Directorul SRI, George Maior: „Dacă Securitatea de atunci n-ar fi fost infestată ideologic, poate ar fi luat alte decizii cu privire la Ceauşescu”

Directorul SRI, George Maior, a declarat, la emisiunea Naşu’ , că românii trebuie să facă distincţia între instituţia Securităţii şi Serviciul Român de Informare de astăzi, şi a specificat că strategia lui Ceauşescu de a pune o presiune ideologică pe Securitate, l-a făcut pe dictator să piardă contacul cu lumea reală.

„Una este instituţia Securităţii, alta este componenta profesională care a mai existat în anumite departamente, care a servit într-adevăr apărării suveranitatea acelui stat în acel moment istoric. Sunt distincţii pe care trebuie să le facem. Chiar dacă media de vârstă a serviciului este de 36 de ani, de când am preluat mandatul am spus ca acei profesionişti care nu au incălcat elementele fundamentale ale drepturilor omului, au putut să-şi continue activitatea în sistem. Distincţia la nivelul de instituţii trebuie făcută între Securitate şi Serviciul de Informaţie”, a declarat şeful SRI, George Maior.

Vorbind despre Ceauşescu, Maior a susţinut că dictatorul a greşit atunci când a pus o presiune atât de mare pe Securitate, pe care a deformat-o şi a transformat-o, astfel încât el a pierdut contacul cu lumea reală şi cu informaţia reală.

„Ceauşescu a fost mai eficient în relaţiile internaţionale când a lăsat o anumită libertate şi serviciilor, atât cât se putea. Când el a începuit să pună o presiune mai mare, ideologică, pe Securitate, s-a deformat , a pierdut contacul cu lumea reală, cu informaţia reală, cu realitatea. A rămas efectiv fără nicio perspectivă reală asupra lucrurilor care se întâmplau în Europa în acea perioadă. Dacă Securitatea de atunci n-ar fi fost infestată ideologic, poate ar fi luat alte decizii cu privire la Ceauşescu”, a spus Maior la emisiunea Naşu’.

Despre SRI, Maior a declarat că este o „instituţie puternică, funcţională, aşezată puternic în construcţia statului, capabilă să înţeleagă problemele lumii actuale”, şi care lucrează „în slujba interesului naţional”. Maior a adăugat că: „Un succes (al SRI-n.r) nu poate fi făcut public din raţiuni profesionale, un insucces va fi imediat cunoscut.”

Iliescu a predat la o şcoală a Securităţii – Iliescu – acuzat de implicare în racolările Securităţii. vezi video

Cătălin Voicu, a ajuns general şi decorat de două ori de Ion Iliescu. La Cotroceni, au stat până în 1997, timp în care şi-au construit o imensă reţea de relaţii, influenţă şi putere în toate instituţiile statului – de la poliţie, justiţie, guvern până la serviciile de informaţii. decorat cu „Virtutea Militară“ în grad de Cavaler

Iliescu si-a schimbat registrul declaratiilor referitoare la Revolutia din Decembrie 89. Acum nu mai sustine ca a facut-o poporul, ca e o emanatie si alte baliverne. Iata ce spunea la o intilnire cu conducerea Serviciului de Informatii Externe (SIE): „Noi am facut-o (revolutia romana – n.m.) cu oamenii nostri si trebuie sa judecam prin ceea ce reprezinta fiecare, ce-au facut, ce fac, ce reprezinta ei ca valoare umana”.
Mihai Ciorcan
Luni, 09 Octombrie 2006
Documente din Arhivele Nationale dezvaluie faptul ca in perioada in care a fost prim-secretar al Comitetului judetean PCR Iasi Ion Iliescu a avizat toate actiunile Securitatii, inclusiv cele de politie politica. Putem dovedi, in premiera si in exclusivitate, ca Ion Iliescu nu a fost strain de actiunile indreptate de Securitate impotriva opozantilor regimului comunist. Mai mult, el a incurajat si ordonat practicile opresive.
In 1975 Iliescu a aprobat nota „strict secret” 0049 prin care Securitatea se angaja sa supravegheze informativ elementele dusmanoase si strainii veniti in concediu. Pana la finalul anului Securitatea ii promitea lui Ion Iliescu ca „vor fi luate masuri de acoperire a tuturor locurilor si mediilor pretabile savarsirii de infractiuni cu retea capabila sa descopere din timp elementele antisociale”.
Elementele antisociale sau dusmanoase erau, desigur, cei care nu agreau regimul comunist. „La fiecare inceput sau sfarsit de sezon estival se va analiza modul in care s-a organizat si efectuat supravegherea informativa generala in randul cetatenilor straini veniti pe raza judetului”, ii propunea Securitatea prim-secretarului Iliescu. Sugestiile Securitatii au fost aprobate in sedinta Comitetului judetean PCR Iasi din data de 26 mai 1975.

Iliescu a avizat favorabil pe 26 mai 1975 nota S/43/5.05.1975 a Inspectoratului Judetean Iasi al Ministerului de Interne care stabilea „Planul privind actiunile de propaganda in randul populatiei”. Potrivit acestuia, in colaborare cu „organele de justitie si procuratura”, ofiterii de Securitate urmau sa organizeze prin comune sau cartiere adevarate tribunale ale poporului din care sa se traga invataminte. A se citi: manipularea populatiei de catre secu’! 

Iliescu darama cariere universitare si stabilea listele cu cei anchetati de organele statului. Tovarasul prim-secretar aproba sau nu plecarile in strainatate. Iliescu ii avea in grija si pe studentii straini

Istoricul Marius Oprea susţine că Ion Iliescu a ţinut cursuri de perfecţionare la o şcoală a Securităţii. Oprea îţi argumentează afirmaţiile printr-o stenogramă pe care a găsit-o directorul Institutului pentru Studierea Crimelor Comunismului.

Istoricul a ţinut să mai amintească şi faptul că în perioada în care a fost prim secretar de stat în judeţul Iaşi, Ion Iliescu dădea aprobări pentru racolarea de către Securitate a informatorilor.
Realitatea

Adevărul: Trăgând linie, ce putem spune după 20 de ani de libertate?

Marius Oprea: Comunismul nu a dispărut, s-a privatizat. Faptul că în mediul de afaceri persistă foşti activişti şi foşti securişti este într-o anumită logică a lucrurilor. Şi partenerii occidentali arată o mare toleranţă faţă de această situaţie. Multe reprezentanţe străine din România sunt conduse de către foşti ofiţeri de Securitate. Tot comerţul exterior al României socialiste era controlat de Securitate.

Occidentalii au făcut afaceri, după Revoluţie, cu foştii securişti…

Normal. Ei făceau toate contractele. E o firmă care, pe vremea comunismului, se ocupa cu construcţiile industriale în străinătate. Prin 1993, această firmă s-a privatizat prin celebra metodă MEBO, de inspiraţie postsovietică. Toate privatizările din Federaţia Rusă s-au făcut prin MEBO şi aşa s-a format oligarhia. La noi, la fel. Firma de care vă vorbesc a fost firma cu numărul 1.000 privatizată prin această metodă. Era controlată de vreo 160 de ofiţeri de Securitate acoperiţi.

Firma a fost implicată într-una dintre cele mai dezastruoase operaţiuni pentru statul român – participarea în investiţia de la Krivoi Rog, megacombinatul ce nu va funcţiona niciodată. Banii, participarea românească s-au dus în vilele potentaţilor locali. Pe o astfel de „buclă” a înflorit o adevărată mafie a alcoolului, controlată, nu întâmplător, prin mafia arabă de către foştii securişti.

De altfel, în arhivele Securităţii există listele cu arabii informatori. Toţi arabii informatori ai Securităţii care au rămas în România după 1989 au dezvoltat afaceri sub controlul operativ al foştilor lor ofiţeri de legătură. Aici este o mafie extrem de bine controlată. Zaher Iskandarani, „prinţul Banatului”, este reprezentativ pentru ce v-am spus.
A dispărut Securitatea, dar nu au dispărut securiştii. A dispărut Miliţia, dar s-a transformat în Poliţie. O mare parte din securişti au rămas să influenţeze lucrurile. Iar când vorbesc de continuitate nu mă refer la cea instituţională, ci la continuitatea mentalităţii instituţionale. Pentru că fiii foştilor securişti sunt în servicii, fiii foştilor procurori sunt în Parchete.
Dacă ne uităm în Parlamentul României, în momentul de faţă, vom vedea acolo nu neapărat foşti membri marcanţi ai elitei comuniste, dar o largă majoritate de foşti membri ai Partidului Comunist. De pildă, am avut supriza în vremea Guvernului Năstase, luând de pe internet C.V.-urile celor din echipa guvernamentală, să constatăm că mai mult de jumătate din membri guvernului îşi începeau C.V.-ul din 1990.
Adevarul

Ion Iliescu este acuzat de implicare în racolarea colaboratorilor fostei Securităţi. Acuzaţia vine din partea istoricului Marius Oprea, consilier pentru probleme de securitate al prim-ministrului Călin Popescu-Tăriceanu.

Istoricul Marius Oprea a declarat pentru Europa FM că, înainte de 1989, pe când era prim-secretar al PCR, Ion Iliescu dădea aprobări pentru ca fosta Securitate să îşi poată racola informatori din rândul membrilor de partid. Marius Oprea spune că, în acea perioadă, membrii PCR puteau fi racolaţi de Securitate doar cu avizul primului secretar, care avea inclusiv autoritatea să aprobe instalarea de microfoane în astfel de situaţii. În perioada 1971-1979, Ion Iliescu a fost prim-secretar PCR în judeţele Timiş şi Iaşi.
Realitatea

Fostul pacient fără voie al spitalelor psihiatrice comuniste, disidentul Marin Truşcă, prezentat ieri ca un prim caz dovedit de psihiatrie politică, crede că Ion Iliescu ar trebui luat la întrebări în legătură cu activitatea Securităţii Iaşi pe care a avut-o, la mijlocul anilor 70, în subordine. şi, totodată, Ion Iliescu ar trebui să dea socoteală şi pentru mai multe cazuri de internări politice la Socola, din aceeaşi perioadă pe cand el, ca prim-secretar la Iaşi, era un fel de „tătuc” al judeţului. Tătuc căruia Securitatea i se subordona direct. şi îi dădea raportul.

„Lista lui Truşcă”, omul care a fost victimă a Securităţii şi a psihiatriei politice timp de peste 17 ani, este destul de lungă: 120 de ofiţeri de securitate, 75 de informatori, zeci de psihiatri, medici legişti, procurori şi politruci. La loc de cinste însă pe lista lui stau mai mulţi oameni de top ai epocii comuniste.

Primul pe listă este Nicolae Ceauşescu, cu care, de altfel, Truşcă s-a tot războit, timp de 17 ani. Urmează Cornel Pacoste şi Ion Traian ştefănescu, primii care l-au anchetat pe cand era student. şi o serie de activişti de partid mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi precum Gheorghe Petrescu, Petre Preoteasa, Aurel ţolescu, Ion Cetăţeanu, Bistriceanu, Elisabeta Trăistaru, Gh.I. Ioniţă, Petre Enache. Apoi, secretarii de partid. Secretarul de la Vaslui Gheorghe Tănase şi, ultimul pe listă, pe „lista lui Truşcă”, evident, Ion Iliescu, fost prim-secretar al judeţului Iaşi, în perioada ’74 – ’79, pe vremea cand „pacientul Truşcă” era hăituit de Securitate şi internat la Socola.

