MUBARAK A DEMISIONAT DIN FUNCŢIA DE PREŞEDINTE AL EGIPTULUI CAIRO E ÎN SĂRBĂTOARE! VIVA !!!! Wael Ghonim, figură puternică a revoluţiei din Egipt, a scris pe Twitter: „Adevăraţii eroi sunt tinerii egipteni din piaţa Tahrir şi restul Egiptului”.

„Poporul vrea înlăturarea regimului”, „Alaa, spune-i tatălui tău că un sfert de secol îi ajunge!”, „Nu lui Suleiman!”, „Nu agenţilor americani”, „Nu spionilor israelieni”, „Jos Mubarak”, sunt doar câteva dintre lozincile scandate de protestatarii egipteni.
Preşedintele SUA, Barack Obama, a vorbit la Casa Albă despre situaţia din Egipt, având în vedere demisia preşedintelui Hosni Mubarak.

„SUA vor continua să fie un partener credibil pentru Egipt, suntem gata să dăm orice ajutor pentru o tranziţie credibilă spre democratie. Egiptenii ne-au dat o lecţie. Au câştigat democraţia în mod paşnic”, a declarat Obama.

– Despre democraţia din Egipt

„Vocile lor au fost auzite, iar Egiptul nu va mai fi niciodată acelaşi. Demisionând, preşedintele Mubarak a răspuns foamei poporului egiptean de schimbare. Nu este nicidecum sfârşitul tranziţiei egiptene, este doar începutul. Sunt foarte multe întrebări fără răspuns. Am încredere că poporul egiptean poate găsi aceste răspunsuri. Pentru egipteni a devenit evident că ceea ce îi aşteaptă e o democraţie originală, construită de ei înşişi.

O democraţie în Egipt poate avansa rolul său de lider responsabil nu numai în regiune, dar în lumea întreaga.”, a spus preşedintele SUA.

– Despre armată

„Va trebui să asculte de cererile lor, să ridice starea de urgenţă, va trebui să asigure cadrul legislativ necesar astfel încât aceste schimbări să fie ireversibile. Mai presus de orice, această tranziţie trebuie să aducă la aceeaşi masă toate vocile Egiptului. Trebuie păstrat acest curs spre schimbare. Suntem pregătiţi să oferim orice tip de asistenţă care va fi necesară pentru a continua o tranziţie credibilă către democraţie. Sunt convins că spiritul întreprinzător al poporului egiptean va permite crearea de noi oportunităţi, de noi locuri de muncă. Ştiu că un Egipt democratic îşi va exprima puterea nu numai în regiune, ci şi în lume.

Armata a servit poporul cu patriotism. Acum va trebui să asigure o tranziţie credibilă, să adune la masa discuţiilor toate vocile credibile egiptene şi să asigure cadrul legislativ necesar pentru că aceste schimbări să fie ireversibile.”, a mai spus Obama.

– Despre unitate

„Am văzut mame şi taţi cu copii în braţe, veniţi în viaţă pentru a arăta libertatea. Acesta este felul în care funcţionează democraţia. Armata nu a tras în oamenii pe care a jurat să-i apere. Am văzut oameni credincioşi care se rugau împreună. Aceste scene ne amintesc că nu diferenţele trebuie să ne definească, ci valorile comune pe care le împărtăşim.

Armata nu a tras în oamenii pe care a jurat să-i apere. Am văzut doctori şi asistenţi medicali care i-au îngrijit pe oameni. Am văzut creştini şi musulmani rugânduse împreună şi strigând că sunt acelaşi popor.”, a declarat Obama despre revoltele din ultimele săptămâni.

– Despre compasiune

„Ziua de astăzi aparţine poporului egiptean, iar poporul american este mişcat de aceste scene din Cairo şi din întregul Egipt.”

MUBARAK A DEMISIONAT. ŞI A PLECAT. ARMATA PREIA PUTEREA PÂNĂ LA ALEGERI. CONDUCEREA ARMATEI PROCEDEAZĂ CUM AR FI TREBUIT SĂ FACĂ GENERALUL STĂNCULESCU LA NOI, ÎN DECEMBRIE 1989. ERAM DEPARTE

De Roxana Iordache

Mohamed ElBaradei, imaginea opoziţiei egiptene, a declarat pentru Associated Press: „Este cea frumoasă zi din viaţa mea”.

Laureatul premiului Nobel pentru pace spune că „Egiptul a fost eliberat după zeci de ani de represiuni” şi că se aşteaptă la o tranziţie „frumoasă” a puterii
UPDATE 18. 30 Preşedintele SUA, Barack Obama, va susţine la ora 20.30 un discurs referitor la demisia lui Hosni Mubarak

Baroneasa Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, a declarat că Uniunea este pregătite să ajute Egiptul, informează Reuters.

„În Cairo, şoferii claxonează pentru a sărbători demisia lui Mubarak. Se trag focuri de armă în aer. Mulţimea se bucură. Totuşi, preluarea puterii de către armată arată ca o lovitură de stat. Constituţia a fost încălcată. Oficial, un lider al Parlamentului ar trebui să preia puterea, nu armata. Egipt se îndreaptă către un viitor nesigur”, transmite Jon Leyne pentru BBC.

