Traian Băsescu despre Guvernul PSD+PDL=FSN: „În sfârşit, îmi văd visul cu ochii”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Ludovic Orban: „Băsescu este un comunist şi un securist”
Emil Constantinescu il compara pe Traian Basescu cu Hugo Chavez.
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Corneliu Vadim Tudor : Eba + Sida = Love Ce titlu minunat de film!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Vadim către Băsescu: Când îmi dădeai telefon să-mi ceri voturile PRM, nu mai erai umilit?
„De ce te-oi fi simţit umilit, maestre, de o înţelegere procedurală din Parlament, care nici măcar nu te priveşte? Precizez: era vorba de Vadim Tudor. Dar când îmi dădeai telefon, în calitate de primar al Capitalei, să ceri voturile consilierilor PRM pentru pasajul Basarab, atunci nu mai erai umilit? (…) Când cei 250.000 de votanţi ai mei te-au făcut dintr-un marinar pensionar ditamai şef al statului, n-ai mai fost umilit?”, a declarat Vadim.
13 Septembrie 2008 03:56

Emil Constantinescu: “intelectualilor lui Băsescu”: aceştia suferă de “fascinaţia bădăranului” şi şi-au vândul libertatea pentru a obţine avantaje materiale.

La stanga Traian Basescu, Ion Iliescu .

•Constantinescu cere societăţii civile să-şi asume eşecul moral al alegerii lui Băsescu, ca o consecinţă a principiului “răului cel mic” şi propune alternativa Crin Antonescu, un om “format în Piaţa Universităţii”

•Într-o intervenţie publică de o vehemenţă fără precedent, fostul preşedinte găseşte acum la foştii săi prieteni intelectuali “elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej”
Invitat la Interviurile Gândul, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, le pune un diagnostic politico-psihiatric “intelectualilor lui Băsescu”: aceştia suferă de “fascinaţia bădăranului” şi şi-au vândul libertatea pentru a obţine avantaje materiale. Constantinescu se referă la Traian Ungureanu şi la Horia Roman Patapievici, două exemple dintr-un cerc de intelectuali care se “umilesc cu fervoare” la uşa actualului preşedinte. “Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej şi altele din ultima parte a comunismului ceauşist, care păreau dispărute pentru totdeauna”. Fostul preşedinte anunţă fără echivoc că se va lupta pentru alegerea lui Crin Antonescu – care ar fi un produs al fenomenului Piaţa Universităţii – şi le cere intelectualilor anticomunişti să-i urmeze exemplul. Iată, în continuare, câteva fragmente din interviul pe care-l puteţi citi, în varianta integrală, pe ediţia online a ziarului Gândul.

-(…) Principiul alegerii “răului cel mic”, impus şi susţinut, potrivit spuselor dumneavoastră, de o parte a societăţii civile, a creat un impas pentru societate, domnule preşedinte Constantinescu?

-Impasul în care ne aflăm, derapajul acesta, a început în 2000 şi 2004. Atunci, o parte a elitei a formulat şi construit, iniţial ca teorie, aplicând-o apoi, principiul “răului cel mic”. Alina Mungiu are, între ghilimele, un merit pentru acest fapt. “Dacă nu putem să alegem binele, atunci să alegem răul cel mai mic!” s-a spus în turul doi al prezidenţialelor din 2000, în care o parte a intelectualităţii anticomuniste şi antiiliesciene a votat pentru Ion Iliescu, întrucât se afla în opoziţie cu Vadim Tudor. Acest proiect a fost rafinat în perioada 2001 – 2004. Mai întâi, o parte a acestor elite s-a lăsat cumpărată, după cum ştiţi, ca şi o parte a presei, de către guvernul Năstase sau de către primarul Capitalei din acea perioadă, Traian Băsescu. A urmat momentul revelaţiei – arestarea lui Mugur Ciuvică –, în care intelectualii – aceşti oameni care s-au inclus într-o parte pozitivă a societăţii româneşti, şi care în anii ‘90 s-au opus transformării României într-o ţară neocomunistă de tip oligarhic – au văzut ce poate urma. S-au trezit din pumni şi, nefiind capabili şi neavând forţa să mai imagineze un proiect corect democratic, au ales, prin aşa-numita teorie a “răului cel mic”, o persoană despre care ei ştiau foarte bine şi că a fost un colaborator permanent, toată viaţa, al fostei Securităţi, şi că a făcut parte din nomenclatură, repet, din nomenclatură. Nu dintre cei patru milioane de membri, ci dintre cei 2400 de membri ai nomenclaturii, dintre primii 1600, pentru care semna Elena Ceauşescu. O persoană care, în mod evident, era acuzată de corupţie, nu în presă, ci în justiţie, pentru el cercetarea fiind finalizată de procurori, cu rechizitoriu. Persoana care avea cel mai mare dosar de corupţie din istoria României, la CSJ. Deci, pentru care candidatura însemna blocarea judecării şi a condamnării sale. Toate acestea le-au ştiut, pentru că nu puteau să nu le ştie… Imediat după asta, în ianuarie 2005, eu am spus că ar trebui ca doamna Mungiu, şi toţi ceilalţi din acest grup, să-şi asume succesul politic din 2000 – pe care şi eu îl recunosc în mod deschis -, iar după asumarea acelui succes politic, să-şi asume şi eşecul moral al principiului. În baza asumări eşecului moral al teoriei “răului cel mic”, să construim în cei cinci ani care urmează o alternativă a binelui. Acest avertisment pe care l-am repetat mereu, nu a fost urmat aproape de nimeni. Pentru că, între timp, o parte a acestor intelectuali au descoperit beneficiile oportunismului, care înseamnă posturi, nu neapărat bine plătite, dar generatoare de avantaje în zona respectivă.