„Iliescu era prim-secretar la Iaşi, cand eu eram filat ”

„Nu se poate spune neapărat că Ion Iliescu, pentru faptul că era prim-secretar la Iaşi, a dirijat Securitatea contra lui Truşcă. Poate el nu a ştiut neapărat de mine. Dar, în mod sigur, Ion Iliescu este responsabil, în primul rand, pentru că avea Securitatea în subordine şi acest lucru, adică urmărirea mea şi a altora ca mine, se petrecea sub ochii lui. În al doilea rand, este responsabil pentru că, pe teritoriul judeţului Iaşi, condus de el, ca prim-secretar, funcţiona acel spital de psihiatrie, Socola, unde s-au făcut mai multe internări politice, în acea perioadă în care am fost internat şi eu. Am făcut mai multe verificări şi am constatat că Ion Iliescu era prim-secretar la Iaşi exact în perioada cand eu am fost filat de Securitate, aşa cum am găsit la dosarul de la CNSAS acele note de filaj ale Securităţii Iaşi din perioada octombrie ’74 – aprilie ’75. Totuşi, n-aş vrea să se înţeleagă faptul că eu aş avea ceva cu Ion Iliescu, dar pun şi eu întrebarea: Ce căuta Securitatea Iaşiului din vremea lui Iliescu pe urmele mele? Numele lui Ion Iliescu nu apare în dosarul meu, dar, în schimb, sunt note ale Securităţii Iaşiului în dosarul meu de pe vremea cand Ion Iliescu era acolo prim-secretar. Or, ar trebui ca presa să pună o întrebare: Iliescu n-a avut nicio responsabilitate faţă de internările politice abuzive de la Socola?.

Pentru că acolo nu am fost numai eu internat, am fost mai mulţi!”, spune fosta victimă a sistemului comunist, Marin Truşcă. După ‘90, Truşcă a încercat să-şi caute dreptatea şi să ceară să fie traşi la răspundere, în instanţă, cei din cauza cărora a avut de suferit. În instanţele din Romania a pierdut toate procesele. Cazul a ajuns la CEDO după ce a fost respins în justiţia romanească.

Oprea: „Iliescu nu a făcut poliţie politică doar dacă Securitatea Iaşi nu a făcut rău nimănui”
„Prin natura funcţiei sale, Iliescu coordona, practic, activitatea Securităţii din judeţul Iaşi. S-ar putea considera că Ion Iliescu nu a făcut poliţie politică doar dacă, în perioada cand acesta a fost prim-secretar, Securitatea Iaşi nu a făcut rău nimănui, ceea ce, iată că nu este cazul. Este evident că un asemenea caz, precum cel al lui Truşcă, i-a fost adus la cunoştinţă, pentru că el răspundea, practic, de întreaga funcţionare a regimului comunist pe judeţul Iaşi, iar domnul Truşcă era unul care se manifestase împotriva regimului”, ne-a declarat Marius Oprea, şeful Institutului de Investigare a Crimelor Comuniste în Romania. El a dezvăluit, în exclusivitate pentru Adevărul, faptul că „există deja un protocol cu Ministerul Sănătăţii în bază căruia Institutul va intra în arhivele azilurilor psihiatrice, tocmai pentru a identifica cazurile de internări făcute din dispoziţia Securităţii”.
Acasa.ro
Ion Iliescu nu si-a putut, ieri, controla nervii dupa ce a citit declaratia data de istoricul Marius Oprea, potrivit careia Iliescu ar fi avizat, din calitatea de prim-secretar de Iasi, racolarea de informatori ai Securitatii. Ion Iliescu nu si-a putut, ieri, controla nervii dupa ce a citit declaratia data, vineri seara, de istoricul Marius Oprea, potrivit careia Iliescu ar fi avizat, din calitatea de prim-secretar de Iasi, racolarea de informatori ai Securitatii. „De 16 ani, m-am saturat sa raspund la tot felul de cretinisme de acest fel. Acest individ, un tanar zelos si nesabuit, este iresponsabil, nu-si masoara cuvintele si dovedeste incapacitate de a judeca. Marius Oprea este un tanar necopt care (…) dovedeste ca are aceeasi mentalitate de turnator ca cea a prietenului sau Sorin Rosca Stanescu, cu care se tine de tot felul de provocari ordinare. Cum isi permite el o asemenea obraznicie?!” Iliescu l-a amenintat pe Oprea ca-l va da in judecata, daca nu-si va proba afirmatiile facute, si a adaugat ca istoricul are circumstante agravante, deoarece este consilier al premierului Tariceanu, o pozitie in care trebuie sa te porti „responsabil”.

Pe un ton iritat, Iliescu a amintit ca el a fost o victima a lui Ceausescu, fiind „trimis la reeducare in sistem chinez”, dupa celebra vizita din Coreea, cand a intrat in conflict cu fostul dictator comunist. „Reeducarea” a insemnat detasarea in structurile locale de partid din Timisoara (1971-1974) si Iasi (1974-1979). „N-am facut niciodata asa ceva. Nici nu s-a pus problema, nici nu mi s-a cerut sa avizez sa fie racolati informatori. In anii `70 nu se punea problema asa si, cu atat mai mult, nu puteam sa fac eu asa ceva, care fusesem dezavuat de Ceausescu”, a subliniat fostul presedinte al Romaniei, care a insistat asupra faptului ca el „a aparat intotdeauna oamenii”.
Gandul

Libertatea a aflat cel mai păzit secret al actualului premier al Romaniei, Emil Boc: in perioada 26 septembrie 1985 – 28 iunie1986, Bocuţ – aşa cum ii spuneau pe atunci colegii – a efectuat stagiul militar obligatoriu la UM 0412 Feteşti, Ialomiţa, unitate destinată instruirii militarilor in termen din trupele de Securitate!

În toamna anului 1985, actualul premier al României, Emil Boc, trecea prin emoţiile depunerii jurământului militar. Şi nu oriunde, ci la o unitate a Securităţii, serviciul secret al comuniştilor, devenit, după revoluţia din 1989, cea mai hulită structură a sistemului din acele vremuri.

 

Probabil din dorinţa de a ţine cât mai ascuns de presă acest episod, Emil Boc a evitat mereu să spună unde a efectuat stagiul militar. La finele lui 2006, de exemplu, el declara că, după ce a absolvit liceul şi nu a luat examenul la Facultatea de Drept, ar fi fost nevoit să lucreze un an la CAP pentru a nu fi încorporat în armată: “M-a marcat foarte mult acel moment când trebuia să merg în armată. Auzisem că acolo te prosteşti şi uiţi”.

În faţa pericolului iminent, actuala mână dreaptă a preşedintelui Traian Băsescu a ales munca la sapă, lucrând un an la CAP-ul din comuna natală, cot la cot cu familia. “Am mers pe câmp, am strâns baloţi de fân, de paie”, a mărturisit Boc. El a explicat că, în decursul anului în care a fost CAP-ist, a învăţat din manualele de istorie şi de filosofie, numai că hazardul a făcut ca programa să se schimbe, iar actualul premier să constate că materiile învăţate nu aveau legătură cu examenul de la Drept. Cum armata îl pândea iar, Boc a ales să se înscrie la Facultatea de Istorie şi Filosofie, alegând specializarea Filosofie, după ce a dat cu banul.

Ulterior, Boc a recunoscut că “într-adevăr am făcut un an la CAP, dar după aceea am făcut şi armata nouă luni, nu un an şi şase luni. A fost plăcut la CAP, dar am făcut şi armată”. Şi de această dată, a omis să precizeze că a efectuat armata la Securitate, el depunând jurământul pe 27 octombrie 1985.

«Nu era prost, dar avea un defect: vorbea mult»

Colegii săi de arme nu l-au uitat însă: “Noi eram TR-iştii (n.r. – studenţii la facultate care făceau armata doar nouă luni. TR = termen redus). Majoritatea eram braşoveni, dar printre noi era şi un grup de şase băieţi, parcă din Cluj. El era ca şi acum. Micuţ, şters, vai de el. Nu era prost deloc, dar avea un defect: vorbea mult de tot. Ne înnebunea seara cu poveştile, nu aveai nici o şansă să-l întrerupi. Ştia istorie foarte bine. Porecla lui era Bocuţ. Era haios, aşa. Plinuţ şi cu ochelarii ăia…”.

Comandantul plutonului era locotenentul Danilov, personaj care a rămas în memoria tuturor din cauza răutăţii sale. “De fiecare dată când primeam pachet de-acasă, ce era mai bun oprea Danilov. «Salamul ăsta e pentru ăla micu’» era replica lui favorită atunci când ne lua din alimente. Ştiu că avea, în acea perioadă, un copil mic. Îl hrănea cu alimentele noastre”, a povestit pentru Libertatea unul dintre colegii de-atunci ai lui Emil Boc, care a revenit apoi la păţaniile actualului premier: “Bocuţ era «criminal» la trageri. Nu nimerea ţinta aia deloc. Nici tuburile de la cartuşe nu le mai găsea… Adică nu că nu le găsea, nu le vedea. În schimb, era foarte ascultător când era vorba de sectoare sau de plantoane. Le executa fără să comenteze”.

«Dimineaţa, la duş, venea cu chiloţii pe el»

Dolofan şi mic de statură, Boc se ferea de colegi să apară gol. “Dimineaţa, la duş, venea cu chiloţii pe el. Era foarte pudic. Noi nu aveam treabă, dar el, nu. Chiar şi la duşuri când mergeam, avea grijă să îşi aleagă mereu un colţ, ca să fie cât mai ferit de ochii noştri. Aaa.. dar cea mai mare problemă a lui era legată de somn. Se trezea greu de tot. Mereu era ultimul care se echipa”, povesteşte colegul său de dormitor. “Toată armata a dormit în patul de jos. L-au lăsat băieţii pentru că, fiind mic şi dolofan, îi era aproape imposibil să urce la patul de sus. Bine, el avea o problemă şi la instrucţie, la exerciţiile la bară. Nu se putea ridica sub nici o formă. Mi-aduc aminte că a şi leşinat în armată. Era într-una din zile când eram echipaţi de război. I-a venit rău şi a căzut. Nu stătea deloc bine cu condiţia fizică”.

“Cred că părinţii l-au cocoloşit mult când era copil. Era destul de mofturos cu mâncarea, dar un adevărat profesionist la curăţatul cartofilor. Era profesor şi la curăţatul verzei. Şi foarte, foarte bun la scris. Scrisorile lui aveau toate peste cinci pagini. Primea destul de des pachete de la părinţii lui. Mi-aduc aminte că-i trimiteau o şunculiţă, mmm”, a declarat, în exclusivitate pentru Libertatea, unul dintre colegii premierului României, Emil Boc.

UM 0412 din Feteşti era, pe vremuri, unitatea unde se pregăteau trupele Securităţii

Unitatea militară 0412, din Feteşti, Ialomiţa, unde Emil Boc a făcut armata, aparţine în acest moment de Jandarmeria Română. Situată pe şoseaua Feteşti – Călăraşi, la kilometrul 17, UM 0412  a fost mutată sub aripa Ministerului de Interne începând cu anul 1963, prin transfer de la Ministerul Forţelor Armate, aşa cum se numea la acea dată Ministerul Apărării.

Potrivit site-ului Jandarmeriei Ialomiţa, unitatea a fost destinată instruirii militarilor în termen din trupele de Securitate până în anul 1989. Este ştiut faptul că, la acea vreme, pentru a putea fi repartizat la o asemenea structură, trebuia să ai un dosar impecabil.

Totul trebuia să fie perfect: de la notele luate la şcoală, la situaţia familiei din care proveneai, adică nu trebuia să ai rude fugite din ţară ori apropiaţi care să fi deranjat în vreun fel regimul comunist. Uneori, pentru a face armata la Securitate era de ajuns să fii fiul unui fost soldat în cadrul aceleiaşi structuri.

