CONFORM globalsearch.ca CNN SI ASSOCIATED PRESS LOVITURA DE STAT COUP D’ÉTAT IMPOTRIVA LUI MUAMMAR GADDAFI A FOST PLANIFICATA INAINTE DE REBELIUNE

CONFORM globalresearch.ca  CNN si Associated Press – LOVITURA DE STAT IMPOTRIVA LUI MUAMMAR GADDAFI – COUP DE ETAT!

–––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––-
Confirmat de SUA declaraţii NATO, armele au fost furnizate forţelor de opoziţie. Există indicaţii, deşi există dovezi clare atât de departe încât armele au fost livrate la insurgenţilor înainte de atacul de rebeliune.
––––––––––––––––
––––––––––––––––––––-

Administraţia Obama, în consultare cu aliaţii săi pentru asistarea unei rebeliuni armate, şi anume o tentativă de lovitură de Stat:
––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––
–––––––––––-
„Administraţia Obama este gata să ofere” orice tip de asistenţă financiara „pentru al elimina de la putere pe Moammar Gaddafi, secretarul de stat Hillary Clinton a declarat [27 februarie]” ajungând la libieni au fost diferite miscarii, care încearcau să organizeze în est şi cum revoluţia se mişcă spre vest, acolo, de asemenea, „, a spus Clinton.” Cred că modul în care aceasta se misca este prea devreme pentru a spune cum se va juca afară, dar vom fi gata şi pregătiti să oferim orice fel de asistenţă pentru oricine doreşte să aibă din Statele Unite. „Eforturile sunt în curs de a forma un guvern provizoriu, în partea de est a ţării în care Rebeliunea a început la la mijlocul luni.
––––––––––––––––––––––-

A declarat Clinton, Statele Unite este în pericol si ia mai multe măsuri împotriva guvernului Gaddafi, dar nu a spus ce au fost sau atunci când acestea ar putea fi anunţate.

SUA ar trebui să „recunoască un guvern provizoriu că acestea sunt încercarea de a stabili deja sus …” [McCain]

Lieberman a vorbit în termeni similari, cerând „un sprijin concret, (a) zonă no-fly, recunoaşterea guvernului revoluţionar, guvernul cetăţenilor şi sprijinul pentru ei, cu atât asistenţă umanitară eu le-as oferi arme.”

(Clinton: SUA gata de ajutor pentru opoziţia libiana – Associated, Press, 27 februarie 2011, subliniere adăugată)

Planificarea de invazie

O intervenţie militară este acum avută în vedere de către Statele Unite forţelor NATO în cadrul unui „mandat umanitar”.

– „Statele Unite este în mişcare forţele navale şi aeriene în regiune” pentru a „pregăti întreaga gamă de opţiuni” în confruntarea cu Libia: Pentagonul purtătorul de cuvânt al colonelul Dave Lapan de Marines a făcut acest anunţ [01 martie].
El a spus atunci că „A fost preşedintele Obama, care a cerut armatei să se pregătească pentru aceste opţiuni,” pentru că situaţia în Libia se înrăutăţeşte „(Manlio Dinucci, pregătirea pentru” Operaţiunea Libia. „: Pentagonul este” Repoziţionarea „Navalei sale şi Forţele Aeriene …, Global Research, 22 martie 2011, subliniere adăugată)

Obiectivul real al „Operaţiunea Libia” nu este de a stabili o democraţie, dar a intra în posesia a rezervelor de petrol al Libiei, destabiliza National Oil Corporation (NOC) şi privatizarea în cele din urmă industria ţării de petrol, de transfer şi anume controlul şi dreptul de proprietate asupra averii petrolului Libiei în mâini din străinătate. National Oil Corporation (NOC) este clasat pe locul 25 în rândul lumii Top 100 companii petroliere. (Intelligence Energiei clasează printre NOC 25 din lume Top 100 de companii – Libyaonline.com.)

Libia este printre cele mai mari economii mondiale de petrol cu ​​aproximativ 3,5% din rezervele mondiale de petrol, de două ori mai mult decât cele ale Statelor Unite. (Pentru detalii suplimentare a se vedea Partea II a prezentului articol, „Operaţiunea Libia”, şi Bătălia pentru petrol)

Invazia planificat in Libia, care este deja în curs de desfăşurare este o parte din programul extins de „Bătălia pentru petrol”. Aproape 80 la sută din rezervele de petrol in Libia sunt situate în bazinul Sirte Golful de est Libia. (A se vedea harta de mai jos)

Ipotezele strategic din spatele „Operaţiunea Libia” amintesc întreprinderii anterioare SUA-militară a NATO din Iugoslavia si Irak.