-Despre cine vorbiţi?

-Dacă îmi cereţi exemple, atunci vă spun că este vorba de Traian Ungureanu, de cei care ocupă posturi de ambasadori, apoi de parlamentari, este vorba de conducerea unor institute, cum ar fi Institutul Cultural Român, care generează sfere de influenţă, şi care permit apoi construirea unor grupuri de influenţă în societate, stabilirea de ierarhii…

-Vorbiţi aici despre domnul Patapievici?

-… Sunt lucruri cunoscute. Le cunosc toţi foarte bine, nu trebuie să le numesc. Este vorba şi de diferite alte posturi, fie în anturajul prezidenţial, fie în alte zone politice. Ei bine, am constatat că la stimă şi respect, pentru unii, trebuie să mai adaugi şi o serie de avantaje. Sigur, în România lucrurile le înţelegi mai bine nu printr-o analiză politică sau sociologică, ci printr-una psihologică, uneori psihiatrică. Vorbim despre aspecte precum “fascinaţia bădăranului”, care este prezentă în zonele intelectuale româneşti de multă vreme; redeşteptarea unei forme aberante de cult al propriei umiliri în slujba unei personalităţi cu o fervoare care, pe mine unul, mă cutremură. Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej şi altele din ultima parte a comunismului ceauşist, care păreau dispărute pentru totdeauna.
………………….

-Aveţi în vedere un anumit portret robot al viitorului preşedinte?

-Da, şi ar trebui să ţină cont de noile condiţii politice, precum şi de cele constituţionale. Preşedintele nu are cum să fie un jucător. El trebuie să joace rolul unei personalităţi vizionare – alături de un grup de înţelepţi pe care ar fi trebuit să şi-i aducă aproape prin autoritatea sa morală, intelectuală şi profesională. Problema e că România este în afara jocului, întrucât tocmai preşedintele este cel care ar fi trebuit să construiască un sistem subtil de relaţii personale, discrete, care într-un moment sau altul să promoveze interesele României.

-Regăsim aceste trăsături la vreunul dintre prezidenţiabili?

-Eu spun că da, dar dacă nu mai putem identifica binele, atunci să identificăm răul. Dacă mai există o responsabilitate intelectuală şi morală ar trebui, ca ieşire de urgenţă, să nu ne mai concentrăm pe răul cel mic, ci pe eliminarea răului. Răul absolut, pe care, în acest moment, îl reprezintă Traian Băsescu.

-Pe cine veţi susţine în alegeri?

-Voi lupta pentru Crin Antonescu, în aceeaşi măsură în care consider că participarea alteţei sale, Radu Duda, este benefică întrucât creează ideea că în România există o alternativă. Opţiunea mea pentru Crin Antonescu se bazează pe diferenţierea de modelul negativ de care vorbeam. România are nevoie de o persoană care să nu fie implicată în niciun fel în vreun act de corupţie. Este un avantaj extraordinar pentru ţară. Apoi – aici este un punct de vedere personal –, Antonescu s-a format în Piaţa Universităţii. Îl ştiu de când era tânăr şi l-am propus ministru al Tineretului pentru că, din punctul meu de vedere, reprezenta acel suflu nou de care era nevoie. Spre deosebire de alţii care, în timp, m-au dezamăgit, el nu s-a compromis în toţi aceşti ani.

