Miselia savarsita asupra veneratulul prof. care a ilustrat aproape un sfert de veac Universitatea din Iasi nu are cuvinte pentru a infiera destul de tare pe acesti nemernici. cel mai inofensiv dintre antisemiti veneratul profesor care n-a cunoscut alta lupta decat condelul a fost lovit, raspunzand pe aceasta cale iuda la toate acuzatiunile aduse prin documente. Au fost provocati sa raspunda in scris, dar argumentele cele mai puternice erau; nebunii de la Iasi, caraghiosiii, maniacul etc. Asa au stiut sa raspunda jidanii tuturor acuzatiilor aduse. Astazi au gasit alta cale, sa loveasca pe cel ca in curand va pasi varsta de 70 de ani.
Se stie jidanimea toata ca nu vom ierta. Miselia lor va face sa se destepte si cel ce-au intrat intr-o violenta condamnabila. Vor mari, rezolvand cu un ceas mai devreme problema de viata a neamul romanesc(…)
MIHAIL EMINESCU
„Daca astazi, cand n-au plenitudinea drepturilor „civile si nici pe cele politice, au pus mana pe tot „negotul si pe toata industria mica din Moldova, daca ” astazi se lipessc inspaimantator asupra sesul romanesc, daca astazi se incuiba in vatra harnicilor olteni, cum va fi oare maine, cand vor avea drepturi egale cand vor avea putinta de-asi zice romani, cand vor avea teoria in legi dreptul formal ca patria aceasta este … tot deopotriva cu noi! „
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a respins cererea de revizuire a sentinţei pe care Mareşalul Ion Antonescu şi fostul guvernator al Transnistriei Gheorghe Alexianu au primit-o pentru că ar fi cunoscut, chiar dacă nu în detaliu, existenţa pactului de neagresiune sovieto-german, Ribbentrop- Molotov. VEZI AICI
În ciuda acestor măsuri, Antonescu şi generalul Vasiliu mai prezentau semne de viaţă. Seful gardienilor a luat o puşcă şi a tras trei patru focuri în corpul lui Antonescu. Doctorul a constatat decesul mareşalului în jurul orei 8:15. Faptele petrecute în acest timp au fost prezentate într-un proces verbal, întocmit de Comisia constituită de Parchetul Tribunalului Ilfov, precum şi înregistrate de câteva camere de luat vederi. Filmele se află la Ministerul Justiţiei.
Instanţa supremă reţine că Antonescu ar fi dat de înţeles, în timpul unui interogatoriu, că ştia de existenţa unui tratat între Germania şi URSS.
„Toate datele din proces conduc la concluzia că, chiar dacă nu ştiau detaliile, Ion Antonescu şi principalii demnitari chemaţi să răspundă au cunoscut existenţa pactului de neagresiune sovieto-german cu protocolul privind împărţirea sferelor de infleunţă”, consemnează ÎCCJ, în motivarea deciziei din 6 mai 2008, prin care a respins cererea de revizuire a sentinţei prin care au fost condamnaţi mareşalul Antonescu şi ceilalţi membri ai Cabinetului său, dar şi Gheorghe Alexianu.
Având în vedere că unii inculpaţi au dat declaraţii în faţa Tribunalului Poporului, nu se poate reţine că acestă instanţă specială nu a avut cunoştinţă despre existenţa urmărilor concrete ale pactului Ribbentrop – Molotov, motivează ÎCCJ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată, în motivarea deciziei, că au fost invocate mai multe aspecte noi, necunoscute în momentul pronunţării deciziei de condamnare de către Tribunalul Poporului, aspecte care ar constitui motive de admitere a cererii de revizuire.
Aceste aspecte noi vizează protocolul secret la pactul Ribbentrop-Molotov, judecarea şi achitarea lui Gheorghe Alexianu pentru fapte identice, de către un tribunal popular din regiunea Odessa, înainte de a fi condamnat de Tribunalul Poporului şi acte obţinute ulterior condamnării lui Alexianu, din care rezultă că acesta a întreprins numeroase acţiuni cu caracter umanitar.
Numai că, arată instanţa supremă, dezvăluirea conţinutului pactului după condamnare nu înseamnă că era vorba despre un act nou, ci doar despre o înţelegere între două mari puteri.