UPDATE 18.10 ANUNŢUL DEMISIEI FĂCUT DE VICEPREŞEDINTE. PUTEREA TRANSFERATĂ ARMATEI

Declaraţia integrală a vicereşedintelui Suleiman: „În numele lui Dumnezeu, în aceste circumstanţe dificile prin care trece Egiptul, Preşedintele Hosni Mubarak a decis să renunţe la funcţie de preşedinte al republicii şi însărcinat Consiliul Forţelor armate să conducă ţara
UPDATE 18.00 HOSNI MUBARAK A DEMISIONAT DIN FUNCŢIA DE PREŞEDINTE AL EGIPTULUI, informează BBC.

Anunţul a fost făcut de vicepreşedintele egiptean, într-o scurtă alocaţiune televizată.

UPDATE ora 17.30 Confruntări între manifestanţi şi poliţia egipteană în Sinai, soldate cu răniţi

Un schimb de focuri de armă s-a produs vineri la Al-Arish, în Sinaiul egiptean, între manifestanţi şi poliţişti, provocând rănirea mai multor persoane, potrivit unor martori, pe fondul manifestaţiilor din ţară împotriva preşedintelui Hosni Mubarak, transmite AFP. O mie de manifestanţi au lansat bombe incendiare asupra unui post de poliţie şi au incendiat autovehicule, potrivit martorilor. Mai multe persoane au fost rănite, conform aceloraşi surse, dar nici un bilanţ nu a putut fi stabilit imediat.

Peste un milion de persoane manifestează în Egipt – AFP

Peste un milion de persoane manifestează vineri în Egipt, împotriva preşedintelui Hosni Mubarak, care a părăsit Cairo pentru a merge la Sharm el-Sheikh, potrivit unei estimări realizate de AFP.
Un oficial egiptean din domeniul securităţii a apreciat la un milion numărul manifestanţilor mobilizaţi în capitala egipteană, în timp ce un fotoreporter al AFP a estimat la circa 400.000-500.000 numărul manifestanţilor din Alexandria. Potrivit fotoreporterilor AFP, aproape 200.000 de persoane erau adunate în piaţa Tahrir, epicentrul mişcării de contestare din Cairo. Cel puţin 3.000 de persoane se îndreptau spre palatul prezidenţial din cartierul Heliopolis, iar numărul lor continua să crească. Aproape 2.000 de manifestanţi se aflau de asemenea în afara sediului televiziunii de stat, pe malul Nilului, în apropiere de piaţa Tahrir.

Hosni Mubarak se află la Sharm el-Sheikh, afirmă partidul său

Preşedintele egiptean, Hosni Mubarak, care i-a delegat prerogativele sale vicepreşedintelui Omar Suleiman, sub presiunea protestatarilor, a părăsit Cairo pentru a merge la Sharm el-Sheikh, în Sinai, a anunţat vineri purtătorul de cuvânt al Partidului Naţional Democrat aflat la putere, citat de AFP. „El este la Sharm el-Sheikh”, a afirmat Mohammed Abdellah.

„Mubarak a părăsit Cairo cu toată familia sa”, a declarat anterior o sursă apropiată Guvernului, sub acoperirea anonimatului, refuzând să precizeze dacă aceştia au părăsit Egiptul sau au mers în staţiunea balneară Sharm el-Sheikh, din Sinai, unde preşedintele deţine o locuinţă

Primul pas spre democratizarea sistemului UPDATE Hosni Mubarak a demisionat de la conducerea partidului de guvernamant din Egipt – Conducerea partidului de guvernamant din Egipt a demisionat. Fiul lui Hosni Mubarak, printre demisionari

Conducerea Partidului National Democratic din Egipt, de guvernamant, si-a dat demisia sambata, a anuntat televiziunea de stat de la Cairo, citata de Reuters. Printre cei demisionati se numara si Gamal Mubarak, fiul presedintelui Hosni Mubarak.
Noul secretar general al formatiunii este Hossam Badrawi, vazut ca membru al aripii liberale a partidului.
Presedintele Hosni Mubarak a demisionat sambata de la conducerea partidului de guvernamant de la Cairo, a anuntat televiziunea publica, citata de Reuters. Anuntul a venit la cateva minute dupa ce postul public relatase ca liderii Partidului National Democratic (NDP) din Egipt si-au dat demisia. Printre cei demisionati se numara si Gamal Mubarak, fiul presedintelui Hosni Mubarak

New York Times reports Egyptian vice president, army officials discussing steps to limit president’s decision-making authority and possibly remove him from presidential palace in order to allow Suleiman to open negotiations with opposition

However, the sources said the plan is not to strip him of his presidency immediately. According to the plan, a transitional government headed by Suleiman would negotiate with opposition figures to amend Egypt’s Constitution and begin a process of democratic changes
Also Saturday, US Secretary of State Hillary Clinton called on Middle Eastern leaders to promote democratic reforms during a security conference in Munich. She noted „Leaders in the region may be able to hold back the tide for a little while, but not for long.”

Ultimatum pentru Mubarak – Frăţia Musulmană cere egiptenilor să se pregăteasca pentru războiul cu Israelul

Un lider al Frăţiei Musulmane din Egipt a declarat reţelei Al-Alam că Egiptul trebuie să închidă Canalul Suez imediat şi să oprească livrările de gaze naturale către Israel, pentru a grăbi căderea regimului Mubarak. „Poporul trebuie să se pregătească pentru războiul împotriva Israelului”, a mai spus Muhammad Ghannmen. El şi-a exprimat speranţa că soldaţii egipteni nu-şi vor omorî fraţii care protestează în stradă.

