Presa ucraineana: „1914 – a inceput Primul Razboi Mondial, insa Bucurestiul nu se grabea sa ia parte. El astepta si se targuia. Si doar dupa ce Antanta a promis romanilor Transilvania care apartinea Ungariei armata romana a inceput manevrele militare in 27 august 1916. Rezultatele acestora au fost jalnice – in patru luni – decembrie 1916 „urmasii romanilor” au pierdut partea cea mai mare a teritoriului sau, inclusiv capitala – Bucurestiul, iar Regele Ferdinand, si ministrii au fugit la Iasi (decembrie 1916, Bucurestiul ocupat pina in – 8 noiembrie 1918). Iar la 7 mai 1918 (Tratatul de la Bucuresti) – chiar au semnat un armistitiu cu Germania si aliatii acesteia (primul ministru roman a fost Alexandru Marghiloman). Si doar succesul trupelor Antantei in Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane si austriece spre vest, a permis romanilor sa reintre in razboi.”

HienaOdesa

La vremea sa, Winston Churchill a numit Polonia „o hiena a Europei de Est”, dar se pare ca Churchill nu avea dreptate – alta e tara est-europeana care merita mai mult calificativul de hiena, iar tara respectiva este Romania, a scris marti portalul informational de la Odesa timer.od.ua, consultat de NewsIn.

Iar pentru a da greutate afirmatiilor sale, autorul articolului „Romania Mare sau Hiena, subspecia est-europeana” face ceea ce el numeste „o incursiune in istorie”.

Romania ca stat a aparut in 1877, scrie timer.od.ua, cand in fruntea Principatelor Unite ale Valahiei si Moldovei a fost incoronat regele Carol I. Noul stat, prin insasi denumirea sa, Romania, isi sublinia descendenta din Imperiul Roman, care existase cu 1.500 de ani mai devreme.

Portalul noteaza ironic ca o descendenta indepartata exista totusi – actualul teritoriul al Romaniei a fost folosit de romani ca loc de surghiun pentru concetatenii lor certati cu legea – un gen de loc de exil cum era insula Sahalin (din vecinatatea Japoniei – n.red.) pentru Imperiul Rus – o fundatura indepartata, salbatica si rece. Deci, intr-o anumita masura, romanii aveau legatura cu Roma – o parte din stramosii lor erau ocnasi exilati, scrie publicatia ucraineana.

In 1878 regatul a primit primul supliment teritorial – pentru sustinerea morala a Rusiei in timpul razboiului ruso-turc din 1877-1878 a primit Dobrogea de Nord. Picanteria situatiei consta din faptul ca la inceputul razboiului Principatul unit era vasal al Imperiului Otoman si, teoretic, trebuia sa-i sustina pe turci. Asadar, prima anexare teritoriala era de fapt o plata pentru tradare – romanii au ales momentul cand suveranul slabit a ajuns in stare de razboi si au smuls o parte din teritoriul acestuia, lingusindu-se in acelasi timp pe langa un nou suveran, scrie autorul articolului postat pe timer.od.ua.

Urmatoarea anexare a fost asteptata de Romania tocmai 35 de ani – pana in 1913. In sud-vestul tarii se desfasura cel de al doilea razboi balcanic, iar Bulgaria lupta concomitent impotriva Serbiei, Greciei si a Imperiului Otoman – intreaga armata bulgara era prinsa pe numeroase fronturi. Anume acest moment a fost ales de Romania pentru a-l lovi pe vecin pe la spate – fara sa intampine vreo rezistenta, armata romana a trecut frontiera si a avansat pana in apropiere de Sofia. Bulgaria nu avea altceva de facut decat sa capituleze. Conforma tratatului de la Bucuresti, Romania a primit de la Bulgaria Dobrogea de Sud. Asadar, a doua anexare teritoriala a venit in urma loviturii neanuntate, pe la spate, date unei tari care la acel moment lupta din rasputeri cu forte ale inamicului ce o depaseau cu mult.