Corneliu Vadim Tudor: I-am spus că dacă e să îl bag, îl bag gratis în parlament – Interviu din puscarie cu George Becali – VIDEO

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Sex-gate” de România, cu Rona şi Vadim

 

Gigi Becali: Nu mă interesează niciun ban din lume atât cât sunt închis ca un animal
Gigi Becali a acordat în exclusivitate pentru Realitatea Tv primul interviu din spatele gratiilor. „Există un judecător în ceruri care judecă şi pe judecătorii de pe pământ care dau sentinţe. Oricum, ce mi s-a întâmplat este mâna lui Dumnezeu. La rugăciune, i-am mulţumit că m-a adus aici ca să îmi adun gândurile”, a scris Becali în deschiderea interviului.

1. Intenţionaţi să vă reimplicaţi în viaţa Politică?

Gigi Becali: Da, am semnat candidatura la europarlamentare pentru PRM.

2. Câte procente credeţi că puteţi obţine dacă mâine ar fi alegeri?

Gigi Becali: Aproximativ 10%.

3. Care sunt primele lucruri pe care intenţionaţi să le faceţi după ieşirea din arest?

Gigi Becali: Spovedanie publică cu bunele şi cu relele pe care le-am făcut. Cred că coşmarul pe care mi l-au dat abuziv autorităţile a fost binevenit pentru mine, pentru mântuirea mea, dar ajunge…nu poţi distruge o familie creştină pentru câteva jigniri aduse procurorilor.

4. Care este programul dumneavoastră zilnic?

Gigi Becali: Somn, citesc Biblia, meditez la mântuirea mea. Table nu mai joc, pentru că colegii de cameră sunt prea slabi.

5. Cine sunt colegii dumneavoastră de cameră şi cum vă împăcaţi cu ei?

Gigi Becali: Floricel Achim, spionul, Iulian, traficant internaţional de droguri, şi Ferenţ, traficant de ţigări. Un lider este lider oriunde s-ar afla. El conduce. Încerc să le insuflu trăirea creştinească, le-am dat cărţi de religie să citească.

6. Cum apreciaţi prestaţia echipei Steaua la ultimul meci? Dar prestaţia Dinamo?

Gigi Becali: Credeţi că mă mai interesează fotbalul când îmi plânge mama şi soţia că îi e frică să trimită copii la şcoală de frica infractorilor?

7. Cine se ocupă în acest moment de afacerile dumneavostră?

Gigi Becali: Am pus oameni competenţi, iar afacerile merg la ordinul meu prin Virgil Becali. oricum, nu mă interesează niciun ban din lume atât cât sunt închis ca un animal.

8. Care este lucrul/persoana care vă lipseşte cel mai mult?

Gigi Becali: Îmi lipseşte libertatea de a-mi vedea copiii, nevasta, mama, prietenii.

9. Care este lucrul pe care nu îl veţi mai face niciodată după ieşirea din arest?

Gigi Becali: Nu voi mai jigni niciodată, pentru că jignirile m-au adus aici.

10. Doriţi să transmiteţi un mesaj celor care v-au încurajat în această perioadă?

Gigi Becali: Mulţumesc mogulilor de presă Sorin Ovidiu Vîntu, Dan şi Camelia Voiculescu care au fost sensibili la cea mai importantă valoare spirituală, libertatea.

Datorită acestor moguli atacaţi de Traian Băsescu, România nu e pierdută.

Generalul Victor Atanasie Stănculescu: „Rechizitoriul îl consider o făcătură la fel de mare ca şi procesul Ceauşeştilor”

Foto :Codrin Prisecaru

Fostul ministru al apărării, condamnat la 15 ani de închisoare pentru morţii de la Timişoara, se declară „scârbit” şi de dictatură, şi de anii democraţiei. „A trebuit să fiu tot timpul foarte serios, ca să nu cumva să mă fac de râs”, îşi caracterizează viaţa şi cariera militară fostul general Victor Atanasie Stănculescu, aflat în pragul vârstei de 81 de ani. Încarcerat la Spitalul Penitenciar Jilava, suferind de zece presupuse boli şi cu o pedeapsă de 15 ani de ispăşit, pentru evenimentele de la Timişoara din timpul Revoluţiei din 1989, fostul ministru al apărării îşi separă meticulos destinul în reuşite şi eşecuri.