Boc se ruşina de colegi la baie

Oricat de tare ai incerca să păstrezi un secret in politică, la un moment dat tot se află. Pare-se că şi primul ministru, clujeanul Emil Boc, se inscrie in panoplia celor care au încercat să îşi îngroape trecutul. Motivul: pe la 20 de ani făcea armata la Securitate şi, în plus, conform unor surse, era şeful studenţilor comunişti.

Ion Iliescu dezvaluie dupa 20 de ani un mister al Securitatii. Interesant. Cititi va rog!

COMENTARII (2)

26/03/2009 by Ion Iliescu

5.- Comentarii ample a starnit „Manifestul anti-ceausist” elaborat in martie 1989, si care nu a mai ajuns la destinatie (Europa Libera) – publicat de „Jurnalul National”. Sunt dator cateva raspunsuri :

a) De ce nu l-am publicat pana acum ? Intrucat nu a ajuns sa fie transmis, nu si-a facut deci efectul, nu am mai considerat utila publicarea lui. Eu nu aveam nevoie sa-mi explic pozitia din acei ani. S-a vazut in decembrie 1989 ca oamenii, oricum, m-au receptat ca pe un simbol al opozitiei fata de Ceausescu. Am facut-o acum (publicarea) in urma mentionarii momentului respectiv in cartea domnilor Magureanu si Stoenescu.

b) Textul imi apartine integral. Nu este o prelucrare sau modificare a vreunui proiect al domnului Magureanu.

c) Manuscrisul (scris pe jumatati de coli A4) l-am predat domnului Magureanu in conditiile descrise. La scurt timp dupa aceea el a fost inlaturat de la „Stefan Gheorghiu” si trimis la alte activitati.

Legaturile noastre, practic au incetat. Nu stiam ce s-a intamplat cu textul. Am constatat ca nu a ajuns la destinatie.

d) Nu-i pot face reprosuri sau procese de intentie domnului Magureanu. Oricum, si-a asumat un risc sa pastreze acasa un astfel de text. Ar fi fost pe deplin indreptatit, din motive de prudenta, sa-l distruga.

e) Am aflat, de fapt, ca mai are manuscrisul, mult mai tarziu. Cred ca mi l-a returnat dupa anul 2000.

f) Domnul alexmstoenescu ma intreaba daca am fost chemat si avertizat la CC-PCR., in legatura cu existenta unei astfel de scrisori. – DA! Am fost; in vara anului 1989, in cadrul unei intrevederi, de cca. o ora, cu doi colaboratori ai lui Emil Bobu. Eu am negat cu acest prilej ca as fi redactat asa ceva. Era clar ca nu aveau o informatie certa. Nu m-au intrebat nimic despre Magureanu, spre exemplu.

g) Deci, nu securitatea a blocat transmiterea mesajului, asa cum afirma domnul Alex.M.Stoenescu . Defectiunea care a aparut in relatia Magureanu-Trasnea (pretentia despre care vorbeste domnul Magureanu, a profesorului Trasnea (de a perfectiona textul) a facut ca el sa nu mai ajunga la destinatie (daca despre asa ceva a fost vorba; si nu am de gand sa pun la indoiala aceasta informatie ).

6.– Ovidiu ma intreaba : cum am scapat de Securitate, in conditiile severe de supraveghere in care traiam atunci? Partial a raspuns atat Victor cat si domnul Alex.M.Stoenescu.

Desi supravegheat, eu indeplineam functia de Director al Editurii Tehnice, primeam la Editura numerosi autori (profesori universitari, cercetatori); vizitam unitati de invatamant, de cercetare, intreprinderi industriale, centre de librarii; participam la lansari si prezentari de carti. La birou, ma vizitau sau aveam intalniri in afara cladirii, uneori in parc, o serie de personalitati ( scriitorul Titus Popovici, cu care eram in relatii amicale, Aurel Dragos Munteanu, Radu F. Alexandru, s.a.), participam la dezbateri stiintifice organizate de Academia Romana sau de alte institutii (erau apreciate spre exemplu reuniunile patronate de profesorul Mihai Draganescu, director, multi ani, al ICI-Institutul Central de Informatica). Eram un spectator fidel al teatrelor din Bucuresti si vizitator al expozitiilor de pictura si sculptura. Intretineam relatii amicale cu multi artisti, le vizitam atelierele.

Deci, nu stateam inchis in birou si nu eram izolat.

Uneori „faceam si jocuri” cu „urmaritorii” mei. Intr-o zi, spre exemplu, la invitatia lui Caramitru, am asistat la un spectacol de poezie (Eminescu) organizat de el, cu acompaniamentul pianistului Dan Grigore. In drum spre Ateneu, la un semafor, am reusit sa trec inainte de schimbarea culorii de trecere, lasandu-i pe cei doi urmaritori „pe stop”. Am ajuns deci si am parcat pe o strada din apropiere de Ateneu „fara urmaritori”! Au reaparut, insa, destul de repede. Nu am fost lipsit de prezenta lor nici la spectacol. Am trait multe asemenea episoade. 7.-

7.- Apreciez munca migaloasa a domnului Alex.M.Stoenescu pentru cercetarea evenimentelor legate de Revolutia din Decembrie, continui insa sa am multe obiectiuni asupra modului in care domniasa abordeaza unele chestiuni.

Desi a evoluat in timp, ajungand sa recunoasca ideea de REVOLUTIE,a ramas ostatic „marotei sale” privind „lovitura de stat militara” data de Stanculescu. Mi-am exprimat parerea asupra acestor concepte – „revolutie”, „revolta populara”, „lovitura de stat” – si asupra realitatilor si evenimentelor din Romania din decembrie 1989, inclusiv in Replica publicata in Jurnalul National.

Domniasa considera „teorii fanteziste” aprecierile mele .

Sunt lucruri asupra carora putem discuta asezat si mai ales asupra carora cercetarea istorica va avea posibilitatea sa se pronunte.

Daca cele prezentate de Ovidiu apartin domnului Alex.M.Stoenescu – disecarea evenimentelor in timp (de la Iasi, Timisoara si Bucuresti ) si incadrarea lor in diferite faze (tentativa de revolta, diversiune, represiune, revolta populara, lovitura militara) mi se par de un schematism excesiv.

Iar, aprecierea ca in 23 ianuarie 1990 ar fi avut loc o lovitura de stat (prin transformarea CFSN in partid politic) mi se pare de-adreptul „caraghioasa”, pe langa neadevarul cras pe care il exprima.

CFSN ca structura de stat s-a transformat in CPUN, prin decizia reprezentantilor celor 30 de partide, la 1 februarie 1990. La Reuniunea Consiliului Frontului Salvarii Nationale din ziua de 23 ianuarie 1990, reprezentantii judetelor au ridicat problema, in conditiile aparitiei diferitelor partide politice, a necesitatii unui partid care sa se bazeze pe platforma politica a Revolutiei Romane. Asupra denumirii s-au exprimat doua pareri : unii au propus sa se numeasca Partidul Revolutiei; cei mai multi s-au pronuntat pentru folosirea denumirii de Front al Salvarii Nationale. Aceasta a creat, e adevarat, confuzii, speculate de reprezentantii partidelor istorice, ca ar exista intentia de a reveni la o formula de Partid-stat. Problema a fost elucidata in intalnirea avuta cu cei trei presedinti de partide (Coposu, Campeanu, Cunescu) in ziua de 27 ianuarie, ca si, ulterior in Reuniunea din 28 ianuarie, cu reprezentantii acelorasi partide, cu prilejul demonstratiei pe care o organizasera in fata cladirii Guvernului si a CFSN. Dar, in valtoarea competitiei electorale care a urmat, aceasta acuza a fost mentinuta, desi CPUN-ul era proba contrarie. Insa, pana acum, nimeni nu a ajuns la o asemenea afirmatie – ca discutiile din CFSN din 23 ianuarie 1990 ar fi reprezentat „o lovitura de stat”.

De fapt, FSN ca partid s-a inscris la Tribunal dupa 1 februarie 1990, iar un numar mare de membri ai CFSN care au devenit membri ai CPUN, nici nu au aderat la noul partid FSN ( spre exemplu: Caramitru, Dinescu, Plesu, Haulica, Gabriel Andreescu, Florin Badinici, Octavian Buracu, Mariana Celac, Cristina Ciontu, Ascanio Damian, Dan Desliu, Radu Filipescu, Kiraly Karol, Domokos Geza, Arpad Orban, Ioan Scrieciu, V.A.Stanculescu, Laslo Tokes, Lazar Vlasceanu, Valentin Voicila, s.a.).

8.- Aceeasi greseala vad ca este repetata si de Crin Antonescu, care in emisiunea de la Antena 3 mi-a reprosat ca eu as fi fost ostil pluralismului politic (dovedind ca este inca prizonier al multor „sloganuri talibane” din Piata Universitatii care vizau demonizarea FSN si mai ales a lui Ion Iliescu).

Ori, ideea pluralismului politic a aparut in Programul in 10 puncte al Revolutiei Romane, inclus in Comunicatul catre Tara al CFSN , inca din primul punct al acesteia. Concretizarea lui, precum am mai spus, s-a reflectat in Decretul-Lege din 31 decembrie 1989, privind constituirea de partide politice, iar in cursul lunii ianuarie, au aparut primele 30 de partide. La alegerile din mai au participat peste 90 de partide politice . In ianuarie 1990, impreuna cu vicepresedintele CFSN, Dumitru Mazilu, m-am intalnit cu delegatia PNT-cd condusa de domnul Coposu.In zilele urmatoare m-am intalnit cu delegatiile celorlalte partide – PNL, condusa de domnul Campeanu si PSDR, condusa de domnul Cunescu. Le-am propus tuturor sa-si desemneze reprezentanti in Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca structura de stat. Ne-au refuzat. Apoi au pornit actiunile de protest impotriva CFSN si a Guvernului, finalizate cu demonstratia din 28 ianuarie. Comportamentul violent pe parcursul primei jumatati a anului 1990 nu a apartinut FSN-ului, ci sustinatorilor opozitiei, ceea ce s-a exprimat atat la demonstratia din 28 ianuarie (cu atacarea cladirii guvernului soldata cu un incendiu la parter, apoi cu devastarea sediului Guvernului in duminica de 18 februarie ; sloganurile incitante din Piata Universitatii , actiunea din 13 iunie cu devastarea unor institutii publice, etc). Mineriadele nu au fost provocate de FSN ci au fost reactie la actiunile violente ale adversarilor sai, sustinute financiar de cercuri interesate din interior si din afara

Dar, probabil ca asa este istoria si precum se vede, multe prejudecati continua sa se mentina in gandirea unor oameni.

–––––––––-

Ovidiu Says: Your comment is awaiting moderation.
26/03/2009 at 10:00 pm Stimate presedinte Ion Iliescu,
va multumesc frumos pentru raspuns!

Pe 24 martie 2009, Jurnalul National a facut un interviu cu Generalul (r) Andrei Kemenici sub titlul “Deşi mărturiseşte că şi-a dorit dispariţia lui Ceauşescu, generalul Andrei Kemenici a refuzat să intre în completul de judecată. În ciuda insistentelor sugestii venite de la Bucureşti de a-i lichida “accidental” pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, generalul Kemenici nu a vrut să-şi asume răspunderea morţii lor.”

Andrei Kemenici: “Militaru m-a întrebat odată dacă Ceauşescu n-a încercat să fugă. “Păi, cum să fugă?!” “Păi, ca să termini cu ei…” Înţelegeţi?! Toţi voiau să termine cu ei, dar să mă murdărească pe mine de sânge.”

Jurnalul Ntional: “Nu aţi cerut să vă trimită medicamentele?”

