Comisia parlamentară de anchetă solicită începerea urmăririi penale a Elenei Udrea şi revocarea ei din funcţie

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Comisia de anchetă a activităţii şi cheltuielilor Ministerului Turismului solicită Camerei Deputaţilor să facă demersurile pentru începerea urmăririi penale împotriva ministrului Elena Udrea şi să aprobe revocarea acesteia din funcţie, a anunţat, astăzi, preşedintele Comisiei, liberalul Ludovic Orban.

Comisia parlamentară solicită începerea urmăriri penale pentru ministrul Turismului, Elena Udrea, pentru abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, instigare la infracţiunea de abuz contra interesului public şi conflict de interese.

De asemenea, Comisia recomandă şi revocarea Elenei Udrea din funcţia de ministru al Turismului. Potrivit Constituţiei, însă, premierul este cel care solicită preşedintelui revocarea din funcţie a unui ministru.

Raportul final votat, astăzi, de Comisia parlamentară de anchetă are 169 de pagini şi 19 anexe. Documentul este structurat pe 17 puncte, ultimul cuprinzând concluziile şi propunerile finale ale Comisiei.

În raport, Comisia solicită Camerei Deputaţilor să aprobe sesizarea Curţii de Conturi pentru verificarea modului în care a fost realizată execuţia bugetară de către Ministerul Turismului, verificarea oportunităţii şi legalităţii cheltuirii banilor publici cu ocazia campaniei de promovare a evenimentelor derulate de Ministerul Turismului între care „Romania the Land of Choice”, desfăşurat la Paris, în 25 iunie 2009, contractele de publicitate internaţională de pe Eurosport şi CNN, programul „Paşte în Bucovina”, contractul pentru organizarea evenimentului „Lumină la Malul Mării”.

De asemenea, Comisia cere verificarea modului în care au fost cheluiţi banii publici pentru desfăşurarea concertului de la Mamaia al lui Goran Bregovici, precum şi cheltuirea banilor publici în în cadrul tuturor celorlalte contracte de achiziţii publice care fac obiectul cercetării din raportul Comisiei, precum şi cofinanţarea unor investiţii în infrastructura turistică.

Coproductia CIA – KGB din Decembrie ’89

Definitia oficiala a evenimentelor din decembrie 1989 de „revolutie” nu mai sta in picioare. Istoricul Catherine Durandin – in prezent director de cercetari la Institutul de Relatii Internationale si Strategice din Paris – ne-a acordat un interviu in care prezinta implicarea serviciilor secrete americane si sovietice in evenimentele din decembrie 1989 din Romania.

In Romania exista un interes fata de definitia evenimentelor din decembrie 1989: unii spun ca a fost o revolutie, altii spun ca a fost o lovitura de stat. Dvs cum ati defini cele intamplate in Romania in decembrie 1989?

Nu as face o alegere. A fost o revolutie in mintile oamenilor, cei care au demonstrat pe strazi, erau sinceri, nu stiau ca exista o manipulare. Erau legati de grevele din 1987, de opiniile studentilor, dinainte de decembrie 1989. Acesti oameni au fost revolutionari prin faptele lor. Insa in acelasi timp, in spatele acestui cadru, a existat o lovitura de stat si acum cu deschiderea arhivelor si cu studiile lui Alexandru Stoenescu se poate intelege ce s-a intamplat in spatele scenei. Astfel ca se poate spune ca in actiuni a fost o revolutie, insa de fapt a fost o lovitura de stat. Daca as incerca sa merg mai departe cu aceasta definitie as spune ca a fost o revolutie politica prin aceea ca Constitutia din 1991 este o constitutie democratica. Insa in acelasi timp nu a existat o revolutie sociala reala, oameni care faceau parte din conducere au ramas la putere in continuare si unii se afla inca in Camera Deputatilor.

Au existat multe discutii legate de interventia unor puteri straine in Romania in decembrie 1989. Ce ne puteti spune: a existat o astfel de interventie si in ce masura s-a manifestat?