În Iugoslavia, forţele SUA-NATO a declanşat un război civil. Obiectivul a fost de a crea diviziuni politice şi etnice, care în cele din urmă a condus la destrămarea o ţară întreagă. Acest obiectiv a fost realizat prin finanţarea sub acoperire şi de formare a armatelor armate paramilitare, mai întâi în Bosnia (musulmani bosniaci armatei, 1991-95) şi, ulterior, în Kosovo (Armata de Eliberare a Kosovo (KLA), 1998-1999). În ambele Kosovo şi Bosnia, dezinformarea mass-media (inclusiv minciunile simple si confectii), au fost folosite în sprijinul afirmaţiilor SUA-UE care guvernului de la Belgrad a comis atrocitati, justificând astfel o intervenţie militară pe motive umanitare.

În mod ironic, „Operaţiunea Iugoslavia” este acum pe buzele a factorilor de decizie politica externă a Statelor Unite: senatorul Lieberman a „asemănat situaţia în Libia la evenimentele din Balcani din anii 1990, când a spus că SUA” a intervenit pentru a opri un genocid împotriva bosniacilor. Şi prima am facut a fost de a le furniza arme să se apere. Asta e ceea ce cred ca ar trebui sa facem in Libia „(Clinton: SUA gata de ajutor pentru opoziţie libian – Associated, Press, 27 februarie 2011, accentuarea adăugată.

Scenariul strategic ar fi sa impinga spre formarea şi recunoaşterea de un guvern interimar al provinciei sece-sioniste, cu scopul de a rupe în cele din urmă până ţară.

Această opţiune este deja în curs de desfăşurare. Invazia din Libia a început deja.

„consilierii britanici şi francezi militare au sosit în Cirenaica, provincia separatista estul Libiei, … consilieri, inclusiv ofiţeri de informaţii, s-au diminuat de la ambarcaţiuni de război şi rachete de la oraşele de coastă din Benghazi şi Tobruk” (DEBKAfile, SUA consilieri militari în Cirenaica, 25 februarie 2011)

forţele americane şi aliate speciale sunt pe teren in estul Libia, acordarea de sprijin sub acoperire pentru a rebelilor Acest lucru a fost recunoscut atunci când comando britanic SAS a Forţelor Speciale de elita au fost arestaţi în regiunea Benghazi. Ei au fost în calitate de consilieri militari la forţele de opoziţie:

„Opt trupe de comando britanic a forţelor speciale, sunt într-o misiune secretă pentru a pune diplomaţi britanici în legătură cu adversarii de conducere a lui col Muammar Gadaffi în Libia, sa încheiat în umilinţă după ce au fost deţinute de forţele rebele din estul Libia, Sunday Times a raportat astazi.

Bărbaţii, înarmaţi dar în haine civile, au afirmat că au fost acolo pentru a verifica nevoile opoziţiei şi a oferi ajutor „(Top comando Marea Britanie capturat de către forţele rebele în Libia: Raport, Indian Express, 06 martie 2011, accentuarea adăugată).

Forţele SAS (trupe de elita) au fost arestaţi în timp ce escorta un britanic „misiune diplomatică”, care a intrat în ţară ilegal (fără îndoială, de la o navă de război britanică), pentru discuţii cu liderii de rebeliune.

Biroul britanic de externe a recunoscut că „un mica echipa diplomatica britanica [a fost] trimis la estul Libiei să iniţieze contacte cu opoziţia rebela susţinut”. Echipa diplomatica din Marea Britanie „frunze Libia” – World – CBC News, 06 martie 2011).

În mod ironic, nu doar confirma rapoartele de intervenţie militare occidentale (inclusiv mai multe sute de forţele speciale), , de asemenea, recunoscut că rebeliunea a fost ferm spre deosebire de prezenţa ilegală a trupelor străine pe teritoriul libian:

„Intervenţia SAS (trupe de elita) a înfuriat figuri libiene , care a ordonat soldaţilor să fie blocati pe o baza militara adica pe adversarii lui Gadaffi. El ar putea folosi orice dovadă de intervenţie militară occidentală de a mobiliza sprijinul patriotic pentru regimul său.” (Reuters, 06 martie 2011)
–––––––––––––––––––––
Confirmat de SUA declaraţii NATO, armele au fost furnizate forţelor de opoziţie. Există indicaţii, deşi există dovezi clare atât de departe încât armele au fost livrate la insurgenţilor înainte de atacul de rebeliune.
–––––––––––––––––––––––––
În toate probabilităţile, militare americane NATO şi consilieri de informaţii au fost, de asemenea, pe teren înainte de insurgenţa. Acesta a fost modelul aplicat în Kosovo: forţele speciale de sprijin şi de formare Armatei de Eliberare din Kosovo (KLA), în luni înainte de campania de bombardamente 1999 şi invazia din Iugoslavia.

