Ofiţerul Nicolae Pinciu: Nadia Comăneci venea la Nicu Ceauşescu cu tabele pentru televizoare şi maşini. Nicu s-a cam plictisit de ea şi îşi găsise o fată de prin Sibiu, o blonduţă. Blonduţa venea impreuna cu Nadia iar Nicu le punea să joace tenis împreună. Nadia Comăneci venea cu nişte ochelari de soare mari, ca să n-o recunoaştem noi, de parcă noi eram proşti.

Nadia Comaneci Nicu Ceausescu

Nadia Comaneci pentru Bild: am lucrat cu Nicu Ceausescu la tineretul partidului comunist si ne-am intalnit… la petreceri. Citeste interviul aici

Nicolae Pinciu, fost ofiţer de Securitate în judeţul Sibiu, s-a ocupat personal de paza şi protecţia lui Nicu Ceauşescu în perioada în care acesta a fost prim-secretar în oraşul de pe Cibin (1987-1989). Pinciu a povestit pentru „Adevărul” cele mai interesante momente din perioada în care a stat în apropierea „Prinţişorului Moştenitor”.

Aşa arată acum vila din Sălişte, judeţul Sibiu

Cum a fost privită la Sibiu numirea lui Nicu Ceauşescu ca prim-secretar al judeţului?

Nicolae Pinciu: Pentru populaţia Sibiului a fost bine. Veneau şi din alte judeţe să-şi facă provizii la noi, pentru că aici erau alimentarele mai aprovizionate decât în alte părţi. Se dusese vestea că Nicu Ceauşescu e mai altfel, că ajută oamenii, şi veneau cu jalbe din toată ţara. A venit unul tocmai de la Galaţi, să se plângă de o problemă de la combinatul siderurgic şi Nicu l-a rezolvat. În fiecare zi îl aşteptau o mulţime de oameni în faţa Comitetului Judeţean, dimineaţa, când venea el. Noi, care trebuia să-l păzim, eram acolo. Uneori ne făcea semn că astăzi nu vrea să discute şi atunci îi opream. Dar de obicei stătea şi asculta oamenii şi pe mulţi îi şi rezolva.

Se ştie că era mare amator de chefuri.

E adevărat că mai trăgea şi el câte un şpriţ. Îi plăcea să socializeze, să stea cu prietenii şi făcea tot felul de glume la băutură. Îi pica pe câte unul din anturajul lui şi-i zicea: «Mă, de ce te uiţi urât la mine?». Ăla se speria: «Nu mă uit, ce să am eu cu tine?». Şi atunci Nicu îi spunea: «Ca să-mi demonstrezi că nu ai nimic cu mine, bei paharul ăsta de coniac». Bea ăla paharul, îl mai lăsa un pic şi iar îi făcea la fel, până îl îmbăta criţă. Ăsta era Nicu Ceauşescu. Îşi mai aducea şi câte o femeie, normal, era tânăr…Mai venea şi Nadia Comăneci pe la el.

Acesta e dormitorul în care se spune că şi-au consumat idila Nicu Ceauşescu şi fosta mare gimnastă

Sunt o mulţime de legende legate de Nadia Comăneci. Că Nicu Ceauşescu ar fi bătut-o, că i-ar fi smuls unnghiile.

Nu, astea nu sunt adevărate. Nadia venea la Nicu cu tabele pentru televizoare şi maşini, ca să i le semneze. Probabil că ea lua bani pentru că le procura unora aşa ceva. De la un punct, Nicu s-a cam plictisit de ea şi îşi găsise o fată de prin Sibiu, o blonduţă. Venea asta la vilă la el şi mai venea şi Nadia. Nicu le punea să joace tenis împreună, s-au şi păruit o dată. În ultima vreme, Nadia Comăneci venea cu nişte ochelari de soare mari, ca să n-o recunoaştem noi, de parcă noi eram proşti.

Aţi avut vreo problemă deosebită legată de securitatea lui?

Am păţit odată una de nu-ţi vine să crezi. Un subinginer care fusese la munca câmpului, băuse vreun litru de rachiu, şi seara când a plecat acasă, beat, i s-a năzărit lui să meargă în audienţă la Nicu Ceauşescu. A venit la Nicu acasă şi un plutonier care păzea acolo l-a oprit, normal, şi i-a zis că în audienţă trebuie să meargă la Judeţeana de Partid, nu acolo. Ăla tot insista să intre, era pe înserate şi poarta era deschisă că trebuia să ajungă Nicu acasă.

Cum s-a făcut că atunci s-a întrerupt curentul şi n-a pornit nici generatorul. Ăla, beat, a făcut ce-a făcut şi a intrat în curte neobservat. A urcat pe scări, lipa-lipa, cu cizmele pline de noroi de pe câmp, şi a intrat în casă.

Ca să-l aştepte pe Nicu Ceauşescu.

Da, am reconstituit pe urmă exact ce a făcut. S-a dus la budă, că avea nevoie, şi după aia a găsit frigiderul. A luat din el o bere, şi-a dat drumul la televizor şi îl aştepta pe primul-secretar, tolănit în pat. Cu cizmele în picioare, nebărbierit, beat, ca vai de lume. Şi când a venit Nicu, a făcut pe el de frică. A ţipat odată şi atunci aghiotantul care era cu el, unul din Direcţia a V-a, l-a tras pe Nicu şi a sărit pe ăsta care-l aştepta şi l-a imobilizat. Ăla i-a zis: „Stai, domnule, că sunt cetăţean cumsecade”.

Ce măsuri s-au luat după situaţia asta?

Am intrat după aia cu detectorul de metale, cu genist, să nu fie vreo bombă, ceva. Problema e că n-aveam baterii la detector şi am dat aşa cu el, să ne vadă Nicu cum controlăm, dar noi numai ne prefăceam, cu căştile pe urechi. N-aveam ce să detectăm fără baterii. După ce am făcut controlul, ne-a chemat Nicu şi a dat cu noi de pământ: «Dacă sun acuma la mama, îmi trimite trei elicoptere de la Bucureşti şi vă aliniez pe toţi securiştii şi vă împuşc». Se speriase şi era foarte nervos.
–––
Primarul din Sălişte, Sibiu, spune că in casa de vanătoare de aici cei doi se intalneau in taină
După 21 de ani de la Revoluţie, fosta cabană de vanătoare din oraşul Sălişte, Sibiu, cunoscută drept cuibuşorul de nebunii al lui Nicu Ceauşescu, poate fi închiriată de turişti. Fiul dictatorului s-a iubit aici cu Nadia Comăneci.
Vila este situată într- un colţ de rai, numit Sălişte, şi e înconjurată de livezi. Acesta era cuibuşorul de nebunii al lui Nicu Ceauşescu, în vremea în care era prim-secretar al judeţului Sibiu, şi tot aici s-ar fi consumat mare parte din idila pe care fiul dictatorului a avut-o în anii ’80 cu Nadia Comăneci. Localnicii susţin chiar că gimnasta a poposit aici în noiembrie 1989, înainte de a fugi din ţară.
Se mai spune că cei doi amorezi preferau locul pentru că, pe lângă frumuseţea împrejurimilor, se puteau bucura şi de discreţie. În vara acestui an, domeniul, care se întinde pe cinci hectare şi cuprinde livadă, teren de tenis, vila şi două lacuri, a intrat în administrarea autorităţilor locale.
Claudia Rus: „Nadia Comaneci, venea neanuntata la Nicu Ceausescu,pentru ca era geloasa. Nadia Comaneci avea doua lingurite suflate cu aur, cu care numai ea manca“.