Este normal ca puterile straine sa fi fost implicate, de vreme ce Romania era membra a Pactului de la Varsovia si Uniunea Sovietica era interesata direct in evolutia situatiei. Cred ca o parte a Partidului Comunist Roman si o parte a Securitatii aveau legaturi cu puterea sovietica, cu KGB-ul, cu multi ani inainte de 1989. Nu stiu in ce masura au fost implicati, de vreme ce nu au fost deschise arhivele sovietice. Unii istorici au cercetat acest lucru – ca Jacques Leveq din Canada – care a incercat sa il intervieveze pe Gorbaciov care a refuzat. Sovieticii au sustinut in permanenta ca nu au actionat, ca au lasat evenimentele sa se deruleze. Eu nu cred asta, au fost implicati direct in armata romana si in Securitate. Ceea ce este sigur, pentru ca exista cateva documente publicate, este ca Bush si Agentia din Washington au fost implicati in evenimente. Si ne putem aminti ca in 1978 Ion Pacepa a defectat dintr-o pozitie inalta a Securitatii, a mers in Statele Unite si a dat o multime de informatii. Incepand din acest punct, CIA a incercat sa intre in contact cu fosti ofiteri de Securitate care au fost alungati de Ceausescu dupa defectiunea lui Pacepa. Acesti oameni au fost convinsi sau cumparati de Agentie pentru a interveni in sistemul din Romania. De aceea cred ca au existat actiuni ale Ambasadei americane din Bucuresti care de exemplu era in contact cu Silviu Brucan. In memoriile sale Brucan spune deschis ca se afla in contact cu Ambasada americana, ca in 1989 dupa faimoasa scrisoare a celor sase a plecat la Washington, apoi la Londra si apoi la Moscova. Este foarte interesant de vazut interventia celor doua mari puteri si actiunile lui Silviu Brucan care a mers printre aceste puteri imense in timpul evenimentelor.

Evenimentele din decembrie 1989 sunt inca importante in Romania, deoarece in acea perioada pot fi gasite radacinile actualei clase politice din Romania. Cum ati descrie clasa politica rezultata din acele evenimente?

Cred ca oameni ca Talpes, Magureanu, Teodor Stolojan au fost oameni din nomenklatura, chiar daca se aflau intr-un fel de opozitie – inca sunt prezenti in viata politica la un nivel inalt. Chiar si presedintele Basescu a avut o pozitie in nomenklatura inainte de 1989. Insa in acelasi timp, acesti oameni i-au lasat pe altii sa ia parte la anarhia primelor zile de capitalism din anii ’90. Exista un alt grup, de oportunisti orientati catre bani si prosperitate. Probabil ca exista si o clasa politica noua formata din tineri, insa sunt foarte pesimista dupa alegerile din noiembrie datorita absenteismului ridicat. Chiar si din partea maghiara, Marko Bela, Verestoy Attila sunt oameni din anii ’90. Exista un imens conservatorism la nivel politic, iar oferta la nivel politic foarte redusa, programele politice sunt practic identice, oamenii trec de la un partid la altul fara probleme.

Mai exista o intrebare – dezbatuta mai mult in Franta decat in Romania. Intrebarea este: cum a fost omorat Ceausescu? Este o intrebare mai directa: a avut parte de un pluton de executie? Sau a fost pur si simplu impuscat in cap?

Am vazut de multe ori caseta cu procesul si executia lui Ceausescu, ceea ce a fost pus la dispozitie. Nu se poate spune daca a fost executat de un pluton sau impuscat de un singur om. Cred ca nu a existat nici o formalitate, nici in ceea ce priveste judecata. Tribunalul nu a fost unul stalinist, Ceausescu avea dreptate cand spunea ca vrea sa fie adus in fata Marii Adunari Nationale, ca nu raspunde pentru ca nu recunoaste legitimitatea tribunalului. Nu a fost un tribunal stalinist unde acuzatul isi recunoaste vina. Ceausescu si sotia sa au sustinut ca nu sunt vinovati, nu au acceptat termenul de genocid. Nu a fost respectata nici o regula in aceasta judecata si in aceasta executie, insa cei veniti acolo erau constienti ca daca Ceausescu ar fi fost salvat sau bagat la inchisoare ar fi devenit un pericol pentru noua putere. Oamenii in varsta sau chiar Partidul Romania Mare l-ar fi vrut inapoi. Cred ca au fost foarte cinici si pragmatici: sa-l impuscam, cu sau fara pluton de executie.