Afirmă, cinic, că nu i-ar părea rău „să i se întâmple ceva lui Emil Constantinescu”, a cărui euforie electorală o pune la baza redeschiderii dosarului său, iar fostului procuror Dan Voinea, anchetator în dosarul „Timişoara”, îi rezervă judecata divină.

Povesteşte cu nostalgie despre timpurile când era decorat, însă se declară „scârbit” de vremurile actuale şi spune că, dacă ar fi să o ia de la capăt, s-ar apuca mai degrabă de fotbal. Cât despre regrete, ar fi unul mare: faptul că fiica sa, căreia i-a dat totul, nu „s-a deranjat” să-i dea nici măcar un telefon de când se află în detenţie.

„Pe Voinea să-l judece Dumnezeu”

EVZ: La cât a ajuns numărul bolilor de care suferiţi?
Victor Stănculescu: Chiar acum am venit de la vizita medicală. Se aprofundează problema leucemiei. A rămas să fac o histologie, o probă care se face din os. Vor să vadă cum răspunde măduva osoasă la boala asta.

Când mai aveţi înfăţişare în instanţă pentru eliberare?
Pe 14 aprilie. Nu sunt însă convins că voi reuşi ceva, din două motive: n-am glaucom şi nu sunt judecat la Craiova.

Au trecut aproape şase luni de la momentul în care Curtea Supremă lua decizia de a vă condamna la 15 ani de închisoare. Retrospectiv, care sunt concluziile dumneavoastră legate de modul în care a decurs procesul privind Revoluţia de la Timişoara?
În primul rând ar trebui să spună domnul Voinea de ce m-a frecat timp de zece ani, cât a durat procesul acesta. Oricum, am înţeles că îl judecă CSM-ul în două săptămâni. În fine, cred că pe dânsul ar trebui să-l judece, mai degrabă, Dumnezeu.

„Rechizitoriul a fost o făcătură”

Pentru ce îl acuzaţi pe Dan Voinea?
Păi, pentru modul cum s-a făcut cercetarea, cum s-au ales martorii, cum s-a făcut propunerea de urmărire penală la adresa mea şi cum mi-a fost adusă la cunoştinţă această propunere. Oricum, propunerea a fost extrem de subţire.

Dar, per ansamblu, cum consideraţi rechizitoriul: deficitar, eronat sau făcut cu rea-voinţă?
Rechizitoriul îl consider o făcătură la fel de mare ca şi procesul Ceauşeştilor. A chemat pe cineva de la Timişoara, care a strâns probe de la nişte oameni care nu au avut nicio legătură cu evenimentele din decembrie 1989. În plus , cum mi-a fost adus la cunoştinţă. S-a întâmplat când nu eram însoţit de avocat, drept pentru care am şi scris că nu sunt de acord cu modul de aducere la cunoştinţă a învinuirilor. Ca să ajungă dosarul la Curtea Supremă şi să descopăr un document , semnat de Voinea, în care scria că am refuzat avocatul.

De ce credeţi că Dan Voinea a primit trei dosare esenţiale de după 1989: cel în care aţi fost implicat dumneavoastră, cel privind Mineriada din iunie 1990 şi cel privind implicarea lui Ion Iliescu în evenimentele de la Revoluţie?
Din euforie. Când au văzut cum a decurs procesul soţilor Ceauşescu, aştia şi-or fi zis: „Hai, mă, ăsta e băiat bun, poate să bage porcii unde trebuie”.

Constantinescu: „Fraţilor, am să aflu eu adevărul…”

Dosarele „Revoluţiei de la Bucureşti” şi „Mineriadei” au fost deja trecute pe linie moartă, în principal pentru vicii de instru mentare. Cu ce a fost deosebit dosarul „Revoluţiei de la Timişoara”?
Parchetul a început cercetările în acest caz în 1990, înainte ca eu să fiu renumit ministru al apărării. La început, au fost nişte date solicitate de Petre Roman, ca să vadă dacă poate sus ţine în faţa lui Iliescu revenirea mea la Apărare. Cercetarea a fost făcută de o doamnă, nici nu ştiu cum o cheamă. Dânsa a concluzionat că nu e nimic. În 1996, Parchetul Militar, sub semnătura procurorului-şef, Dan Ion a dat neînceperea urmăririi penale (NUP) în patru rânduri. În 1999, an electoral, preşe dintele Emil Constantinescu s-a dus la Timişoara şi le-a spus revolu ţio narilor prezenţi: „Fraţilor, am să aflu eu adevărul despre cine a tras în voi”.