Andrei Kemenici: “Nici vorbă. A fost o strategie să vină să mi-i ia. Asta îmi mai trebuia, să fiu şi spital. Nici nu mă gândeam să-l tratez eu aici. Seara, după o şedinţă cu locţiitorii, luasem hotărârea să îl duc la Bucureşti, cu orice risc. L-am întrebat pe Stănculescu, mi-a spus să nu mă duc, să aştept ordine. I-am zis că nu mai pot să-l ţin, că e şi bolnav.”
————————————-
CAIETELE REVOLUTIEI

Gelu Voican Voiculescu: “Cred că ar trebui omorâţi. Şi Iliescu a spus: cum să fie omorâţi? Nu se poate aşa ceva. Trebuie să facem un proces, să instalăm legalitatea. Să începem cu o crimă? I-am spus: nu vreţi să vă începeţi domnia cu sânge. Şi el mi-a spus: cum adică domnia? Păi, dumneavoastră o să fiţi, este destul de limpede. Iliescu a fost împotriva lichidării.
O voce: V-aţi recunoscut prioritatea.
Gelu Voican Voiculescu: Au fost mai multe variante. Petre Roman, ieşind cu Iliescu
din baia de lângă biroul ministrului, unde a trebuit să dăm drumul la robinete, obsedaţi fiind de ascultare. Eu m-am repezit către el, şi Petre mi-a spus: „Ai să ai execuţia.“ Reuşise să-l convingă pe Iliescu de formula unui proces. Trebuie să înţelegeţi că domnul
Iliescu nu este un militarist. N-a făcut armata, nu este un violent. Nu este un om căruia să-i spui: hai să-i omorâm, iar dânsul să spună: gata, îmi convine.

Lorin Fortuna: Astea au fost jocurile pentru putere, la Bucureşti.
Ion Iliescu: A fost salvarea pentru ţară.
Lorin Fortuna: Aţi crezut dumneavoastră!
Ion Iliescu: Ba da! Dacă nu era procesul şi execuţia, continuau…
Lorin Fortuna: Trebuia să-l judece poporul!
Gelu Voican Voiculescu: Asta a vrut domnul Iliescu timp de trei zile. În seara zilei de 24 a cedat insistenţelor noastre, ale mele îndeosebi.
————————————
Andrei Kemenici: “I-am raportat generalului Voinea dupa ce a intrat in cazarma (ora 18:20)
—————————————–
Stimate presedinte Ion Iliescu
generalul Victor Stanculescu intr-un interviu din anul 2004 la B1 TV a raspuns la intrebarea domnului Ion Criszoiu, cand ati stiiut exact ca sotii Ceausescu sunt in mina lui Andrei Kemenici si la ce ora. Stanculescu a raspuns “LA ora 17.00 atunci cand Kemenici m-a sunat.
—————-
pai daca sotii Ceausescu au fost arestati la ora 18:30 si o confirma Kemenici, cum se face ca Kemenici i-a telefonat cand nici macar havar nu avea unde se afla Ceausescu. (am video care confirma ce scriu)
———————-
Am o alta intrebare, de ce nu ati incercat sa va mentineti pozitia ca sotii Ceausescu sa fie judecati legal, Voiculescu zice in citatul de mai sus, “In seara zilei de 24 Iliescu a cedat insistenţelor noastre.”
Eu zic pacat, si imi permit sa spun ca asta a fost unica greseala, si pacat.
———–
Ultima intrebare ca o replica la interviul cu Kemenici la JN, de ce toti au vrut sa-l omoara pe ceausescu chiar si generalul Militaru? doar dumneavoastra ca lider stiati de aceasta treaba ? Eu inteleg ca daca Kemenici nu insista sa-l duca pe Ceausescu la Bucuresti pe 24, cred ca Ceausescu ar fi judecat in alta zi si nu in sfanta zi de Craciun.

Scandalul Moses Rosen vs scriitori, asa cum a fost vazut de Securitate

Moses David Rosen (n. 23 iulie 1912, oraşul Moineşti, judeţul Bacău - d. 6 mai 1994, Bucureşti) a fost şef-rabin al Cultului Mozaic din România (1948-1994) şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România între 1964-1994.

Tabere bine conturate, lovituri abil plasate, „slujbe de blestem”, morti subite. In anii ’80, marile scandaluri nu apareau in presa, ci doar in rapoartele securistilor. Ei erau cei care consemnau evenimentele si le interpretau in fel si chip. Tot ei erau cei care ii supravegheau pe cei implicati intr-un conflict sau pe comentatorii de pe margine. Una dintre cele mai aprige dispute ale acelor vremuri a fost cea dintre sef-rabinul Moses Rosen si mai multi scriitori. Acum, toata povestea poate sta la baza unui scenariu pentru un film de actiune. Miscarile rabinului au pus pe jar partidul si Securitatea. Puterea a incercat sa gestioneze conflictul care-i scapa de sub control. Pâna la urma, cel care a iesit invingator a fost rabinul, chiar daca a fost criticat nu doar de nationalisti, ci si, conform arhivelor Securitatii, de catre numerosi oameni de cultura evrei sau români, convinsi atunci si de faptul ca Moses Rosen isi construieste un cult al personalitatii precum cel al lui Ceausescu.

E cunoscuta polemica virulenta dintre sef-rabinul Moses Rosen si mai multi scriitori, in frunte cu Vadim Tudor, pe care liderul religios l-a catalogat drept antisemit dupa publicarea volumului „Saturnalii”.
La fel de cunoscut este si protestul rabinului din anii ’80, legat de editarea volumului IX al Operelor lui Mihai Eminescu. In opinia lui Moses Rosen, lucrarea continea referiri interpretabile la adresa populatiei evreiesti. A curs multa cerneala pe marginea acestui subiect, asa ca nu o sa insist. Interesant este altceva in toata aceasta poveste cu inca multe necunoscute. Modul in care acest scandal de pomina, reflectat si in mediile occidentale, a fost consemnat in arhivele Securitatii, depasita dupa cum veti vedea de eveniment.  Acest fapt rezulta clar  dintr-un raport al generalului de securitate Iulian Vlad catre generalul Zagoneanu.  Pe scurt, conform arhivelor Securitatii, in 1981, rabinul a denuntat autoritatilor comuniste faptul ca in mediile intelectuale circula o revista de 16 file, “Mihai Eminescu”, cu un continut calomniator la adresa sa si a populatiei evreiesti din România. Supararea lui Moses Rosen se datora faptului ca respectiva revista ar fi fost tiparita in tara de catre Iosif Constantin Dragan, aflat atunci in Italia, si Eugen Barbu, cu acordul puterii de la Bucuresti. Rabinul isi baza rationamentul pe faptul ca publicatia reproducea scrisorile sale catre Academia Româna legate de editarea volumului IX al operelor lui Eminescu, precum si un interviu telefonic pentru Kol Israel, pe care nu-l putea intercepta decât Securitatea. Rabinul ii mai acuza de complicitate la redactarea revistei pe profesorul Pompiliu Marcea, Dinu Sararu si Aristide Buhoiu (ASRI, fond D, dosar nr. 10.966, vol. 3, fila 12-13).

Generalul Vlad o scalda
Ciudat, in respectiva nota raport, datata 27 februarie 1981,  nu se preciza daca revista a fost tiparita in România, ci doar faptul ca nu fusese tiparita in Franta sau Israel. La fel de ciudata este rezolutia generalului Vlad despre care vorbeam mai sus. El scria negru pe alb: “Cred ca nu este indicat ca noi sa actionam «pentru convingerea rabinului-sef ca organele de Securitate nu sunt implicate in aceasta problema». Actiunea noastra trebuie sa se exercite, dar in mod indirect, folosind forme si modalitati specifice de influentare. in acelasi spirit, e de reflectat cu privire la utilitatea primirii lui (Moses Rosen – n.n.) in audienta la tovarasul ministru”. Greu de descifrat. Cel mai probabil, Vlad se spala pe mâini propunând, intr-un limbaj aproape cifrat, ca Securitatea sa fie doar observatorul intregii povesti, dar, in acelasi timp, sa-i dea impresia lui Moses Rosen ca politia politica este totusi un jucator. Si asta pentru ca Vlad era realist. Stia ca Securitatea nu poate sa-si permita un scandal legat de antisemitismul din România. Insa, cred ca rabinul  avea aceeasi parere.

«Atac impotriva natiunii române»
Cert e ca Securitatea era cu ochii pe toata lumea. De pilda,  pe tabara scriitorilor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu (dupa 1990 a recunoscut ca a colaborat cu Securitatea), Artur Silvestri, Fanus Neagu, Iulian Neacsu. Ei catalogau acuzatiile de revenire a legionarismului si a spiritului neofascist denuntate de scriitorii evrei, in urma protestelor rabinului, ca un “atac impotriva natiunii române”. Mai mult, Pompiliu Marcea, Romul Munteanu si Doru Popovici cereau o actiune in justitie impotriva rabinului pentru calomnie. Ulterior, lucrurile s-au mai schimbat. Conform acelorasi documente, Dan Zamfirescu s-a desolidarizat de Vadim Tudor si poeziile sale “antisemite”. De asemenea, comunitatea evreiasca era atent supravegheata. Conform unei note din 9 august 1984, Securitatea detinea informatii care indicau ca, in realitate, rabinul, care conducea dictatorial comunitatea, fusese intoxicat de mai multi intelectuali. Printre acestia s-ar fi aflat sociologul Mircea Ioanid si poeta Nina Cassian, care l-ar fi instigat pe rabin sa intre in polemica cu mai multi scriitori pe marginea unor lucrari pretins antisemite.
«Slujbe de blestem» si obsesii
Lucrurile nu se opresc aici. Povestea devine de-a dreptul halucinanta. Pompiliu Marcea il acuza pe rabin ca ar fi organizat “slujbe de blestem” care-l vizau (ASRI, Fond D, dosar nr. 10. 962, vol. 6, f. 161-162). Mai mult, Securitatea cea atee ia chestiunea in serios si chiar verifica daca Moses Rosen a tinut asemenea ritualuri. Insa, cercetarile nu confirma “slujbele de blestem”.  A fost sau nu blestem, e greu de spus. Insa, toata chestiunea a ramas pâna azi in coada de peste. Conform ziarului „Gorjanul”, care a publicat luna trecuta articolul omagial „Pompiliu Marcea – 80 de ani de la nastere”, dupa 1990, rabinul ar fi spus: „Profesorul Pompiliu Marcea, care ma atacase intr-o scrisoare, a fost gasit inecat intr-un lac din preajma Bucurestilor. Un poet antisemit Ion Lotreanu (gorjean si el) a fost gasit spânzurat, iar unul dintre editorii volumului IX din „Opere complete” ale lui Eminescu, Al. Oprea, a fost gasit mort in baie”. In nota Securitatii pomenita mai sus este consemnat faptul ca Pompiliu Marcea ar fi fost obsedat de faptul ca „evreii urmaresc sa-l lichideze”, insa, se specifica in acelasi document, faptul „nu are acoperire reala”.

