Cum a fost tradat Alexandru Ioan Cuza

Astazi se implinesc 150 de ani de la dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Tarii Romanesti si al Moldovei – modalitatea prin care s-a realizat Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859. Alexandru Ioan Cuza a intrat in istoria Romaniei ca domnitorul care a pus bazele statului roman modern – insa stilul sau autoritar a dus la neintelegeri aprige cu clasa politica romaneasca. Dupa sapte ani de domnie, Alexandru Ioan Cuza a cazut victima „Monstruoasei Coalitii” a liberalilor si conservatorilor. Mai multi militari care ii jura­sera credinta domnitorului si-au calcat cuvantul si au participat la actiunea de detronare. Insa mai inainte de aceasta ultima tradare, Alexandru Ioan Cuza fusese tradat in repetate randuri de omul sau de incredere, Dimitrie A. Sturdza – care avea sa ajunga prim-ministru al Romaniei. Redam in randurile ce urmeaza povestea tradarilor lui Dimitrie A. Sturdza, asa cum este reflectata in volumul „Cuza Voda. Romania”, editat la inceputul acestui an de istoricul Stelian Neagoe.

Prima tradare In 1909, sotia domnitorului, Elena Cuza, implinea 83 de ani. Cum se implinea jumatate de secol de la Unirea Principatelor, sotia domnitorului a fost vizitata de Vespasian Pella, care a consemnat amintirile doamnei referitoare la tradatorul Dimitrie A. Sturdza: „Maria Sa Cuza avea de secretar al sau pe Mitita Sturdza, var primar cu mine, caci mama mea era sora buna cu tatal lui Sturdza. Prin 1863, Cuza, rugat de mine, permite revolutionarilor poloni sa treaca prin tara arme si munitii pentru o mare revolutie ce o preparau polonii. Mitita Sturdza afla acest secret si gaseste cu cale sa-l divulge dupa cum mai facuse si alte acte de asemenea masura. Si atunci sotul meu, intr-un moment de mare indignare l-a luat de gulerul hainei si l-a azvarlit pe scarile palatului… De atunci a incetat de a mai fi secretarul Domnitorului… dar tot de atunci s-a nascut si acea ura neimpacata pe care i-a purtat-o lui Cuza voda si dupa moarte. De aceea, la detronare, varul meu Mitita Sturdza a avut rolul sau in conspiratiune si din tot ce l-a preocupat mai mult au fost corespondenta si actele Domnitorului Cuza, pe care in noaptea detronarii s-a grabit sa i le sustraga. Desigur ca in cutiile biroului lui Sturdza pe care s-a telegrafiat acum de la Paris ca sa i le sigileze, se vor fi gasind si o parte din actele barbatului meu”.

