Miselia savarsita asupra veneratulul prof. care a ilustrat aproape un sfert de veac Universitatea din Iasi nu are cuvinte pentru a infiera destul de tare pe acesti nemernici. cel mai inofensiv dintre antisemiti veneratul profesor care n-a cunoscut alta lupta decat condelul a fost lovit, raspunzand pe aceasta cale iuda la toate acuzatiunile aduse prin documente. Au fost provocati sa raspunda in scris, dar argumentele cele mai puternice erau; nebunii de la Iasi, caraghiosiii, maniacul etc. Asa au stiut sa raspunda jidanii tuturor acuzatiilor aduse. Astazi au gasit alta cale, sa loveasca pe cel ca in curand va pasi varsta de 70 de ani.
Se stie jidanimea toata ca nu vom ierta. Miselia lor va face sa se destepte si cel ce-au intrat intr-o violenta condamnabila. Vor mari, rezolvand cu un ceas mai devreme problema de viata a neamul romanesc(…)
MIHAIL EMINESCU
„Daca astazi, cand n-au plenitudinea drepturilor „civile si nici pe cele politice, au pus mana pe tot „negotul si pe toata industria mica din Moldova, daca ” astazi se lipessc inspaimantator asupra sesul romanesc, daca astazi se incuiba in vatra harnicilor olteni, cum va fi oare maine, cand vor avea drepturi egale cand vor avea putinta de-asi zice romani, cand vor avea teoria in legi dreptul formal ca patria aceasta este … tot deopotriva cu noi! „
Regele şi-a declinat, într-un interviu acordat postului Europa Liberă, orice responsabilitate cu privire le evenimentele politice de atunci, motivând că „deşi eram şeful statului, nu eram lăsat sa fac nimic, pentru că Antonescu se ocupa de politică şi de toate celelalte”. În ceea ce priveşte deportarea evreilor, fostul suveran susţine că mama sa, care avea trecere la mareşalul Antonescu, a reuşit să salveze o sută de mii de oameni Regele Mihai I mărturiseşte că Führer-ul, pe care l-a întâlnit prima dată pe când avea 17 ani, nu l-a intimidat în cele două scurte întâlniri pe care le-au avut, spunând, jovial, că atitudinea arogantă a acestuia l-a deranjat „precum apa penele raţei”, dar că nu a putut înţelege cum de Mussolini, italian ca toţi italienii, s-a „încurcat” cu Hitler.
Într-un interviu acordat în exclusivitate postului de radio Europa Liberă, Regele Mihai I al României vorbeşte despre contextul istoric al celei de-a doua conflagraţii mondiale, când România s-a găsit prinsă între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, alegând să intre în război de partea armatei lui Hitler, pentru a întoarce apoi armele, de partea URSS.
Întrebat dacă nu ar fi fost mai onorabil pentru România să reziste ultimatumului sovietic din 1940, alegând astfel să apere Basarabia şi Bucovina de Nord, Regele Mihai aminteşte că, privilegiind calea morală, ne-am fi lăsat invadaţi de colosul URSS. „Nu ştim exact cum ar fi decurs lucrurile, dar sunt unele situaţii care trebuie abordate cu mare, mare precauţie. Este posibil ca oamenii care conduceau ţara să se fi gândit că era poate mai bine să accepte o situaţie umilitoare şi să salvgardeze independenţa restului ţării. Desigur, mulţi occidentali nu se gândesc la asta şi nu înţeleg cu adevarat în ce situaţie ne găseam noi”, adaugă Regele Mihai I.
Fostul suveran îşi declină orice responsabilitate, de vreme ce „deşi eram şeful statului, nu eram lăsat sa fac nimic, pentru că el (Antonescu, n.r.) se ocupa de politică şi de toate celelalte”. În pofida rolului marginal pe care l-a jucat în deciziile politice, suveranul îşi aminteşte de marile întâlniri pe cera le-a avut cu liderii momentului: Winston Churchill, Harry Truman, Mussolini şi chiar temutul Hitler. Despre Churchil, regele îşi aminteşte că era un om politicos şi inteligent, care avea date minime despre România: „Nu ştiu, România are Constituţie?”, ar fi întrebat liderul britanic.