In anul urmator – 1914 – a inceput Primul Razboi Mondial, insa Bucurestiul nu se grabea sa ia parte. El astepta si se targuia. Si doar dupa ce Antanta a promis romanilor Transilvania care apartinea Ungariei armata romana a inceput manevrele militare. Rezultatele acestora au fost jalnice – in patru luni „urmasii romanilor” au pierdut partea cea mai mare a teritoriului sau, inclusiv capitala – Bucurestiul. Iar la 7 mai 1918 chiar au semnat un armistitiu cu Germania si aliatii acesteia. Si doar succesul trupelor Antantei in Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane si austriece spre vest, a permis romanilor sa reintre in razboi.

Ei au facut acest lucru la 10 noiembrie 1918 – exact cu 24 de ore inainte de incheierea Primului Razboi Mondial.  De altfel, scrie site-ul ucrainean, pe romani nici nu-i preocupa prea mult razboiul mondial – ei erau interesati de noi teritorii, fara sa tina cont cui apartin acestea – dusmanilor sau prietenilor de altadata. Inca din ianuarie 1918 armata romana, folosindu-se de razboiul civil si de anarhia de pe teritoriul fostului aliat – Rusia – trece Dunarea si Prutul, ajunge la Nistru, ocupa Basarabia si o anexeaza la sfarsitul lunii noiembrie. La inceputul anului 1919 aceeasi soarta era impartatita si de o parte a Austriei – ducatul Bucovina. Iar pentru Transilvania lupta a durat pana in august 1919, insa si aceasta a fost acaparata. De notat ca pe niciunul din teritoriile mentionate romanii nu constituiau o majoritate etnica, avand maxim 35 la suta, sustine publicatia ucraineana. Astfel, sub lozinca „unirii tuturor romanilor” si folosid slabiciunea vecinilor, Romania a rupt din ei bucati din teritoriu, iar legalitatea acestor anexari este contestabila.
„Pai si nu este asta o hiena?”, se intreaba sarcastic, ca o concluzie a istoriei repovestite, portalul timer.od.ua.

Pe teritoriile acaparate, mai scrie publicatia, a inceput imediat romanizarea intensa. De exemplu, in Basarabia in 1918 a fost adoptata o lege a nationalizarii conform careia toti locuitorii Basarabiei deveneau supusi ai Romaniei si erau obligati sa vorbeasca si sa scrie in limba romana. Exilarea limbii ruse din sfera oficiala a avut repercusiuni in primul rand asupra miilor de functionari si angajati. Potrivit unor estimari, zeci de mii de familii de cinovnici (functionari ai statului – n.r.) concediati din cauza necunoasterii limbii sau din motive politice au ramas fara vreo sursa de existenta. Procese similare aveau loc si in Transilvania si in Bucovina. Populatia locala raspundea prin revolte armate, care erau inabusite de armata romana regulata. Adica prosperarea in comun cu populatia teritoriilor anexate a esuat in mod evident, simte nevoia sa explice publicatia ucraineana.

„Insa si pentru hiene vin uneori vremuri grele si asta pentru ca cei care detin puterea in aceasta lume nu au nici pe de parte intotdeauna nevoie de ele”, isi incheie portalul de la Odesa timer.od.ua articolul in care da o interpretare proprie istoriei Romaniei.

Virulentul articol la adresa Romaniei publicat de acest site intervine in conditiile in care in ultimele zile s-au intensificat declaratiile acide dinspre presa sau diversi politicieni de la Kiev inspre Bucuresti. Atacurile au fost starnite de o declaratie a presedintelui Traian Basescu facuta recent la Piatra Neamt in care explica de ce Romania nu poate semna un acord de frontiera cu Republica Moldova – Romania considera inutila semnarea unui tratat de frontiera „care sa faca din seful statului roman un partener al lui Ribbentrop si al lui Molotov”, a spus Basescu, subliniind ca acest demers ar fi impotriva obligatiilor asumate de statul roman. Declaratia a starnit nemultumirea Chisinaului, dar si critici din partea ministrului ucrainean al apararii, Iuri Ehanurov.

Luni, Partidul Comunist din Ucraina a afirmat ca declaratiile presedintelui Traian Basescu reprezinta un pericol pentru integritatea teritoriala a Ucrainei, pentru ca in acest fel presedintele Basescu formuleaza revendicari teritoriale asupra teritoriilor statelor vecine Romaniei.
Horthy Miklos in Cluj 1940

România a pierdut pentru totdeauna „stânca” Şerpilor !

