Adrian Nastase – In Israel

8 Mai 2009  

Saptamana aceasta, israelienii au sarbatorit 61 de ani de la crearea statului lor. Am participat cu placere la receptia oferita, cu aceasta ocazie, de ambasadorul Israelului la Bucuresti, la Ateneul Roman. Revazand foarte multe persoane cunoscute, mi-am amintit numeroasele vizite pe care le-am efectuat in Israel, precum si liderii politici sau religiosi israelieni, intalniti pe un parcurs de aproape douazeci de ani.

Ar fi multe lucruri de povestit, dar voi relata numai vizita pe care am efectuat-o in Israel, in iulie 2001, in calitate de prim-ministru, la invitatia premierului Ariel Sharon – desemnat ca sef al cabinetului israelian aproape in aceeasi perioada ca mine. Era una dintre primele mele vizite in exterior in calitate de sef al guvernului. Ideea de baza a fost aceea de a obtine sprijinul Israelului si al lobby-ului evreiesc, in SUA si in principalele capitale europene, pentru obiectivele fundamentale de politica internationala pe care ni le propusesem. Un alt obiectiv important l-a reprezentat si incurajarea investitiilor israeliene in Romania, intr-un moment in care incercam, cu tenacitate, accelerarea procesului de modernizare economica.De la aeroport am mers direct la sediul Guvernului israelian, unde am avut o lunga si interesanta discutie, intre patru ochi, cu premierul Sharon. Am vorbit despre interesele romanesti, despre cele israeliene, despre situatia din regiune. Sharon mi-a promis sprijinul Israelului, inclusiv in zonele pe care le puteau influenta in Statele Unite, in legatura cu acceptarea noastra ca membru NATO. Am discutat despre cooperarea posibila in domeniul high-tech, cercetare, agricultura si in domeniul militar

. Am comentat proiectele de pace in Orientul Mijlociu si am afirmat cu convingere ca nu am venit sa adaugam noi proiecte la cele deja existente, dar ca putem oferi canale de comunicare eficiente cu lumea araba. Un alt subiect s-a referit la situatia muncitorilor romani in Israel si la nevoia reala de a le asigura acestora un statut corect si sansa de a beneficia de asigurari sociale si de sanatate. Va amintiti, poate, faptul ca pana cand s-au eliminat vizele pentru calatorii in spatiul UE, la 1 ianuarie 2002, romanii care doreau sa munceasca in exterior, mai ales in constructii, se canalizasera pe zona Israelului. Unii dintre ei, din pacate, erau fortati sa lucreze in conditii aproape inumane. Delegatia pe care o conduceam cuprindea numerosi ministri si cateva zeci de oameni de afaceri, care au discutat cu omologii  lor si au participat la un seminar economic. Mi-l amintesc, cu multa simpatie, pe Ariel Sharon – o legenda a israelienilor – si care se zbate, in continuare, intre viata si moarte, dupa accidentul cerebral suferit in 2006. Considerat un dur, datorita istoriei sale in armata si rolului sau in razboaiele din zona, este regretat acum de foarte multi, asa cum, in mod paradoxal, este regretat si Yasser Arafat. Personalitatea lor puternica ar fi putut garanta aplicarea si durata unui acord de pace. Instabilitatea politica interna, atat in Israel, cat si in teritoriile palestiniene, pare sa nu faciliteze un astfel de acord in aceasta perioada, desi noul prim-ministru, Benjamin Netanyahu, avand o reputatie de politician al dreptei conservatoare, ar putea incerca sa relanseze un astfel de acord dupa recentele alegeri prezidentiale din SUA.E adevarat insa ca si el este „prizonier” al sprijinului parlamentar al partidelor religioase de extrema-dreapta. Fac o paranteza pentru a spune ca Bibi Netanyahu, in ciuda acuzatiilor politice din ultimii ani, a revenit spectaculos  pe prima scena a politicii israeliene. Ne-am intalnit in multe randuri, inclusiv atunci cand l-am invitat, cu familia sa, la ferma noastra de la Cornu, unde am discutat mult despre viziunea sa privind dezvoltarea economica bazata pe ideea dezamorsarii conflictului politic prin dezvoltarea economica a zonelor arabe adiacente. Am vorbit chiar si despre o posibila legatura maritima pana la Constanta. Va marturisesc insa ca dialogurile noastre au abordat si subiecte mai putin sofisticate, dar extrem de atractive, dat fiind ca oaspetele meu practicase horticultura si a dirijat o ferma de vite si de pasari la Herzliya.