Scriitorii evrei nu sunt de acord cu rabinul
Protestele rabinului continua si in 1985. O nota din 15  ianuarie scoate la iveala faptul ca Moses Rosen era indignat de publicarea volumelor „Ratacire”, „Sybaris”, „Calatorie in Africa”. De data aceasta, conform notei aflate in Arhivele SRI, fond D, dosar 10.966, vol. 2, f. 28, mai multi scriitori evrei ridica vocea impotriva rabinului, printre care si Zigu Ornea ori Herta Spuhn. Ei ar fi spus ca evreii din România nu agreaza atitudinea sef-rabinului pentru ca nu are ca rezultat decât „izbucnirea unui puternic val de antisemitism in tara”.  La rândul sau, criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat ca este „furios din cauza papei asta, care incepe sa faca terorism cultural”. La fel de nemultumit, in opinia ofiterilor Securitatii, era si scriitorul Augustin Buzura, care, daca e sa dam crezare notei,  afirmase ironic ca „pâna la urma va trebui sa punem de acord toata literatura clasica si straveche cu parerile rabinului.” In sfârsit, Mircea Iorgulescu, Dana Dumitriu si criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat ca Moses Rosen exercita cenzura in literatura româna.
(ASRI, Fond D, dosar nr. 10.966, vol. 2, f. 28)

Rabinul câstiga partida
Dupa cum spuneam mai sus, rabinul a câstigat totusi batalia. Ceausescu, pe care Moses l-a servit in mai multe rânduri, i-a promis ca nu va tolera antisemitismul in România. Adevarat, liderul de la Bucuresti a dat pedepse de forma scriitorilor implicati in scandalul cu rabinul, insa volumul X din Operele lui Eminescu a fost blocat. Si a fost câstigator si dupa caderea lui Ceausescu. La 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei, victime ale Holocaustului. Pentru prima data a fost mentionata aceasta cifra care i-a ingrozit pe români. Fireste, rabinul a fost intrebat de ce nu a vorbit niciodata despre asta. A raspuns: „Din 1941 pâna in 1991, nimeni n-a pomenit aceasta cifra pentru ca evreii au fost asa de terorizati in România, incât nici macar nu indrazneau sa verse lacrimi pentru mortii lor.” Zece zile mai târziu, Senatul SUA condamna „resurectia antisemitismului si a intolerantei etnice din România”. (Moses Rosen – Wikipedia). Cu ani in urma, la Consfatuirea de la Montreaux a Congresului Mondial Evreiesc, rabinul lasa sa se inteleaga faptul ca evreii din România comunista traiesc precum in sânul lui Avram. Dar nu asta e cea mai buna incheiere, ci tot un citat din Moses Rosen.  „Cum se repeta istoria, in unele cazuri. Nae Ionescu era toba de carte biblica si invatatura iudaica, poetul (Corneliu Vadim Tudor – n.n.) la fel. Ce pacat, ce irosire…!”
Sursa: Gardianul

Era Traian BaseSScu SECURIST ? eu cred ca da !

                                                                                            
 

        Basescu a colaborat cu Directia a IV-a a Securitatii click 

       Traian Basescu – turnator la Securitate – documente, click

                                                ROMÂNIA
                          MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
               DIRECŢIA GENERALĂ DE INFORMAŢII A APĂRĂRII                                                        28 iulie 2004
                                 nr.DGZ-S/92 Bucureşti

 Şeful Direcţiei Siguranţă Militară Domnul General de Brigada
                                    dr. Gheorghe Nicolescu
Judecatoria sectorului 2, Bucureşti, solicita oficial   Ministerului Apărării Naţionale in vederea solicitarii dosarului penal privind partea vatamata BASESCU Traian si pe inculpatii Ciuvica Mugur Cristian si Badin Maxim date despre existenta, in posesie ministerului a urmatoarelor documente;
a) Registrul jurnal pentru evidenta retelei informative din judetul Constanta;
b) Adresa nr. 0043467, din 03.08.1978, prin care dosarul personal a lui BASESCU Traian a fost transmis arhivei Securitatii;
c) Dosarul personal nr.3990, din perioada 1977-1979 al colaboratorului Securitatii BASESCU Traian;
d) Procesul-verbal nr.58212, din 15.08.1979, de distrugere a dosarului personal a lui Basescu Traian;
e) Dosarul de urmarire informativa (DUI) -„Carma”, din perioada 1979-1981, referitor la nava Dacia;
f) Dosarul de urmarire informativa (DUI) referitor la petrolierul Indepedenta.Dispuneti masurile necesare pentru verificarea existentei in evidentele Directiei Siguranta Militara a documetelor precizate mai sus si inaintati datele rezultate, precum si propunerile dumneavoastra, in scopul intocmirii adresei de raspuns                  

                            Semnat de Gheorghe ROTARU 

                       RDS-40/DGZ-226/27.07.2004/DA/2ex.
                                                    1din1

Gheorghe Rotaru este seful Directiei Generale de Informatii a Armatei (DGIA).
La sfarsitul lui septembrie 2004, dupa aparitia in presa a unui document al MApN referitor la colaborarea lui Traian Basescu cu securitatea, acesta din urma acuza DGIA de implicare politica. Traian Basescu sustinea ca este un „pericol” faptul ca serviciile de informare ale armatei s-au amestecat in campania electorala
„Semnalizez acest pericol si avertizez public ca serviciile de informare s-au amestecat in campania electorala. E vorba de Serviciul de informatii al armatei”. In ciuda acestor declaratii, Gheorghe Rotaru, seful serviciului secret la care se referea Traian Basescu este pastrat in functie..Citeste stirea completa

Decizie_CNSAS_Basescu.pdf 17-Oct-2006 10:27 2.3M
Raspuns_SRI_Instanta.pdf 17-Oct-2006 10:27 529K
Scrisoare_Secasiu.jpg 17-Oct-2006 14:18 274K  

Politice (GIP) a dezvaluit ieri dosarul de cadre al ofiterului de Securitate Mihai Avramides, despre care anterior sustinuse ca l-a recrutat in 1978 pe Traian Basescu, pe cind acesta era student la Institutul de Marina din Constanta. Dosarul de cadre al lui Avramides este primul care ajunge sa fie cunoscut public in integralitate. El contureaza, in citeva zeci de pagini, evolutia profesionala a lui Mihai Avramides, care s-a impartit intre doua „arme“ ale Ministerului de Interne: Securitate si penitenciare.Citeste stireas 

 

Securistul Traian Basescu condamna ferm securismul, dar foloseste in serviciile secrete crema Secu ri tatii lui Ceausescu, intinerita, pe ici pe colo si prin partile ne/esentiale, cu ceva puiet care bate din cal ca ie. E adevarat ca dosarul de informator (sau urmarit) al lui Traian Basescu a disparut misterios in labirintul numit CNSAS (sau a fost pastrat ca mone da de schimb de unii care ocupa acum functii bine platite). Oare ce-or cauta in CNSAS, la frunzarit dosare, doi scriitori care au scris impreuna o intreaga biblioteca – vorbesc de onorabilii Mircea Dinescu si HR Patapievici (directorul Institutului Cultural Roman)?…  Inculpatul Traian Basescu vorbes – te de corupti, desi numele lui este citat in mai multe dosare penale (Flota, Casa din strada Mihaileanu etc.)…  Sustinatorul votului uninominal Traian Basescu a votat, pe vremea cand era senator PD, impotriva votului uninominal!…  Jucatorul Traian Basescu inventeaza, aproape saptamanal, conflicte artificiale, acoperindu-si astfel incapacitatea de a crea ceva si aducand grave prejudicii Romaniei in plan intern si extern (iesirile necon trolate presedintelui in interviurile acordate presei straine demonstreaza lipsa totala de rafinament politic al celui care detine prima functie in stat Citeste stirea completa  

Presedintele PSD, Mircea Geoana, a declarat, joi, ca este convins ca Traian Basescu a facut politie politica inainte de 1989 si ca CNSAS trebuie sa analizeze probele aduse in cursul acestei zile de PC. „Sunt convins ca Traian Basescu a facut politie politica. Nu am niciun fel de indoiala ca a colaborat cu Securitatea inainte de 1989”, a declarat Geoana, la o dezbatere a departamentului de mediu al partidului. Geoana a sugerat ca CNSAS ar trebui sa analizeze cu rapiditate dovezile aduse joi de…
Stirea completa in: Zi de Zi
Citeste stirea completa
Citeste si aici  

Gigi Becali: „Eu am inceput sa tip, cum adica sa va comande Traian Basescu pe voi? Pai, e comunist, ma, cum sa va comande pe voi? Pai, eu m-am nascut in lagar de concentrare. Familia mea a suferit. Au fost morti, el era in ’87, la Anwers, turnator, securist. Si am tipat, am urlat, si el, l-a deranjat pe el, ca de-aia spun ca nu ii mai spun presedinte” Citeste stirea complet

Mapa profesională Traian Băsescu 
 01.Memoriu_Basescu_Anvers.pdf
02.Ordin_Constituire_Comisie.pdf
03.Raport_Comisie_Anvers.pdf  

Colaborator al Securitatii Statului inca din tinerete a fost racolat in 1978 de locotenentul major de Securitate Avramidis, la data de 9.09.1978, si era folosit ca sursa în Portul Constanta.
Devine Ofiter acoperit al Securitatii RSR. A activat la Anvers. 1987-1989 Sef al Agentiei NAVROM din Anvers.
Traian Basescu, folosit ca sursa a Securitatii începînd din 9 septembrie 1978, a fost promovat ofiter sub acoperire al Departamentului Securitatii în anul 1981, functionînd în aceasta calitate pîna în 1987;
.În 1987, anul numirii sale în calitate de sef al Agentiei Navrom din Anvers, ofiterul sub acoperire Traian Basescu a fost transferat de la Departamentul intern al Securitatii Citeste stirea completa.  >

Printre probele care ar putea zgåltåi fotoliul prezidential se afla si depozitia unui fost marinar, Furnica, pe care Traian Basescu l-a impiedicat sa obtina azil politic in Belgia, punånd politia portuara pe urmele sale, sub pretextul ca ar fi furat ceva de pe vas. Citeste stirea completa

Ofiterul de Securitate Silvian Ionescu despre relatia sa cu Traian Basescu
Written by Grupul de Investigatii Politice
Monday, 08 August 2005
Acest material a aparut in Curentul din data de 27 februarie 2004.Silvian Ionescu: „Am fost seful Serviciului din Directia intaia din CIE. Serviciul intai care se ocupa cu partea vestica a Europei. Si in calitatea asta, intr-adevar, aveam in subordine munca informativa, munca de spionaj din Belgia. Tot in calitatea asta stiam ca acolo exista acolo un cetatean Traian Basescu la Navrom la Anvers” .