Nadia era rea si nu pot uita cand m-a pus pe mine si pe sora mea sa cautam o minge de tenis de camp pierduta in iarba. Ore intregi am cautat, fara s-o putem gasi. Ne era cam frica de Nadia. Intr-o dimineata, cand ea a ramas dormind, Nicu ne-a spus la plecare: «Sa aveti grija de ea…

Daca i se intampla ceva, voi raspundeti ». Atunci am simtit parca o incarcatura, o grija in plus… Ii placeau focurile de tabara, ii placea sa rada si sa glumeasca. Era prieten cu domnul doctor Stroie Camil, comandantul Scolii de dresaj caini din Sibiu, care si dansul era un om de treaba si foarte vesel. Cred ca din acest motiv Nicu ii cauta tovarasia. Regret ca la revolutie nu am putut spune adevarul. De fapt, atunci nici nu stiam ce se va intampla cu noi. Pacat ca Nicu a trebuit sa moara cu povara unor pacate pe care nu le-a comis. Va amintiti ca se vorbea pe la colturi ca a omorat-o pe Geanina Matei, aruncand-o pe geam?… Nu ne venea sa credem, cunoscandu-l. Uite ca vremea a trecut, si Geanina a aparut dupa revolutie din Italia, unde a trait bine mersi“.„Nadia Comaneci avea doua lingurite suflate cu aur, cu care numai ea manca“

S-a vorbit atat de mult despre femeile lui Nicu Ceausescu, astfel ca doamna Rus nu poate trece peste acest capitol: „Singurele femei care veneau mai des pe la Saliste au fost Mire la Cosa si Nadia Comaneci. Mirela era o fata foarte frumoasa, la care Nicu cred ca tinea. Mirela se purta frumos cu el si nu am auzit niciodata o cearta sau o discutie urata intre ei. Nu mi-a venit sa cred cand am auzit povestindu-se despre faptul ca Nadiei i-ar fi fost smulse unghiile… De multe ori, Nadia venea neanuntata, pentru ca era foarte geloasa. Era tratata deosebit si, cu toate ca nu aveam tacamuri de valoare, ea avea acolo doua lingurite de argint sufla te cu aur, cu care numai ea manca. Nadia era tare pretentioasa. Cateodata, cei din anturajul lui Nicu mai veneau cu cate o fata, care ramanea la masa sau la cate o cafea, dar atat. La Sibiu nu stiu ce-o fi fost, dar cred ca daca voia sa-si faca de cap, la Saliste ar fi fost locul potrivit, pentru ca eram izolati si nu ar fi stiut nimeni. Tinerii din ziua de astazi fac mult mai multe. Dupa parerea mea, Nicu Ceausescu a avut un comportament mai mult decat normal“.

Publicat la: 2008-08-25 în categoria Dezvaluiri
Autor: Cristina Dunareanu (Sibiu)

Nadia Comaneci pentru Bild: am lucrat cu Nicu Ceausescu la tineretul partidului comunist si ne-am intalnit… la petreceri.

Nemtii de la Bild au aflat mai multe secrete ale Nadiei, prima gimnasta din istorie care a luat nota 10.

In primul rand, acestia au intrebat-o de ce nu zambea niciodata la concursuri. „Nu e adevarat suta la suta. Poate nu zambeam in timpul exericitiilor, dar am inregistrari video cand zambeam dupa probe sau pe podium.”, a raspuns Nadia.

„Nu simteam nicio presiune, ma gandeam doar ca trebuie sa intru si sa imi fac exercitiile la fel cum le faceam la antrenament. Nu ma lasam intimidata de 20.000 de spectatori. La 14 ani nu realizam ce am facut, insa patru ani mai tarziu cand imi aparam titlul eram adult si stiam ce asteptari sunt de la mine”, mai spune Nadia.

Nadia a fost intrebata si de presupusa relatie cu fiul lui Nicolae Ceausescu. „Nu e adevarat. Amandoi am lucrat la tineretul partidului comunist si ne-am intalnit de cateva ori la petreceri. Nimic mai mult. Nu inteleg de ce oamenii tot insita pe tema asta. Acum cateva luni s-a scris despre mine ca am o relatie cu un om misterios cu care am fost pozata la o cafea. Acel om era fratele meu” spune Nadia. Legenda gimnasticii isi aminteste cum era asaltata de fani in perioada de glorie. „Primeam cate 300 de scrisori pe zi, unele erau de dragoste. Chiar si acum imi spun oamenii ca mi-au trimis scrisori, dar nu le-am raspuns. Mi se spune ca eram draguta in tinerete”, povesteste Nadia, care a dezvaluit ca a fost ofertata de revista Playboy. „Am refuzat. Vad o multime de sportivi care pozeaza dezbracati. Sa zicem ca daca sunt poze de bun gust iar banii sunt folositi pentru acte cartibatile e ok. Dar eu nu sunt dispusa sa fac asta. Oricum, cine ar dori sa ma vada pe mine goala?” spune Nadia.Nadia spune ca n-a facut foarte multi bani din gimnastica iar medaliile sunt cel mai de pret trofeu al ei. „Le tin intr-un seif acasa. Le scot foarte rar de acolo” spune romanca. „Nu m-am imbogatit din acest sport. Eram amatori pe vremea aia. Am primit un bonus dupa Olimpiada, dar i l-am dat mamei mele. Ea i-a pastrat si mai tarziu a cumparat o casa micuta cu ei” a mai spus Nadia in Bild.

––Nicu impreuna cu Nicolae Ceausescu 1984 

Pe 1 septembrie, Nicu Ceausescu, mezinul ultimului simbol comunist al Romaniei, ar fi implinit 59 de ani. Nu stim care ar fi fost viata lui daca ar fi trait, nu stim daca l-ar fi multumit sentintele care acum, dupa atatia ani, au stabilit ca nu se face vinovat de nici una din faptele pentru care a fost acuzat, asa cum nu stim adevarata sa fata, cunoscuta doar de cei care i-au fost prieteni sau subordonati.Cabana lui Nicu Ceausescu Sibiu

Arestati si amenintati cu arma

Familia Rus din Sibiu a fost aproape de Nicu Ceausescu in oaza de liniste pe care acesta si-a construit-o in Marginimea Sibiului, intr-o zona parca rupta din rai, aflata intre localitatile Saliste si Vale. Oameni harnici de pe meleaguri bistritene, familia Rus s-a angajat la gospodaria de partid de pe langa Consiliul Judetean Sibiu, iar Nicu Ceausescu a fost al treilea primse cretar care a trecut pragul vilei de protocol administrate de ei. Cand deschid discutia despre Nicu, domnul Rus se intuneca la fata. Povesteste cu tristete despre declara tiile pe care a trebuit sa le dea unui procuror din Constanta, sub amenintarea armei, in zilele imediat urmatoare caderii regimului co munist.