În Israel, un ministru adjunct din cadrul cabinetului condus de Benjamin Natanyahu a acuzat administraţia de la Washington că „a întors spatele” lui Hosni Mubarak, unul dintre aliaţii de încredere din Orientul Mijlociu şi „l-a aruncat la câini”. „Trebuie să se înţeleaga că, dacă guvernul egiptean cade, Frăţia Musulmană va veni la putere şi va creea probleme nu numai în Orientul Mijlociu, ci şi în întreaga lume”, a mai spus oficialul israelian republicanului Mike Huckabee, posibil viitor candidat la preşedinţia SUA.

La Cairo a avut loc un prim contact între ambasadoarea SUA Margeret Scobey şi Mohamed ElBaradei, unul dintre liderii opoziţiei egiptene, relatează AFP. Potrivit unor surse, diplomatul american a explicat poziţia SUA: Washingtonul doreşte o tranziţie politică, însă nu vrea să dicteze Egiptului direcţia pe care să meargă.

Între timp, peste patru milioane de egipteni protestează în marile oraşe împotriva regimului Mubarak, relatează presa arabă. Al Jazeera informează că la Cairo s-au adunat două milioane de persoane. Mohamed ElBaradei, unul dintre liderii opoziţiei egiptene, a declarat că regimul trebuie să cadă marţi sau cel târziu vineri.

Site-ul Frăţiei Musulmane a înaintat şi o propunere pentru succesiunea lui Mubarak, în persoana preşedintelui Curţii Constituţionale a Egiptului. Un lider al Frăţiei Musulmane a declarat pentru Reuters că o altă varianta este preluarea preşedinţiei de către generalul Sami Enan, comandantul forţelor armate, care este văzut ca incoruptibil. Sami Enan a fost pregătit în fosta URSS şi în Franta. Până în 1972, Egiptul a fost uin aliat al URSS în Războiul Rece, la Cairo aflându-se mai mulţi consilieri sovietici.

Pe fondul haosului care domenşte în Egipt, Statele Unite au început evacuarea personalului neesenţial al ambasadei la Cairo. Măsuri similare au fost luate de Turcia, Ucraina şi Austria. Avioane Hercules C-130 decolează de pe aeroportul din Cairo, transportând spre locaţii sigure din Europa cetăţeni francezi, britanici, germani, cehi şi chiar chilieni

Solidaritate cu revolutionarii egipteni!!!!!! GAME OVER Mubarak فلتسقط الديكتاتورية لحرية السليم لمصر!

„Revoluţia de Iasomie” din Tunisia, mişcările de masă care au loc în Egipt, în Iordania, sau, într-o măsură mai restrânsă, în Libia au la origine cauze de natură social-economică. E vorba de sărăcia cronică a populaţiei, de corupţia ajunsă în metastază la nivelele elitei conducătoare, de lipsa locurilor de muncă îndeosebi în rândul tineretului cu studii superioare universitare, de prohibiţiile impuse, pe criterii religioase, activismului şi formaţiunilor ce ţin de islamismul politic.

În ce privește Tunisia, aceasta este o ţară cu o confesiune islamică majoritară şi Legea fundamentală a ţării, Constituţia, prevede libertatea de credinţă şi asociere politică pe acest criteriu. Nu toţi tunisienii sunt însă membri ai organizaţiei „Al-Qaida din Maghrebul Islamic”, ceea ce nu îi face mai puţin tunisieni sau oameni care îşi iubesc ţara!

Situaţia este similară şi în Egipt, are aceleaşi cauze, cu nuanţa că populaţia cere plecarea de la putere a preşedintelui Hosni Mubarak, abrogarea Legii Marţiale şi a dictaturii partidului unic, încetarea discriminării pe criterii religioase şi etnice (aici creştinii copţi, bunăoară, nu au dreptul sau au un drept limitat de acces la funcţii publice sau în instituţiile de învăţământ superior) şi exemplele ar putea continua.  Dumitru Chican, fost ambasador în Emiratele Arabe Unite şi diplomat cu misiuni în majoritatea ţărilor arabe.

Armata egipteană a intensificat activităţile în Cairo, centrul capitalei Egiptului fiind survolat de avioane de vânătoare şi de un elicopter militar, informează BBC News online.

Potrivit corespondentului BBC, Jeremy Bowen, cel puţin două avioane de vânătoare trec frecvent pe deasupra Pieţei Tahrir, producând zgomote foarte puternice, iar în zonă a ajuns şi o coloană de tancuri.

De asemenea, zona unde sunt mii de manifestanţi este survolată de cel puţin un elicopter militar.

REVOLUŢIA IASOMIEI. DEMOCRAŢIA E UNIVERSAL VALABILĂ

Protestatarii adunaţi în Piaţa Tahrir au anunţat că nu intenţionează să plece până când nu va demisiona preşedintele Hosni Mubarak, îndemnând armata să îl aresteze. Manifestanţii plănuiesc ca luni să meargă la palatul prezidenţial cu sicriele victimelor rezultate în urma intervenţiei forţelor de ordine. (Mihai Draghici, mihai.draghici@mediafax.ro)
Efectivele poliţiei au fost retrase de pe străzile din Cairo, iar militari sunt poziţionaţi în locuri strategice din Cairo, în special în Piaţa Libertăţii, unde mii de protestatari s-au adunat duminică dimineaţă.

Conform unor surse medicale şi din cadrul serviciilor de securitate, violenţele din ultimele zile s-au soldat cu cel puţin 111 morţi şi peste 2.000 de răniţi.