Puneţi reînceperea urmăririi penale pe seama propagandei electorale?
Da, păi, asta este concluzia logică. Până în 1999 nu m-a mai întrebat nimeni după NUP-ul de la Parchetul Militar. Urmează povestea rechizitoriului despre care v-am spus, începe procesul la Curtea Supremă, care avea Secţie Militară. Dintr-o dată, cu totul întâm plător şi fără legătură cu istoria, această Secţie Militară se des fiinţează. Pac, dispare. Şi apare un complet civil de trei. Care judecă şi ăia un an şi, prin no iembrie-decembrie, şefulcompletu lui îşi dă demisia, pe motiv că procesul are tentă politică şi nu mai poate continua. Apare un nou judecător, foarte furtunos, domnul Mihai Ciubotaru, care face declaraţii, în ziare şi la televiziune, înainte de a se aşeza la masă. Pe scurt, ceva de ge nul: „O să-i condamn eu pe criminalii ăştia”.

Despre beneficiile zâmbetului Credeţi că a inflamat atmosfera?
În timpul procesului, sala era constant plină de revoluţionari care strigau, la fiecare termen, „Criminalule, criminalule!”. Masa a fost condusă să reacţioneze aşa. I s-au promis despăgubiri morale şi financiare. Era normală reacţia. Eu am cerut, încă de la început, ca judecata să se facă cu uşile închise. Bineînţeles că s-a refuzat.

Vi s-a dat şi un motiv?
În democraţia asta, poporul tre buie să ştie tot. Tăiaţi-l! Dar n-avea de unde să ştie nimeni, în afară de mine şi ăştia care am rămas în viaţă, ce s-a întâmplat la Timişoara, pe linia comenzii.

De ce de fiecare dată când cei din sala de judecată sau deţinuţii de la Jilava strigau „criminalule” zâmbeaţi? Era ironie sau detaşare?
Zâmbeam pentru că ştiam că nu sunt vinovat. Mă gândeam: „Cum, mă, să mă condamne pe mine, care n-am făcut nimic?”. Şi ce folos? Am rămas cu zâmbetul. Dar să ştii că face bine la sănătate.

„Mă gândeam: «Cum, mă, să mă condamne pe mine, care n-am făcut nimic?». Am rămas cu zâmbetul. Dar să ştii că face bine la sănătate.”,

Foto: Codrin Prisecaru

Victor Atanasie Stănculescu, ministru al apărării naţionale (1990-1991)
„Dacă m-aş apuca azi de militărie, aş fi general la 22 de ani”

Aţi fost decorat şi promovat mai mult decât orice militar român din secolul trecut. Cum aţi ales cariera militară? A fost un plan bine stabilit sau o întâmplare?
Nu ştiu ce-şi închipuie lumea, dar adevărul este că am dat la Şcoala Militară datorită prietenei mele de atunci. Eu voiam medicina, până am aflat că m-a înşelat cu un medic. Şi am decis să schimb domeniul. Am avut noroc ca, din momentul în care am decis să continui în acest domeniu, să nu mi se pună nici piedici, pentru originea burgheză, nici tocuri, pentru cea muncitorească, mai ales că nu era cazul. Am fost un om care a învăţat mult. Am primit, încă de la început, misiuni grele şi le-am îndeplinit. A trebuit să fiu tot timpul foarte serios, ca să nu cumva să mă fac de râs.

Cum aţi ajuns în Partidul Comunist?
Păi, nu mai puteam avansa, mi s-a şi spus asta, fără să mă înscriu în partid. Am primit un teanc mare cu formulare. A trebuit să-l completez.