URSS dorea în mod special Basarabia
Instanţa supremă explică, referitor la protocolul adiţional al pactului de neagresiune între Reichul German şi URSS, că partea sovietică a insistat pentru interesul ei pentru Basarabia, în timp ce „partea germană a declarat că manifestă o totală lipsă de interes faţă de acest teritoriu „. Acest act, arată ÎCCJ, a produs efecte concrete care au depăşit, prin intensitate şi gravitate, limitele aparente ale înţelegerilor convenite, deoarece URSS, la câteva zile după încheierea protocolului, a ocupat Basarabia.
ÎCCJ arată că faptele şi împrejurările reale, reprezentând consecinţele semnării pactului de neagresiune sovieto-german şi a protocolului secret adiţional, erau cunoscute, datorită notorietăţii lor, mareşalului Ion Antonescu şi celorlalţi demnitari, atât atunci când s-au purtat tratative în vederea intrării şi instalării forţelor germane pe teritoriul României, cât şi la data acceptării planului Barbarossa de invadare a Uniunii Sovietice şi, mai ales, în momentul atacării statului sovietic.
„Obligaţia Guvernului şi a Înaltului Comandament Român de a colabora cu Înaltul Comandament Aliat (sovietic) la arestarera şi judecarea persoanelor acuzatede crime de război implică răspunderea necondiţionată a României pentru reglementarea, prin lege, a urmăririi celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război”, se consemnează în motivare.
În acest context, arată instanţa supremă, din momentul semnării unui armistiţiu, nu se mai putea considera că „actele anterioare ale autorităţilor unuia dintre noii noştri mari aliaţi, în măsura în care erau de notorietate, ar fi fost în continuare susceptibile de a fi invocate în justificarea atitudinii de permitere a accesului armatelor germane pe teritoriul ţării noastre şi nici pentru invocarea unei stări de necesitate prelungită, în vederea înlăturării caracterului penal al faptei de atacare a Uniunii Sovietice”.
Fiul lui Gheorghe Alexianu a cerut revizuirea sentinţei din ’46
Procesul a început în 28 aprilie 1998, când Şerban Sorin Alexandru Alexianu, fiul fostului guvernator al Transnistriei Gheorghe Alexianu, a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr.17/17 mai 1946, a Tribunalului Poporului din Bucureşti. Între anii 2000 şi 2006, dosarul s-a plimbat de la Parchetul General, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curtea de Apel Bucureşti şi înapoi la instanţa supremă, pentru a se clarifica criteriile de competenţă a magistraţilor care ar fi putut să rezolve acestă solicitare.
În cele din urmă, s-a stabilit că instanţa abilitată este Curtea de Apel Bucureşti, „chiar dacă infracţiunile intrau în competenţa altei instanţe şi chiar dacă infractorii erau militari, întrucât acastă instanţă a preluat competenţa Tribunalelor Regionale, în prezent desfiinţate”.
În 1946, Tribunalul Poporului din Bucureşti i-a condamnat pe Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Horia Sima, Constantin Pantazi, Constantin Vasiliu, Dragoş Titus, Ion Marinescu, Traian Brăileanu, Dumitru Popescu, Constantin Petrovicescu, Constantin Dănulescu, Constantin Buşilă, Nicolae Mareş, Petre Tomescu, Vaslie Dimitriuc, Mihail Sturza, Ioan Protopopescu, Corneliu Georgescu, Constatin Papanace, Vasile Iasinschi, Gheorghe Alexianu, Radu Lecca şi Eugen Cristescu la pedepse cu moartea, detenţiunea grea pe viaţă sau muncă silnică, pentru mai multe infracţiuni, precum „dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război”.
Iată execuţia mareşalului Ion Antonescu
Sursa Adevarul
La procesul lui Ion Antonescu, după ce şi-a depus mărturia, înainte de a ieşi din sala de proces, Iuliu Maniu i-a strâns mâna acuzatului însă mai târziu nu a intervenit pe lângă regele Mihai I pentru comutarea condamnării la moarte, fapt semnificativ întrucât Iuliu Maniu era categoric şi principial împotriva pedepselor capitale.