Un angajat al ambasadei Azerbaidjanului din Cairo a fost ucis

Un angajat al ambasadei Azerbaidjanului a fost ucis sâmbătă în Egipt, a anunţat, duminică, Ministerul azer de Externe, citat de AFP.
Bărbatul, care era contabilul ambasadei azere din Cairo, a fost ucis sâmbătă seară, în timp ce se îndrepta spre casă, după ce ieşise de la serviciu. Ministerul azer de Externe nu a furnizat alte detalii.

Potrivit agenţiei Interfax, bărbatul a fost împuşcat.

Cel puţin 102 persoane au fost ucise în Egipt de la începerea protestelor împotriva regimului condus de Hosni Mubarak. (Mihai Draghici, mihai.draghici@mediafax.ro)
UPDATE 8: Zeci de cadavre, găsite în apropierea unei închisori din Cairo

Zeci de cadavre au fost descoperite în apropierea unei închisori din Cairo, după confruntări care au avut loc în cursul nopţii între gardieni şi deţinuţii care au evadat, anunţă surse din cadrul serviciilor de securitate egiptene, citate de AFP.

Cel puţin 1.000 de deţinuţi au evadat dintr-o închisoare situată la sud-vest de Cairo, în urma unui incident soldat cu moartea mai multor gardieni, a anunţat, duminică, televiziunea egipteană Nile TV.

Protestele de sâmbătă de la Cairo şi din alte oraşe egiptene au fost în general paşnice, principala excepţie fiind incidentele de la sediul Ministerului de Interne, unde forţele de ordine au deschis focul sâmbătă după-amiază asupra manifestanţilor. Medicul Ragab Ali de la clinica Ebad Al-Rahman a afirmat că în incidente şi-a pierdut viaţa o persoană, în timp ce un alt medic a declarat că forţele de ordine au ucis cel puţin cinci persoane. Ali a precizat că 60 de manifestanţi au fost răniţi în zona Ministerului de Interne.

Cel puţin 102 persoane au murit în Egipt în ultimele cinci zile, în urma confruntărilor dintre forţele de ordine şi participanţii la manifestaţiile împotriva regimului condus de preşedintele Hosni Mubarak, au declarat, duminică, surse medicale şi de securitate, citate de AFP.

Un bilanţ anterior indica moartea a 92 de persoane în urma incidentelor violente din Egipt.

Conform surselor citate, confruntările de sâmbătă s-au soldat cu moartea a 33 de persoane.

Sute de mii de persoane protestează de cinci zile la Cairo şi în alte oraşe din Egipt, cerând înlăturarea de la putere a lui Mubarak. Autorităţile au făcut apel la armată pentru menţinerea ordinii, iar preşedintele egiptean a numit sâmbătă un nou prim-ministru şi un vicepreşedinte. (Alexandra Fusoi, alexa@mediafax.ro)

–––-
Succesul „Revoluţiei iasomiei”, care l-a îndepărtat de la putere pe dictatorul tunisian Ben Ali, i-a inspirat pe tinerii egipteni să iasă ieri în stradă pentru a cere îndepărtarea lui Hosni Mubarak de la conducerea ţării. Spre deosebire însă de Ben Ali, Mubarak pare să deţină controlul asupra forţelor de represiune.
Numai 15.000 din cei 80.000 de egipteni care afirmaseră pe Facebook că vor participa ieri la o demonstraţie împotriva regimului egiptean s-au prezentat la „datorie‘‘ în Piaţa Tahrir din Cairo, pentru ceea ce ei înşişi au numit „Ziua Revoluţiei‘‘, iar autorităţile numesc „Ziua Poliţiei‘‘. Disperat de puţini în raport cu cei 30.000 de poliţişti mobilizaţi de guvern care au închis centrul capitalei egiptene.
Tinerii au scandat sloganuri în favoarea reformelor politice şi economice şi, desigur, „Tunisia înseamnă Revoluţie‘‘ şi „Jos Mubarak!”. Nu mult, dar suficient pentru poliţie să lanseze grenade lacrimogene în direcţia mulţimii, care a refuzat însă să se disperseze. Un alt grup de manifestanţi aflaţi în apropierea Parlamentului a fost „tratat‘‘ de poliţie cu tunuri cu apă. În schimb, poliţia a încasat câteva tiruri cu pietre. Demonstraţii similare au avut loc şi la Alexandria, Assuan, Isma-iliya şi în nordul Peninsulei Sinai.
Televiziunea egipteană de stat a anunţat că un poliţist a murit în capitală. Doi protestatari au fost ucişi la Suez, au anunţat medicii.
Ceea ce este remarcabil în cazul acestor proteste este aspiraţia acestor tineri pentru reforme democratice într-o regiune în care principalii oponenţi ai liderilor autoritari seculari sunt grupările islamiste radicale. Dacă în Tunisia islamiştii se plâng că au fost daţi deoparte după ce ani de zile au suferit persecuţiile regimului Ben Ali, în Egipt, Fraţii Musulmani (mişcarea „mamă‘‘ a Hamas şi Al Qaeda), principala forţă de opoziţie, a afirmat că nu va participa în nume propriu la demonstraţii, dar că îşi va trimite militanţii în stradă. Dacă islamiştii sunt reticenţi să se alăture unor demonstraţii în favoarea libertăţilor democratice, occidentalii nu ezită să salute valul care s-a ridicat în Tunisia. Înaltul responsabil american pentru Orientul Mijlociu, Jeffrey Feltman, a declarat ieri, la Tunis, că „exemplul tunisian invită la reforme în lumea arabă care trebuie să ţină seama de aspiraţiile politice şi sociale legitime ale populaţiei‘‘.
În Egipt, preşedintele Hosni Mubarak, 82 ani, conduce de 29 de ani cu mână de fier Egiptul, o ţară de 80 milioane de locuitori, din care marea majoritate trăiesc la limita subzistenţei. Instalat în funcţie în 1981, după asasinarea lui Anwar El Sadat, Mubarak şi-a consolidat puterea treptat, prin brutalitate şi corupţie. Unul dintre ministerele cele mai brutale şi mai corupte este tocmai Ministerul de Interne, ai cărui oameni par să îi fi rămas fideli. Acelaşi lucru se întâmplase şi în Tunisia, unde Ben Ali a favorizat poliţia în dauna armatei, până când armata a trecut de partea Revoluţiei. În cazul Egiptului, acest lucru nu pare să se fi produs încă.
După Hafez Al Assad, care a instituit în Siria prima dinastie prezidenţială din lumea arabă, Mubarak doreşte să urmeze exemplul şi să îl impună la succesiune pe fiul său, Gamal.
Tentativa protestatarilor de a împiedica perpetuarea statului autoritar-clientelar în Egipt se bucură de susţinerea unor personalităţi precum scriitorul Alaa el Aswanii sau laureatul Premiului Nobel pentru Pace, fostul şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, Mohammed ElBaradei, care şi-a declarat convingerea că „schimbarea este inevitabilă‘‘, dar şi dispoziţia de a-l înlocui la nevoie pe Mubarak