Revin la vizita din 2001 si la dejunul spectaculos oferit de premierul Sharon la Hotelul „King David”, la care au participat sute de invitati. In discursul meu m-am referit la o anecdota care punea in lumina capacitatea de a planifica strategic si de a intelege miscarile viitoare ale partenerilor: „Se spune ca un tanar calatorea intr-un compartiment de tren cu un Rabin. La un moment dat, tanarul intreaba: Rabi, cat e ceasul?

Rabinul nu-i raspunde. Dupa o vreme, tanarul intreaba din nou cat e ceasul. In final, Rabinul ii raspunde astfel: – Dragul meu, ne apropiem de ultima statie. Asa cum te vad, probabil ca nu ai unde innopta si o sa-mi ceri sa te iau acasa la mine sa dormi. Esti tanar, esti dragut, eu am o fiica, s-ar putea sa va indragostiti unul de celalalt si da-mi, te rog, un singur motiv pentru care mi-as da fiica cuiva care nu are bani nici macar sa-si cumpere un ceas.”Am precizat insa ca Romania si Israelul se afla in acelasi fus orar si ca si noi si ei ne ghidam, in primul rand, dupa interesul national, dar mergem impreuna in acelasi tren si am ales sa fim parteneri.Nu cred ca i-am socat prea tare pe participantii la dejun…As adauga faptul ca, tot atunci, am mers si la Ierihon, unde am vizitat biserica romaneasca, aflata in teritoriile de sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene. Acolo am luat parte la o slujba religioasa oficiata de arhimandritul Ieronim Cretu, care doi ani mai tarziu a fost decorat cu Ordinul National „Serviciul Credincios” in Grad de Cavaler pentru contributia deosebita la pastrarea si promovarea valorilor spirituale ale neamului romanesc.

Am asistat cu emotie la inaltarea crucii pe turla edificiului si am donat, din partea Guvernului, o suma de bani necesara finalizarii bisericii. Am donat si doua icoane pe care le adusesem, impreuna cu sotia mea, de la Bucuresti pentru aceasta veritabila „ambasada spirituala” a Romaniei in Tara Sfanta.Intorsi la Ierusalim, am participat, impreuna cu primarul orasului, cel care a devenit ulterior premier – Ehud Olmert -, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Maccabiah – acest eveniment sportiv, organizat o data la patru ani, la care participa reprezentantii comunitatilor evreiesti din intreaga lume si care a primit statut olimpic in 1961. Am vizitat, de asemenea, Memorialul Eroilor si Martirilor Holocaustului „Yad Vashem”, unde am asistat la o ceremonie religioasa in „Sala Numelor” si am aprins o flacara ceremoniala in memoria martirilor. Am oprit cateva clipe langa Yad Vashem pentru a depune o coroana de flori si la mormantul lui Itzhak Rabin – pe care il intalnisem ultima data in Israel intr-o alta vizita, cu putin timp inainte de asasinarea lui.In aceeasi zi, am fost primit de presedintele statului Israel, Moshe Katsav, cel care a demisionat in urma cu ceva timp. L-am reintalnit, in acea vizita, pe Shimon Peres, in vremea aceea vicepremier si ministru al afacerilor externe – o mare personalitate a diplomatiei internationale. M-am intalnit, de asemenea, cu presedintele Knessetului, Avraham Burg, si cu presedintii  unor partide parlamentare. As adauga cateva cuvinte despre intalnirea cu Yasser Arafat, presedintele Autoritatii Palestiniene, la Palatul Prezidential al Autoritatii.  Arafat avea o mare autoritate asupra palestinienilor, fiind cel care reusise sa obtina, in 1973, recunoasterea miscarii sale si sa se impuna ca reprezentant legitim al poporului palestinian.Pe Arafat – care cunostea foarte bine Romania -, il intalnisem, prima oara, in 1994, la Forumul Crans-Montana de la Bucuresti, cand organizasem, intr-o perioada de blocaj comunicational, o intalnire cu Shimon Peres,  in cadrul Forumului creat de bunul meu prieten Jean Paul Carteron.  