A doua tradare Subiectul detronarii lui Alexandru Ioan Cuza a ramas unul fierbinte pana in secolul al XX-lea – in mare parte si datorita faptului ca tradatorul D.A. Sturdza era inca activ in viata politica a Romaniei. Astfel, in anul 1903 ziarul bucurestean „Tara” publica un articol sub titlul „Tradarea lui Sturdza fata de Cuza”, din care redam principalele pasaje in randurile urmatoare. „Imparatul Napoleon al IIIlea avea o simpatie deosebita pentru Cuza, de cand cu lagarul de la Furceni (Prahova) si gandindu-se cum ar putea sa-l mareasca in fata romanilor ii trimite o scrisoare printr-un curier special, in care ii scrie: <<Strange oricata armata ai si concentreaz-o in cateva puncte pe malul Dunarii, apoi proclama independenta tarii, caci eu voi sili pe Turcia sa primeasca pe aceasta ca fapt implinit>>. Bucuros de o asemenea veste, Domnitorul a avut funesta ideea de a o comunica si secretarului sau particular de atunci, nimeni altul decat Dimitrie A. Sturdza. Acesta, in intelegere cu Ion Ghica, fostul Bey de Samos, s-a grabit sa instiinteze consulii englez, austriac si prusian de uluitoarea tentativa napoleoniana. Pe data a fost alarmata presa occidentala, spre penibila impresie a imparatului Frantei. Drept urmare telegrama laconica a lui Napoleon al III-lea catre Cuza voda: <<O tara care are asemenea tradatori nu merita independenta>>. Telegrama era insotita de extrase din presa engleza ce publicase textul scrisorii lui Napoleon catre Cuza. Indignarea lui Cuza voda n-a mai avut margini, a asteptat cu nerabdare sosirea necredinciosului secretar particular de la palat si intampinandu-l in capatul de sus al scarilor din interiorul edificiului domnesc iesean din strada Lapusneanu i-a aplicat corectia meritata: <<Miselule, ceea ce publica ziarele engleze, le-au cunoscut Napoleon, eu si cu tine: cine este tradatorul intre noi?>> si fara sa mai astepte un raspuns il palmui pe Dimitrie A. Sturdza, dandu-i un picior in spate care il facu sa se rostogoleasca pe scara palatului. Dupa ce furia ii trecu, Cuza voda isi dete seama ce trebuia sa faca si trimise sa prinda si sa aresteze pe D. A. Sturdza. Insa in zadar il cautara prin toate partile caci tradatorul intelesese situatia sa critica, fugise la Giurgiu si de acolo trecu Dunarea in Turcia pe care o servise in detrimentul patriei si natiunii romane”. Hotul de documente Tot ziarul „Tara” publica, tot in 1903 o alta investigatie referitoare la relatia Sturdza – Cuza; de data aceasta fiind vorba de documentele sustrase de catre fostul secretar: „Este stabilit astazi ca domnul D. A. Sturdza e acela care a sustras documentele ramase in palat in urma abdicarii domnului Cuza. Ramane de stabilit in ce conditii D. A. Sturdza a sustras aceste documente ale fostului sau protector si ce a voit sa faca cu ele. Dupa cercetari minutioase si ajutati si de intamplare, am reusit sa dam peste sentinela postata in cabinetul unde se aflau aceste hartii pretioase in ziua cand au fost sustrase de catre Sturdza”. Martorul principal in 1903 era un soldat din garda civila care a fost prezent la evenimente: „Paream foarte mirat de ce m-a postat sa pazesc acea incapere, cand capitanul meu vazandu-mi nedumerirea imi zise: <<Te-am postat aici, fiindca acest loc cere un pazitor destept. Sa nu lasi pe nimeni sa se apropie de acest dulap si aceasta casa de fier si daca o voi cineva sa se apropie, sa tragi intr-insul daca nu va voi sa se retraga la somatiile dumitale>>. Abia postat acolo vazui trecand pe generalul Haralambie si apoi pe Golescu. Locotenentii Domnesti, care veneau sa vada daca mobilele ce mi s-au incredintat spre paza erau in buna stare. (…) Dupa o jumatate de ora a venit si Dimitrie Sturdza care incerca sa se apropie de dulapul de nuc. Eu insa l-am somat sa se departeze si dansul se supuse la somatia mea. Putin mai tarziu, domnul Sturdza patrunse in acea camera insotit fiind de colonelul meu Serurie care mi-a dat ordin sa ies de acolo si sa raman de paza la usa, nelasand pe nimeni sa intre in acea camera. Capitanul meu, Nita Radovici, veni atunci spre mine intrebandu-ma de ce mi-am parasit postul? I-am explicat cele intamplate si atunci dansul imi zice: <<A venit intai la mine Sturdza cerandu-mi sa-l las sa umble in dulapul ala, dar l-am refuzat. Atunci se vede ca domnul Sturdza s-a dus la colonelul Serurie. Treaba lor, eu mi-am facut datoria>>. Nu trecu mult si domnul Sturdza iese din acea camera insotit de Serurie si tinand sub brat un voluminos pachet de hartii. Domnul Sturdza care parea foarte radios, ajungand in dreptul scarii stranse mana lui Serurie si crezand ca nu inteleg ii zise pe frantuzeste: <<Iti multumesc, ai facut un serviciu cauzei noastre>>”. D.A. Sturdza avea sa moara in 1914 – ultimii sapte ani din viata petrecandu-i in ospicii. Fiul sau, colonelul Alexandru Sturdza avea sa tradeze trecand la nemti in anul 1917 cu planurile de lupta ale armatei romane. Loialitatea lui Cuza Dupa detronare, Alexandru Ioan Cuza avea sa primeasca in 1868 propunerea de a se reintoarce pe tronul Romaniei – propunere venita din partea Frantei si pe care avea s-o refuze spunand ca nu isi doreste sa se reintoarca in Romania cu sprijinul unei puteri straine. La momemntul detronarii „Monstruoasa Coalitie” a lansat o ampla campanie de dezinformare prin presa in care sustinea ca domnitorul Cuza intentioneaza sa se alieze cu Rusia. D.A. Sturdza avea sa sustina mai apoi ca detine acte – dintre cele furate din cabinetul lui Cuza – care probeaza aceasta acuzatie, insa nu a publicat niciodata aceste presupuse dovezi. In orice caz, campania de dezinformare avea sa-si atinga tinta si sa blocheze relatia lui Cuza cu imparatul Napoleon al III-lea. Diplomatia franceza avea sa-si dea seama de greseala abia doi ani mai tarziu, cand ducele de Grammont, ambasadorul francez, avea sa poarte urmatorul dialog cu principele detronat Cuza, dialog reprodus in volumul editat de istoricul Stelian Neagoe amintit mai sus:

„D: Ei bine ne-am saturat de Carol, este destul.

P: Pentru ce?

D: Ei, dar este cat se poate de prusac. Si-a uitat toate angajamentele, cele luate de familia sa, de doamna Cornu. Alianta cu imparatul, ministrii sai sunt in relatii supravegheate cu Rusia. Delicateturi de ambele parti – evident pe fond de autoaparare. Se joaca (indescifrabil), ce credeti?

P: Ca rusii se folosesc de acei oameni si se vor servi pana cand vor fi castigat ceea ce este de castigat si ca-i vor abandona atunci cand nu le vor mai fi de vreun folos. Dar acest lucru nu mi se pare la fel de grav ca faptul ca dumneavoastra pareti a va teme. Incearca sa se pacaleasca unii pe altii.

D: Da. Rapoarte alarmante. Bratianu vrea sa rastoarne pe Carol si sa proclame republica.

P: Credeti ca tara ii va urma?

D: Nu stiu ce sa cred. Va marturisesc ca sunt foarte stanjenit. Mai inainte politica din Principate se facea la Constantinopol si la Paris. Acum este deplasat. Se face la Viena, de cand suntem in alianta cu Austria pe problemele Orientului. Sau nu mai sunt eu la curent cu aceste chestiuni. Primesc rapoarte contradictorii de la Bucuresti, Iasi si v-as fi recunoscator sa va stiu parerea.

P: Permiteti-mi domnule duce sa vorbim in termeni academici si sa vorbim despre lucruri mai agreabile. Situatia politica din Romania este un subiect care nu ma atrage. Sunt jenat. Dumneavoastra sunteti ambasador; eu sunt un principe detronat. Vedeti domnule ambasador, vreti cumva sa ma faceti principe al hazardului; ati venit sa-mi faceti niste propuneri?

D: Dar principe fiti incredintat ca noi nu am fost niciodata ostili persoanei dumneavoastra, noi am fost dezolati si nu am fi uimiti deloc daca v-ati relua locul. Numai dumneavoastra puteti restabili ordinea. Nimeni nu mai are influenta in afara de dumneavoastra.

P: Sunteti sigur ca interesele franceze nu ar avea nimic de pierdut?

D: Da.

P: In acest timp la Paris m-au considerat implicat in amenintarile dinspre Rusia.

D: Ah, s-au facut prostii; da, am crezut-o; ne-am lasat inselati.

P: Dar permiteti-mi sa va spun ceva: orice s-ar intampla, nu voi consimti niciodata a intra in Romania printr-o interventie straina, cu ajutorul Frantei, tot atat de putin ca si cu cel al Rusiei. Nu as vrea sa ajung altfel decat prin tara.

D: Cu dumneavoastra principe, suntem siguri ca influenta rusa nu va ajunge sa predomine in Romania.

P: Intre timp, am fost luat drept rus la Paris.

D: Acum stim adevarul, dar am fost prost informati, am facut si prostii.”

Ion Iliescu, a condus tara de la ora 13. 22 decembrie 1989. Statele Unite nu doreau moartea lui Nicolae Ceausescu. Video

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Ioan Talpeş vezi minutul 2:27


Ratiu Gheorghe – in 1981 era col., seful Securitatii Olt.La 13 iunie 1981 semneaza o nota in care identifica persoanele din judetul Olt care sunt cercetate în problema „Eterul”.