Ca evenimentele se desfăşoară, cu toate acestea, forţele libiene guvernamentale au recâştigat controlul asupra poziţiilor rebelilor:

„Forţele mare ofensivă pro-Qaddafi a lansat [04 martie] pentru a smulge de la controlul rebele mâinile mai importante oraşe Libia şi centrele de petrol a dus [05 martie], în recucerirea oraşului cheie de Zawiya şi majoritatea oraselor de petrol în jurul Golfului de Sirte În Washington. şi Londra, vorbim de intervenţia militară din partea opoziţiei libian a fost dezactivat de înţelegerea faptului că domeniul inteligentei pe ambele părţi ale conflictului libian a fost prea vag pentru a servi ca bază pentru luarea de decizii. ” (Debkafile, rebelii Qaddafi împinge înapoi. Obama nume panou Libia intel, 05 martie 2011, subliniere adăugată)

Mişcării de opoziţie este ferm împărţit în ceea ce priveşte problema de intervenţie străină.

Diviziune este între mişcare spontană pe de o parte şi Statele Unite au sprijinit „liderii” a insurecţiei armate care sunt în favoarea intervenţiei militare străine pe „motive umanitare”.

Majoritatea populaţiei libian, atât partizanii şi adversarii regimului, se opune ferm orice formă de intervenţie din exterior.

Mass-media de dezinformare

Obiectivele strategice generale care stau la baza invaziei propuse nu sunt menţionate de către mass-media. În urma unei campanii înşelătoare mass-media, în cazul în care vestea a fost literalmente fabricat fără raportarea cu privire la ceea ce era de fapt se intampla pe teren, o mare parte a opiniei publice internaţionale a acordat sprijin de neclintit a intervenţiei străine, pe motive umanitare.

Invazia este la bord desen al Pentagonului. Este programată să se desfăşoare indiferent de cererile oamenilor din Libia, inclusiv de adversarii regimului, care şi-au exprimat aversiunea lor la intervenţie militară străină în derogare de suveranitatea naţiunii.

Navale şi Air Force Deployment

Au fost această intervenţie militară care urmează să fie efectuate ar duce la un razboi toate, un blitzkrieg, implicând bombardarea militare, precum şi ţinte civile.

În acest sens, generalul James Mattis, comandantul de Comandamentul Central al SUA, (USCENTCOM), a mărturisit că înfiinţarea unui „nici o zonă acoperi” ar fi de facto toate implica o campanie de bombardamente afară, care vizează, printre altele, Libia sistemul de apărare aeriană:

„Ar fi o operaţiune militară – nu ar fi spune doar oameni nu pentru a zbura avioane. „Tu ar trebui să elimine capacitatea de apărare aeriană, în scopul de a stabili o zonă nu-acoperi, astfel încât nu iluzii aici.” (General SUA avertizează nu-acoperi zona ar putea duce la război toate-out în Libia, Online Mail, 05 martie 2011, accentuarea adăugată).

Pentagonul mişcă navele sale de război la Marea Mediterană. Portavionul USS Enterprise ar fi tranzitat prin Canalul Suez în termen de câteva zile în urma insurecţiei. ([Link])

navele de război americane amfibie, USS Ponce şi USS Kearsarge, de asemenea, au fost trimise în Marea Mediterană.

400 US Marines au fost expediate către insula grecească Creta „înainte de desfăşurarea lor de pe navele de război în Libia” („Operation Libia”: puşcaşii marini americani în Creta pentru desfăşurarea libieni, ori de Malta, 03 martie 2011).

Între timp, Germania, Franţa, Marea Britanie, Canada şi Italia sunt în procesul de implementarea nave de război de-a lungul coastei Libiei.