Nicolae Ceausescu o premiaza pe Nadia Comaneci, 19 august 1976

Fetele sale, eleve pe atunci, au primit scris pe biletele ce trebuiau sa declare in fata camerelor de filmat. Doamna Rus a fost arestata si „uitata“ o zi intreaga incuiata intr-o camera de la Primaria din Saliste. O tacere stanjenitoare m-a facut pentru o clipa sa cred ca nu va avea loc nici o discutie… Din ferici re, doamna Rus, o femeie deosebita, ridicand o privire calma si senina spre sotul ei, incepe sa povesteasca: „Avem o datorie morala fata de Nicu sa spunem adevarul. Atunci am fost amenintati cu armele si ne-a fost frica. Aveam fetitele cu noi… Si ele au fost speria te… Casa a fost plina de militari cu mitraliere atintite spre noi. Ne intrebau de arme, de crime, de groza vii despre care noi nu aveam cunostinta. Niciodata in curtea din Saliste nu s-a tras vreun foc de ar ma de catre Nicu Ceausescu sau de vreo persoana din anturajul sau“.

Avea un cult pentru Dumitru Farcas

„Nicu Ceausescu a fost un om bun. Inainte de a veni prima data la vila, am fost instruiti de sefii nostri sa inchidem animalele in grajduri si copiii in casa, ca sa nu-l deranjam pe «tovarasu’». Asa am facut… Un timp, Nicu nici nu a stiut ca avem copii. La inceput, i s-a adus alaiul de bucatari, ospatari, dar pentru putin timp, pentru ca s-a atasat de noi si era multumit de serviciile noastre. Nu era om greu de multumit. Era pretentios doar in privinta curateniei, asta trebuia sa fie impecabila. Intr-o zi, venind neanuntat, a vazut-o pe una dintre fetite, si atunci ne-a certat ca le-am tinut in casa.

Din ziua aceea totul a intrat in normalitate: animalele si-au recapatat libertatea, ba chiar s-au ales cu adaposturi noi, fetele noastre se puteau plimba nestingherite, de multe ori Nicu jucandu-se cu ele. Era respectuos si educat. Ii placea sa aiba in anturajul sau oameni isteti si cu bun-simt. Multe lucruri neadevarate s-au spus despre Nicu… Nu este adevarat ca bea excesiv sau ca era violent. Este adevarat ca ii placeau petrecerile, dar ele erau in limite normale. Nu bea cand avea de discutat lucruri importante sau cand trebuia sa ia decizii. Alaturi de el, la masa, stateau oamenii care il insoteau de obicei si care-i deveneau prieteni… nu tinea cont ca este soferul, croitorul sau doctorul… nu facea diferente. Era prieten cu Sergiu Cipariu, de la ansamblul din Orlat. Acesta venea si-i canta cu saxofonul. Era fascinat de muzica populara si avea un cult pentru Dumitru Farcas, care a fost si el invitat la Nicu“, povesteste doamna Rus.

„Il enerva sa se stie pazit“
Multe lucruri s-au construit la vila cat a fost el prim-secretar, chiar si o pista pentru aterizarea elicopterelor, care nu a fost insa folosita niciodata, o cabana pentru servirea mesei, teren de tenis, un lac… La cateva zile, de la Bucuresti, Elena Ceausescu ii trimitea cu avionul mancare gatita, pe care nu o prea manca atunci cand era la Saliste. Manca paine cu slanina sau produse facute de noi in casa. Parca si acum il vad prin curte, imbracat in blugi si tricou, cu ochelarii de soare asezati pe varful capului, ascultand cu atentie clopotele de la biserica din sat.

Toata atmosfera asta il remonta. Il enerva sa se stie pazit sau supravegheat. Oamenii din imprejurimi se invatasera cu el si il asteptau la o troita din sat si-i dadeau scrisori in care-si spuneau necazurile. De fapt, si in Sibiu, la Consiliul Judetean, se adunau oameni cu scrisori. Oprea masina in fiecare dimineata si-si facea timp pentru fiecare necajit in parte. Cand era plecat din Sibiu, soferul lui venea si lua scrisorile. Pe multa lume a ajutat Nicu Ceausescu… Si multi sasi au primit vize de plecare pe vremea aceea. Era tare intelegator si sensibil la necazurile oamenilor. Familia nu l-a vizitat niciodata la vila. El avea pareri diferite fata de parintii sai si se vedea ca incerca din rasputeri sa schimbe ceva…“.

Nu-i placea sa fie mintit

La inceput, cand a fost numit in Sibiu, Nicu Ceausescu facea incognito autostopul, ca sa afle parerile si necazurile oamenilor. Si arhitectura blocurilor a fost schimbata la insistentele sale. „Tin minte ca o data, fiind vremea secerisului, era planificata o vizita la camp, pentru ca erau anuntate productii-record. Nicu s-a dus acolo singur dis-de-dimineata, inaintea inceperii lucrului, si a gasit combinele pline cu grau, lasate de cu seara, in asteptare. A fost mare scandal atunci. Nu-i placea sa fie mintit. Pacat ca toate acestea au fost uitate in zilele acelea“, povesteste doamna Rus.

Ne plimbam acum, dupa 19 ani, pe aleile fostei vile si realizez ca de fapt si aceasta denumire a fost exagerata, pentru ca este doar o casa normala si banala, compusa din patru camere, in care locuiau si administratorii cu cele doua fete. Doamna Rus are ochii umezi de emotie: „Nimic nu mai este ca inainte“. Cu toate ca noii proprietari au deschis aici un mic strand, paragina este la ea acasa. Livada, plina de pomi fructiferi, si-a pierdut maretia de altadata. Ar suna grotesc acum sunetul taragotului… Sunt convinsa insa ca aici, sub poalele muntilor, sunt multe persoane care aprind o lumanare pentru sufletul lui Nicu Ceausescu, la biserica ce i-a fost atat de draga

„Regret ca la revolutie nu am putut spune adevarul“
Claudia, fiica cea mare a familiei Rus, se antreneaza in discutii si completeaza cu mici amanunte povestea mamei. „Eram marisoara, eram in clasa a sasea cand a venit Nicu Ceausescu la Saliste. In afara de faptul ca nu aveam voie sa povestim in sat de acasa, nimic nu a fost restrictiv pentru noi, copiii. Nicu era un om tare bun, sensibil si, daca ma gandesc acum, era chiar timid. Se juca si se purta frumos cu noi. Erau mai dificili cei care trebuiau sa-i asigure securitatea. Nu pot sa uit o intamplare de la «Lasata secului». In Marginime, este obiceiul de a se aprinde focuri pe dea luri.
Fiecare familie se straduieste sa faca un foc cat mai mare… Am facut si noi unul si eram tare bucuroase. Din pacate, au venit antemergatorii si ne-au pus sa-l stingem. Cand a ajuns Nicu, a inceput sa se uite fascinat la valvataile de pe dealuri. Ne-a chemat atunci sa ne intrebe de ce noi nu am facut foc. Am fost incantate sa-i param pe cei care ne-au stricat jocul. Spre bucuria noastra, acestia au fost pusi sa ne refaca focul. Ne-a fost drag Nicu Ceausescu… Nadia era rea si nu pot uita cand m-a pus pe mine si pe sora mea sa cautam o minge de tenis de camp pierduta in iarba. Ore intregi am cautat, fara s-o putem gasi. Ne era cam frica de Nadia. Intr-o dimineata, cand ea a ramas dormind, Nicu ne-a spus la plecare: «Sa aveti grija de ea…Daca i se intampla ceva, voi raspundeti ». Atunci am simtit parca o incarcatura, o grija in plus… Ii placeau focurile de tabara, ii placea sa rada si sa glumeasca. Era prieten cu domnul doctor Stroie Camil, comandantul Scolii de dresaj caini din Sibiu, care si dansul era un om de treaba si foarte vesel. Cred ca din acest motiv Nicu ii cauta tovarasia. Regret ca la revolutie nu am putut spune adevarul. De fapt, atunci nici nu stiam ce se va intampla cu noi. Pacat ca Nicu a trebuit sa moara cu povara unor pacate pe care nu le-a comis. Va amintiti ca se vorbea pe la colturi ca a omorat-o pe Geanina Matei, aruncand-o pe geam?… Nu ne venea sa credem, cunoscandu-l. Uite ca vremea a trecut, si Geanina a aparut dupa revolutie din Italia, unde a trait bine mersi“.