Tabelul cu securistii si militenii din Timis care, in decembrie ’89, si-au depus la rastel armele innegrite de funingine. Acesta contrazice afirmatiile col. (rez.) Gheorghe Ratiu, fost sef al Directiei 1 din Departamentul Securitatii Statului, care a declarat intr-un interviu realizat in 1990 ca „trupele de securitate nu au tras nici un cartus in nimeni, nici sa se apere, nici sa atace”. Documentul prezentat de ZIUA este copia unui proces-verbal intocmit de o comisie de control MApN/MI la 8 ianuarie 1990, la UM 01024 Timisoara, care are mentiunea „secret de serviciu”. Comisia mixta a procedat la verificarea armamentului de la organele de securitate, politie si persoane civile din Timisoara cisteste toata stirea

Generalul Gheorghe Raţiu, fost sef al Directiei a I-a de informaţii interne a Securitatii în 1986-1989. (care i-a avut in instrumentare pe toti dizidentii din Romania), audiat la Comisia Senatoriala a declarat urmatoarele; Pe 22 decembrie, am rămas la sediu pană la orele 11. A trecut pe acolo Stamatoiu, spunea că mergem la unităţi. Am auzit de sinuciderea lui Milea. Aveam şase ofiţeri la Tv şi cinci la Radio. Generalul Vlad m-a mai sunat, că “ştii ce avem de făcut”, adică nu facem noi ordine în stradă. M-am dus la unitate. M-a sunat un ofiţer de la TV că oamenii vor să intre. Am spus să se retragă, armele de la santinelă să fie închise. L-am sunat pe Petre Constantin, şeful TV. M-a întrebat ce facem cu dispozitivul special ( care să scoasă TV-ul din funcţie), am spus să nu-l acţioneze. Apoi ofiţerii de la mine au deschis uşile de la TV, era acolo şi Mironov, langă uşi. S-a făcut un nou comandament la Securitate cu generalul Mortoiu. Am urcat şi eu pe capota unui ARO – am spus manifestanţilor să ne ajute să păstram documentele, dar să nu intre toţi, ci un comitet. Au intrat circa 15-16, i-am instalat într-o sală şi au ales un conducător – Cristi Popovici şi alţii – am stabilit cu ei să instituim paza – dar fără armanent şi din am început colaborarea cu revoluţionarii. Nu erau trimişi de nimeni. M-am gandit să întreb cine conduce revoluţia asta?
Am dat telefon la 261 (telefonul scurt) – era la telefon Iliescu – m-a întrebat dacă îl ştiu pe Stănculescu şi să-l caut să mergem la Ministerul Apărării. Era în jur de ora 13, m-am conformat – în cabinet la Stănculescu era Guşe, Logofătu, Chiţac, Voinea, Hortopan, era şi Militaru. Pe la trei fără zece au venit civilii: Iliescu, Voican, Montanu, Petre Roman. Nu ştiu de ce nu s-a spus de această sedinţă de la MApN. Şedinţa a deschis-o Iliescu, a spus că s-a creat un vid de putere, trebuie să creăm un comandament unic etc. Cred că era şi Brucan, colonelul Stan şi Iacob. S-au făcut propuneri cum să fie denumit noul organ. Petre Roman a spus despre Frontul Sălvării Naţionale pentru că acum 200 de ani în Franţa tot aşa se cheama. Şi Iliescu a fost de acord. Apoi, Iliescu a spus că vom face un consiliu central  şi s-a făcut o platformă-program.  S-a creat şi un comandament militar unic – a fost pus generalul Guşe în fruntea comandamentului. Şi la Interne l-am propus pe generalul Ghiţă şi pe generalul Campeanu de la Miliţie. Am întrebat pe Iliescu ce fac cu Securitatea.
Mi-a spus să iau legătura cu comandanţii să intre trupele în unităţi.
(Colonel Gheorghe Raţiu, fost şef al Direcţiei I – Informaţii interne al Securităţii, 16 februarie 1994; Comisia senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989

C.I.A. l-a informat pe Ceausescu despre planurile rusilor

Decizia liderilor la varf ai CFSN-ului nu a surprins, iar explicatia este oferita pe tava de cartea scrisa de Mihaela Ceausescu, fica lui Marin Ceausescu (fratele lui Nicolae Ceausescu) care contine un pasaj in care este descrisa venirea in iunie ‘89 la Bucuresti a lui Marin Ceausescu, special pentru a se intalni cu Nicolae Ceausecu. In pasajul cu pricina este prezentat un citat din convorbirea telefonica a lui Marin Ceausescu puratata cu Nicolae Ceausescu, in care, Marin Ceausescu spunea: “Nicule s-au inteles si cei din Est si cei din Vest, au pregatit un scenariu sa te rastoarne. Nu le face jocul! Cedeaza si pune-l pe Iliescu la conducere”. Trebuie mentionat aici ca venirea la Bucuresti a lui Marin Ceausescu nu era una intamplatoare. Acesta fusese contactat de “seful de antena” al C.I.A. de la Viena care ia cerut sa ia legatura cu Nicolae Ceausescu si sa-i explice acestuia limpede ca sovieticii i-au pregatit debarcarea si ca se poate ajunge chiar si la un sfarsit tragic.