Germania a desfăşurat trei nave de război sub pretextul de a asista la evacuarea de refugiaţi la frontiera Libia-Tunisia. „Franţa a decis să trimită Mistral, sa-elicopter de transport, care, potrivit Ministerului Apărării va contribui la evacuarea a mii de egipteni.” (Către coastelor din Libia: SUA, franceză şi nave de război britanice intră în Marea Mediterană, Agenzia Giornalistica Italia, 03 martie 2011), Canada a expedierii (02 martie) Marinei Frigate HMCS Charlottetown.

Între timp, 17 US Air Force, numit US Air Force Africa pe bază de la Ramstein Air Force Base în Germania este în asistarea de evacuare a refugiaţilor. SUA-NATO facilităţi Air Force din Marea Britanie, Italia, Franta si Orientul Mijlociu sunt în aşteptare

L’Express: „La révolution roumaine, un coup d’Etat de l’armée” – Revolutia romana, o lovitura de stat data de armata.

Publicatia franceza L’Express rememoreaza, intr-un amplu articol, evenimentele sangeroase care au avut loc la sfarsitul anului 1989 in Romania si care au dus la caderea regimului comunist al lui Nicolae Ceausescu, informeaza Agerpres.

Concluzia trasa de ziaristii de la L’Express este aceea ca, dupa evenimentele din decembrie 1989, la putere au ramas aceiasi oameni. ”Exista o continuitate a nomenclaturii si a mostenitorilor ei, care a dat nastere la noi institutii politice, fara remuscari. Cu pragmatism, oportunism si cinism. Fara indoiala, exista si oameni noi, corecti, dar reteaua de lideri politici este impanata de fostele elite si de nomenclaturisti convertiti la capitalism si la o noua limba de lemn: democratia liberala.

Adeptii sinceri ai unui contract democratic si civic sunt rari in mediul politicienilor. Ei se afla mai ales in randurile societatii civile care a invatat cel putin sa traiasca fara frica”, scrie sursa citata.

Europa asista in noiembrie 1989 la caderea zidului Berlinului. O luna mai tarziu, pe 25 decembrie, in Romania, sotii Ceausescu sunt executati dupa o parodie de proces. Imaginile cu executia celor doi fac inconjurul lumii, scenariul evenimentelor este haotic si de neinteles, manipularea atinge culmi foarte inalte. Guy Hoedts, cercetator la INALCO, si istoricul Catherine Durandin reconstituie filmul unei lovituri de stat comuniste, al unei revolutii confiscate, pornind de la marturii inedite, in cartea intitulata ”Moartea Ceausestilor”, aparuta de curand. Cei doi autori acorda un interviu publicatiei L’Express, citat de Agerpres.

Ceausescu avea dreptate

La intrebarea daca revolutia populara a fost in realitate o lovitura de stat mascata si daca Ceausescu avea de fapt dreptate, cei doi autori raspund ca Ceausescu avea intr-adevar dreptate cand vorbea in fata tribunalului care l-a judecat, pe 25 decembrie 1989, de tradatori si de lovitura de stat: ”Aceasta lovitura de stat este o actiune a armatei, a generalilor Militaru si Stanculescu: Militaru, general in rezerva, complotase deja impotriva regimului Ceausescu la inceputul anilor 1980. Stanculescu se bucura, inainte de 22 decembrie, de toata increderea lui Ceausescu, care-l numise cu o zi inainte ministrul Apararii… In dimineata zilei de 22 decembrie, generalul Stanculescu ii sfatuieste pe cei doi Ceausesti sa paraseasca sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman (PCR), le organizeaza plecarea cu elicopterul, ii convoaca pe membrii tribunalului. El si-a schimbat astfel rolul: din ministru al Apararii al lui Ceausescu, a devenit unul din actorii-cheie ai eliminarii lui…”.

Cei doi autori ai cartii arata ca actorii loviturii de stat au fost comunisti deceptionati de derapajele regimului, de cultul personalitatii cuplului Ceausescu. Aceste persoane – generatia de cadre ale PCR intre 40 si 50 de ani – aveau contacte cu Moscova: au fosti colegi de facultate in URSS, militarii de rang inalt s-au format la academiile sovietice unde erau instruiti ofiterii superiori din Pactul de la Varsovia. Erau in contact si cu generatia veche, cea a fondatorilor comunismului din Romania, sustinuti atunci de Moscova.

Elita bine informata, avand o educatie leninista, a urmat etapele de restructurare indicate de Mihail Gorbaciov, dorind sa salveze socialismul cu fata umana la care acesta visase. Se gandisera sa ajunga la putere si nu doreau sa piarda trenul schimbarii care se petrecuse deja in Ungaria si Polonia. Insa cu Ceausescu, nu se putea face nimic si nu se putea negocia nimic, sunt de parere autorii cartii ”Moartea Ceausestilor”, potrivit Agerpres.