Am participat atunci la primirea lui Yasser Arafat de catre presedintele Ion Iliescu. Lui Arafat ii placea foarte mult mierea. In ziua urmatoare, i-am trimis, din productia proprie, de la Cornu, doua borcane mari cu miere de salcam, un gest de prietenie apreciat ca atare. In 2001 m-a primit extrem de amical. Nu intelegea de ce nu deschidem o reprezentanta in Teritorii, legatura diplomatica fiind realizata doar prin intermediul unui diplomat cu sediul in Ambasada din Israel.

Am avut, in 2001, mai multe intalniri cu rabinii din Israel si SUA. Am apelat la ei pentru a obtine sprijinul necesar proiectelor noastre, in special privind decizia ce urma sa fie luata la Summitul de la Praga din 2002 vizand extinderea NATO. Imi amintesc ca Rabinul-sef al Statelor Unite, Rabi Friedman, aflat atunci in Israel, a promis sprijinul sau neconditionat atat in nume personal, cat si din partea comunitatii. Ei mi-au impartasit si o tristete legata de cele peste 800 de cimitire evreiesti din Romania, din care mai bine de 500 se afla in localitati unde nu mai exista comunitati de rit mozaic si unde deci, nimeni nu mai are grija de ele. Am povestit cu alt prilej despre intalnirile de mai tarziu, din 2007, din Israel, dar imi aduc aminte si de prima mea vizita cand, la unul din chibuturi, am luat cativa metri de furtun pentru irigatii cu duze de picatura la radacina plantelor. Am revenit atunci la Bucuresti si am trimis furtunul respectiv  la o fabrica  unde se realizau produse din cauciuc, sugerandu-le sa produca ceva asemanator. Dupa o vreme, au raspuns ca nu are cine sa produca duzele de plastic pe care sa le fixeze in furtun. Nu vreau sa fiu rautacios. Au fost si multe urmari pozitive, multi oameni de afaceri israelieni care au inceput sa vina sa investeasca in Romania. Am obtinut, in anii urmatori, un sprijin politic substantial din partea statului israelian cu care Romania a avut si are un parteneriat special, fiind singura tara din zona care a avut legaturi diplomatice continue cu Israelul, din 1948 si pana in prezent.

Ion Iliescu – ESENŢA CRIZEI ACTUALE – si analizele mele

Stimate presedinte Ion Iliescu,

Nu sunt mare expert in economie – 2 –

criza financiara a fost de fapt generata de Fed (Rezerve Federale), ajutata de optimismul nerealist al administratiei Bush. Unul dintre principalii vinovati este nimeni altul decat Alan Greenspan.

1) Criza financiara de astazi isi are radacinile imediate in 2001. de socul atacurilor teroriste de la 11 septembrie. Atunci, Fed a deschis robinetele monetare pentru a incerca sa combata o incetinire economica. Banca centrala a pompat bani in economia SUA si a redus drastic principala sa rata a dobanzii (asa-numita rata a fondurilor federale) de la 3,5% in august 2001 la doar 1% la jumatatea lui 2003. Fed a pastrat aceasta rata la un nivel mult prea scazut pentru mult prea mult timp.

2) In general, expansiunea monetara usureaza imprumuturile si reduce costurile lor pe ansamblul economiei. Ea tinde de asemenea sa slabeasca moneda nationala si sa sporeasca inflatia.

3) Se stie ca, in mod obisnuit, dobanzile scazute stimuleaza cumpararea de case, dar de data aceasta, bancile comerciale si de investitii au creat noi mecanisme financiare pentru a extinde creditul rezidential astfel incat sa cuprinda si clientii cu bonitate redusa. Practic, oricine putea cumpara o casa, cu un avans foarte mic sau chiar fara avans si cu dobanzi esalonate pe foarte multi ani.

4) Cererea mai mare de case a impins in sus preturile imobiliare, iar bancile au dedus de aici ca a imprumuta clienti cu bonitate scazuta era o practica sigura. Daca respectivii debitori nu si-ar mai fi putut plati ratele, bancile ar fi revandut casele la valori mai ridicate.

5) O data ce preturile depaseau un varf de maxim si incepeau sa scada, conditiile de creditare urmau sa se inaspreasca, iar bancile s-ar fi vazut puse in situatia sa revanda casele la valori care nu mai acopereau valoare datoriilor.