Executia mareşalului Ion Antonescu a avut loc pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, la Jilava. Ion Antonescu a cerut să fie executat de armată, dar a fost refuzat. În momentul tragerii, Antonescu a salutat, după care a căzut. S-a ridicat pe mâna dreaptă zicând că nu e mort şi să se tragă din nou. Şeful gardienilor l-a împuşcat în cap cu revolverul, dar doctorul nu a confirmat decesul, aşa că a mai fost nevoie de încă un glonţ în piept.
II.-In legatura cu aceasta teza, reluata si de alti interlocutori(Ovidiu,aviaxis) si sustinuta, interesat, de unii denigratori, pe motive politice, dar inconstienti probabil ca savarsesc prin aceasta o mare impietate la adresa poporului roman si a celor ce s-au jertfit in decembrie 1989 (este si cazul cartii scrise de V.Magureanu si A.M.Stoenescu), imi permit reluarea catorva consideratiuni :
a.- Prezenta serviciilor straine, in general, in zone cu mari framantari sociale si politice nu este de neinteles, dar sa pui pe seama serviciilor secrete capacitatea de a genera miscari de masa de o asemenea amploare, cum a fost Revolutia Romana, este sau naivitate, sau deficit intelectual sau neintelegerea in general a unor asemenea procese.
(Vorba unui comentator – nici CIA nu si-a permis sa se laude cu o asemenea performanta, nici scenaristii de SF de la Holywood nu au indraznit sa o speculeze).
b.- Este adevarat ca Revolutia Romana a fost parte dintr-un proces mai larg, care a dus la prabusirea de sistem in URSS si fostele state socialiste, dar aceasta nu inseamna (asa cum incearca sa demonstreze V.Magureanu), ca s-a desfasurat pe baza unui scenariu scris de servicii straine ! Fiecare tara a avut traiectoria proprie a acestui proces. La noi, din pacate, in lipsa unor solutii politice, pasnice – singura iesire a fost explozia sociala, generata de acumularea unor tensiuni interne foarte mari si concretizata prin revolta populatiei, la inceput la Timisoara si finalizata la Bucuresti – prin alungarea dictatorului.
c.- Despre asa-zisa “lovitura de stat militara” leo are dreptate, de regula acestea se desfasoara “in spatele usilor inchise”.
La noi, o lovitura de stat – indiferent daca era militara sau civila (politica) – ar fi fost chiar benefica….daca ar fi reusit sa-l izoleze, sa-l indeparteze sau sa-l inlature pe Ceausescu. Ea s-ar fi bucurat de sprijinul unanim al societatii romanesti. Aceasta ar fi scutit poporul roman de jertfe si pierderi materiale survenite in Decembrie 1989. Dar, n-a fost sa fie ! Revolta populatiei a fost cea care a dus la acest deznodamant.
d.- Sa vorbesti despre “lovitura de stat militara”, in contextul in care revolta populara il inlaturase deja pe Ceausescu, este de-a dreptul aberant! Sa crezi, in acest context, ca cineva din partea armatei (fie el si generalul Stanculescu, cu meritele incontestabile pe care le-a avut) si-ar fi putut permite sa proclame preluarea puterii – este o naivitate ! Ar fi fost o sinucidere ! Oricine ar fi comis un asemenea gest, ar fi fost “maturat” de furia maselor revoltate, care dominau in acel moment strazile si orasul!
e.- Repet ce am mai spus : se comite, constient sau nu, de catre unii, o mare confuzie, cand se vorbeste de “revolutie” sau “lovitura de stat”. Sunt doua notiuni care nu se pot substitui.
O lovitura de stat inseamna o simpla substituire de persoane, care poate sau nu sa duca la schimbari structurale in societate (asta insa, nu mai e opera loviturii de stat, ci a proceselor pe care ea le poate declansa).
Revolutia este procesul care duce la schimbari de structura in societate, indiferent cum este ea declansata (prin lovituri de stat – ca in Portugalia si in oarecare masura in Bulgaria – sau printr-o revolta populara – cum a fost cazul Romaniei) .
f.- Asupra esentei Revolutiei Romane – Comunicatul catre Tara al CFSN din noaptea de 22 Decembrie – documentul sau programatic spune explicit, in cele zece puncte programatice, care sunt aceste schimbari structurale ce urmeaza – in plan politic, economic, social, al vietii spirituale si al politicii externe – dupa ce consemneaza victoria revoltei populare obtinuta prin eliminarea “clanului Ceausescu” si dizolvarea tuturor structurilor de putere ale acestuia.