In confuzia generala care a urmat fugii cuplului Ceausescu, acesti actori ai evenimentelor din 1989 aveau ca scop imediat sa apara ca eroi, eliberatori ai poporului de clanul dictatorului. Ei apar la televiziune, fac apel la fraternizarea armatei cu poporul si lanseaza amenintarea ca agentii Securitatii si teroristi sunt gata sa continue lupta ca sa-l apere pe Ceausescu. Se prezinta ca reprezentanti ai maselor si manipuleaza multimea cu sloganuri bine alese: ”Libertate” si ”Ole, ole, Ceausescu nu mai e”.

Ion Iliescu, care urma sa fie presedinte imediat dupa lovitura de stat, nu era atunci cunoscut de oameni. Petre Roman, premier intre 1989 si 1991, si generalul Victor Atanasie Stanculescu nu sunt nici ei cunoscuti si par a fi oameni noi, adica buni patrioti comunisti calcati in picioare de clica lui Ceausescu: ei dau asigurari, seduc populatia, afirma autorii cartii. Numai membrii conducerii superioare de partid, cativa diplomati straini, experti de la Radio Europa Libera auzisera de Ion Iliescu ca de o posibila alternativa: reformator, gorbaciovist.

Acesti oameni, apartinand sferii puterii, dar necunoscuti marelui public, aveau toate atuurile pentru a se prezenta ca eroi ce se ridicasera impotriva tiranului Ceausescu.

Implicarea CIA si KGBO alta intrebare la care autorii lucrarii au vrut sa raspunda este cand a inceput organizarea a ceea ce ei numesc lovitura de stat.

Ei considera ca au existat mai multe momente-cheie in pregatirea momentului rasturnarii lui Ceausescu. Lumina verde – rezultand din articularea serviciilor sovietice, ambasada URSS de la Bucuresti, actorii Iliescu, Stanculescu&Co – s-a dat probabil imediat dupa reuniunea Pactului de la Varsovia de la Moscova, din 3 decembrie: atunci nu se mai putea spera nimic de la Ceausescu.

Vorbind despre rolul jucat de KGB si de CIA, autorii cartii arata in interviu ca KGB era in contact cu Securitatea. In pofida conflictelor, a micilor frecusuri intre serviciile secrete, legaturile dintre ele sunt structurale. In decembrie, CIA n-a jucat un rol direct, dar a fost operationala multa vreme, depistand verigile slabe ale sistemului Ceausescu si viitoarele elite.

Washingtonul acceptase o tranzitie gorbaciovista in Romania: Ion Iliescu putea fi convenabil. Trecerea Romaniei la un Iliescu pro-Gorbaciov si linistirea ei conveneau Washingtonului: CIA a depistat prin urmare care erau reformatorii comunisti, interlocutori posibili pe termen mediu.

Mai exista multe lucruri neelucidate, legate de decembrie 1989, fiind necesare arhivele sovietice si maghiare pentru a intelege, de exemplu, cum s-au declansat miscari ale multimii la Timisoara, pe 17 decembrie, spun cei doi autori. De ce a trebuit ca furia sa porneasca dintr-un oras cu o importanta minoritate maghiara?, se intreaba ei.

Romania nu si-a lamurit tot trecutul sau a lasat sa treaca prea mult timp pentru a lamuri lucrurile din doua motive: in tara, opozitia care indraznea sa se exprime impotriva lui Ceausescu era infima. Existau 4 milioane de membri de partid la o populatie de 22 milioane de locuitori. Atitudinea generala era sa inchizi ochii, sa te aperi si sa asculti discursul occidental care il acuza pe Ceausescu si ii plangea pe romani.

Dupa 1989, a fost un moment de supravietuire care ignora o culpabilitate prea mare. In loc sa-si puna intrebarea, ingrozitoare, cum s-a ajuns la o asemenea pierdere de demnitate, romanii au preferat sa continue. Atitudinea occidentala, o combinatie de compasiune si caritate in primele ore, i-a facut sa ramana in acea situatie. Primele dezvaluiri vorbeau despre ororile reale din anii 1948 si apoi de revolutia stalinista. Reflectia asupra etapelor alienarii, motivele abdicarii si ale supunerii sunt recente si putine, considera autorii lucrarii ”Moartea Ceausestilor”.

Sursa: L’Express