Dar aţi crezut în Partidul Comunist, în viitorul pe care-l anunţa?
Păi, cum, nu ştiam «beneficiile» de la momentul acela? Tata fusese omorât, fratele lui, care fusese aviator, fugise din ţară, spunându-i mamei mele, în noiembrie 1947: „Draga Aurora, eu plec, că vin comuniştii”. Mai departe. Unul dintre fraţii mamei, marinar, comandantul Portului Militar Constanţa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost deportat, trimis la Canal. Fratelui bunicului – mic moşier, cu vreo 300 de hectare -, i s-a ras tot şi a fost trimis tot la Canal. Deci, eram foarte încântat de ce se întâmplă în comunism, da?

„Azi, m-aş apuca de fotbal”

Dacă aţi termina Şcoala Militară astăzi şi cineva v-ar prezice tot ce vi s-a întâmplat până acum, aţi mai alege cariera militară sau nu?
Păi, cred că da, nu vedeţi câţi cresc în grade în numai doi-trei ani? Nu aş mai fi general la 40 de ani, aş fi la 22. Serios acum, m-aş apuca de fotbal. Asta aş face. În condiţiile actuale cred că mi-ar plăcea, mai ales că am şi jucat fotbal. Am fost extremă dreapta şi portar.

Ăsta era sportul care vă plăcea cel mai mult?
Am început cu baschet, au urmat volei, fotbal, tenis, handbal, călărie. Asta mă ţine în mişcare şi acum.

URA DE PESTE ANI

„Nu mi-ar părea rău să i se întâmple ceva lui Constantinescu”, spune generalul despre fostul preşedinte, pe care îl caracterizează printr-un singur cuvânt: „miroase”

V-aţi înrăit în ultimii ani? După sentinţa din proces şi după sinuciderea soţiei dumneavoastră?
Cuvântul este altul. M-am scârbit.

Dar înverşunat împotriva oamenilor sunteţi? Mă gândesc la ultimele cuvinte ale soţiei dumneavoastră: „Să fiţi blestemaţi!”.
Nu. Am decis doar să mă retrag din toate. De scârbă. Şi mă mai gândesc aşa, din când în când, să nu păţească ceva Constantinescu…

Adică?
Vreo boală, vreun incident. Pentru că nu mi-ar părea rău.

Cum l-aţi caracteriza pe Emil Cons tantinescu? Într-un singur cuvânt.
Sunt atâtea cuvinte… Miroase, poftim. Punct.

„Nu înţeleg gestul fiicei mele” Cu familia în ce relaţii sunteţi?
Să vă spun sincer, fata mea m-a cam uitat. De când sunt aici nu s-a deranjat să treacă să mă vadă. Nu înţeleg. A avut de toate de la noi, a avut apartament, a avut maşină, tot ce trebuia să-i dăm. Nu cum se dă acuma, să le ia minţile, dar oricum… Nu găsesc explicaţia umană a gestului ei.

Vă simţiţi singur?
Nu. Am creat o altă familie, cu o mamă, pe care o iubesc, normal, şi trei copii care nu sunt ai mei, dar mă înţeleg foarte bine cu ei. Suntem prieteni. Ei suferă, deşi nu sunt sânge din sângele meu. Şi nici măcar nu este o căsătorie făcută într-o perioadă, să zicem, normală.

Credeţi că mai sunteţi o persoană respectată de opinia publică?
De ce să nu mă respecte? Dacă peste tot, în maşină, în tramvai, lumea mă salută. Doar că nu mă fotografiază cu telefonul ca pe preşedin tele Băsescu. Am dat şi interviuri în presa in ter naţională, sunt cunoscut şi afară, ba chiar am găsit câteva articole în care se scrie despre mine, aşa… Mă rog, nu-mi place să se tragă cu artificii când se foloseşte numele meu.

Dacă instanţa ar decide să vă elibereze, pe caz de boală, care ar fi primul lucru pe care l-aţi face?
M-aş duce acasă, aş săruta-o pe Elena şi le-aş spune tuturor: „Copii, adunaţi-vă, în seara asta mergem să mâncăm ceva în oraş”.

„Am decis să mă retrag din toate. De scârbă. Şi mă mai gândesc, din când în când, să nu păţească ceva Constantinescu…”,
Victor Atanasie Stănculescu, ministru al apărării naţionale (1990-1991)
DESPRE CEAUŞESCU

„Atotştiutorul” fără educaţie Ceauşescu

vă admira mult? Cum era relaţia dumneavoastră cu el?
Noi, practic, nu ne-am întâlnit niciodată direct. În primul rând, erau vizitele oficiale, la care participam împreună, dar nu am fost niciodată în avionul prezidenţial. Apoi, eram consultat, prin intermediari, în probleme din domeniul meu, expertiză militară, achiziţii de armament etc. Şi trei, la serbările alea naţionale care se organizau stăteam în sală alături, dar nu comunicam. La final, stăteam după ministru, cu un pahar de şampanie în mână şi intram pe rând, fiecare: ţac-pac.