Coincidenţe bizare în ipoteza colaborării dintre Băsescu şi Securitate
Deşi nimeni nu a reuşit până acum să demonstreze fără dubiu că Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea ceauşistă, cel puţin o serie de coincidenţe bizare, care se insinuează în biografia ultimilor săi ani, par să-l lege de sinistra instituţie de represiune. Analiza activităţii revoluţionare a lui Băsescu şi a Raportului Zimnicea reliefează o dată în plus rolul explicativ pe care l-ar avea relaţia cu Securitatea în cariera actualului şef al statului.Extrem de elocvent în acest sens ne pare evoluţia lui Traian Băsescu în zilele care au urmat fugii dictatorului Nicolae Ceauşescu. Pe atunci, Băsescu era şeful Inspectoratului de Navigaţie Civilă, iar întâmplarea face ca numele său să apară pe lista membrilor Consiliului Frontului Salvării Naţionale de la Constanţa, întocmită în zilele de 22 şi 23 decembrie 1989.Ca membru, dar mai ales ca purtător al legitimaţiei structurii populare care avea să transfere puterea politică de la regimul dictatorial la primul regim constituit pe baze electorale, Băsescu avea acces liber în toate instituţiile statului, în unităţi militare, în Miliţie şi chiar în sediul Securităţii. Mai mult, potrivit unor martori, a fost văzut în compania colonelului Simionescu, şeful Securităţii Constanţa, în zilele fierbinţi ale revoluţiei. În harababura creată de mutarea arhivelor sinistrei instituţii de pe bulevardul Lenin (sediul actual al IPJ) la Academia Militară şi apoi la Institutul de Scafandri, orice purtător de legitimaţie ar fi avut, teoretic, posibilitatea să pătrundă în arhivă, să răsfoiască şi chiar să sustragă documente şi dosare întregiNu ştim dacă actualul şef al statului a uzat de aceste prerogative de revoluţionar, însă ştim că ani de zile a declarat că a făcut revoluţia în faţa televizorului.In toată aventura sa de revoluţionar, Băsescu a fost însoţit pas cu pas de comandantul de cursă lungă Ion Jercan, angajat şi el la Inspectoratul Navigaţiei Civile. Potrivit lui Anton Mangiurea (fostul asociat al lui Jercan) şi altor navigatori pe care revoluţia i-a găsit la INC, în primul moment de libertate Jercan a vrut să-l arunce pe geam pe Traian Băsescu. Nu a făcut-o, ba mai mult l-a însoţit pe acesta, prin foc încrucişat, la sediul Securităţii de pe bulevardul Lenin. Această conduită ar putea fi explicată foarte uşor, dacă cei doi inamici ar fi găsit un interes de moment care să-i unească, mai ales dacă ţinem cont de faptul că, cel puţin formal, după revoluţie au continuat să se duşmănească profund. Ipoteza intenţiei de ştergere a urmelor unui trecut comun pătat ar putea explica foarte bine conduita lui Jercan şi buna sa prietenie cu Băsescu din zilele revoluţiei.Raportul Zimnicea şi complicii curaţi ca lacrimaO a doua serie de coincidenţe bizare se leagă de auspiciile retragerii lui Traian Băsescu de la conducerea reprezentanţei comerciale a Navrom la Anvers, în anul 1988. Actualul şef al statului a intrat în clinciuri cu comandantul navei Zimnicea, Valentin Stan, după ce acesta a refuzat să semneze facturile umflate eliberate de şantierul naval căruia Băsescu îi încredinţase reparaţia navei, trecând peste recomandările Navrom.Facturile au fost semnate în cele din urmă de Băsescu, iar acest fapt i-a atras în cele din urmă pierderea postului de la Anvers. Pentru a-şi justifica deciziile controversate, el a întocmit două rapoarte, poate chiar trei, primul către vice-amiralul Gheorghe Anghelescu, şeful Departamentului Transporturi Navale, iar al doilea adresat unei instituţii nemenţionate, alta decât Navrom şi DTN. Ziaristul Luis Lazarus a afirmat, recent, în cadrul unei emisiuni difuzate de postul de televiziune OTV, că raportul este adresat Securităţii şi ar conţine elemente de poliţie politică, deoarece semnatarul său a încercat să-l denigreze profesional şi moral pe comandantul navei Zimnicea care, de altfel, după acel moment, şi-a încheiat conturile cu navigaţia. Ziaristul s-a bazat şi pe evidenţa că orice navigator, inclusiv comandanţii de navă, trebuia să obţină aviz de navigare de la sinistra instituţie de represiune. În plus, Securitatea nu ar fi lăsat un personaj, pe care să nu-l controleze câtuşi de puţin, să reprezinte interesele statului român la Anvers. O altă coincidenţă, punctată de noi, se referă la faptul că Gheorghe Anghelescu, către care este adresat unul dintre rapoartele Zimnicea (cel care conţine elemente tehnice şi profesionale), a ocupat funcţia de consilier pe probleme de navigaţie la CNM Petromin SA, în perioada în care guvernulNăstase îl căuta pe Băsescu prin hârtiile acestei instituţii, pentru a-i imputa distrugerea flotei. Curios, în arhivele Petromin nu au fost găsite documentele care să demonstreze implicarea actualului şef al statului în distrugerea flotei, deşi toate evidenţele, ca şi în povestea cu Securitatea, converg spre implicarea sa.O ipoteză care ar putea să lămurească deplin situaţia ar fi aceea că, de dragul păstrării tăcerii asupra unui trecut comun nu tocmai curat, Paraipan (porecla lui Anghelescu) s-ar fi îngrijit ca totul să iasă bine. Printre cei care au lucrat la adunarea hârtiilor în dosarul Flota s-au numărat Ion Jercan şi cumnatul său Petrică Gheorghiu, fost comandant de cursă lungă. Ca notă comună, în arhivele Securităţii nu s-a păstrat nici măcar o filă despre Anghelescu, Jercan şi Gheorghiu, la fel cum nu s-a păstrat nici despre Traian Băsescu. Cei trei comandanţi de cursă lungă şi şeful lor de la DTN sunt curaţi ca lacrima, ba chiar acesta din urmă mai are, culmea, şi un dosar de urmărit informativ. În sfârşit, un al patrulea personaj care ar fi putut să blocheze aflarea adevărului despre flotă este Şerban Mihăilescu, fost secretar general al Guvernului în perioada 2000-2004, dar şi secretar de stat la Ministerul Transporturilor în perioadele în care Băsescu nu a ocupat funcţia de ministru. O ipoteză interesantă este legată de faptul că Mihăilescu – fost secretar de stat în Guvernul Dăscălescu – a fost reangajat la Guvern chiar de Traian Băsescu, în anul 1992, astfel încât avea argumente personale pentru a se îngriji ca binefăcătorul său să nu fie găsit în hârtiile din dosarul Flota. Ar fi putut avea însă şi argumente legate de protejarea unui trecut comun nu tocmai curat, aidoma lui Ion Jercan. Despre Mihăilescu, presa naţională a dezvăluit recent că a fost ofiţer activ în cadrul Departamentului de Informaţii Externe (DIE), instituţia la fel de sinistră din sistemul de securitate naţională care controla absolut toate aspectele din activitatea persoanelor angajate în ambasadele României din străinătate, dar şi a reprezentanţelor comerciale externe ale unor întreprinderi româneşti.

Citeste stirea completa

Proba colaborării dintre Băsescu şi Securitate în viziunea PC

(1919 afisari, 2007-05-10) Reprezentanţii Partidului Conservator au prezentat un film care conţine mărturia fostului inspector de personal al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” Ovidiu Adamescu, care demonstrează, în opinia lor, că Traian Băsescu a colaborat cu fosta Securitate.

Această mărturie a fost depusă de conservatori şi la CNSAS, în urmă cu două săptămâni, dar Colegiul Consiliului a anunţat că aceste probe nu pot fi luate în considerare.

Potrivit CNSAS, pentru stabilirea eventualei colaborări cu Securitatea în cazul unei persoane sunt necesare angajamente scrise, note informative sau microfilme care să conţină astfel de mărturii.

Preşedintele PC, Dan Voiculescu, a declarat că liderii conservatori vor insista pentru ca CNSAS să dea verdict de poliţie politică pentru Traian Băsescu.

 

Sursa: Adevarul
4. Domnul Petre Roman – fost presedinte al Partidului Democrat, care a declarat, in 18 noiembrie 2004, ca, in momentul in care a fost descoperit angajamentul la Securitate al lui Adrian Vilau, Traian Basescu a spus: „Si eu a trebuit, cind am absolvit Scoala de Ofiteri sa semnez un asemenea angajament, pentru ca altfel nu as fi putut sa fac cariera.”

Sursa: Actiunea.ro

 „Surse din Serviciile Secrete ne-au informat ca tatal adoptiv al lui Traian Basescu se numea Dumitru si era de meserie tamplar. El s-a nascut intr-o localitate de langa Bacau. A urmat scoala Militara, facand parte din promotia 30 decembrie 1949. Dupa absolvirea scolii Militare, acesta a fost repartizat la Divizia Mecanizata “Marasesti” din localitatea Basarabi (jud. Constanta), devenind sef al BDS (Biroul de Documente Secrete). La scurt timp, ofiterul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de profesie croitoreasa, divortata si cu doi copii mici – Traian si Mircea. Tatal natural al celor doi copii, evreu, plecase din Romania, abandonandu-si sotia si copiii. Mentionam ca si mama celor doi, care traieste, este tot de origine evreiasca. Dumitru Basescu s-a casatorit cu acea femeie si i-a adoptat pe cei doi minori”. Cireasa pe tort a pus-o Adrian Severin, cel care a sustinut public ca detine informatii potrivit carora Basescu ar avea origine tatareasca, ceea ce a declansat un scandal monstru. “Am eu fata de tatar?”, a comentat, razand, Basescu.
Sursa: Q Magazin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa: Adevarul
4. Domnul Petre Roman – fost presedinte al Partidului Democrat, care a declarat, in 18 noiembrie 2004, ca, in momentul in care a fost descoperit angajamentul la Securitate al lui Adrian Vilau, Traian Basescu a spus: „Si eu a trebuit, cind am absolvit Scoala de Ofiteri sa semnez un asemenea angajament, pentru ca altfel nu as fi putut sa fac cariera.”

Sursa: Actiunea.ro

 

 „Surse din Serviciile Secrete ne-au informat ca tatal adoptiv al lui Traian Basescu se numea Dumitru si era de meserie tamplar. El s-a nascut intr-o localitate de langa Bacau. A urmat scoala Militara, facand parte din promotia 30 decembrie 1949. Dupa absolvirea scolii Militare, acesta a fost repartizat la Divizia Mecanizata “Marasesti” din localitatea Basarabi (jud. Constanta), devenind sef al BDS (Biroul de Documente Secrete). La scurt timp, ofiterul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de profesie croitoreasa, divortata si cu doi copii mici – Traian si Mircea. Tatal natural al celor doi copii, evreu, plecase din Romania, abandonandu-si sotia si copiii. Mentionam ca si mama celor doi, care traieste, este tot de origine evreiasca. Dumitru Basescu s-a casatorit cu acea femeie si i-a adoptat pe cei doi minori”. Cireasa pe tort a pus-o Adrian Severin, cel care a sustinut public ca detine informatii potrivit carora Basescu ar avea origine tatareasca, ceea ce a declansat un scandal monstru. “Am eu fata de tatar?”, a comentat, razand, Basescu.
Sursa: Q Magazin

Potrivit CNSAS, pentru stabilirea eventualei colaborări cu Securitatea în cazul unei persoane sunt necesare angajamente scrise, note informative sau microfilme care să conţină astfel de mărturii.

Preşedintele PC, Dan Voiculescu, a declarat că liderii conservatori vor insista pentru ca CNSAS să dea verdict de poliţie politică pentru Traian Băsescu.

Mugur Ciuvica afirma ca motivatia refuzului de a semna numirea Noricai Nicolai nu se sustine si, daca si-ar fi aplicat siesi criteriile de profesionalism, atunci ar fi trebuit sa refuze si în 1991, si în 1996 numirea sa în functia de ministru al transporturilor.
„Pe de alta parte, câta vreme toate dosarele sale sunt ascunse, Traian Basescu este ultima persoana din România care are dreptul sa vorbeasca despre dosarele altora“, critica presedintele GIP, care enumera în continuare o serie de indicii privind presupusele dosare ale sefului statului. „Conform CNSAS, dosarul de colaborator al Securitatii al lui Traian Basescu a fost distrus în 1979 (procesul verbal de distrugere nr. 0058212/15.08.1979 se afla în posesia CNSAS);conform lui Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Nationale, dosarul de cadre al lui Traian Basescu (obligatoriu pentru orice fost membru PCR) a disparut; conform lui Traian Basescu însusi, dosarul sau profesional de la Navrom nu mai e de gasit“, se mai arata în comunicatul GIP.

Eu cunosc aceste lucruri chiar din interior deoarece in 1972, cand eram procuror, am fost selectionat si am facut cursuri speciale la baza Securitatii de la Bran. scoala de la Bran a educat multe serii de procurori. Eram bratul inarmat al PCR, asa ni se spunea. Noi primeam ordin sa gresim intentionat datele din dosarele penale ca sa-i protejam pe informatorii Securitatii”, sustine fostul procuror Pantea.