Insula Serpilor

Linia de demarcatie arata clar ca nu ne apartine. Insula Şerpilor  ramine Ucrainei.

In sfarsit ni s-a acordat dreptul pentru o parte din zona din apropierea Insulei Serpilor din Marea Neagra, in defavoarea UcraineiIuscenko pe insula serpilor

Iuscenko militar pe Insula Serpilor

Iuscenko civil pe Insula Serpilor

Iuscenko civil pe Insula Serpilor

 

 Insula Serpilor

Victor Iuscenko civil pe Insula Serpilor

Victor Iuscenko civil pe Insula Serpilor

 

Istorie:

De la Ahile la Stalin
Grecii din antichitate o numeau Leuke sau Leuce, adica „Insula alba”. Pe ea se afla un templu dedicat legendarului Ahile, fapt demonstrat de sapaturile arheologice din secolul trecut. In Evul Mediu, insula a apartinut succesiv Tarii Romanesti, sub domnia lui Mircea cel Batran, si Moldovei, sub Stefan cel Mare si a unora dintre urmasii sai.

Perioada moderna din istoria Romaniei aduce repetate modificari ale suveranitatii, nu intotdeauna foarte clare. Astfel, prin Tratatul de la Adrianopol (februarie 1829), cand Rusia isi intinde frontiera dunareana de pe bratul Chilia pe bratul Sfantul Gheorghe, ocupa si Insula Serpilor, chiar daca nu se facea nicio referire la aceasta. In 1842, rusii construiesc un far pentru dirijarea navigatiei pe Marea Neagra. Ulterior, prin Protocolul de la Paris din 6 ianuarie 1857, ce completa Tratatul de Pace din 1856, se consemna ca insula apartine statului ce stapaneste Delta Dunarii, respectiv Imperiului Otoman.

Tratatul de la San Stefano (1878), consecinta a Razboiului ruso-romano-turc, tratat nerecunoscut de marile puteri europene, consemna cedarea de Turcia catre Rusia, alaturi de Dobrogea si Delta, si a Insulei Serpilor. Regatul Romaniei primea, in schimb, (fara sa aiba vreun cuvant de spus) judetele din sudul Basarabiei, cedate de Rusia la 1856.

Intre 1878 si 1948 nu a existat niciun fel de referire in documentele diplomatice romano-ruse sau sovietice privind Insula Serpilor, ceea ce inseamna ca „stanca alba” s-a aflat in stapanirea neintrerupta a Romaniei. Nici notele ultimative sovietice din 26 si 28 iunie 1940, in urma carora conducatorii de atunci au cedat Uniunii Sovietice teritoriul dintre Prut si Nistru, nu mentionau, pe hartile anexate, Insula Serpilor. Mai mult, prin Tratatul de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947, se consemneaza ca „frontiera sovieto-romana este astfel fixata in conformitate cu acordul sovieto-roman din 28 iunie 1940”, iarasi fara nicio mentiune privitoare la o eventuala suveranitate sovietica asupra insulei.

Din punct de vedere militar, situatia era insa alta. Ea fusese ocupata de trupe sovietice la 29/30 august 1944. „Greseala” sovieticilor nu a durat foarte mult. La 4 februarie 1948, s-a semnat la Moscova „Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Romania si URSS”, care, cu toate ca invoca prevederile Tratatului de Pace din 1947, stabileste ca insula apartine URSS (art.1, li. b). Istoricii nu au cazut de acord asupra motivului, cert este ca acest protocol nu a fost niciodata ratificat de Romania. A existat doar un „proces verbal de predare-primire” in care se arata ca Insula Serpilor a fost inapoiata URSS de catre R.P.Romana.

Pana la inceputul anilor 60, din motive evidente, nu s-a pus problema ilegalitatii transferului de suveranitate asupra Insulei Serpilor. La inceputul anilor ‘80, pe fondul distantarii in timp a intereselor regimului de la Bucuresti de cele ale celorlalti membri ai „lagarului socialist”, prin abordarea problemei platoului continental al Romaniei in Marea Neagra, implicit s-a abordat si chestiunea insulei.