Exista o formulare in mass-media din Romania „Iliescu-KGB”. Cum ati aprecia aceasta formulare?

Nu as spune „Iliescu-KGB”, nu stiu daca a existat o astfel de legatura – insa „Iliescu-URSS” cu siguranta. Evolutia sa este interesanta, insa in 1991 a vrut sa incheie un tratat cu Uniunea Sovietica si nu a dorit niciodata sa renunte la trecutul sau si a fost un politician la varf si inainte de 1989. Iliescu seamana intr-un fel cu generatia vechilor gorbaciovisti din Rusia. A avut o evolutie catre euro-atlantism, insa ramane credincios socialis­mului comunist.

Jocul american in Romania

Catherine Durandin  prezinta implicarea serviciilor secrete americane in evenimentle din decembrie 1989 din Europa de Est in volumul sau „CIA in razboi”, publicat in anul 2003 astfel: „Accesul la activitatea de analiza a C.I.A. este indispensabil pentru a inlatura imaginea stereotipa a unei Agentii compuse din analisti birocrati si razboinici fara scrupule, dar aceasta interpretare revizuita trebuie sa fie insotita de o ancheta asupra muncii de teren. Ar fi prezumtois sa incercam a da un raspuns definitiv la intrebarea, formulata de o maniera reductionista: care este rolul C.I.A. in procesul de prabusire al blocului sovietic? In schimb, este posibil sa apreciem rolul jucat de C.I.A. in evolutiile din Polonia anilor ’80, care au fost dramatice pentru Moscova; si in prezent este interesant, in masura in care se deschid arhivele, iar martorii manifesta bunavointa, sa ne indreptam atentia asupra tranzitiei, asupra evenimentelor de la Bucuresti din decembrie 1989, in care tendinta prea accentuata a fost de a vedea numai mana ascunsa, dar cu o prezenta intensa a Moscovei si a clientilor romani ai lui Gorbaciov. Ori C.I.A. si jocul american subtil si puternic erau acolo.

Aceste cazuri, ale membrilor nomenclaturii anti-Ceausescu invitati in Statele Unite in perioada 1987-1989, suscita intrebari si nu pot fi intelese decat inscriind activitatea C.I.A. intr-un cadru mai larg. Din 1985-1986, Guvernul american a mizat pe momentul Gorbaciov pentru a ocupa o nisa de oportunitate. Nimeni nu crede, in serviciile de la Langley, ca Gorbaciov ar fi un „good guy”, dar el are nevoie sa negocieze cu Washingtonul pentru a desfasura reforma interna in care crede. Trebuie sa iasa din mlastina afgana, sa franeze cursa inarmarilor pe care au accelerat-o Statele Unite sub Presedentia lui Reagan. Trebuie sa castige de partea sa opinia publica si, in particular, pe pacifistii europeni si sa construiasca aceasta casa comuna europeana de care este profund atasat. Americanii ii cunosc atat intentiile, cat si slabiciunile. Vor profita magistral de acest lucru intre 1985 si 1991. In fapt, jocul american consta in distrugerea ordinii de la Ialta, integrand in N.A.T.O. Germania unificata. Aceasta etapa, o Germanie unificata in N.A.T.O., semneaza infrangerea U.R.S.S. ca putere victorioasa in 1945 si prabusirea ideologiei comuniste, al carei stindard era purtat de R.D.G.. Gorbaciov pierde teren. Faptul ca in aceasta faza a schimbarilor iau fiinta, la Budapesta sau la Bucuresti, echipe formate din fosti comunisti „gorbaciovisti” nu deranjeaza Washingtonul: fara sustinerea fratelui mai mare, aceste echipe neocomuniste nu vor putea decat sa caute sfaturi si subsidii in Vest. Arhivele C.I.A. lasa sa transpara extrema tenacitate a Statelor Unite in desfasurarea dialogului cu un partener/adversar ale carui slabiciuni au fost exploatate cu un maxim de profesionalism. Dar Statele Unite, invingatoare in Razboiul Rece, au devenit in cursul anilor ’80, datorita noilor aliante cu un grad ridicat de risc, un invingator la stramtoare”.
Pagina realizata de George DAMIAN
Citeste si Cum a murit regimul Ceausescu

Cine a întinat idealurile capitalismului?