AMERICANII AU INCERCAT SA-L SCAPE PE CEAUSESCU VEZI VIDEO Ioan Talpeş vezi minutul 2:27
Ambasada Statelor Unite la Bucuresti, prin intermediul lui Corneliu Bogdan ia legatura cu liderii CFSN-ului in noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 (chiar in toiul ostilitatilor), oferind armament si echipamente speciale, cum ar fi dispozitive de vedere si ochire pe timp de noapte, aparatura de telecomunicatii, pentru dotarea trupelor U.S.L.A. (unitatea de lupta antiterorista), unitatea pe care Silviu Brucan a identificato mai tarziu ca fiind “terorista” (de fapt), mentionand ca membri U.S.L.A. au fost adevaratii “securisti-teroristi”, ipoteza falsa, lansata cu bana stiinta si intentie de dom’Profesor Brucan.


In noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989, dupa ce fusesera facute toate “pregatirile” pentru “proces” si pentru executia lui Ceausescu – pentru ca inca de la inceput se hotarase la nivelul CFSN-ului ca Nicolae si Elena Ceausescu vor fi executati, organizarea procesului avand ca scop final executaia celor doi – Ambasada Statelor Unite la Bucuresti printr-o oficialitate (delegat) ia “contactat” pe liderii CFSN-ului si le-a cerut sa nu-i execute pe Nicole si Elena Ceausescu oferindule acestora azil politic in Statele Unite ale Americi.

La orele 13:45 la M.Ap.N. se primeste un telefon de la Ion Iliescu pentru generalul Victor Stanculescu. Aflat la “Casa Scanteiei”, domnul Ion Iliescu a coborat intr-un birou de unde a efectuat mai mult de 6 convorbiri telefonice. Primul apel a lui Ion Iliescu a fost dat catre M.Ap.N, unde la contactat pe generalul Stanculescu pe interior “262”. In cadrul acestei convorbiri, Stanculescu i-a dat un raport (telefonic) lui Ion Iliescu, referitor la situatia din tara (din teritoriu) a armatei si l-a pus la curent cu faptul ca, ordonase deja ca anumite trupe chemate in prima faza spre Bucuresti au fot oprite si intoarse din drum. Tot in cadrul acestei convorbiri generalul Stanculescu i-a solicitat insistent lui Iliescu, sa se deplaseze la sediul M.Ap.N.-ului. In acel moment se cunostea faptul ca, Ion Iliescu urma sa devina “presedintele” Romaniei si-n aceste conditii generalul Stanculescu era obligat sa-i asigure acestuia securitatea. In toate deplasarile pe care le-a efectuat in acele zile, pana sa ajunga la televiziune, Ion Iliescu nu a fost singur, fiind insotit in permanenta de domnul Florin Velicu, prietent, coleg si colaborator al viitorului presedinte. Tot din acel birou de la “Scanteia”, Ion Iliescu a mai telefonat la Comitetul Central, Televiziunea Romana, a contactat-o pe Suzana Gadea si s-a conversat si cu sotia (doamna Nina) pentru a o asigura ca “totul este bine”. Dupa acest episod domnul Ion Iliescu este contactat telefonic de colonelul Ratiu, seful “Directiei a I-a” a “Securitatii”, (din ordinul generalului Iulian Vlad) care i-a raportat ca trupele si intreg aparatul de securitate a partizat cu “poporul”, fiind din acel moment la dispozitia “noului presedinte”. Ion Iliescu i-a cerut colonelului Ratiu sa se deplaseze la sediul M.Ap.N.-ului la generalul Stanculescu, acolo unde urmau sa se intalnesca toti capii armatei si cei ai “securiatii”. Pana sa se deplaseze la televiziune sau la sediul M.Ap.N.-ului, Ion Iliescu s-a mai abatut pentru aproximativ o ora pe la domiciliul personal, pentru a mai da cateva telefoane, unulul dintre apeluri fiind incercat catre ambasada sovietica de la Bucuresti.