„Nadia Comaneci avea doua lingurite suflate cu aur, cu care numai ea manca“

S-a vorbit atat de mult despre femeile lui Nicu Ceausescu, astfel ca doamna Rus nu poate trece peste acest capitol: „Singurele femei care veneau mai des pe la Saliste au fost Mire la Cosa si Nadia Comaneci. Mirela era o fata foarte frumoasa, la care Nicu cred ca tinea. Mirela se purta frumos cu el si nu am auzit niciodata o cearta sau o discutie urata intre ei. Nu mi-a venit sa cred cand am auzit povestindu-se despre faptul ca Nadiei i-ar fi fost smulse unghiile… De multe ori, Nadia venea neanuntata, pentru ca era foarte geloasa. Era tratata deosebit si, cu toate ca nu aveam tacamuri de valoare, ea avea acolo doua lingurite de argint sufla te cu aur, cu care numai ea manca. Nadia era tare pretentioasa. Cateodata, cei din anturajul lui Nicu mai veneau cu cate o fata, care ramanea la masa sau la cate o cafea, dar atat. La Sibiu nu stiu ce-o fi fost, dar cred ca daca voia sa-si faca de cap, la Saliste ar fi fost locul potrivit, pentru ca eram izolati si nu ar fi stiut nimeni. Tinerii din ziua de astazi fac mult mai multe. Dupa parerea mea, Nicu Ceausescu a avut un comportament mai mult decat normal“.

Publicat la: 2008-08-25 în categoria Dezvaluiri
Autor: Cristina Dunareanu (Sibiu)

Nadia Comăneci a ameninţat că se va omorî dacă nu va fi mutată la Bucureşti

Nadia zambind timid intre Bela Karoly si Geza Pozsar

Geza Pozsar povesteşte din culisele perioadei de aur a gimnasticii româneşti, de la antrenamentele sub teroare până la partidele de vânătoare cu Bela Karoly.

Secrete bine tăinuite timp de 30 de ani din viaţa lotului olimpic feminin de gimnastică al României încep să iasă la iveală. Prima care a avut curajul să deschidă „cufărul” cu amintiri a fost campioana mondială de la Fort Worth, Emilia Eberle. Geza Poszar, coregraf în acea perioadă la lot, a decis că a venit momentul să spună şi el lucrurilor pe nume.

Fost balerin şi actualmente patron al unei academii de gimnastică în Sacramento care-i poartă numele, Geza Poszar îl cunoaşte poate cel mai bine pe Bela Karoly. „Trudi (n.r. – Emilia Eberle) este altă persoană de când a vorbit.

Generalul Marin Dragnea ii multumeste Nadiei pentru preaslavirea comunismului

Este important pentru sufletul acestor fete să se descarce. Este ca o terapie. Eu am stat alături de Bela poate mai mult decât lângă familia mea. Am început colaborarea în 1974, pe când aveam doar 24 de ani, şi am încheiat-o în 2000, atunci când Bela s-a retras de la cârma lotului olimpic feminin al Statelor Unite”, îşi începe povestea fostul coregraf al lotului olimpic feminin de gimnastică al României. Transformarea lui Bela Karoly s-a petrecut chiar sub ochii coregrafului, care îi era şi prieten.

„Bela era un tip cu un şarm incredibil, putea să vrăjească pe oricine, era volubil la prima vedere şi reuşea să-şi facă relaţii personale foarte uşor. Sigur, în acele vremuri, în România, şi la şcoala de balet ni se mai trăgea cu băţul peste picioare pentru a ni le îndrepta. Aşa era şi Bela în timpul cantonamentului de la Oneşti.”

Succesul de la Montreal, când Nadia reuşea să obţină, în premieră, nota 10, avea să-l schimbe însă pe Bela. „Devenise un dictator. Impunea o disciplină de fier şi voia să controleze viaţa fiecăruia în cele mai mici amănunte. Cine îi ieşea din cuvânt era eliminat. A luat de la antrenorii din ţară toate speranţele, toate fetele talentate, printre acestea şi Trudi Eberle. A deschis acel internat lângă Oneşti. Fetele locuiau la cămin şi erau în permanenţă supravegheate de asistenta medicală. Alimentaţia era făcută de Bela. Deşi aveam şi medic la lot, acesta era obligat să colaboreze 100% cu Bela, altfel era schimbat. În perioada 1974-1978 am schimbat nu mai puţin de 6-7 medici la lotul naţional feminin”, povesteşte fostul coregraf.

Iar puterea lui Bela nu se rezuma doar la lot, ci se extindea şi la Bucureşti, la federaţie, graţie relaţiei de prietenie cu Ilie Verdeţ. „Înainte de Montreal, Martha avea probleme cu paşaportul. În acea perioadă nu dădeau voie ambilor soţi să părăsească ţară. Într-o zi, ne-a vizitat la centrul de la 23 August Ilie Verdeţ, pe-atunci secretar CC al PCR. Bela, foarte atrăgător, a ştiut să i se bage pe sub piele şi să închege o prietenie de durată atât cu Verdeţ, cât şi cu şeful lui de cabinet, Hanea. Iar această relaţia avea să o întreţină cu sticle de whisky şi cartuşe de ţigări cumpărate din străinătate, de la concursuri. La vamă nu ne întrebau nimic, le mai scăpam câte un cadou din când în când vameşilor şi treceam liniştiţi. Federaţia nu avea nici o putere în acele vremuri. Bela o controla şi o conducea de la Deva. Nicolae Vieru era un domn, nu ar fi atins un copil niciodată, nu-i convenea ce face Bela. Dar ce putea face? Bela îl suna imediat pe Hanea şi rezolva după cum dorea”, îşi aminteşte Geza Poszar.