Pe Hitler, fostul suvern l-a întâlnit de două ori: prima dată în 1938, când Führer-ul a discutat cu regele Carol al II-lea, Mihai neparticipând la discuţii, pentru că nu vorbea germana, iar a doua oară în timpul unei călătorii alături de Regina Elena la Florenţa, trecând prin Berlin.”Eram atât de îndepărtaţi din punct de vedere al mentalităţilor, încât atitudinea lui intimidantă m-a deranjat precum apa penele raţei. Nu m-a atins şi nici pe mama. Nici ea nu a fost deloc impresionată”, povesteşte, plastic, fostul suveran al României. În ceea ce îl priveşte pe Mussolini, acesta „era ca toţi italienii”. „Cum de se încurcase cu Hitler, e greu de spus”, adaugă acesta.
În interviul acordat postului Europa Liberă, fostul suveran abordează şi chestiunea delicată a evreilor din România,pe unii dintre ei salvându-i alături de Regina Elena, doar că pentru că aceasta benefecia de simpatia mareşalului Antonescu: „Mama a reuşit să salveze cam o sută şi ceva de mii de evrei din România şi din Transnistria.Nu era atât de mult cât ar fi dorit ea, dar era totuşi ceva. Şi asta, pentru că Antonescu o respecta pe mama”.Cât de mult se ştia în România despre exterminarea în masă a evreilor, Mihai I este ambiguu, recunoscând, totuşi, că exista o vagă idee că ceva rău se petrecea.
Interviul acordat de Regele Mihai I postului Europa Liberă a fost înregistrat pe 13 august, în reşedinţa de la Aubonne (Elveţia).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a respins cererea de revizuire a sentinţei pe care Mareşalul Ion Antonescu şi fostul guvernator al Transnistriei Gheorghe Alexianu au primit-o pentru că ar fi cunoscut, chiar dacă nu în detaliu, existenţa pactului de neagresiune sovieto-german, Ribbentrop- Molotov. VEZI AICI
În ciuda acestor măsuri, Antonescu şi generalul Vasiliu mai prezentau semne de viaţă. Seful gardienilor a luat o puşcă şi a tras trei patru focuri în corpul lui Antonescu. Doctorul a constatat decesul mareşalului în jurul orei 8:15. Faptele petrecute în acest timp au fost prezentate într-un proces verbal, întocmit de Comisia constituită de Parchetul Tribunalului Ilfov, precum şi înregistrate de câteva camere de luat vederi. Filmele se află la Ministerul Justiţiei.
Instanţa supremă reţine că Antonescu ar fi dat de înţeles, în timpul unui interogatoriu, că ştia de existenţa unui tratat între Germania şi URSS.
„Toate datele din proces conduc la concluzia că, chiar dacă nu ştiau detaliile, Ion Antonescu şi principalii demnitari chemaţi să răspundă au cunoscut existenţa pactului de neagresiune sovieto-german cu protocolul privind împărţirea sferelor de infleunţă”, consemnează ÎCCJ, în motivarea deciziei din 6 mai 2008, prin care a respins cererea de revizuire a sentinţei prin care au fost condamnaţi mareşalul Antonescu şi ceilalţi membri ai Cabinetului său, dar şi Gheorghe Alexianu.
Având în vedere că unii inculpaţi au dat declaraţii în faţa Tribunalului Poporului, nu se poate reţine că acestă instanţă specială nu a avut cunoştinţă despre existenţa urmărilor concrete ale pactului Ribbentrop – Molotov, motivează ÎCCJ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată, în motivarea deciziei, că au fost invocate mai multe aspecte noi, necunoscute în momentul pronunţării deciziei de condamnare de către Tribunalul Poporului, aspecte care ar constitui motive de admitere a cererii de revizuire.
Aceste aspecte noi vizează protocolul secret la pactul Ribbentrop-Molotov, judecarea şi achitarea lui Gheorghe Alexianu pentru fapte identice, de către un tribunal popular din regiunea Odessa, înainte de a fi condamnat de Tribunalul Poporului şi acte obţinute ulterior condamnării lui Alexianu, din care rezultă că acesta a întreprins numeroase acţiuni cu caracter umanitar.