Roxana Iordache „Realitatea e că nu se mai putea. Trebuia declanşată revoluţia în închisoarea islamică. Dreptul la propria religie, la propria credinţă e inalienabil, dar statul trebuie să fie laic. Nu o rânduială criminală ca sharia sau cea caracterizată prin alt gen de regimuri totalitare trebuie să guverneze,  ci principiile statului de drept democratic”

„Dacă nu îl omorau, pe Ceauşescu, după trei ani de zile, oamenii îl ceareau înapoi”

26 ianuarie, ziua în care Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 92 de ani.

Ceauşescu, ieşi din groapă Să vezi Ţara cine-o sapă Cine te-a slujit pe tine Minte azi fără ruşine Şi trăieşte şi mai bine Mai fă tu o şmecherie Pune mîna şi învie Însă fără Naşparlie Şi mai ţine-o cuvîntare Să dea toţi în gălbinare Şi mai dă-ne un decret Să dea toţi în diabet Te-aşteaptă românii toţi Să mături Ţara de hoţi Hai, Nea Nicu, dă din mînă Să-i sperii o săptămînă Pe tîlhari şi derbedei Pe smintiţi şi pe mişei 

Ceauşescu, ieşi din groapă
Că nu mai avem nici apă
Pune-i pe ţigani la muncă
Şi la unguri dă poruncă
Termină ce-ai început
Că se fură la minut
Nimeni nu mai bate-un cui
Umblă hoţu-n legea lui
Ieşi din groapă doar un an
Să bagi boala în Brucan
Să-l alergi prin Dămăroaia
Unde-şi paşte mutu’ oaia
Ieşi din groapă doar o zi
Să-i beleşti pe hoţi de vii
Să ne spui cin-te-a trădat
Ceauşescu, fii bărbat!
CORNELIU VADIM TUDOR
(3 mai 1991) Copyright Tricolorul

Nicolae Ceauşescu făcea în 1989 un ultim dar locului său de baştină. Cu opt luni înainte de Revoluţie, comuna Scorniceşti, unde se născuse ”conducătorul iubit”, devenea oraş. Din ordinul precis al Tovarăşului. Astăzi, cadoul lui Ceauşescu e un blestem. În ultimii 20 de ani, târgoveţii şi-au câştigat un sinonim: şomeri.

„Înainte de „89 citeam în Scânteia că în SUA sunt oameni care nu au unde să doarmă, că sunt şomeri. Nici nu realizam ce poate să însemne asta. Acuma ştiu”, spune Gheorghe Toma, rămas fără loc de muncă după trei decenii de când lucra la intreprinderea, ce era odată mândria lui Ceauşescu.

La Scorniceşti, în ziua în care dictatorul ar fi împlinit 92 de ani, nu mai flutură nimeni steguleţe şi nu se mai cântă refrene patriotice. Totul e amorţit de frig şi sărăcie.

Am ajuns în Scorniceşti, un loc trist, cu străzi şi clădiri anoste, pe 25 ianuarie. Cea mai friguroasă zi din an până acum, ne avertizează un localnic. Singura stradă unde puteam vedea chipuri de om era bulevardul. Bulevardul Muncii. Aici, ironie, din trei locuitori adunaţi laolaltă, Gheorghe Toma, Florea Mânzu şi Emil Mirea, doi erau şomeri. La fix 20 de ani de la Revoluţie, Toma şi Mirea au cunoscut o fărâmă din capitalismul nemilos. „Pulsor”, fabrica ce producea dinainte de „89, piese pentru Dacia sau Tractorul, s-a închis. Pe loc, în Scorniceşti, au apărut 218 şomeri, cei mai mulţi dintre ei trecuţi de 40 de ani.

„Ţara asta a avut dă toate. Unde sunt?”

„Am 50 de ani şi 30 de muncă sunt şomer. Am 530 de lei şomaj. Nu mă descurc cu banii ăştia. Uitaţi-vă la gaze, electricitate…mâncare. Sunt bani puţini”, spune Gheorghe Toma. Bărbatul are trei copii: o fată care a terminat facultatea şi doi băieţi cu liceul, care nu şi-au găsit nici ei un loc de muncă. „Noroc de nevastă, că încă lucrează şi ia binişor de la Spital. Câştigă peste 700 de lei„, adaugă Toma. Şomerul de 50 de ani face imediat critica societăţii.