Plecarea Nadiei la Bucureşti, după ce a refuzat să se mai pregătească sub comanda lui Bela Karoly, a însemnat începutul terorii pentru celelalte fete. „Nadia a cerut să fie mutată la Bucureşti. Vieru a fost cel care a solicitat acest lucru. Cei de la partid s-au opus. Atunci, cei de la federaţie i-au informat pe mai-marii ţării că Nadia ameninţă că se va omorî. Doar aşa au lăsat-o să plece. Fără Nadia, Bela a zis că termină cu Oneştiul, astfel că a decis să construiască un centru al lui. S-a dus la Deva, unde avea sprijinul autorităţilor locale. Când a plecat Nadia, ambiţia lui Bela a fost de a face o nouă Nadia. Era luat în derâdere de tehnicienii de la federaţie că nu ştie să facă un stând pe mâini sau o roată a ţiganului. El era un fost handbalist, un fost aruncător de ciocan. Nu a înţeles că Mozart nu se naşte în fiecare deceniu. Un geniu ca Nadia apare o dată la un secol sau poate nici atunci. De-aici a apărut teroarea. A văzut în Trudi o nouă Nadia şi a considerat că mijloacele cele mai eficiente de a obţine performanţe sunt bătăile”, povesteşte Poszar, completat de soţia sa, Maria Poszar: „Am fost profesoara de franceză a fetelor. Ele nu aveau voie să vină la şcoală, noi eram cei care mergeam la cămin, la bibliotecă. Asistenta medicală, Ioana, era obligată să ne controleze în buzunare, în genţi, ca nu cumva să dăm mâncare gimnastelor. Eu, care aveam un statut aparte, eram doamna Geza, şi, fiind prietenă cu Ioana, reuşeam să mai strecor ciocolată sau bomboane pentru fete. Mă aşteptau ca pe Dumnezeu”.

Dacă Nadia avusese parte oarecum de un statut aparte – „era şi ea agresată verbal, avea restricţii alimentare, dar fizic nu a lovit-o niciodată”-, celelalte fete au făcut cunoştinţă din plin cu pumnii lui Bela Karoly: „Toată gimnastica mondială ştia de metodele prin care domină fetele. Eram la Olimpiada de la Moscova când Melita Ruhn a ratat un salt înainte la bârnă. Asta se întâmpla la antrenamente. Nemulţumit, Bela i-a dat o palmă de a răsunat sala. Până şi ruşii au rămas uimiţi. Bela îi învăţa pe copii gimnastica prin teroare. Le bătea pe fete şi între rotaţii la concursuri. Emilia, deşi era unguroaică de-a lui, a fost cocoşată în bătaie de Bela. Iar ea şi-a riscat libertatea şi cariera şi, când Bela a rămas în SUA, i-a adus bagajele fiicei lui în România. Un mulţumesc nu i-a zis niciodată, ba a ameninţat-o că o dă în judecată dacă spune adevărul despre acea perioadă”.

Bătute şi jignite, fetele nu aveau nici o şansă să fugă din cantonament. „Poliţia le aducea imediat înapoi. Bine, aici este vorba doar despre cele bune, cu şanse la medalii. De restul nu-l interesa”, spune Geza Poszar. Deşi beneficia de un alt tratament, Nadiei i-a încolţit şi ei ideea de a pleca din cantonament. „În 1977, Nadia urma să demonstreze alături de colegele ei în Mexic, la invitaţia preşedintelui de-acolo. După-amiază, la antrenament, Nadia nu a apărut. Imediat, maşini negre au înconjurat complexul de la 23 August, care a fost închis. Am fost luaţi la întrebări, ba chiar s-au închis graniţele ţării. A fost stare de urgenţă. La 10 seara încă nu ştiam ce este cu Nadia. S-a făcut şedinţă şi s-a decis să mergem în turneu cu restul fetelor. Dimineaţă însă apare şi Nadia. Bela mi-a povestit că Securitatea o găsise la masă la Benone Sinulescu”, a adăugat fostul coregraf.

Spre deosebire de românii de rând care aşteptau cu anii să-şi poată achiziţiona o Dacie, Bela Karoly se plimba cu Mercedesul. „După JO de la Montreal, Bela a primit din partea statului o Dacie, iar Martha, un Trabant. Asta pe lângă sumele de bani. Bela a făcut el ce-a făcut, şi-a vândut Dacia şi a primit, prin Hanea, din partea Comitetului Central, un Mercedes diesel. Nu ştiu dacă l-a cmpărat sau a fost gratis. Avea la el un număr special format din 3 cifre: 202, aşa că nu-l prea oprea Miliţia”, spune Geza Poszar.

Puterea lui Bela Karoly în acea vreme era nelimitată. „El nu a suferit în comunism. Este printre puţinii, dacă nu singurul, care a păcălit şi comuniştii, şi capitaliştii. Era prieten cu colonelul Golea de la Deva, căruia îi spunea Şeriful. Mergeam la petreceri sus la cabană, unde stăteau lăutarii în copaci, ca să nu ne asurzească. Avea relaţii personale cu toată lumea. Dacă nu-i convenea ceva, vorbea direct cu Şeriful. Mie mi-a făcut rost de paşaport. Eram în 1977, proaspăt căsătorit, fără copii şi cu o fostă legătură cu o franţuzoaică. Nu mă lăsau să plec, dar Bela a aranjat imediat. Ceauşeştii nu-l plăceau, dar Verdeţ îl susţinea. Mi se plângea de multe ori că Elena Ceauşescu o ajută pe Nadia. Încă de la Oneşti, atât Bela, cât şi Martha au intrat în partidul comunist. Era prezent la şedinţele socialiste şi nu stătea degeaba. Lua notiţe, avea un caiet negru în care nota sârguincios ce se discuta”, povesteşte fostul coregraf.

Vânătoarea este o pasiune mai veche a lui Bela Karoly. „De două-trei ori pe săptămână mergeam la vânătoare, făceam braconaj”, îşi aminteşte Geza Poszar. Căprioare, mistreţi, iepuri cădeau rând pe rând în bătăile puştii antrenorului, fără să se sesizeze cineva. „Într-o seară plecaserăm să deschidem şcoala de la Deva, după care voiam să mergem la părinţii lui Bela, la Cluj. Obişnuia să mă ia cu el să-l ţin de vorbă, pentru că adormea la volan. Îmi amintesc că dăduse prima zăpadă şi drumul era plin de iepuri. A vânat atunci Bela vreo 10 urecheaţi. La un moment dat, în cale ne iese o căprioară. Bela scoate puşca, o împuşcă şi mă trimite pe mine să o trag în portbagaj. Când să iau căprioara de picioare, aceasta nu murise, aşa că mi-a dat un picior în bărbie de am văzut stele verzi. Am luat o secure şi i-am dat lovitura de graţie. Cel puţin aşa am crezut. Am plecat mai departe, dar, când să trecem spre Secuime, era pusă bariera. În vremurile acelea, paznicii beau bine o ţuică şi adormeau, aşa că stăteai la barieră ore în şir. După vreo jumătate de oră, în spatele nostru, o maşină de miliţie. În acest timp, maşina noastră începe să se zguduie, întrucât căprioara, care nu murise, începuse să se agite în portbagaj. Bela a ieşit afară, s-a aşezat în farurile miliţiei, iar aceştia l-au recunoscut imediat şi au plecat fără să ne mai controleze. Asta în timp ce din portbagaj picura sânge”, a adăugat fostul coregraf.

Înlăturarea din funcţia de prim-ministru a lui Ilie Verdeţ a avut ca urmare şi declinul lui Karoly, care a început să se gândească din ce în ce mai serios să fugă din ţară. „Eram la Olimpiada de la Moscova când a fost schimbat Verdeţ. Îmi amintesc că m-am dus în satul olimpic să cumpăr «Scânteia». Pe prima pagină trona această ştire. Când a citit, Bela s-a îngălbenit. Îşi pierduse relaţiile. Deşi rezultate au fost şi la Moscova, primirea noastră nu a mai fost aceeaşi. A fost o mică reuniune la Deva şi cam atât. Fără decoraţii, fără nimic. Şi-a dat seama imediat că puterea lui scade, că vine declinul. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care a rămas în SUA.”