  Proba colaborării dintre Băsescu şi Securitate în viziunea PC

 

 

 

 

 

 

Sursa: Adevarul
4. Domnul Petre Roman – fost presedinte al Partidului Democrat, care a declarat, in 18 noiembrie 2004, ca, in momentul in care a fost descoperit angajamentul la Securitate al lui Adrian Vilau, Traian Basescu a spus: „Si eu a trebuit, cind am absolvit Scoala de Ofiteri sa semnez un asemenea angajament, pentru ca altfel nu as fi putut sa fac cariera.”

 Adamescu susţine că, în 1972, maiorul Dumitru Băsescu, tatăl lui Traian Băsescu, ar fi venit la el să-l ajute pe fiul său să intre la Institutul de Marină. „I-am dat temele de examen rezolvate, nu trebuia decât să le memoreze”, a afirmat Adamescu. El a susţinut totodată că securistul care se ocupa de institut i-a spus că, după părerea lui, Traian Băsescu era informator încă din liceu. Adamescu a recunoscut că a colaborat cu Securitatea, sub numele de cod „Laurenţiu”.

   Preşedintele PC, Dan Voiculescu, a declarat că liderii conservatori vor insista pentru ca CNSAS să dea verdict de poliţie politică pentru Traian Băsescu.

 Potrivit CNSAS, pentru stabilirea eventualei colaborări cu Securitatea în cazul unei persoane sunt necesare angajamente scrise, note informative sau microfilme care să conţină astfel de mărturii.

 Această mărturie a fost depusă de conservatori şi la CNSAS, în urmă cu două săptămâni, dar Colegiul Consiliului a anunţat că aceste probe nu pot fi luate în considerare.

Oprescu: Se pregateste fraudarea alegerilor – Cum au vrut baietii sa-l faca pe Sorin Oprescu

Risc. Legea nu-i permite candidatului independent sa aiba observatori in sectiile de votare

Oprescu cere sprijinul organizatiilor nonguvernamentale si implicarea statului, deoarece are informatii ca alegerile locale ar putea fi fraudate. El aduce ca argument cele peste 30.000 de buletine de vot in plus fata de necesar si reorganizarea cam suspecta a tragerii la sorti pentru completarea listelor cu membrii pentru unele sectii de votare. „Au aparut combinatorii politici, nu negociatorii, ci combinatorii, care au spus din cadrul partidelor, deci transpartinic, cine trebuie sa participe la alegeri si cine trebuie ales. Am toate datele, la aceasta ora si toate semnalele politice ca se pregatesc de frauda electorala”, a declarat Sorin Oprescu. Reamintim ca lui Oprescu i s-au pus o serie de piedici ca sa nu candideze, apoi o pensionara „simpla” s-a „autosesizat” si a depus contestatie la tribunal impotriva candidaturii doctorului. Cat de „simpla” si de „autosesizata” este persoana respectiva ati putut afla din ziarul CANCAN de ieri (cititi articolul pe http://www.cancan.ro).

Campanie finantata din donatii

Oprescu a precizat ieri ca o mare parte a bugetului de campanie provine din donatii particulare si nu are nicio legatura cu omul de afaceri Costel Bobic. „Domnul Bobic nu se afla printre cei care au donat, nici macar cu un leu?”, a spus Oprescu. Reamintim ca social-democratul Marian Vanghelie a declarat ca PSD nu-i poate sprijini pe cei care sunt finantati de Bobic, facand aluzie la Oprescu.

Cum au vrut baietii sa-l faca pe Sorin Oprescu

ZIUA I. Contestatoarea lui Sorin Oprescu a recunoscut ca nu are nimic cu doctorul, ba dimpotriva l-ar vota Uluitor. Reporterii CANCAN au filmat-o cu camera ascunsa pe pensionara care a contestat candidatura doctorului la Primaria Capitalei si au aflat ca aceasta a facut parte din structurile fostei Securitati, iar acum a fost bagata in fata de un avocat!

Adrian Artene

Candidatura lui Sorin Oprescu la Primaria Capitalei a fost contestata de catre o pensionara anonima, o anume Doina Mocanu, de 62 de ani, despre care pana acum nu s-a stiut nimic! Pe marginea acestei contestatii s-au facut o gramada de speculatii: ca avocatul Doru Giugula (PSD) ar fi redactat actiunea si ca, de fapt, in spatele pensionarei s-ar afla puternice cercuri de interese care urmareau sa-l elimine din cursa electorala pe doctorul creditat de sondaje ca avand prima sansa. CANCAN a incercat sa afle adevarul din culisele acestui proces – poate cel mai mediatizat al ultimilor ani – facand o investigatie profesionista, sub acoperire, pe parcursul mai multor zile. Fosta contabila in Ministerul de Comert Exterior inainte de ?89, Doina Mocanu a facut declaratii uluitoare, filmate cu camera ascunsa. Ea a recunoscut ca a fost „cadru” in fosta Securitate si ca altcineva a
pus-o acum sa conteste candidatura doctorului. Concluzia o veti putea trage singuri!

Prima zi

Doina Mocanu are 62 de ani si locuieste intr-un bloc comunist, cu patru scari, de pe bulevardul Theodor Pallady din sectorul 3, Cartierul Salajan. E administrator la blocul respectiv. Vecinii o stiu ca pe o persoana sociabila. Vorbeste cu toata lumea si pare sa aiba rezolvari pentru fiecare problema a blocului. In particular, este o femeie care n-a deschis usa prea multor vecini. Adica, vorbeste despre simpatiile politice, despre orice subiect social, insa despre viata ei privata nu scoate un cuvant. Ce stiu cei din bloc este ca traieste singura, are o fata de 44 de ani, stabilita in America dinainte de ?89 si cam atat. Unul dintre reporterii CANCAN care s-a ocupat de investigatie a luat legatura „accidental” cu Doina Mocanu in fata blocului ei. A abordat-o sub pretextul ca-l intereseaza sa cumpere un apartament cu trei camere in bloc si ca are nevoie de ajutorul unei persoane care locuieste de mai multi ani in cartier, ca nu cumva sa fie inselat la pret. Reticenta, Doina Mocanu i-a raspuns ca, daca „va auzi ceva”, il va suna. Discutia (pe alocuri purtata haotic) a durat circa 20 de minute, dupa care au facut schimb de numere de telefon.

A doua zi

Colegul nostru a sunat-o pe Doina Mocanu, care i-a spus ca-i ocupata, intrucat chemase un instalator la bloc si trebuia sa-l supravegheze. Au fixat o intalnire pentru ziua urmatoare.

A treia zi

Reporterul CANCAN, impreuna cu o colega, pe care i-a prezentat-o pensionarei ca fiind logodnica lui, s-au intalnit in fata blocului cu Doina Mocanu, la ora convenita in ziua anterioara. I-au dus un buchet de flori. Incantata, femeia a parut mult mai deschisa ca pana atunci. Timp de 40 de minute, au vorbit, printre altele, despre ce a facut primarul Negoita in sector sau despre apropiatele alegeri. Din dialogul avut, femeia a dat semne ca este la punct cu jocurile electorale. Intre timp, si-a amintit ca are un cunoscut, care detine un apartament cu trei camere in zona si pe care respectivul ar vrea sa-l vanda. Le-a dat reporterilor sub acoperire numarul de telefon al acestuia si i-a incurajat sa-l contactezi, ceea ce s-a si intamplat dupa ce colegii nostri s-au despartit de Doina Mocanu. La telefon, proprietarul le-a zis reporterilor ca, deocamdata, apartamentul nu poate fi vazut, pentru ca are chiriasi, dar ca Doina Mocanu locuieste intr-unul identic, asa incat, pentru o prima impresie, l-ar putea viziona pe acela. „Logodnica” a sunat-o apoi pe femeie si i-a povestit discutia. Pensionara i-a invitat a doua zi la ea acasa pe colegii nostri.

A patra zi

La ora stabilita, reporterii sub acoperire au fost la Doina Mocanu la usa. I-au dus si de aceasta data un cadou, si anume o floare de apartament! I-a invitat in sufragerie. Din vorba-n vorba, conversatia a „alunecat” catre subiectul alegeri, moment in care Doina Mocanu a inceput sa se „spovedeasca”. Pasajele cele mai importante vi le redam in randurile urmatoare.

Doina Mocanu (D.M.): (…) Vanghelie are un suflet foarte mare si face niste revelioane… chiar daca e tigan, e un tigan cizelat, vreau sa spun. Eu nu tin cu nimeni (n.n. – se referea la simpatiile politice) (…) Am facut o prostie si prostia se plateste…

Reporterul sub acoperire: Ce prostie ati facut?

D.M.: L-am dat (n.n. – in judecata pe Sorin Oprescu)… Am vrut sa vad si eu daca domnul doctor… El a fost in PSD. Si-a dat demisia din PSD ca sa fie independent si atunci m-am consultat cu un fost coleg de-al meu, care e avocat (n.n. – cel care, sustine femeia, a bagat-o in fata in acest scandal) si mi-a spus „Ba, eu l-as da pe asta in gat, dar nu pot sa-l dau in gat pentru ca eu sunt avocat!” A fost ziua lui si ne-am intalnit multi (n.n. – fosti) colegi. Si eu ca o desteapta, ca o proasta… am zis desteapta… am zis „Hai, ba, ca ii fac lui Oprescu chestia asta!” (…)”

„Ba, eu i-as face lu’ asta bucata!”

„Avocatul mi-a spus ca el n-a putut sa vina ca suntem din acelasi minister (n.n. – fostul Minister de Comert Exterior) si nu stiu ce si nu stiu cum… Am fost colegi de serviciu. El a fost avocat si eu am lucrat in alt serviciu (n.n. – financiar, unde avocatul ii aducea – potrivit femeii – deconturile deplasarilor)… Mi-a zis „Ba, Doina, eu i-as face lu? asta (n.n. – lui Sorin Oprescu) bucata ca prea se face mare, ca opereaza numai cu bani, chestii… N-are importanta ce avocat a platit, n-are importanta, cert este ca dupa ce am facut chestia asta… (…) L-am dat in judecata. El (n.n. – Oprescu) a facut o prostie pentru ca trebuia sa depuna candidatura si el a depus-o cu juma? de ora inainte sa se inchida. N-a putut sa se verifice ca nu a avut timp… bun… am facut petitia asta… a venit avocata (n.n. – cea care a reprezentat-o in instanta si pe care n-a stiut cum o cheama!)… trebuie in 48 de ore…”

Reporterul: Dar cum ati stiut ca trebuia in 48 de ore depusa contestatia?

D.M.: „Pai, nu v-am spus… daca am coleg avocat… El n-a vrut sa ma reprezinte si am zis ca nu platesc bani la avocati ca n-am de unde… dar, daca tu zici ca facem, atunci facem pana la urma (…) m-am suparat… cert este ca eu nu mi-am dat seama ca o sa fie o asemenea anvergura. Oprescu a venit cu patru
avocati, eu am avut o avocata. E o magarie de la bun inceput, am spus ca nu le mai raspund la telefon (n.n. – fostului ei coleg avocat si avocatei care a reprezentat-o) pentru ca tu (n.n. – se referea la colegul ei avocat) trebuia sa-mi spui si mie ce ma asteapta. Daca stiam ce ma asteapta… (…)

„N-am nimic cu Oprescu! De ce sa nu-l votez?”

Reporterul: Cum il cheama pe avocat?

D.M.: „N-are importanta… de la el a plecat… (…) are un birou de avocatura acum… atata timp cat eu am facut o prostie…

Reporterul: El v-a pus pana la urma…

D.M.: Mai face si omul prostii la batranete. Singura chestie este ca trebuia sa gandesc mai mult. N-am putut sa gandesc. A trebuit sa fac chestia asta in cateva ore… se ducea termenul… (n.n. – 48 de ore in care se putea depune contestatia) (…) Eu n-am nimic cu Oprescu! Daca ar fi sa-l votez? Daca l-as vota, de ce sa nu-l votez? Nici n-a vorbit urat, nici nu s-a uitat urat la mine… (n.n. – in acel moment i-au dat lacrimile!) (…)”

Reporterul: V-a dat ceva avocatul?