6) In 2005, Bernanke, pe atunci doar unul dintre guvernatorii Fed, nu inca presedintele ei, a descris boom-ul imobiliar in termenii unui sistem financiar prudent si temeinic reglementat, neadmitand ca era vorba de un periculos balon de sapun. El a mentionat atunci ca vaste resurse de capital strain treceau prin bancile americane inspre sectorul imobiliar pentru ca investitorii internationali apreciau “cat de profunde si sofisticate sunt pietele financiare americane (piete care, printre altele, le facilitasera gospodariilor accesul la proprietati rezidentiale)”.

7) Pe parcursul anilor 2006 si 2007, balonul financiar a ajuns in punctul culminant. Bilanturile bancilor erau intesate de un numar imens de ipoteci riscante, dar impachetate in forme atat de complicate incat evaluarea riscului devenea foarte dificila.

8) Bancile au inceput sa incetineasca creditarea, iar numarul de falimente ipotecare a inceput sa creasca. Preturile caselor ajunsesera la apogeu pe masura ce creditarea incepea sa incetineasca, iar apoi preturile au intrat in declin. In toamna anului 2007, balonul rezidential s-a spart, iar bancile cu un patrimoniu ipotecar mare au raportat pierderi uriase, uneori atat de semnificative incat au distrus banca in sine – exact ca in cazul Bear Stearn

9) Din toamna anului 2007 banca centrala americana a redus rata dobanzilor in efortul de a indeparta spectrul recesiunii si de a sprijini bancile cu bilanturi fragile. De aceasta data insa, expansiunea creditului nu se indreapta spre constructia de case, ci spre speculatiile pe bursa de marfuri si spre investitiile in valute straine.

10) Preturile petrolului, ale marfurilor alimentare si ale aurului au atins maxime istorice, dolarul in schimb s-a depreciat pana la valori minime record.

Ovidiu Says:
07/05/2009 at 7:24 pm | Reply Stimate presedinte Ion Iliescu,nu sunt mare expert in economie dar din cate am inteles SUA, adica Banca Nationala Americana FED, Alain Greenspan a redus dobanda de la 5% la 1,5%, si scaderea pretului actiunilor cotate la bursa dupa atacul terorist a lui Bin Laden, economia americana a fost un balon umflat, inflatia s-a ridicat americanii au crezut ca prin scaderea dobandei vor reusi cu exportul.Aici amalistii au constatat greseala secolului, deoarece s-a deschis o portita mica pentru speculantii internationali. Toate afacerile s-au bazat prin incurajarea de vanzare cumparare de imobiliare, desi valoarea reala a fost mult mai mica decat parea, aici a fost jocul periculos, casele de asigurare si bancile au jucat un rol important si chiar decisiv, oamenii erau incurajati de marii actionari in bursa, brokeri sa cumpere case, vile, etc, prin imprumuturi (dobanda a fost mica) cand balonul s-a spart banciile au ramas fara bani, si dupa cum se stie au si dat faliment, era vorba de un lant de reactie care a efectat absolut toate banciile mondiale, fiindica se imprumutau intre ei. Si actionarii care incurajau toate bancile din lume inclusiv din UE, ca sa se asigure prin diferite actiuni promovate de speculanti.

Statul nu poate face absolut nimic piata e libera, statul intr-o piata libera nu poate interveni, ceea ce se poate facea este ca o injectie la un bolnav grav ca sa-i prelungeasca viata.

Asadar s-a demonstrat ca capitalismul a trait in eroare timp de doua sau trei deceni. Deci chiar cand capitalismul era in “floare” iar comunismul spre prabusire, capitalismul de fapt a fost tot spre prabusire doar au trait intr-o iluzie ca noi ”capitalistii” o ducem bine si asta este defapt solutia, calea spre paradis.

Comunismul putea sa infloreasca daca se deschidea, vedeti ca in Ungaria de exemplu pe vremea comunista s-a dus foarte bine, si chiar in Romania, problema in Romania a inceput atunci cand industria numai dadea randament, nu era eficienta si coorenta. Si cred eu ca prabusirea comunismului a inceput in Rusia de aceea Gorbaciov a incercat se schimbe sa modernizeze – dar nu se poate trece brusc de la un sistem la altul.

In Romania cred eu situatia a fost spre imbunatatire doar Ceausescu a achiat datoriile si cred eu ca daca il lasau pe Ceausescu, Romania trecea peste greutati.
Eu zic ca ambele sisteme au dat faliment dar sistemul comunist national din Romania a protejat omul simplu si a asigurat locuri de munca.
Iar sistemul capitalist inca in anii 80 traia in minciuna!

