigară, o discotecă, însă hobbyul meu a fost fotbalul. În asta am făcut carieră, prin asta am ajuns cunoscut în lume. Am avut perioade şi perioade, dar niciodată nu am păcălit fotbalul şi important e că am lăsat ceva în urma mea. O carieră, un nume, o Academie”, afirmă fostul căpitan al naţionalei, de 65 de ori purtător al banderolei de căpitan.

2001

Hagi s-a retras de pe teren la 36 de ani, deşi, după cum chiar el spune, mai putea continua. „Nea Mircea Lucescu îmi mai pregătise la Galata un an de contract, ca antrenor şi jucător, dar am vrut să ies de pe scenă aşa cum mă ştia lumea. În ultimele două meciuri ale carierei mele, Galata a înscris cinci goluri. Eu am dat trei dintre ele. Nu m-au interesat ofertele exotice, pe bani mulţi. Mi-a ajuns ce am avut”, a încheiat Hagi.

1998

El l-a lansat pe Gigi Becali

Înainte de 1989, Hagi şi Gigi Becali erau prieteni foarte buni, ei petrecând mult timp împreună. Prietenia a continuat şi după Revoluţie, iar din primul său salariu lunar de la Real Madrid, Gică i-a dat lui Becali jumătate, adică 75.000 de euro, pe care acesta i-a folosit ca să se lanseze în afaceri.

„Eu îi cerusem împrumut, dar el a zis să-i dau atunci cînd voi avea mai mulţi bani ca el. M-am achitat peste 7-8 ani de datorie cu un teren în Pipera”, a recunoscut Becali.

10 lucruri pe care nu le ştiaţi despre… fotbalistul Hagi

Idolul copilăriei sale a fost Anghel Iordănescu, pe care îl admira pentru felul în care dribla cu stângul;

A debutat la seniori cînd avea numai 17 ani şi 7 luni, într-un meci SC Bacău- Farul 3-0;

În 1988 putea deveni cel mai scump transfer din lume. Panathinaikos a oferit Stelei pentru el 8 milioane de dolari, cu unul mai mult decât plătise Milan pentru Gullit, adus de la PSV Eindhoven, şi cu două mai mult decât a dat Barcelona ca să îl ia pe Maradona de la Boca Juniors.;

E singurul fotbalist român care a participat la 5 turnee finale (CE 1984 şi 2000, CM 1990, 1994, 1998);

La primul său meci pentru Steaua, în 1987, a marcat golul care a adus echipei Supercupa Europei;

De multe ori îşi tăia jambierele şi juca cu picioarele goale direct în ghete, spunând că aşa simte mingea mai bine;

La naţională lua mereu în cameră jucători tineri şi neexperimentaţi pentru a le insufla încredere, printre protejaţii săi numărându-se Chivu şi Lobonţ;

Olandezul Johan Cruyff i-a influienţat decisiv cariera, de la el învăţând că respectarea regulilor simple e primul pas către performanţă;

Golul său din meciul cu Argentina, de la CM 1994, a fost desemnat cel mai frumos gol pe contraatac din istorie;

„Eu vreau să fac performanţă, nu doar să antrenez”, este motto-ul lui Hagi şi din acest motiv cântăreşte foarte atent ofertele pe care le primeşte.
––––––
10 lucruri pe care nu le ştiaţi despre… omul Hagi

Gică este cel mai mic copil al familiei Hagi, părinţii săi, Iancu şi Kiraţa (ambi decedaţi) având şi două fete, Elena şi Sultana B Hagi şi-a iubit enorm părinţii şi în memoria lor şi-a botezat copiii Ianis (11 ani) şi Kira (13 ani)

În 1990 s-a căstorit prima dată, cu Leni Celnicu, dar mariajul nu a ţinut decât un an. El s-a recăsătorit în 1994 cu actuala soţie, Marilena Vlahbei

Pe 16 februarie 1993, la 6 km de Constanţa, Gică a driblat moartea, scăpând teafăr ce s-a răsturnat cu maşina pe un câmp

Brânza cu roşii este mâncarea preferată a Regelui, care în Italia a prins şi gustul pastelor

Gică se îmbracă de obicei elegant, alegând în general costume firma Hugo Boss

Lui Hagi îi place muzica machidonească, dar ascultă şi şlagăre mai vechi româneşti, precum şi melodiile lui Elvis, Bob Marley sau ale formaţiei Beatles.

Soţia este ghidul său de vacanţă, Marilena alegând în fiecare an destinaţii noi pentru familie. Dintre ţările pe care nu le-a vizitat, Gică şi-ar dori să ajungă în Japonia şi în Noua Zeelandă.

Nu suportă să vadă filme horror sau SF, deoarece în viaţă nu acceptă decât lucrurile realiste şi nu fanteziile

Emerich Ienei: ”Ceausescu era trist dupa esecul de la Copenhaga” „Ceauşescu era stelist”

Emerich Ienei

SportMagazin a vorbit cu actorii eşecului din Danemarca, totodată ai calificării la Mondiale, despre “dubla” care, prin culise nebănuite, ameninţa să ducă la extincţia celor două mari forţe ale fotbalului românesc. Opinia lor: Ceauşescu nu putea desfiinţa Steaua, echipa lui Valentin, dar nici Dinamo, o formaţie în plină afirmare

Emerich Ienei

Supăraţi eram cu toţii după înfrângere, dar mai aveam această variantă de siguranţă, meciul de la Bucureşti, unde ne-am şi calificat. Am făcut nişte modificări tocmai pentru a fi sigur de sprijinul tribunei, am băgat mai mulţi stelişti, iar publicul ne-a purtat spre victorie deşi în minutul 6 am fost conduşi cu 1-0.