D.M.: … si atunci (n.n. – cand erau colegi la Ministerul de Comert Exterior) vroia sa-mi aduca tigari si eu ii ziceam „Du-te, ba, ca la noi la minister avem”… era cu circuit inchis… eu vorbeam tot timpul cu securistii de la mine… (….) si acum ne salutam, ne cunoastem… eu am facut o prostie si trag ponoasele. Eu va spun: stii cand se va rezolva? Pe 3 iunie…”

Reporterul: De ce?

D.M.: „Pentru ca pe intai se voteaza si dupa aceea se va vedea care este situatia…”

Reporterul: Dar v-a mai sunat avocatul dupa?

D.M.: Nu, nu. O singura data, dar nu i-am mai raspuns! (…) la minister daca nu te faceai membru de partid, nu puteai sa fii sef de serviciu…”

Reporterul: Ati fost cadru, sincer?

D.M.: Am fost toti… am fost toti…!.

Sursa:Cancan

Sursa:CANCAN

Justitia sunt eu, Tribunalul sunt eu, verdictele le dau eu !

„Eroarea respectiva nu i-a apartinut procurorului Clinci, ci militienilor care faceau cercetarile. Norica Clinci a fost insa sanctionata pentru ca, in momentul cind a descoperit eroarea, nu a urmat procedura, in sensul declansarii urmaririi penale impotriva adevaratului autor al furtului si nici nu l-a audiat, ci a modificat doar mandatul de arestare emis initial.”

Cotidianul

Parchetul dinainte de 1989 Mai multi procurori care au activat inainte de 1989 sustin ca prerorgativele Procuraturii erau destul de limitate si ca Militia era cea care efectua actele de urmarire penala. Conform acestora, in dosare cu infractiuni mici, de furt din avutul obstesc, asa cum este cazul Noricai Nicolai, doar Militia era cea care lua declaratii dupa identificarea faptuitorului.

Dupa terminarea anchetei, tot Militia facea propunere de solutie, cum se actioneaza procedural si astazi: inceperea urmaririi penale sau neinceperea urmaririi penale.

 Conform normelor procesual penale comuniste, procurorul nu avea cunostinta de ce facea Militia ca organ de cercetare penala in dosarele in care Procuratura nu avea decat rolul decorativ de supraveghetor al urmariri penale. Aceasta tehnica de ancheta militieneasca a supravietuit in sectiile de politie si astazi, in pofida faptului ca normele de procedura penala au fost armonizate cu cele din UE.

Au ramas de pomina multe cazuri de erori comise si dupa 1990 de politisti in identificarea unor faptuitori si in cercetarea acestora.In aceste conditii, strict stabilite de procedura penala comunista, procurorul Norica Nicolai s-a conformat veridicitatii datelor culese si consemnate ca atare de politistii imputernici sa efectueze urmarirea penala.

 Posibilele erori ale militienilor-anchetatori, sustin magistratii contactati de ZIUA, odata trecute de procurorul care supraveghea doar mersul procedurii procesual penale, trebuiau a fi descoperite si inlaturate de judecatorii instantei care aveau obligatia profesioanala sa cenzureze actele dubioase de urmarire penala, efectuate de Militie in astfel de dosare cu mici furturi din avutul obstesc.

Ceea ce nu s-a intamplat la instanta de fond din cazul Ionita Valerica. In acest context, sursele judiciare contactate de ziarul nostru sustin ca in mod normal trebuiau sanctionati judecatorii instantei de fond care au acceptat erorile sau falsurile de identitate furnizate de politisti.

 (Silviu ALUPEI)

Daca ar fi gresit, ar fi fost exclusa din magistratura Sursele judiciare ne-au explicat ca daca procurorul supraveghetor de dosar Norica Nicolai  ar fi avut cu adevarat culpa in acea cauza, aceasta ar fi fost imediat sanctionata disciplinar prin excludere din magistratura.

In concluzie doamna Norica Nicolae, nu a incalcat legea, daca incalca legea nu era sanctionata ci data in judecata sau trimisa in judecata, sau incepeau urmaririile penale impotriva ei.

care este codul penal in care se bazeaza domnul basescu ?
citez:

„Mapa profesională cuprinde 89 de file şi face referire la două episoade controversate din cariera fostului procuror”

„Conform dosarului profesional, Norica Nicolai a fost sancţionată în 4 aprilie 1988 de către şeful Procuraturii din Călăraşi”

Nu conform verdictul dat de tribunal !

Aici este vorba de proceduri, nu de infractiuni sau de incalcarea legii !

„Norica Clinci, procuror la Procuratura locală Olteniţa, are o bună pregătire politică şi profesională şi a contribuit la obţinerea unor rezultate pozitive în unitatea care în funcţionează. Procurorul are însă unele lipsuri în ceea ce priveşte calitatea lucrărilor întocmite. „

Am dreptate si asta nu eu o spun :

Citat:

„Din controalele efectuate de procurorul şef al judeţului, s-au constatat o serie de lipsuri cu privire la operativitatea urmăririi penale, calitatea actelor de urmărire penală şi trimiterea în judecată”

„chiar de către şeful său, procurorul Gheorghe Părăuşanu. Cu toate acestea, Părăuşanu consemnează că subalterna sa este foarte muncitoare, fiindcă într-un singur an a rezolvat foarte multe dosare în comparaţie cu ceilalţi colegi. De aceea, şeful Noricăi Clinci a propus la acea vreme trecerea de la calificativul „bun”, la „foarte bun”.

Domnul Basescu este un om iresponsabil el cauta razbunarea.

De ce  „securistul” Basescu nu-si spune un punct de vedere cu referire la Daniel Morar care a condamnat un roman care a obtinut daune de la CEDO ?

De ce basescu nu-i cerceteaza pe ai lui ????? ca este un manipulator diversionist securist care si el la randul sau are probleme cu justitia, despre PRM, fara grija ca PRM-ul e cu Norica, pot sa zic ca toti parlamentarii sunt de partea ei.

Domnul Basescu este obligat dupa articolul 85 aliniatul 2 sa semneze !

Vezi VIDEO

Nu inteleg un singur lucru, doamna Norica Nicolae este judecata nu de Tribunal ci de sistemul bestial inventat de „securistul” Basescu. Mizerabilul sistem securist inca functioneaza, Securitatea n-a disparut.

„Securistul” Basescu a dat verdictul, „securistul” Basescu a judecat-o „securistul” Basescu a executat-o, „securistul” Basescu incalca Constitutia .

Daca doamna Norica Nicolae a incalcat legea domnul Basescu era obligat sa se prezinte in fata poporului cu verdictul dat de tribunal. Doamna Norica nu poate fi judecata si executata de un presedinte, lasul „securist” nu ne-a aratat macar o proba, doar ca cauta prin arhivele securitatii.

Citez de la Gardianul : ” Purtatorul de cuvant al Parchetului General a confirmat ca presedintele a cerut in 20 decembrie 2007 „mapa profesionala“ a Noricai Nicolai”

Asa zisa “mapa profesionala” nu poate inlocui tribunalul, tribunalul da verdicte, tribunalul judeca. Se pune intrebarea de ce domnul Morar nu a primit verdict de la presedinte? vezi mai jos. Sper ca dupa a doua cadentie domnul Traian Basescu va fi judecat de un tribunal militar !!!

„Gheorghe Funar ii ia apararea colegei sale de la Senat si ii sugereaza premierului ca n-ar fi rau daca l-ar da in judecata pe presedinte. “Fara nici un temei legal si incalcand din nou Constitutia Romaniei, presedintele Traian Basescu savarseste un nou abuz in serviciu dupa cel cu numirea ministrului Afacerilor Externe. Isi pregateste o noua suspendare si este de vazut daca va fi una temporara, de 30 de zile, sau mai lunga, poate pentru totdeauna, din functia de presedinte al Romaniei”, a declarat Funar la Cluj-Napoca. “Daca as fi in locul premierului as solicita vreo 10 miliarde de lei vechi pe zi de intarziere, iar presedintele Traian Basescu sa plateasca. Dupa aceea, sa intarzie cat vrea el”, a spus Funar. Senatorul PRM sustine ca Basescu nu o vrea pe Norica Nicolai la Ministerul Justitiei pentru ca “ii este frica de ea”. “Sub conducerea Noricai Nicolai, parchetele si instantele vor lucra si vor scoate de la naftalina dosarele cu ilegalitatile savarsite de Basescu si de alti primari PD”, a afirmat Gheorghe Funar.”

„Traian Basescu a încercat sa readuca în România acei ani de cosmar. M-am simtit anchetata de fosta Securitate. Pentru ca, vreau sa stiti, asa-zisa mapa profesionala era elaborata de organele de Securitate. Traian Basescu ne-a dovedit ca fosta Securitate a supravietuit, fiind un colaborator de nadejde al Presedintelui României. El este cel care a vazut asa-zisele dovezi, el este cel care a judecat si care a dat verdictul. Orice alte opinii sunt interzise. Orice aparare este inutila, pentru ca verdictul a fost dat. Din fericire, astazi nu mai traim în România de dinainte de 1989. Astazi opinia publica poate sa auda si argumentele apararii si poate decide de partea cui este dreptatea”, a spus Norica Nicolai. “În legatura cu incidentul invocat de Traian Basescu, din 1987, dau un singur raspuns: Este o mincina sfruntata! Ca jurist, afirm cu toata responsabilitatea, ca daca cineva în România ar fi facut asa ceva, oricine ar fi fost el, urma sa fie judecat si condamnat pentru fals, uz de fals si abuz în serviciu. Orice alt comentariu ar fi inutil, pentru ca nu te poti apara de acuzatii fabricate! În privinta celui de-al doilea asa-zis argument al lui Traian Basescu am o singura precizare: Nu am încalcat legea!”, a mai spus senatorul PNL.

Vicepresedintele PNL Puiu Hasotti a declarat ieri ca PNL va recurge la arbitrajul Curtii Constitutionale in urma refuzului presedintelui Traian Basescu de a o numi pe Norica Nicolai in functia de ministru al Justitiei. “PNL va recurge la arbitrajul Curtii Constitutionale”, a sustinut Hasotti, citat de Mediafax, ca reactie la refuzul presedintelui Traian Basescu de a o numi in functia de ministru al Justitiei pe Norica Nicolai. Hasotti a mai spus ca lucrurile invocate de Traian Basescu reprezinta “o jalnica si penibila diversiune”. “As vrea ca domnul presedinte sa-si spuna un punct de vedere cu referire la Daniel Morar, care a condamnat un roman care a obtinut daune de la CEDO.

Si, daca tot judecam activitatea de dinainte de 1989, sa judecam si ce a facut domnul Basescu la Anvers”, a conchis Hasotti. (D.I.)

În anul 1990, fisa de apreciere a Noricai Nicolai avea la profilul profesional 9 calificative “foarte bine” si unul “bine”, iar la profilul moral sase calificative “foarte bine.” Aprecierea a fost facuta în data de 13 martie 1991. Administratia Prezidentiala a dat vineri publicitatii o serie de informatii despre erori de procedura pe care le-ar fi savârsit Norica Nicolai ca procuror.

“Presedintele ori e dezinformat, ori joaca la cacialma”, a comentat liberalul. El a invocat Constitutia, explicând ca un ministru trece prin vot al Legislativului doar daca se schimba structura Guvernului sau componenta sa politica. Aceste doua variante “nu sunt în situatia de a fi luate în discutie”, a sprecizat Stroe, care a accentuat ca “ramâne obligativitatea aplicarii alineatului 2 articolul 85, adica presedintele sa semneze decretul”.