Post Perestroika
Dupa destramarea URSS-ului, Ucraina mosteneste Insula Serpilor. In cadrul discutiilor ulterioare cu Romania, tara vecina nici nu a vrut sa auda de retrocedarea ei. Autoritatile romane au lasat sa se inteleaga ca nu au pretentii asupra insulei in sine, ci asupra delimitarii platoului continental. Aceasta s-ar face cu totul altfel daca „stanca alba” ar avea exact acest statut, si nu de „zona locuita”, asa cum ar dori Ucraina. Si asta pentru ca in acest ultim caz, Romania ar fi nevoita sa se limiteze la un platou continental mult micsorat si care nu cuprinde zacamintele de petrol si gaze.

„Satul alb” de pe insula
Tratatul de baza dintre Romania si Ucraina, semnat in anul 1997, consfinteste realitatea teritoriala existenta la momentul prabusirii Uniunii Sovietice, inclusiv apartenenta juridica a Insulei Serpilor la cel din urma dintre semnatari.

Ucrainenii nu au pierdut timpul – pe insula a fost dislocata o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente, care deserveau un heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale Ucrainei. Apararea bazei militare ucrainene se realiza printr-o nava de tip fregata, o nava de patrulare si unul sau doua submarine.

Din anul 2003, functioneaza pe insula si o expeditie stiintifica permanenta a Universitatii Nationale din Odessa. In prezent, locul este demilitarizat si se afla intr-o dezvoltare rapida.

A fost construit un debarcader pentru vapoare, de pana la opt metri adancime, si urmeaza sa fie construit si un port maritim. Exista si un oficiu postal, o filiala a bancii ucrainene Aval, un punct de prim ajutor, televiziune prin satelit, retea de telefonie, un turn de telefonie mobila si o retea internet. Toate acestea pentru ca Ucraina sa poata demonstra ca insula este locuita, ceea ce i-ar da dreptul la platou continental de 20 de kilometri. Iar „orasul” inventat de guvernul de la Kiev se numeste Belii (Alb).

Olga Kurylenko. Fata Bond.

Olga Kostyantynivna Kurylenko (Ukrainian: Ольга Костянтинівна Куриленко; born November 14, 1979) is a Ukrainian model and actress.

Olga Kurylenko, a Ukrainian-born actress and model who grew up in poverty sharing a Soviet communal flat, is now starring as Bond girl opposite Daniel Craig.

She was born Olga Konstantinovna Kurylenko on November 14, 1979, in Berdyansk, Ukraine, Soviet Union. Her father, Konstantin Kurylenko, left the family soon after her birth. After a bitter divorce, her mother, Marina Alyabysheva, struggled to survive as an art teacher. Young Olga Kurylenko was brought up by her grandmother, Raisa. During her youth, Olga had a humbling experience of living in poverty in four rooms shared by six adults and several children; she had no choice but to wear rags and had to darn the holes on her sweater.

At age 13, Olga and her mother made a trip to Moscow. There she was scouted by an agent who approached her at a subway station and offered a job as a model. Initially, Olga’s mother was suspicious, but eventually Olga made a good career choice and took training as a model in Moscow. She also studied art, languages and took piano and dance lessons. By age 16, she was ready for the next step. She moved to Paris, learned French in six months, and was signed by the Madison agency. At age 18, Olga appeared on the cover of Glamour, then she graced magazine covers of Elle, Madame Figaro, Marie Claire, and Vogue, and also became the face of Lejaby lingerie.

In 1999, Olga married her friend, French photographer Cedric van Mol, albeit they divorced two years later. Her newly obtained freedom and a French passport allowed her to travel and work in the West. Olga presented herself to an acting agency. Eventually, she swapped the catwalk for celluloid, and her acting career took off. In 2005 she made her film debut as Iris, a sensual beauty in Annulaire, L’ (2005) by director Diane Bertrand.

Olga’s cinematic roles have been notably steamy, and her natural beauty and explicit nudity attracted the attention of the male audiences. She appeared opposite Elijah Wood in Paris, je t’aime (2006) and as Sofia in Serpent, Le (2006), then co-starred as Russian beauty Nika Boronina opposite Timothy Olyphant in Hitman (2007). Olga is billed as Camille, the Bond girl in Quantum of Solace (2008), a sequel to Casino Royale (2006).