În SUA, Bela a fost obligat într-o oarecare măsură să-şi schimbe metodele. „Aici mergea mai mult pe restricţiile alimentare, asta este problema numărul 1. Sistemul de lagăr nu merge aici. A încercat să le închidă înainte de ’92 la ranch, dar a ieşit scandal. „Geza Poszar crede că Bela a avut parte de trei momente norocoase în viaţă care i-au asigurat celebritatea: „Primul – a pus mâna pe Nadia, al doilea – ruşii nu au venit la Olimpiada de la Los Angeles şi a scos-o pe Mary Lou Retton campioană şi al treilea – momentul Kerri Strug. Bela este un tip care ştie să simtă momentul şi să-l fructifice în favoarea sa. Când Kerri Strug s-a accidentat la picior la ultima săritură la Atlanta, erau doi bărbaţi din personal care urmau să o care cu un cărucior pentru invalizi. Bela, deşi îi era interzis să urce pe podium, i-a împins pe cei doi, a urcat pe covor şi a luat-o pe Kerri pe umeri.

Poza aceasta a apărut a doua zi pe prima pagină în toate ziarele din America, iar Bela a făcut milioane de dolari cu ea. În România a speculat puterea politică, iar în America mass-media. Era volubil, oricând dispus să dea interviuri, iar presa îl iubea şi-l promova. Nici un alt antrenor american nu este aşa cunoscut precum Bela. El este o vedetă. La Mondialele de la Fort Worth, Martha era cu fetele pe sol. Ca bărbat nu aveai voie să asişti echipa pe podium. La premiere, Nadia se pregătea să ia aurul. Când să intre în sală, Bela a împins-o pe Martha şi a intrat el. Bela este paranoic, el trebuie să fie tot timpul la televizor, tot timpul în prim-plan”.

Nadia, „Prinţesa” sau „Vaca decorată”

Decorat doar cu ordinul muncii clasa I, Bela Karoly a fost întotdeauna invidios pe Nadia Comăneci, care primise titlul de Erou al muncii socialiste. Din acest motiv, antrenorul a decis să o alinte cu apelativul „vacă decorată”. „Trudi era capra râioasă, în timp ce Teodorei Ungureanu îi spunea Găina. Nadia era când „Prinţesa”, când „Vaca decorată”. Melita Ruhn era Bivola, Dumitriţa Turner – Cobra, iar Marilena Vlădărău – Păsăroaia. Aşa le alinta. Nu respecta pe nimeni. Veneau părinţii fetelor cu desaga plină. Lua supă de găină de la mama lui Trudi, ţuică de Arad.” Bela Karoly a negat ieri că ar fi folosit astfel de apelative.

Bela Karoly: „Nicu Ceauşescu a mutat lotul la Bucureşti”

„Dupa Universiada, Nicu le invita mereu pe Nadia, pe Anca Grigoras, dar si pe antrenorul Gorgoi la restaurant. De ziua Nadiei ii facea mereu cadouri: parfumuri, lanturi, casetofoane. Nadia era invitata mereu la petrecerile organizate de el. De altfel, dupa ce s-a retras din gimnastica, Nicu a angajat-o coregraf la ansamblul UTC
Atacat de foste eleve, dar şi de foşti colegi, Bela Karoly refuză să intre în polemică cu aceştia. „Este greu să comentez ceva din partea unor oameni care nu mai sunt în legătură cu mine. Nu înţeleg toată această campanie care să scoată lucrurile negative din acea perioadă. Geza a fost un coleg, a ajutat la coregrafie, dar atât. Nu înţeleg de unde scoate atâtea gunoaie. Nici pe Emilia Eberle nu o înţeleg şi îmi pare rău că a rămas cu asemenea amintiri. Fetele care au avut o atitudine bună şi o minte sănătoasă au reuşit să-şi facă un rost în viaţă, să rămână legate de sportul pe care l-au iubit”, a spus Bela Karoly.
Despre episodul în care Nadia a părăsit Deva, antrenându-se timp de un an la Bucureşti, departe de Bela Karoly, tehnicianul are o altă opinie. „Nu a plecat pentru că nu se mai înţelegea cu mine. A fost vorba despre decizia federaţiei care a răspuns la iniţiativa regimului Ceauşescu, şi mai exact a lui Nicu Ceauşescu, de a muta lotul la Bucureşti. Mie mi-au rămas la Deva junioarele, generaţia lui Kati Szabo. Pentru că fetele erau într-o situaţie deplorabilă, au fost aduse înapoi la Deva. Pe Nadia am luat-o cu mult tact pentru a intra din nou în formă. La Bucureşti nu lucraseră, aveau un program lejer, distracţie”, a comentat fostul antrenor coordonator al lotului feminin american.

86 de casetofoane, în apartamentul lui Karoly

În momentul în care Bela şi Martha au rămas în America, Securitatea a venit să le percheziţioneze casa. Una dintre martorele care au asistat la percheziţie a fost şi Maria Poszar, soţia fostului coregraf şi vecină a soţilor Karoly: “Când au venit securiştii, pe mine m-au luat ca martor. Au găsit la Bela 86 de casetofoane. Tatăl lui Bela, care era de faţă, a început să plângă: “Vai de mine, atât l-am rugat pe fiul meu ani buni să-mi aducă un casetofon şi mereu mi-a zis că nu a avut bani de-ajuns. Securiştii erau nişte oameni duri, se ştie, dar acest moment i-a emoţionat chiar şi pe ei. Aşa că au luat cel mai bun casetofon din acea grămadă şi i l-au dat tatălui lui Bela. Scena aceasta m-a obsedat toată viaţa”.

Nadia Comăneci: „Nu am găsit nici până astăzi o explicaţie de ce am fugit în SUA şi nici nu vreau să găsesc”

„Es gibt Dinge, die sind schwer zu erklären Ich habe das nie hinterfragt, ich habe bis heute noch keine Erklärung dafür und ich will auch keine”.
Împlinesc 50 de ani şi încă mă simt tânără, spune Nadia Comăneci într-un interviu acordat vineri cotidianului austriac Die Presse, cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani, pe 12 noiembrie.

Deşi pare să fi trecut o eternitate de la momentul glorios al Nadiei Comăneci de la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal, din 1976, faimoasa gimnastă îşi aminteşte acea zi în care a obţinut nota perfectă de 10, de parcă ar fi fost ieri.

”Iulie 1976 este un moment de neuitat pentru mine. În viaţa unui om există foarte puţine lucruri de care îşi poate aminti zilnic. Pentru mine, Montrealul este un astfel de moment. Este atât de prezent în mintea mea încât îmi pot aminti încă toate detaliile”, spune Nadia Comăneci, adăugând că ţine minte cum a primit nota 1, deoarece tabele de marcaj nu erau setate să arate nota 10.