La această întrebare încearcă să răspundă un specialist al genului, Ion Iliescu, cuprins, brusc, de un avânt revoluţionar. Ce-i drept, răspunsul îl caută tot prin tomurile marxiste, pentru că de la ultima întinare rezolvată – pac-pac, vorba lui Becali – pe frontul de est nu a mai apărut nimic nou.

 Nici n-am apucat să ne obişnuim cu capitalismul, că acum iar rămânem fără el. Cel puţin aşa ne ameninţă hâncii finanţelor mondiale, care n-au reuşit să prevestească criza, aşa că prevestesc şi ei ce-a mai rămas: sfârşitul capitalismului! Sună bine, apocaliptic, iar asta pare să fi gâdilat foarte tovărăşeşte urechea domnului Ion Iliescu, care a simţit cum i se întoarce în vine avântul de-altădată. De la celebrul “Nicolae Ceauşescu a întinat cele mai nobile idealuri ale comunismului” de odinioară, Iliescu a ajuns astăzi să combată criza financiară mondială la Paris, alături de şefii tuturor grupurilor social-democrate din parlamentele ţărilor UE.

 Ce face şi democraţia asta din om.

Parisul, ca Parisul, dar Iliescu nu s-a lăsat, i-a tras o întinare capitalismului ăsta, contemporan şi putred, aşa cum l-au învăţat pe el la şcoală, la Moscova. “Faptul că pentru a doua oară în istorie statul american este obligat să intervină pentru a salva economia (după programul «New Deal» al preşedintelui Roosevelt din anii 1930) este expresia clară a faptului că abordarea neoliberală şi conservatoare, care se opune oricărei intervenţii a statului în economie, este din nou depăşită de viaţa reală”. Deci, rămâne cum s-a stabilit la plenarele CC: americanii sunt de vină.

Dacă asta nu va reuşi s-o demonstreze rapid, cel mai roşu dintre anticomuniştii de rit estic speră ca istoria să-i dea dreptate măcar în privinţa “nobilelor idealuri comuniste”. Acum e momentul: “Criza financiară reprezintă un punct crucial în confruntarea ideologică, contemporană, dintre stânga şi dreapta”. Ne-a scăpat de comunism, acum vrea să ne scape şi de capitalism. Ce om bun!

Cum capitalismul este, după cum se vede, pe mâini sigure, la Bucureşti criza se extinde cu repeziciune. Joi aveam o criză, vineri sunt deja două. Una a lui Băsescu, cealaltă a lui Tăriceanu. Fiecare cu criza lui. Aşa se face că preşedintele s-a dus să vorbească separat cu bancherii, cărora le-a propus un parteneriat BNR-Guvern-bănci, iar premierul ne “linişteşte” şi spune că nu ştie nimic de nici un parteneriat.

Tăriceanu a mai găsit o soluţie pentru combaterea crizei financiare, vrea să se consulte cu cei mai buni economişti. Nu ne-ar mira deloc dacă pe lista premierului liberal va figura şi academicianul Tudorel Postolache, economistul preferat al lui Iliescu, pus în 1990 să prezideze celebra comisie de la Snagov care a asigurat spatele ideologic pentru instaurarea democraţiei originale în economie. Acum, tot în spiritul consensului de la Snagov, liderul PNL ar putea să se consulte şi cu Stolojan, ba şi cu Văcăroiu, pentru că de la Iliescu încoace capitalismul made in Romania nu prea le-a permis minţilor luminate să se ocupe de Finanţe. Şi nici lui Vosganian de poezie.

Acum dacă tot se prăbuşeşte capitalismul, românii au o soluţie foarte simplă pentru ieşirea din criză. Îi punem în funcţie, pe rând, pe toţi cei care au condus ţara din 1989 încoace, preşedinţi şi premieri, în ordine inversă, ca să repare tot ce au stricat prin dărâmarea comunismului. E însă şi aici o problemă: ce ne facem când ajungem la Ceauşescu? Poate, de data asta, se sacrifică tovarăşul Ion Iliescu.

Sursa: Cotidianul 17 Oct 2008 Ciprian Ranghel