––––––

By Ion Iliescu

 

In cadrul reuniunii de astazi, la tema „Puncte de plecare privind Instabilitatea Globala” am sustinut o INTERVENTIE, pe care o prezint in continuare:

Barack Obama a devenit cel de-al 44-lea Presedinte al Statelor Unite ale Americii si primul Presedinte de origine afro-americana.

 

Barack Obama, a facut istorie primul presedinte american de origine afro-americana si cel mai tanar presedinte ales. America ne-a demonstrat ca culoarea pielii nu impiedica candidatura unui om, de alta culoare de alta religie, etnie, rasa.

Epoca populismului extremist, hitlerist, rasist, comunist, marinarist a luat sfarsit nu mai are loc intr-o civilizatie  moderna.

A inceput noua ordine mondiala, SUA nu mai este jandarmul planetei. America reprezinta toleranta dreptatea pragmatismul si adevarul.

Sunt convins ca ce s-a intamplat in america ne-a dat noua romanilor o buna lectie.

Un presedinte trebuie sa fie un om responsabil, diplomat (Pentru a putea patrunde spiritul unei tari, diplomatul trebuie mai intai sa o cunoasca), cu multa carte, multa stiinta istorica, bine educat, un om care nu dezbina, un om care nu foloseste justitia ca un instrument de razbunare impotriva adversarilor, un om care respecta Constitutia, un om care nu face gafe. un om care se lupta pentru dreptate si nu in ultimul rand un presedinte care intentionat scoate tarii de pe harta pentru interese electorale. Partide de genul PRM, trebuie disparute. Un presedinte trebuie sa reprezinta dorinta si vointa cetatenilor, statul, nu partide!

Daca PD-L va castiga alegerile sunt convins ca in Romania se va restaura o forma de guvernare semi-dictatoriala un, un fel de stat totalitar.

Salvati Romania si nu lasati tara pe mina lui Traian Basescu! In Romania sunt doua partide cu ideologie si doctrina, PSD si PNL, eu personal votez cu PNL.

Romania nu are nevoie de politicieni din lumea mondena – ma refer la Elena Udrea.

 Basescu=Vadim, PD-L= PRM!

DESPRE OBAMA:

Barack Hussein Obama s-a nãscut la data de 4 august 1961 în Honolulu, Hawaii. Dupã divorţul pãrinţilor sãi, Obama s-a mutat în Indonezia împreunã cu mama sa. La vârsta de 10 ani, Barack Obama s-a întors în Hawaii. În 1979, a absolvit Academia Punahou, fiind unul dintre cei trei elevi de culoare ai şcolii.

Dupã absolvirea liceului, Obama a studiat, timp de doi ani, la Occidental College din Los Angeles. Apoi s-a transferat la Universitatea Columbia din New York, pe care a absolvit-o în 1983, obţinând licenţa în ştiinţe politice.

Obama lucrat pentru Business International Corporation (o companie ce oferea informaţii despre afaceri internaţionale clienţilor corporativi) şi NYPIRG. În 1985, Barack Obama s-a mutat la Chicago unde a lucrat ca organizator al comunitãţilor alcătuite din rezidenţi cu venituri mici proveniţi din cartierele Roseland şi Altgeld Gardens.

În 1988 a început studiile la Facultatea de Drept de la Harvard, pe care a absolvit-o în 1991 cu „Magna cum laude”.

Dupã absolvire, Obama s-a întors la Chicago, unde a devenit avocat în drepturi civile pentru casa de avocaturã Miner, Barnhill & Galland, fiind în acelaşi timp şi profesor al Facultãţii de Drept din cadrul Universitãţii din Chicago. De asemenea, Obama a ajutat la organizarea unitãţilor de înregistrare a alegãtorilor în timpul campanie lui Bill Clinton pentru Casa Albã din 1992.

În 1995, Obama a publicat autobiografia „Dreams From My Father: A Story of Race and Inheritance”. Pentru versiunea audio a cãrţii, Obama a fost distins cu un premiul Grammy.

În 1996, Obama a candidat pentru Senatul statului Illinois, fiind ales din partea cartierului Hyde Park, din sudul oraşului Chicago. În timpul mandatului, Obama a lucrat la elaborarea unor proiecte de lege privind etica, serviciile de sãnãtate şi programele eductive pentru copii sãraci.