”O să râdeţi, dar în urmă cu câteva săptămâni l-am întâlnit pe directorul firmei responsabile cu aparatele de marcaj care mi-a spus că de la Montreal încoace de fiecare dată când fost prezent la vreun concurs i-a întrebat pe organizatori dacă o să vină şi Comăneci, ca să ştie dacă să aducă şi aparatele care afişează nota 10”, povesteşte gimnasta.

Întrebată de Die Presse despre stricteţea antrenamentelor pe care le făcea în copilărie în România comunistă, Nadia Comăneci a spus că acestea îi făceau plăcere întrucât întotdeauna a dorit să se dedice gimnasticii. ”Am avut mereu motivaţia de a ajunge undeva departe şi pentru asta am ştiut că trebuie să fac multe (…) şi nu m-am plâns niciodată de greutatea sau stricteţea antrenamentelor”, a spus Nadia, adăugând că nu a avut niciodată sentimentul că şi-a pierdut copilăria din cauza muncii grele depuse pentru gimnastică.

La vârsta de 20 de ani, în 1981, Nadia Comăneci îşi înceta cariera în gimnastică, lucru care atrăgea după sine şi interdicţia de a mai părăsi ţara. Gimnasta povesteşte că în acea perioadă s-a simţit, precum majoritatea românilor, prizonieră în propria ţară. În plus, nu s-a gândit niciodată la o revoluţie, nu a anticipat momentul 1989 şi cu atât mai puţin nici nu i-a trecut prin minte că, la sfârşitul lui noiembrie 1989, avea să părăsească România, trecând graniţa româno-maghiară, şi solicitând, în cele din urmă, azil politic guvernului Statelor Unite. Nadia Comăneci povesteşte glumind că deşi poate i-ar fi fost mai simplu dacă ar fi avut un paşaport, în acele clipe nu i-a fost frică: ”Nu am găsit nici până astăzi o explicaţie (cu privire la fuga mea) şi nici nu vreau să găsesc. A fost pură intuiţie, un instinct pe care l-am urmat. Aşa s-a întâmplat şi a fost bine şi corect”.

Întrebată de Die Presse unde era la moartea lui Ceauşescu, Nadia Comăneci povesteşte că era în Statele Unite, unde abia ajunsese, şi că a văzut la televizor fotografii cu dictatorul mort. În acea perioadă apăreau şi primele greutăţi ale gimnastei peste hotare, întrucât începea întreaga procedură, relativ complicată, de solicitare de azil. Gimnasta povesteşte că la început a fost destul de greu, însă norocul ei a fost că prin nenumăratele ei călătorii şi turnee avusese ocazia să cunoască multe persoane care i-au fost de ajutor.

Odată ajunsă în Statele Unite, Nadia Comăneci mărturiseşte că a trebuit să se obişnuiască cu noua mentalitate. ”Deodată eram în America şi trebuia să decid singură. A fost cu adevărat foarte dificil. În România eram supravegheaţi şi nu puteam decide, totul era prescris. Acum trebuia să învăţ să iau decizii, să mă gândesc (…). Era minunat, dar foarte greu să mă obişnuiesc cu acest lucru’, povesteşte ea.

La 30 de ani de la obţinerea medaliilor de aur de la Montreal, la vârsta de 44 de ani, Nadia Comăneci l-a adus pe lume pe fiul ei Dylan. ”Nu mi-am făcut niciodată probleme că aş fi prea bătrână pentru a face un copil. Ştiu că Dylan este cea mai mare realizare a mea. Da, la Montreal am scris istorie, dar cu un copil este vorba despre altceva, despre iubire şi căldură (…). Cu un copil înveţi ceva în fiecare zi, afli cum să ai răbdare şi cum să-l înveţi valorile esenţiale ale vieţii precum respectul pentru cei din jurul lui”, spune Nadia Comăneci.

Întrebată cum se simte la împlinirea vârstei de 50 de ani, Nadia Comăneci a răspuns amuzată că de curând s-a întâlnit cu Peggy Fleming (campioană la patinaj artistic în 1968), care i-a spus că reuşeşte să arate atât de bine la vârsta ei deoarece, patinând, frigul a conservat-o mai bine. ”În cazul meu, la 20 de ani mă gândeam că la 40 voi fi bătrână, iar acum împlinesc 50 şi mă simt în continuare tânără. Îmi pun doar întrebarea: oare când o să încep să mă simt altfel?”.

Nadia Elena Comăneci (născută pe 12 noiembrie 1961, la Oneşti, în judeţul Bacău) a fost prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câştigătoarea a cinci medalii olimpice de aur şi este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii din toate timpurile. ”Zeiţa de la Montreal” este primul sportiv român inclus în International Gymnastics Hall of Fame.

Nadia Comăneci, „eroina de la Montreal“

Nadia Comăneci, „eroina de la Montreal“, care în 1976 uluise toată Planeta, obţinând prima notă 10 din istoria gimnasticii.

Nadia Comaneci – Erou al Muncii Socialiste”, oferit de insusi Nicolae Ceausescu cea mai tanara romanca care a primit aceasta distinctie, 19 august 1976.

Puţin după Congresul al XIV-lea, la 27 noiembrie 1989, Nadia este ajutată să fugă din ţară. Alături de Ilie Năstase şi de Ion Ţiriac, Nadia era cel mai cunoscut sportiv român, fiind şi prima gimnastă din lume care a obţinut nota maximă.

Ungurii au organizat acţiunea de influenţare pornind de la informaţii primite de la Bela Karoly, fostul antrenor al Nadiei, rămas între timp în SUA. Doamnele primiseră, de la regimul comunist, o vilă în Cotroceni. În aceste condiţii, s-a căutat o formulă prin care să li se ofere mai mult. Aşa că serviciile au influenţat-o pe mama Nadiei promiţându-i bani şi posturi. Au venit cu o echipă, la sfârşitul lui noiembrie, şi au trecut frontiera cu gimnasta. Pe posturile TV americane, la 2 decembrie 1989, ecranul televizoarelor era împărţit în două.

Nadia era apropiată de Nicu Ceauşescu. Îl folosea pentru vize la maşini. Se ştia lucrul ăsta, iar o asemenea acţiune nu putea trece neobservată“.

Lovitura a fost devastatoare: prin Nadia, fugea din „Raiul comunist“ nu doar simbolul sportiv numărul 1 al ţării, ci şi prietena apropiată a fiului dictatorului! Semn că în România nu mai era de trăit. Aşadar, Ceauşescu trebuia să dispară!

Emerich Ienei: ”Ceausescu era trist dupa esecul de la Copenhaga” „Ceauşescu era stelist”

SportMagazin a vorbit cu actorii eşecului din Danemarca, totodată ai calificării la Mondiale, despre “dubla” care, prin culise nebănuite, ameninţa să ducă la extincţia celor două mari forţe ale fotbalului românesc. Opinia lor: Ceauşescu nu putea desfiinţa Steaua, echipa lui Valentin, dar nici Dinamo, o formaţie în plină afirmare

Emerich Ienei

Supăraţi eram cu toţii după înfrângere, dar mai aveam această variantă de siguranţă, meciul de la Bucureşti, unde ne-am şi calificat. Am făcut nişte modificări tocmai pentru a fi sigur de sprijinul tribunei, am băgat mai mulţi stelişti, iar publicul ne-a purtat spre victorie deşi în minutul 6 am fost conduşi cu 1-0.

