15 iulie 1989 – Contextul acestui discurs în care avem de-a face, dacă urmăriţi cu atenţie înregistrarea video de la finalul articolului, cu un Nicolae Ceauşescu miştocar, acid, aşa cum nu mai fusese văzut până atunci.
Mai exact, la mijlocul lunii iulie 1989 urmau să se împlinească 24 ani de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Desfăşurat între 19 şi 24 iulie 1965, acesta a fost Congresul care l-a adus pe Nicolae Ceauşescu mai întâi la cârma PCR şi, mai târziu, în înalta funcţie de Preşedinte al României socialiste.
„Aş dori să subliniez importanţa consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor socialiste participante la Tratatul de la Varşovia care a avut loc cu o săptămînă în urmă în Bucureşti”, îşi începea Ceauşescu discursul din 15 iulie.
„Am acordat la această consfătuire o atenţie şi problemelor economiei mondiale şi îndeosebi situaţiei ţărilor în curs de dezvoltare. Aceasta pentru că, actualmente, situaţia ţărilor în curs de dezvoltare este deosebit de gravă. Mai mult de 4 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie şi în acest deceniu situaţia lor a continuat să se înrăutăţească, în timp ce ţările bogate, şi din acestea, desigur, un mic grup de bogaţi, au acumulat anual zeci şi zeci de miliarde de dolari din ţările în curs de dezvoltare. Este o situaţie care nu poate să continue mai departe! Aşa reprezintă lumea spre care unii domni ne îndeamnă să revenim! A inechităţii, a jafului, a asupririi! Am cunoscut-o sute de ani, şi o sută de ani sub capitalism, aceasta. De aceea am declarat că pentru noi a apus întotdeauna… o asemenea cale! Poporul nostru spune câteodată, că aceasta se va întâmpla când o face plopul mere sau răchita micşunele (aplauze). Dar nu vă grăbiţi să aplaudaţi. Genetica modernă a făcut progrese uriaşe (aplauze). Şi e posibil să ne întâlnim cu plopi şi cu răchită care să facă micşunele, dar nici atunci, chiar în asemenea situaţii, nu vom admite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru totdeauna! Poporul este adevăratul stăpîn şi va rămîne veşnic stăpîn al destinelor sale, a bogăţiilor ţării! (aplauze, urale)”.
Simbolismul s-a răzbunat
Adevărul îl cam ştia toată lumea. De câţiva ani buni, România începuse să importe din ce în ce mai puţine produse provenite din străinătate. Industria românească o ducea în 1989 din ce în ce mai greu din cauza „izolării” tehnologice la care era supusă.
Ştiinţa şi tehnica evoluau extrem de rapid, dar la ei, la capitalişti, în timp ce la noi inginerii şi muncitorii români trebuiau să se descurce cu ceea ce aveau la îndemână. De exemplu, în 1989, întreprinderea ARO Câmpulung producea acele automobile de teren care îşi câştigaseră deja o anumită celebritate pe pieţele externe.
Dar, în lipsa importurilor de utilaje moderne şi performante, specialiştii români trebuiau să-şi proiecteze şi să-şi construiască, prin eforturi proprii, majoritatea „maşinăriilor” de care aveau nevoie. Spre finalul furtunosului discurs al lui Ceauşescu toată lumea a izbucnit: „Aşa e! (aplauze; scandări “Ceauşescu – eroism, România – comunism!”).
Iar Ceauşescu a încheiat apoteotic: „Aceste cercuri şi aceşti domni ar trebui să-şi îndrepte lucrurile, privirea, spre două direcţii: cum să se lichideze asuprirea ţărilor în curs de dezvoltare? Să se rezolve datoria externă de un miliard şi două sute, de 1200 de miliarde de dolari a acestor ţări. Şi aceasta nu prin simboluri. Simbolismul o fi bun în artă. În economie şi-n politică nu face doi bani.”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.