Sexy, frumoasă şi talentată. Aceasta este Olga Kurylenko, ucraineanca pregătită să cucerească lumea.

Spre deosebire de multe dintre fetele din ţara sa natală, Olga a avut un destin fericit, marcat în primul rând de întâlnirea cu un căutător de modele din Moscova. La doar 15 ani, în timpul unei vacanţe în capitala Rusiei, tânăra a avut norocul de a fi remarcată pentru frumuseţea izbitoare. „Am început să muncesc şi am fost trimisă la Paris. Căutau fete noi. Prima mea călătorie a fost în Cuba. Dintr-o dată uşile au început să se deschidă şi nu s-au mai închis. Este minunat. Nu vă vine să credeţi cât de săracă eram”, şi-a amintit manechinulactriţă.

Vreu să fiu următoarea Milla Jovovich


Modelul Olga Kurylenko este noua „Bond Girl”. Dacă până acum, în filmele din seria Bond, elementul feminin care întruchipa spionul sovietic era omniprezent, diferenţa este că pentru primă dată o actriţă care va juca rolul agentului rus va proveni chiar din fostul spaţiu sovietic. Chiar şi Tatiana Romanova, agentul dublu al filmului „Din Rusia cu dragoste”, era de fapt italiancă. În contrast cu tradiţia de până acum, noul rival pentru Bond va fi Olga Kurylenko, o actriţă de 28 de ani, originară din Ucraina. Actriţa a declarat că vrea să calce pe urmele conaţionalei Milla Jovovich, o altă ucraineancă care s-a lansat în modă şi apoi a făcut furori pe marele ecran.

Dansul la bară este extraordinar

Olga a declarat că nu ar avea nicio problemă să apără goală alături de Daniel Craig în viitorul film al celebrei serii, „Quantum of Solace”. „Nu am avut niciodată vreo problemă să apar goală într-un film. Când eşti la plajă, eşti oricum aproape goală. La fel a fost şi în scenele nud din filmul «Hitman». Nu am folosit dublură pentru că am vrut să realizez eu acele scene”. Actriţa a mărturisit că este îndrăgostită de cluburile de striptease. Ea a mai jucat până acum un rol de stripteuză în filmul «Hitman» şi s-a descurcat foarte bine. Mai mult chiar, ea este singură şi doritoare să-şi găsească un partener. „Cred că dansul la bară de striptease este extraordinar. Dacă aş avea un prieten care mi-ar cere să fac striptease pentru el, aş face-o!”, a declarat Olga.

 

Nu am dubluri nici în scenele de sex

Are un trecut cinematografic mai special. Ea a jucat în thrillerul erotic „Le Serpent”, în care nu a ezitat să renunţe de tot la haine şi să filmeze în scene cu perversiuni sexuale. Deşi dă viaţă unei tinere atrase într-o capcană sexuală, Olga s-a declarat a fi mai mult decât mulţumită de rolul său. Mai ales în condiţiile în care majoritatea propunerilor de apariţie într-un film i se par plictisitoare. „Scenariul mi s-a părut minunat. A trebuit să ştiu ce se întâmplă. Filmul mi-a vorbit. În Ucraina, de unde vin eu, fetele sunt adesea atrase în astfel de curse ilegale, ca şi personajul meu. Actele le sunt furate şi sunt folosite în comerţ ul sexual”, o citează „The Sun” pe actriţă. „Ele cred că merg undeva frumos pentru o viaţă nouă, dar nu se întâmplă asta”, a adăugat ucraineanca. „Mi s-a părut frumos. Am stat şi am vorbit cu fotograful despre arta sclaviei. Am văzut imaginile şi mi s-au părut destul de frumoase. Cred că arăt destul de bine, ca într-un costum de baie făcut din frânghii. Mă simt bine în propriul meu corp, iar scenele de nuditate au fost confortabile. Este minunat”, a povestit tână- ra, făcând referire la momentele de-a dreptul incendiare.

Daria David
Sursa: Atac