„Încă vreo 20 de ani ne trebuie şi să dispară clasa asta politică, fizic, aşa…”, e convins bărbatul, care povesteşte că înainte de „89 nu ştia ce-i aia şomaj. Şi nu înţelege de ce România a ajuns aici, când în comunism „eram cei mai buni”.

„Păi, Norvegia, când a găsit zăcăminte de petrol în Marea Nordului, fiecare locuitor a primit 40.000 de dolari sau de euro. Şi la noi, cât petrol a avut ţara asta, unde e? Noi, dimpotrivă, fiecare om are 40.000 datorie. Păi de ce, că noi eram pe plus. Noi pe vremea lui Ceauşescu aveam mină în Statele Unite, stiaţi? România trebuie să păstreze tot ce a avut până în 1989. Ţara asta a avut dă toate, dă toate. Unde sunt?”, se întreabă Gheorghe Toma.

Florea Mânzu, capitalist de Scorniceşti, cu un magazin alimentar la scara blocului, găseşte o altă explicaţie pentru necazurile ce i-a lovit. „Un popor care şi-a omorât conducătorul îşi merită soarta. Până la urmă, după 20 de ani, pot spune că da, Ceauşescu trebuia schimbat, dar nu omorât. De aici ni se trage”, dă un verdict crud localnicul din Scorniceşti. Amintindu-i că pe 26 ianuarie s-a născut Ceauşescu şi ar fi împlinit 92 de ani, Mânzu spune mâhnit: „O zi tristă!”. Şi nu e singurul care gândeşte aşa.

„Dacă nu îl omorau, pe Ceauşescu, oamenii îl cereau înapoi”

„De la început am avut impresia că nu trebuia omorât Ceauşescu. Noi am fost nişte oameni care nu am avut nicio credinţă. Singurul popor care ne-am omorât conducătorul”, e de părere Constantin Nedelea, primarul oraşului Scorniceşti. Intervine însă, sceptic, Emil Bărbulescu, nepotul de pe soră al lui Nicolae Ceauşescu.

„Nu, de fapt, suntem singurii care i-am omorât aproape pe toţi. Dacă nu i-am omorât direct, atunci i-am predat şi i-au omorât alţii, cum am făcut cu Brâncoveanu şi Vladimirescu. Noi din trei conducători, doi i-am omorât. Şi în 50 de ani am omorât doi. Pe doi i-am împuşcat: Antonescu şi Ceauşescu”, ţine să completeze Bărbulescu. Primarul nedelea vine cu o istorie alternativă. „Dacă nu îl omorau, după trei ani de zile, oamenii îl ceareau înapoi. Dar totul a fost calculat. Vă daţi seama, că, dacă mai trăia Ceauşescu, acuma, nu mai câştiga Băsescu alegerile sau altcineva?”, îşi imaginează edilul-şef din Scorniceşti cum ar fi arătat România dacă Ceauşescu mai trăia.

Nedelea e convins că citadinilor din Scorniceşti le-ar conveni să „reînvie” Ceauşescu. „Ar avea locuri de muncă. La noi asta e problema”, spune primarul şi rezumă în cifre catastrofa: din localitatea prosperă dinainte de „89 s-a ajuns la un oraş cu rată a şomajului de 9%, din 3.500 de locuri de muncă în 2004, astăzi, mai sunt 1.000 cu indulgenţă, iar 5% din populaţia oraşului a emigrat în Spania, Italia sau alte ţări pentru a supravieţui. Un dezastru.

„Scorniceştiul…e o zonă urbană, care o numim, noi, oraş”

„În ultima perioadă s-a degradat totul. Dacă înainte era un oraş în plină dezvoltare, la Revoluţie s-a terminat totul. De prin 2000 a început totul să se distrugă. Dacă înainte de 1989 în domeniul agriculturii funcţiona poate cel mai mare CAP din ţară, acum nu mai este nimic din el. Dacă înainte de ”89 erau 10 hectare de seră, acum nu mai este un metru pătrat. Dacă înainte de Revoluţie erau abatoare şi complexuri de creştere a porcilor, a păsărilor, acum nu mai e nimic”, continuă, resemnat, Nedelea, primarul oraşului-comună.

Căci, nici edilul nu pare să mai creadă că Scorniceştiul merită numele de oraş, căpătat printr-un moft al Tovarăşului în aprilie 1989. „Scorniceştiul…e o zonă urbană, care o numim noi oraş”, descrie primarul identitatea administrativă a localităţii devenită mai mult o povară. Târgoveţii din Scorniceşti ar renunţa mulţumiţi la renumele de oraş, numai să aibă taxe mai mici şi să primească mai multe fonduri europene, aşa cum se întâmplă în cazul comunelor.

”Ştiţi cât de fericiţi am fi să trecem din nou la statutul de comună?! Că la oraşe fondurile vin mai greu, dar la comune e altceva. Şi taxele…Aoleu!!!!”, se plânge Florea Mânzu. Îl completează Gheorghe Toma: „La noi un metru cub de apă costă 3,8 lei. Ştiţi cât costă în Irak? Un dolar, adică 2,8 lei”.

Casa lui Ceauşescu din Scorniceşti, astăzi, în grija lui Emil Bărbulescu

„În Scorniceşti, nici gripă porcină nu suntem în stare să avem!”