Pe Ceauşescu l-am întâlnit de 3 ori. O dată ca jucător, încă nu era el prim-secretar, eu eram foarte tânăr şi a venit la noi în cantonament la Săftica. A doua oară tot ca jucător, pe “23 august”, când ne-a condus Steagul Roşu Braşov cu 3-0 dar i-am bătut cu 5-3, şi a treia oară după ce am bătut pe Barcelona.

Sincer, pe noi ne-a interesat mai mult Valentin Ceauşescu, cel care ne-a ajutat cu atâtea lucruri.

Nemulţumirea lui Ceauşescu nu a ajuns la noi în aceşti termeni duri. Sigur, am avut şedinţă cu Bobu (n.r. – Emil Bobu, secretar al CC al PCR) înaintea returului. Să jucăm pentru patrie, să luăm punctele pentru că altfel dezonoram ţara.

Ceauşescu a fost şi şeful securităţii şi al armatei, era legat, normal, şi de clubul militar. Dar mai mult decât atât avea acest simţ al corectitudinii, al loialităţii. Nu cred că a ţinut partea Stelei atunci. Dacă a criticat ce făceau dinamoviştii, se vede dorinţa lui de a fi jocurile cinstite. El vroia ca totul să meargă ceas, ca în economie.

Ştefan Iovan

Probabil că Ceauşescu era trist după eşecul de la Copenhaga, şi noi eram. Imediat după meci nu ni s-a zis nimic. Revanşa urma oricum destul de târziu, la vreo lună după. Ştiu că înainte de meciul de aici, a venit Emil Bobu şi ne-a zis că ne dă o primă mare, că se pun banii de la contabilitate într-un sac şi la finalul meciului luăm o primă mare dacă batem. Şi într-adevăr am câştigat cu 3-1.

Legat de ce făcea Dinamo, cred că nimeni nu era la curent cu informaţiile astea, cel puţin dintre noi steliştii. Sunt nişte culise pe care le aflu abia acum. Ceauşescu avea informaţiile lui, dacă aşa a zis aşa o fi fost. O singură dată am dat mâna cu el.

Rodion Cămătaru

Ştiu că a fost presiune mare, s-a implicat Valentin cu nişte prime în retur. Eu jucam în perioada aia în Belgia, la Charleroi. La al doilea meci nu am mai jucat pentru că eram accidentat. Sigur existau nişte tensiuni între Steaua şi Dinamo, tensiuni care luaseră amploare în ultimii ani, din cauza implicării familiei prezidenţiale în “Ghencea” . Erau nişte contre.

Nu cred că se putea să desfiinţeze Steaua, care în urmă cu trei ani fusese campioană a Europei şi mai jucase o finală chiar în acel an.

Eu am reuşit să mă transfer beneficiind de un precedent, că a dat Steaua drumul lui Stoica şi Piţurcă la Valenciennes. Aşa mi s-a dat şi mie voie să joc afară. Valentin Ceauşescu s-a implicat să ne dea drumul afară, să se aprobe.

Dănuţ Lupu

Nu putea Ceauşescu să desfiinţeze Dinamo şi Steaua. Eram cluburile care reprezentau România. În afară de fotbal şi de Nadia, ce mai aveam?

Dacă s-a luat de noi, e şi pentru că atunci era la apogeu lupta între Steaua şi Dinamo. Amintiţivă episodul din finala Cupei ‘88 (n.r. – când la 1-1 Valentin a scos echipa de pe teren, iar trofeul i-a revenit Stelei după o şedinţă a Comitetului Politic Executiv). La echipa pe care o aveam în ‘88-’89, nu era nevoie să vorbim cu nici un arbitru. Ceauşescu era stelist, ţinea partea Armatei mai ales că era vorba de Valentin. Eu am debutat la naţională cu Danemarca şi ştiu că Neluţu Sabău a fost unul dintre cei mai buni oameni.

Înainte de retur ni s-a ţinut un discurs. Atunci dacă venea în vestiar cineva de la Partid, trebuia să stai drept şi să asculţi cu religiozitate, nu ca acuma, în democraţie, când se supără şi dacă vine galeria la vestiare.

DANEMARCA – ROMÂNIA 3-0 (2-0)

Copenhaga, 11.10.1989, preliminarii CM 1990
Stadion: „Parken“
Spectatori: 45.400
Arbitru: Bouillet (Franta)
Au marcat: K.Nielsen (4’), B.Laudrup (27’), Povlsen (84’)

DANEMARCA: Schmeichel-Sivebaek, Olsen, I.Nielsen (46’ Larsen), Heintze – Jensen, K.Nielsen, M.Laudrup – Bartram, Povlsen, B.Laudrup. Antrenor: Joseph Piontek

ROMÂNIA: Silviu LUNG-cpt.(Steaua) – Ştefan IOVAN (Steaua), Mircea REDNIC (Dinamo)/86’ Ioan ANDONE (Dinamo), Michael KLEIN (Dinamo) – Ioan SABĂU (Dinamo)/64’ Dănuţ LUPU (Dinamo), Gică POPESCU (Univ.Craiova), Iosif ROTARIU (Steaua), Dorin MATEUŢ (Dinamo) – Rodion CĂMĂTARU (Charleroi 72/20), Gheorghe HAGI (Steaua). Antrenor: Emeric Ienei

Ultimul Revelion 1989

  

Nicolae Ceausescu a devenit un erou exemplar al neamului la 26 ianuarie 1973, cand, pentru prima data, propria lui zi de nastere se transforma intr-un ritual politic de celebrare publica a puterii sefului de partid. La aceasta prima sarbatorire de amploare a zilei de nastere a lui Ceausescu, la care au participat toate institutiile politice si culturale ale statului, tovarasul primeste drept cadou titlul de „teoretician strans legat de viata” si „om de omenie”, primeste titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti, iar dramaturgul Horia Lovinescu propune ca numele epocii contemporane sa fie… „Secolul Ceausescu”.

Edward von Kloberg III, cel care s-a ocupat de imaginea unora dintre dictatorii notorii ai secolului XX, inclusiv de cea a lui Nicolae Ceausescu, care doreau favoruri si aprobare din partea oficialilor americani, s-a sinucis, in 2005, la varsta de 63 de ani, relateazã Washington Post, în editia electronica de marti.
O legenda în cercurile specialistilor în PR, el i-a avut drept clienti pe Nicolae Ceausescu, Saddam Hussein, Samuel Doe (Liberia), pe liderii militari din Myanmar, pe Mobutu Sese Seko, dictatorul fostului Zair (Congo) si „pretin bun“, si el, al lui Ceausescu.

NICOLAE CEAUSESCU A TIPARIT BIBLII IN ROMANIA

„Personalitatile considerate paria sunt ca acuzatii într-un proces, ei avand dreptul la consiliere“, spunea von Kloberg.
El a citat cazul lui Nicolae Ceausescu, pentru care a obtinut concesii comerciale din partea Statelor Unite. În schimb, Ceausescu a acceptat tiparirea de Biblii pentru prima data în ultimii zeci de ani si pentru un anumit pret a permis evreilor din URSS sa treaca prin România în drumul catre Israel, a afirmat von Kloberg.

Nicolae Ceausescu „in jurul lumii”

Mai departe cititi, aici>>>>>>