Numai că, arată instanţa supremă, dezvăluirea conţinutului pactului după condamnare nu înseamnă că era vorba despre un act nou, ci doar despre o înţelegere între două mari puteri.
URSS dorea în mod special Basarabia
Instanţa supremă explică, referitor la protocolul adiţional al pactului de neagresiune între Reichul German şi URSS, că partea sovietică a insistat pentru interesul ei pentru Basarabia, în timp ce „partea germană a declarat că manifestă o totală lipsă de interes faţă de acest teritoriu „. Acest act, arată ÎCCJ, a produs efecte concrete care au depăşit, prin intensitate şi gravitate, limitele aparente ale înţelegerilor convenite, deoarece URSS, la câteva zile după încheierea protocolului, a ocupat Basarabia.
ÎCCJ arată că faptele şi împrejurările reale, reprezentând consecinţele semnării pactului de neagresiune sovieto-german şi a protocolului secret adiţional, erau cunoscute, datorită notorietăţii lor, mareşalului Ion Antonescu şi celorlalţi demnitari, atât atunci când s-au purtat tratative în vederea intrării şi instalării forţelor germane pe teritoriul României, cât şi la data acceptării planului Barbarossa de invadare a Uniunii Sovietice şi, mai ales, în momentul atacării statului sovietic.
„Obligaţia Guvernului şi a Înaltului Comandament Român de a colabora cu Înaltul Comandament Aliat (sovietic) la arestarera şi judecarea persoanelor acuzatede crime de război implică răspunderea necondiţionată a României pentru reglementarea, prin lege, a urmăririi celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război”, se consemnează în motivare.
În acest context, arată instanţa supremă, din momentul semnării unui armistiţiu, nu se mai putea considera că „actele anterioare ale autorităţilor unuia dintre noii noştri mari aliaţi, în măsura în care erau de notorietate, ar fi fost în continuare susceptibile de a fi invocate în justificarea atitudinii de permitere a accesului armatelor germane pe teritoriul ţării noastre şi nici pentru invocarea unei stări de necesitate prelungită, în vederea înlăturării caracterului penal al faptei de atacare a Uniunii Sovietice”.
Fiul lui Gheorghe Alexianu a cerut revizuirea sentinţei din ’46
Procesul a început în 28 aprilie 1998, când Şerban Sorin Alexandru Alexianu, fiul fostului guvernator al Transnistriei Gheorghe Alexianu, a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr.17/17 mai 1946, a Tribunalului Poporului din Bucureşti. Între anii 2000 şi 2006, dosarul s-a plimbat de la Parchetul General, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curtea de Apel Bucureşti şi înapoi la instanţa supremă, pentru a se clarifica criteriile de competenţă a magistraţilor care ar fi putut să rezolve acestă solicitare.
În cele din urmă, s-a stabilit că instanţa abilitată este Curtea de Apel Bucureşti, „chiar dacă infracţiunile intrau în competenţa altei instanţe şi chiar dacă infractorii erau militari, întrucât acastă instanţă a preluat competenţa Tribunalelor Regionale, în prezent desfiinţate”.
În 1946, Tribunalul Poporului din Bucureşti i-a condamnat pe Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Horia Sima, Constantin Pantazi, Constantin Vasiliu, Dragoş Titus, Ion Marinescu, Traian Brăileanu, Dumitru Popescu, Constantin Petrovicescu, Constantin Dănulescu, Constantin Buşilă, Nicolae Mareş, Petre Tomescu, Vaslie Dimitriuc, Mihail Sturza, Ioan Protopopescu, Corneliu Georgescu, Constatin Papanace, Vasile Iasinschi, Gheorghe Alexianu, Radu Lecca şi Eugen Cristescu la pedepse cu moartea, detenţiunea grea pe viaţă sau muncă silnică, pentru mai multe infracţiuni, precum „dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război”.