Cum l-aţi caracteriza pe Nicolae Ceauşescu?
A fost omul care a crezut că poate face orice fără să înveţe nimic. Un „atotştiutor” fără vreo bază, care spunea „Faceţi aşa, că aşa trebuie”, iar asta devenea lege până jos.
Sursa : www.evz.ro

 

 

 

SCRISOARE DESCHISA DOMNULUI TRAIAN BASESCU, PRESEDINTELE INVINS AL ROMANIEI INVINSE

Domnule Presedinte,

Cel mai dramatic moment din istoria Romaniei de dupa 1990 a fost, fara indoiala, cel in care dl Emil Constantinescu a renuntat sa candideze pentru un al doilea mandat prezidential, declarandu-se invins de Securitate. Intr-o tara care nu astepta decat eliberarea de sinistrele umbre ale trecutului, nimic nu putea fi mai dureros, mai devastator, decat victoria acestor umbre proclamata tocmai de cel care se angajase sa le combata. Nu am nevoie, cred, sa va reamintesc ca o natiune care isi pierde sperantele nu mai traieste, ci agonizeaza steril. Dupa 2004, in incredulitatea si adversitatea aproape generala, ati reusit sa readuceti in spiritul romanilor convingerea ca adevarul si justitia sunt inca – totusi – posibile. Ati cerut transferul arhivelor Securitatii catre CNSAS, ati cerut deschiderea acestor arhive, ati condamnat, de la inaltimea tribunei Parlamentului, regimul comunist. Multi au fost cei care, dupa atatea deziluzii, dupa atatea minciuni, au crezut in angajamentul Dumneavoastra. Si multi au fost cei care si-au spus ca Traian Basescu era pe punctul sa invinga acolo unde Emil Constantinescu fusese infrant. Scorul pe care l-ati obtinut la referendumul din mai 2007 se datoreaza in foarte mare masura acestei iluzii. Caci victoriile Dumneavoastra impotriva umbrelor securisto-comuniste nu sunt, Domnule Presedinte, decat o iluzie a celor care v-au acordat increderea lor si care inca refuza sa vada trista realitate. Exorcismul a esuat, Domnule Presedinte. Ati fost, la randul Dumneavoastra, invins. Nu de un dusman difuz, fara chip si fara nume, cum a fost cel care a intrerupt cariera politica a dlui Emil Constantinescu. Nu v-a invins fosta nomenclatura proteiforma, capabila de interminabile regenerari, nici Securitatea ascunsa in spatele a mii de masti ranjitoare. V-a invins un om, fost delator sarguincios si actual inventator de titluri academice si de institute internationale. Un om care simbolizeaza mizeria sub toate chipurile ei si pe care cativa dintre falsii Dumneavoastra prieteni il folosesc acum pentru a-si construi statutul de martiri. Ati fost invins, Domnule Presedinte, de catre insasi institutia al carei Presedinte de onoare sunteti, transformata, sub inaltul Dumneavoastra patronaj, in exportatoare si aparatoare a acestui delator si a altora asemenea lui. Presedintia Dumneavoastra de onoare a servit drept cautiune acestei institutii, care a gasit de cuviinta ca Romania trebuie sa fie reprezentata in strainatate de fosti colaboratori ai Securitatii. Cine mai poate crede in utilitatea deschiderii arhivelor? Cine mai poate crede in condamnarea comunismului? Cine va mai indrazni sa se mire de nepasarea si cinismul mul care se instapanesc peste societatea romaneasca? Din tacerea Dumneavoastra se va intrupa victoria acestui delator-impostor si a avocatilor lui, iar Romania nu va mai avea nici un motiv sa spere. Dl Emil Constantinescu a fost invins de Securitate. Dumneavoastra, Domnule Presedinte, oricat de straniu ar parea acest paradox, v-ati invins de unul singur, intunecand astfel pentru multa vreme orizontul moral al tarii.