Şi aşa îşi amintesc locuitorii din Sconiceşti de Ceauşescu. Ştiu că astăzi ar fi fost ziua lui. Şi atât. Amintirile se opresc aici, căi dictatorul nu era generos la vizite pe vremea când era la puetere. „Venea rar de ziua lui aicea. Ducea flori la mormintele părinţilor, apoi se ducea acasă o oră, două şi pleca. Era ceva discret cu familia. Nu vorbea prea mult, mânca în casa bătrânească mâncăruri specifice, în special sarmale. Asta era cam tot. Vorbeam cât mă întreba şi îi răspundeam ce mai fac. Întrebări de complezenţă, nimic deosebit”, îşi aminteşte Emil Bărbulescu. Pentru el Nicolae Ceauşescu a fost un om normal, deloc înfricoşător, cum l-ar descrie poate, alţii.

„Înfricoşători sunt politicienii de azi care promit şi nu fac nimic. El acasă era un om obişnuit. Acasă lăsa problemele ţării deoparte”, mai spune nepotul dictatorului. Emil Bărbulescu e singurul din familie care mai stă în Scorniceşti şi are grijă de casa în care s-a născut Ceauşescu. În ziua în care l-am cunoscut aproape că uitase de ziua unchiului său. „Nu m-am simţit prea bine”, ne explică el. Întrebăm de ce. „Gripă”, răspunde Bărbulescu. Sperăm că nu porcină. „Ei, gripă porcină… În Scorniceşti, nici gripă porcină nu suntem în stare să avem!”, glumeşte Emil Bărbulescu.

ISTORIE

•Nicolae Ceauşescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, în Scorniceşti, judeţul Olt.

• Conducătorul Republicii Socialiste România din 1965 până în decembrie 1989, a transformat Scorniceştiul dintr-un sătuc cu 12.000 de locuitori în oraş. Se întâmpla în mai 1989. Opt luni mai târziu, Revoluţia avea să aducă o nouă istorie în localitatea odată fruntaşă în producţiile agricole.

• Oraşul a încercat să supravieţuiască din fabrica ”Pulsor” şi frabricile de textile în sistem lohn. Regulile capitalismului par însă, prea dure pentru Scorniceşti.

În procesul de apropiere dintre Israel şi Egipt 1977, un rol de mediere a jucat şi România, preşedintele Nicolae Ceauşescu fiind cel care a aranjat şi întâlnirea secretă la nivel înalt dintre cele două părţi. Divergenţele ivite între Egipt şi unele state ale lumii arabe rămase sub influenţa sovietică, precum şi intransigenţa lui Menahem Begin l-au obligat pe Sadat să semneze o pace separată, mult prea puţin faţă de speranţele sale. Acordurile de la Camp David cuprindeau două documente diferite. Primul, care consfinţea o pace în toată regula, prevedea modalităţile retragerii israeliene din Sinai şi parţiala sa demilitarizare. Al doilea prevedea începerea unor negocieri care să ofere Cisiordaniei şi făşiei Gaza un statut autonom pentru o perioadă de 16 tranziţie de cinci ani, după care ar fi fost elaborat un statut definitiv.

Patru milioane de romani au votat degeaba – Cum ajungi în Parlament doar cu un singur vot

Legea alegerilor uninominale, sustinuta de unii, blamata si chiar atacata in instante de altii, a creat cea mai anormala situatie politica din istoria democratica a Romaniei. Calculand numarul de voturi total exprimate, pe cele in baza carora au ajuns parlamentari candidatii partidelor, precum si numarul sufragiilor adunate de candidatii ramasi pe dinafara, in urma redistribuirii, constatam ca sunt mult mai multi votanti nereprezentati in Parlament decat cei reprezentati

In Senat, unde ajung 137 de candidati, dintr-un numar total de 6.877.987 de voturi exprimate cu tinta directa catre anumiti candidati, nu-mai 2.854.426 de voturi au dus la alegerea dorita de electori. Restul de 4.023.561 voturi au intrat in sistemul redistribuirii catre can-didati care nu au fost doriti de cei care si-au exprimat votul uni-nominal

In Camera Depu-tatilor, unde au intrat 332 candidati, din numarul total de 6.858.439 de sufragii exprimate in mod direct pentru anumiti candidati, doar 2.916.739 de voturi au dus la alegerea dorita de alegatori.

Voturile ramase, 3.941.700, in urma aceluiasi sistem de loterie a re-distribuirii, au ajuns la candidatii nedoriti de catre cei care si-au exprimat optiunile.
de Claudia Toma, Cornelia Draghici

Cum ajungi în Parlament doar cu un singur vot

Sistemul de votare la aceste alegeri a fost unul mixt, în trei paşi. Acest sistem avantajează mai mult partidele decât candidaţii. Pe termen lung, uninominalul mixt avantajează partidele mari, iar, pe termen scurt, partidul clasat pe locul trei. Acesta e cel care beneficiază masiv de redistribuire.

Mai jos prezentăm cele trei faze ale acestui proces electoral în care încercăm să explicăm cum un candidat care s-a votat pe sine şi nu a mai obţinut niciun alt vot poate ajunge în Parlament.

Faza I: contează omul

În această fază, alegătorii dintr-un colegiu se duc la vot şi votează pentru un candidat sau altul.

După numărarea voturilor pe colegiu, candidatul care a luat peste 50% ajunge direct în Parlament. Toate locurile din colegiile care nu au fost ocupate de candidaţi cu peste 50% trec în faza a II-a.