Patru ani mai târziu, Obama a candidat fãrã succes pentru un loc în Camera Reprezentanţilor, pierzând alegerile primare în faţa lui Bobby Rush. După atacurile din 11 septembrie, Obama a fost unul din primi adversari ai planului preşedintelui George W. Bush de a începe un război în Irak.

În 2003, după izbucnirea conflictului din Irak, Barack Obama a anunţat că va candida pentru Senatul Statelor Unite, pe locul lăsat liber de republicanul Peter Fritzgerald. La alegerile primare din cadrul Partidului Democrat, în 2004, a obţinut 52 % din voturi, depăşindu-i pe Blair Hull şi Danyel Hynes.

Adversarul lui Obama în alegerile generale pentru Senatul american, câştigătorul alegerilor primare ale Partidului Republican, Jack Ryan, a fost nevoit să se retragă din cursă în iunie 2004, după un scandal sexual dezvăluit de fosta lui nevastă. În luna următoare, fostul candidat la preşedinţia Statelor Unite, Alan Keynes, de asemenea un politican de culoare, a acceptat nominalizarea republicană, înlocuindu-l pe Ryan. În cele trei dezbateri televizate, Obama şi Keynes au înaintat puncte de vedere total diferite în privinţa tratamentului cu celule stem, avortului, controlului armelor şi reducerii taxelor.

La alegerile generale din noiembrie 2004, Obama a câştigat cu cea mai mare diferenţă din istoria statului Illinois, fiind votat de 70% dintre alegători, în timp ce Keynes a primit doar 27%. După victorie, Obama a devenit al treilea senator de culoare din istoria Statelor Unite Americii.

Barack Obama, alături de senatorul republican de Indiana, Richard Lugar, au înaintat un proiect de lege care intărea eforturile de dezafectare a armelor de distrugere în masă din Europa de Est şi Rusia. Apoi, împreună cu senatorul republican al statului Oklahoma, a creat un site ce contabilizează toate cheltuielile federale.

În februarie 2007, Obama şi-a anunţat, în oraşul Springfield, Illinois, candidatura pentru nominalizarea democrată la alegerile prezidenţiale din 2008.

Poziţia lui Obama asupra:

Avortului – Susţine dreptul la decizie al femeii însărcinate.

Economiei – Doreşte să ajute familiile ce aparţin clasei de mijloc prin reforma sistemului medical şi educaţional , şi să sporească productivitatea şi creşterea economică prin investiţii în cercetarea ştiinţifică.

Mediului înconjurător – Vrea să reducă cu 80% emisiile de gaze de seră în Statele Unite până în 2050 şi ar investi 150 de miliarde de dolari în energie ecologică în următorii 10 ani.

Controlului armelor – Susţine extinderea interdicţiei armelor de asalt şi limitarea vânzărilor de arme la una pe lună.

Sănătăţii – Susţine acoperirea universală pentru cei care nu au asigurare oferită de angajator şi care nu se încadrează în alte programe de sănătate federale, începând prin acoperire subvenţionată de stat pentru toţi copiii.

Imigraţiei – Susţine securitatea sporită la graniţe şi o nouă metodă legală de a oferi cetăţenia americană unora dintre imigranţi. A votat pentru construirea unui zid de-a lungul graniţei dintre Statele Unite şi Mexic.

Războiului din Irak – S-a opus războiului încă de la început. Susţine retragerea treptată a trupelor şi o convenţie a ONU pentru reconciliere naţională.

Svastica, (Crucea încârligată, Hackenkreuz) in sud California

Navy to alter swastika-shaped barracks after aerial photos highlight snafu

Asa arata o baza militara al flotei americane din Coronado prin satelit

CORONADO, Calif. – The Navy will spend as much as $600,000 to modify a 40-year-old barracks complex that resembles a swastika from the air, a gaffe that went largely unnoticed before satellite images became easily accessible on the Internet.

The Navy said officials noted the buildings’ shape after the groundbreaking in 1967 but decided against changing it at the time because it wasn’t obvious from the ground. Aerial photos made available on such services as Windows Live and Google Earth in recent years have since revealed the buildings’ shape to a wide audience.

The Navy approved the money to change the walkways, landscaping and rooftop solar panels of the four L-shaped barracks, used by members of the Naval Construction Force at the Navy’s amphibious base at Coronado, near San Diego.

Sursa: msnbc