Pe Ceauşescu l-am întâlnit de 3 ori. O dată ca jucător, încă nu era el prim-secretar, eu eram foarte tânăr şi a venit la noi în cantonament la Săftica. A doua oară tot ca jucător, pe “23 august”, când ne-a condus Steagul Roşu Braşov cu 3-0 dar i-am bătut cu 5-3, şi a treia oară după ce am bătut pe Barcelona.

Sincer, pe noi ne-a interesat mai mult Valentin Ceauşescu, cel care ne-a ajutat cu atâtea lucruri.

Nemulţumirea lui Ceauşescu nu a ajuns la noi în aceşti termeni duri. Sigur, am avut şedinţă cu Bobu (n.r. – Emil Bobu, secretar al CC al PCR) înaintea returului. Să jucăm pentru patrie, să luăm punctele pentru că altfel dezonoram ţara.

Ceauşescu a fost şi şeful securităţii şi al armatei, era legat, normal, şi de clubul militar. Dar mai mult decât atât avea acest simţ al corectitudinii, al loialităţii. Nu cred că a ţinut partea Stelei atunci. Dacă a criticat ce făceau dinamoviştii, se vede dorinţa lui de a fi jocurile cinstite. El vroia ca totul să meargă ceas, ca în economie.

Ştefan Iovan

Probabil că Ceauşescu era trist după eşecul de la Copenhaga, şi noi eram. Imediat după meci nu ni s-a zis nimic. Revanşa urma oricum destul de târziu, la vreo lună după. Ştiu că înainte de meciul de aici, a venit Emil Bobu şi ne-a zis că ne dă o primă mare, că se pun banii de la contabilitate într-un sac şi la finalul meciului luăm o primă mare dacă batem. Şi într-adevăr am câştigat cu 3-1.

Legat de ce făcea Dinamo, cred că nimeni nu era la curent cu informaţiile astea, cel puţin dintre noi steliştii. Sunt nişte culise pe care le aflu abia acum. Ceauşescu avea informaţiile lui, dacă aşa a zis aşa o fi fost. O singură dată am dat mâna cu el.

Rodion Cămătaru

Ştiu că a fost presiune mare, s-a implicat Valentin cu nişte prime în retur. Eu jucam în perioada aia în Belgia, la Charleroi. La al doilea meci nu am mai jucat pentru că eram accidentat. Sigur existau nişte tensiuni între Steaua şi Dinamo, tensiuni care luaseră amploare în ultimii ani, din cauza implicării familiei prezidenţiale în “Ghencea” . Erau nişte contre.

Nu cred că se putea să desfiinţeze Steaua, care în urmă cu trei ani fusese campioană a Europei şi mai jucase o finală chiar în acel an.

Eu am reuşit să mă transfer beneficiind de un precedent, că a dat Steaua drumul lui Stoica şi Piţurcă la Valenciennes. Aşa mi s-a dat şi mie voie să joc afară. Valentin Ceauşescu s-a implicat să ne dea drumul afară, să se aprobe.

Dănuţ Lupu

Nu putea Ceauşescu să desfiinţeze Dinamo şi Steaua. Eram cluburile care reprezentau România. În afară de fotbal şi de Nadia, ce mai aveam?

Dacă s-a luat de noi, e şi pentru că atunci era la apogeu lupta între Steaua şi Dinamo. Amintiţivă episodul din finala Cupei ‘88 (n.r. – când la 1-1 Valentin a scos echipa de pe teren, iar trofeul i-a revenit Stelei după o şedinţă a Comitetului Politic Executiv). La echipa pe care o aveam în ‘88-’89, nu era nevoie să vorbim cu nici un arbitru. Ceauşescu era stelist, ţinea partea Armatei mai ales că era vorba de Valentin. Eu am debutat la naţională cu Danemarca şi ştiu că Neluţu Sabău a fost unul dintre cei mai buni oameni.

Înainte de retur ni s-a ţinut un discurs. Atunci dacă venea în vestiar cineva de la Partid, trebuia să stai drept şi să asculţi cu religiozitate, nu ca acuma, în democraţie, când se supără şi dacă vine galeria la vestiare.

DANEMARCA – ROMÂNIA 3-0 (2-0)

Copenhaga, 11.10.1989, preliminarii CM 1990
Stadion: „Parken“
Spectatori: 45.400
Arbitru: Bouillet (Franta)
Au marcat: K.Nielsen (4’), B.Laudrup (27’), Povlsen (84’)

DANEMARCA: Schmeichel-Sivebaek, Olsen, I.Nielsen (46’ Larsen), Heintze – Jensen, K.Nielsen, M.Laudrup – Bartram, Povlsen, B.Laudrup. Antrenor: Joseph Piontek

ROMÂNIA: Silviu LUNG-cpt.(Steaua) – Ştefan IOVAN (Steaua), Mircea REDNIC (Dinamo)/86’ Ioan ANDONE (Dinamo), Michael KLEIN (Dinamo) – Ioan SABĂU (Dinamo)/64’ Dănuţ LUPU (Dinamo), Gică POPESCU (Univ.Craiova), Iosif ROTARIU (Steaua), Dorin MATEUŢ (Dinamo) – Rodion CĂMĂTARU (Charleroi 72/20), Gheorghe HAGI (Steaua). Antrenor: Emeric Ienei