Faza a II-a: contează şi omul, şi partidul

În această fază se vor distribui locuri candidaţilor cu procente sub 50%, folosindu-se un criteriu în care contează numărul de voturi pe care le-a obţinut candidatul în colegiul său şi numărul de voturi pe care le-a obţinut partidul în judeţul respectiv sau
Bucureşti.

Deci, în această fază, contează candidatul şi partidul în aceeaşi măsură. Însă, fiind vorba de o împărţire cu numere întregi, va apărea unrest de număr de voturi – la partide şi un rest de colegii neacoperite. Toate aceste resturi trec în faza a III-a.

Faza a III-a: doar partidul contează

În această fază, voturile obţinute de candidaţi nu mai contează. Contează voturile rămase rest ale partidelor la nivel naţional şi colegiile rest care nu au parlamentari aleşi.

Se fac două liste – una cu un clasament de voturi pe partide şi una cu colegii rămase neocupate.

În funcţie de acest top, partidele ocupă colegiile libere. Dar, atenţie, va merge în Parlament candidatul din acel colegiu al partidului respectiv, fără să conteze locul pe care acest candidat a ieşit la alegeri sau numărul de voturi pe care l-a luat.

Astfel, se ajunge la situaţia că poţi merge în Parlament şi cu un singur vot, dacă partidul din partea căruia ai candidat a obţinut acel colegiu.

–––– 

Iosif Koto 70 de ani, deputatul cu 34 de voturi: Eu nici nu am vrut sa fiu ales. Campania mi-am facut-o mai mult pe mail
de Attila Biro HotNews.ro
Miercuri, 3 decembrie 2008, 17:05 Actualitate | Politic

Candidatul UDMR, Iosif Koto, castigatorul unui mandat de deputat cu 34 de voturi, a comentat pentru HotNews.ro sistemul uninominal, despre care spune ca e prost si ca va trebui schimbat. Koto este de parere ca a ajuns in Parlament in mod nejustificat, nici macar el nu spera sa ocupe un fotoliu de parlamentar. Viitorul deputat UDMR sustine ca este o nedreptate faptul ca alti candidati care au castigat mii de voturi nu au intrat in forul legislativ. Koto a povestit pentru HotNews.ro ca nu si-a facut campanie nici in Africa, nici in Asia si ca majoritatea voturilor le-a primit de la romanii din Israel pe care i-a cunoscut in Cluj.

Rep: Ati castigat un loc de parlamentar cu 34 de voturi. In opinia dumneavoastra este bun sau rau sistemul uninominal?
Iosif Koto: In principiu, acest sistem ar putea sa aduca mai multi oameni de calitate in Parlament. Ca toate inceputurile, are insa foarte multe imperfectiuni. Eu cred ca una dintre primele sarcini ale noului Parlament este sa perfectioneze acest sistem.

Rep: Sunt candidati precum Norica Nicolai sau Doru Ioan Taracila care au strans peste 10.000 de voturi dar n-au intrat. Dumneavoastra cu 34 de voturi, ce legitimitate aveti in Parlament?
I.K. Sigur, sunt oameni de calitate. In afara de Norica Nicolai, mai sunt si altii precum domnul Eckstein care ar merita sa fie in Parlament. Avem nevoie de ei in Parlament pentru ca au o experienta vasta. Eu cred ca este vorba de o gresala a sistemului. Sigur, pe de-o parte, unii au ratat un loc in Parlament, dar sunt si cazuri in care au fost alesi oameni de calitate. Si eu cred ca voi aduce un plus in Parlament deoarece am o experienta de 40 de ani si am ocupat diferite functii importante.

Rep: Daca peste patru ani se va pastra sistemul uninominal ati candida intr-un colegiu uninominal din tara?
I.K. Categoric nu. In primul rand, din cauza varstei pentru ca peste patru ani o sa am 74 de ani si nu cred ca as mai face fata. Ca sa fiu sincer eu nici acum nu am vrut sa intru, dar daca asa a fost sa fie am sa raman.

Rep: Ce proiecte aveti pentru romanii din Asia si Africa?
I.K. Pot sa va spun ca eu am antecedente, pentru ca am avut doua mandate in cadrul Ministerului Invatamantului unde m-am ocupat si de departamentul relatii externe. Am tinut legatura cu comunitatile din diaspora. Am realizat in premiera un manual pentru evreii din Romania. Eu am sa propun in cadrul Parlamentului infiintarea unor agentii prin care relatiile cu romanii din aceste zone sa fie mai apropiate. Nu numai ei au nevoie de noi, si noi avem nevoie de ei, mai ales pe relatiile economice.

Rep: Cum v-ati facut campanie, prin ce zone ati ajuns?
I.K. Dupa cum am spus, eu nici nu ma asteptam sa fiu ales. Nu am ajuns in niciuna din aceste zone. Campania am facut-o mai mult pe mail. Stiti, acolo sunt zone neelectrificate, zone salbatice. Cred ca voturile le-am primit din Israel. A fost aici in Cluj un grup din Israel si i-am cunoscut la o piesa de teatru, probabil ei m-au votat.

Doamne, doamne, am ajuns in Parlament in mod nejustificat, nici macar nu am sperat sa ocup un fotoliu de parlamentar, nu am dorit si nu m-am gandit sa intru-n parlament, era doar o gluma pe messenger cu prietenii din Israel, dar io Iosif Koto sunt norocos, sa vezi ce campanie am derulat pe mail. Asta-i reteauaOvidiu spune:.