Iată execuţia mareşalului Ion Antonescu
Sursa Adevarul
La procesul lui Ion Antonescu, după ce şi-a depus mărturia, înainte de a ieşi din sala de proces, Iuliu Maniu i-a strâns mâna acuzatului însă mai târziu nu a intervenit pe lângă regele Mihai I pentru comutarea condamnării la moarte, fapt semnificativ întrucât Iuliu Maniu era categoric şi principial împotriva pedepselor capitale.
Executia mareşalului Ion Antonescu a avut loc pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, la Jilava. Ion Antonescu a cerut să fie executat de armată, dar a fost refuzat. În momentul tragerii, Antonescu a salutat, după care a căzut. S-a ridicat pe mâna dreaptă zicând că nu e mort şi să se tragă din nou. Şeful gardienilor l-a împuşcat în cap cu revolverul, dar doctorul nu a confirmat decesul, aşa că a mai fost nevoie de încă un glonţ în piept.
Romanian President Recognizes Holocaust in Romania During Memorial Services
10 October 05 – Marking an important step for Romania’s reckoning with its World War Two-era past, Romania’s president Traian Basescu recognized that the Holocaust happened in Romania, condemning its rulers who aided in the persecution of Jews, as he spoke during Holocaust Memorial Day in Bucharest on October 9th.
“There was a Holocaust inRomania, and the solution is not to hide it, but to recognize it and to teach the young generations about this reality,” he said during the ceremonies held to honor the almost 400,000 Jews who were killed under the pro-Nazi wartime government of Marshal Ion Antonescu.
Traducere: „Traian Basescu: „a fost holocaust in Romania, solutia nu e sa o ascunzi, doar sa o recunosti, si sa inveti educi generatia tanara despre aceasta realitate” „In timpul ceremoniei a onorat victimele holocaustului comis de guvernul pro-nazist maresalului Ion Antonescu”
Only last year did the Government officially recognize the role of Romania during the Holocaust, after the previous president Ion Iliescu made several highly controversial public remarks distoring the scope of the Holocaust in his country.
President Basescu, elected at the end of last year, has continued with this spirit, vowing to expand education and commemoration of the Holocaust in Romania.
In related news, a summer report in a Romanian daily claims that hundreds of Israelis who fled from Romania during the Communist regime are now applying to reacquire their Romanian citizenship.
9 octombrie 2006– Preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat, luni , cu ocazia zilei Holocaustului, că nu este suficientă constatarea ororilor Holocaustului în lucrări ştiinţifice, ci este mai important ca toţi cei 22 de milioane de români să şi le asume în conştiinţa naţională.
Preşedintele Traian Băsescu a arătat că prin comemorarea Zilei Holocaustului din România se doreşte cinstirea suferinţei şi memoriei evreilor martiri, victime ale persecuţiei sistematice, ale ideologiei urii şi ale unei politici antisemite.
Foarte important va fi ca noi toţi, 22 de milioane, să fim conştienţi de realităţile istoriei şi tot 22 de milioane să ni le asumăm”, a spus preşedintele, cu ocazia punerii pietrei de temelie la Memorialul Holocaustului.
În acest sens, susţine preşedintele, anul trecut s-a editat primul manual pentru liceu „care tratează şi îi învaţă pe copii despre monstuozităţile perioadei în care evreii erau deportaţi, ucişi, trataţi ca persoane de categoria a doua de puterea de stat din România”.
________
Traian Basescu a fost declarat “Omul Anului” in Israel in 2005. Basescu a fost in ianuarie 2005 la Auschwitz, in Polonia, la ceremoniile de comemorare a Holocaustului, la implinirea a 60 de ani de eliberare a detinutilor din acest lagar nazist de concentrare. Acolo a avut si singura sa intrevedere cu presedintele Israelului de atunci, Moshe Katzav. La Auschwitz a fost unul dintre putinele momente in care presedintele Basescu a lacrimat in public. Ion Iliescu, a declarat ca in Romania nu a fost Holocaust.
La mijlocul lui 2003, declaraţiile Preşedintelui român Ion Iliescu , susţinând că nu au existat nici un Holocaust în România.
Știrea Zilei 