Radu PORTOCALA

Emil Constantinescu: Băsescu va sfârşi, mai devreme sau mai târziu, în gunoiul istoriei

 

Joi 01 noiembrie 2007, 20:48

Ion Iliescu a fost şeful real al statului şi în timpul mandatului lui Emil Constantinescu. Este opinia preşedintelui Traian Băsescu exprimată aseară la emisiunea Naşul, la B1 TV. Traian Băsescu crede că pe Constantinescu nu l-au înfrânt serviciile secrete, ci fostul şef al PSD. Reacţia lui Ion Iliescu nu a întârziat. Fostul preşedinte susţine că ideea este aberantă.

„Iliescu a fost atat de puternic în opoziţie, incât Constantinescu nici nu şi-a dat seama cine l-a înfrânt. Iliescu conducea iar Constantinescu şi-a dat seama abia la sfârşit”, a declarat preşedintele, la B1 TV. Ion Iliescu a ţinut să precizeze că nu e prezent „în tot şi în toate”: „E aberantă o asemenea idee şi vădeşte mentalitatea lui care confundă statutul cu poziţia dominantă a unei persoane”.

Reacţia lui Emil Constantinescu a fost dură: „În tupeul său nemărginit, Traian Băsescu îşi permite să dea sentinţe asupra unor perioade istorice şi să comenteze pe şefii de stat care l-au precedat. Nu am nicio îndoială că preşedintele Băsescu va sfârşi, mai devreme sau mai târziu, în gunoiul istoriei”.

Preşedintele a lansat şi un atac voalat la adresa celorlalţi doi preşedinţi ai PSD: Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Întrebat dacă îi este dor de Adrian Năstase, Băsescu a recunoscut că „oricui i-e dor de Adrian Năstase”. Totuşi a subliniat că nu îi este dor şi „de sistemul pe care l-a implement. Sistemul a fost preluat cu aroganţă de un alt arogant”.

Traian Băsescu a avut cuvinte de laudă pentru un singur social-democrat. Este vorba despre preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu. Despre acesta şeful statului spune că a refuzat să ia măsurile pe care le sperau PNL şi PSD în perioada cât a fost preşedinte interimar al României.

Sursa: Realitatea TV

„Basescu nu poate lupta impotriva Securitatii. El este Securitatea”

Declaratiile presedintelui Basescu sunt o „combinatie jalnica intre un delir de grandoare si un sindrom de panica”, sustine fostul sef al statului, Emil Constantinescu. Intr-o declaratie de presa – care poate fi citita integral pe http://www.ziua.ro – Constantinescu il critica dur pe Basescu, spunand ca locul acestuia nu este la Cotroceni, ci pe culoarele DNA si in salile de judecata.

Referindu-se la trecutul lui Basescu, Emil Constantinescu isi exprima surprinderea ca un fost „nomenclaturist”, care „toata viata a fost informator si colaborator al Securitatii, isi permite sa combata sistemul securisto-comunist”. „Putem sa ne facem ca nu vedem faptul ca asa-zisa sa <> cu presedintele Ion Iliescu nu esta o lupta impotriva oligarhiei securisto-comuniste ci o lupta inversunata pentru sefia acestei oligarhii?”, subliniaza fostul presedinte. El apreciaza ca „sursa agitatiei permanente si galagioase” a lui Basescu este „frica de a nu fi parasit de cercurile mafiote care l-au finantat si ca acestea sa nu-si gaseasca alti sustinatori in zonele de decizie politica”. „Traian Basescu nu poate lupta impotriva Securitatii. El este Securitatea. (…) Traian Basescu nu poate reforma Justitia, pentru ca el insusi este un obiect de activitate al Justitiei. Locul sau nu este la Cotroceni, ci pe culoarele DNA si in salile de judecata. (…) Traian Basescu nu poate reforma clasa politica pentru ca reprezinta exact ce trebuie reformat in aceasta: demagogia, minciuna, aroganta, tradarea valorilor, dispretul fata de ideologii, lipsa de respect pentru lege si institutiile statului. Traian Basescu nu poate reforma societatea romaneasca pentru ca reprezinta ce e mai rau in aceasta: dispretul fata de cultura si educatie, cultivarea instinctelor primitive, ale urii si dispretului fata de minoritatile etnice, sexuale, vulgaritatea in comportament si limbaj, lipsa de loialitate, spiritul conflictual, arivismul”, spune Constantinescu. (O.B.)

Sursa: ZIUA