Ovidiumimeaza naivitatea prin intrebarile sale, dar este evident ca se afla sub imperiul unor pozitii definite, sustinute cu obstinatie de anumite forte politice, care s-au conturat in perioada urmatoare evenimentelor din Decembrie si contestatare al noii puteri provizorii instaurate atunci . Este de inteles, in contextul confruntarilor electorale de la inceputul anului 1990. De neinteles este mentinerea pe aceleasi pozitii, dupa alegerile din mai 1990, cand populatia a optat explicit si a exprimat sustinerea sa pentru cei ce au fost plasati in centrul vietii politice ca urmare a victoriei Revolutiei din Decembrie, ai carei protagonisti au fost.
aviaxisexprima cel mai clar aceasta influenta. El spune ca a fost “lovitura de stat” pentru ca s-a inlocuit un om cu altul ! (Oare?! – In aceasta a constat schimbarea din decembrie ?) si ca ar fi putut fin acceptata ideea de Revolutie, daca FSN nu ar fi devenit Partid, participand la alegerile din mai.
Pe langa confuzia care s-a mentinut cu perseverenta, intre CFSN (prima structura provizorie a puterii de stat, nascuta din Revolutie, care in februarie a fost inlocuit cu CPUN – reunind reprezentantii tuturor partidelor existente) si FSN( partid constituit la sfarsitul lunii ianuarie, reunind pe cei mai activi participanti la Revolutie si care si-a asumat ca platforma politica Programul Revolutiei Romane) . Oare de ce acest Partid , cu acest profil, nu ar fi avut dreptul la existenta ?
Toate celelalte argumente sunt la fel de inconsistente !
Promisiunile facute de Ceausescu in 21 august 1968 au fost anulate in cativa ani de faptele sale si ale celorlalti lideri comunisti romani
RASPUNSURI SI COMENTARII (2)
November 24, 2008 by Ion Iliescu
Ovidiuse intreabade ce si-a asumat rolul pe care l-a avut in Revolutie tocmai Ion Iliescu ? (oare, de ce tocmai? Cine i-a impiedicat pe altii sa-si asume acest rol?)Cei ce au fost prezenti in miezul evenimentelor stiu foarte bine ca au fost multi veleitari, care au incercat chiar sa preia conducerea miscarii, dar nu au fost asimilati si acceptati!
De ce a fost acceptat Iliescu – este intrebarea la care puteti gasi raspuns singur !
Restul – sunt naivitati : – ca eu m-as fi dus la Televiziune, pentru ca m-ar fi chemat Cico Dumitrescu! Sau – ca, Velicu(pe vremea aceea consilier in Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, Ministerul Culturii de atunci) m-ar fi indemnat sa merg la Televiziune si sa iau legatura cu generalul Stanculescu.
Scriitorul Stoenescu mai inventeaza tot felulde episoade, pentru a-si sustine propriile teze (Iliescu – om al Moscovei) – convorbiri telefonice cu Ambasada URSS sau chiar cu Gorbaciov – toate inventii mincinoase ! Ca si unele afirmatii ale lui Magureanu, la fel de lipsite de logica, ca pe mine m-ar fi “ales Gorbaciov inca din 1987 “ iar pe de alta parte “ca fusesem predestinat inca din anii 1970”.
In ce privesc unele aprecieri ale lui Magureanu, de coniventa cuStoenescu : ca “in decembrie nu s-a intamplat nimica eroic” si ca “puterea a fost oferita ca o ofranda unui grup care nu avea nici un merit” – ele sunt nu numai jignitoare la adresa Revolutiei Romane si a celor ce s-au jertfit – dar, emise cu aroganta si cu pretentia unui temei stiintific – devin de-a dreptul ridicole!
Despre ”curaj” sau nu – ii las pe altii sa judece ! (Oare asumarea raspunderilor intr-un moment atat de dificil, era expresia lipsei de curaj ?).
Nicolae Ceausescu Regina Elisabata 13 iunie 1978
Nadia Comaneci a decis sa-si asigure la o banca din SUA titlul de Erou al Muncii Socialiste, conferit de Nicolae Ceausescu in 1976
Nicolae Ceausescu vizita in SUA aprilie 12-17, 1978
Ceausescu cu printesa Sonja,si Astrid, si printu Harald la Oslo
Știrea Zilei 