Cine era la vremea respectiva capitanul Nuta ?

Din ordinul lui Nicolae Militaru, generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea au fost arestaţi într-un tren şi urcaţi în elicopter. În scurt timp, aparatul de zbor a fost doborât, iar generalii au fost ucişi. În 1978, generalul Nuţă se ocupase, alături de colonelul Gheorghe Trosca, de anchetarea lui Militaru. Cei doi ofiţeri capturaţi aveau dovezile măcelului de la Timişoara.

Ordinul fusese dat chiar de la Ministerul Apărării, la şefia căruia Ion Iliescu îl instalase, cu o zi înainte (la 22 decembrie 1989), pe generalul Nicolae Militaru. Miliţienii hunedoreni primesc numărul vagonului şi locurile unde se află Nuţă şi Mihalea. În câteva minute este luată hotărârea ca generalii să fie interceptaţi şi arestaţi pe traseul spre Bucureşti, în gara Simeria. Se formează o echipă de 18 persoane, coordonată de Velu Căluşer, ofiţer de contrainformaţii.

23 decembrie 1989, ora 20.00. La şase zile de la momentul în care ordonau înarmarea cadrelor de Miliţie din Timişoara, cei doi generali se află legaţi cu o sfoară pe bancheta din spate a unui elicopter.

Aparatul de zbor ce trebuia să-i transporte de la Deva la Bucureşti – unde urmau să fie prezentaţi ca „duşmani ai poporului” – schimbă cursul, neaşteptat şi misterios.

Urmând direcţia opusă celei stabilite iniţial, elicopterul se prăbuşeşte în zona dealului Mamut, de lângă localitatea Alba Iulia. Fusese doborât de militarii de la sol. Aceştia primiseră ordin să tragă în orice aparat zburător care se apropia de oraş, pe motiv că ar fi vorba despre „terorişti”. Trupurile celor doi generali au fost carbonizate

Citeste tot articolul

Sólyom László: Sângele vărsat în 1848 pentru libertate şi autonomie va da roade bune ! – Revoluţia maghiară din 1848-49 şi lupta pentru independenţă

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Preşedintele maghiar, Solyom Laszlo, a susţinut un discurs în judeţul Harghita, localitatea Cozmeni cu prilejul sărbătoririi Zilei Maghiarilor de Pretutindeni.

Solyom Laszlo a declarat că nicio autoritate din lume nu poate interzice o sărbătoare naţională mai ales când de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, pe 15 martie, peste tot în lume ungurii sărbătoresc.

„O sărbătoare poate fi interzisă, pot fi schimbate în calendar literele roşii cu cele negre. Pot fi puse piedici în calea sărbătorii. Toate aceste sunt cu putinţă – dar sărbătoarea naţională nu poate fi scoasă din suflete de nicio forţă exterioară”, a spus Solyom Laszlo.
Preşedintele maghiar, Solyom Laszlo, le-a amintit participanţilor la eveniment că „sângele vărsat în 1848 pentru libertate şi autonomie va da roade bune”.

„Cel mai important lucru este că suntem împreună. Cel mai important este că, în ciuda tuturor obstacolelor sărbătorim împreună. Zilele de 15 martie, 20 august şi 23 octombrie sunt sărbătorite de maghiarii de peste tot din lume. Această sărbătoare este să fim împreună, este o ocazia de ne simţi că aparţinem unei comunităţi”, a precizat şeful statului ungar.

Preşedintele Solyom Laszlo a ajuns în această dimineaţă în România cu maşina.
Şeful statului maghiar a ajuns la monumentul din pasul Nyerges în Harghita, ridicat în memoria revoluţionarilor de la 1848. Citeşte mai mult

Solyom Laszlo intenţiona să vină abia mâine la Târgu Mureş, însă potrivit informaţiilor postate pe site-ul administraţiei prezidenţiale maghiare, avionul cu care acesta ar fi vrut să ajungă în România nu ar fi primit autorizaţie să aterizeze. Din acest motiv, şeful statului maghiar şi-a devansat vizita prilejuită de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni pentru astăzi. Citeşte mai mult

Agenţia maghiară de presă MTI susţine că ambasadorul Ungariei la Bucureşti a fost chemat la Ministerul român de Externe pentru a i se transmite îngrijorarea părţii române cu privire la vizita preşedintelui maghiar. Autorităţile de la Budapesta sunt contrariate şi susţin că decizia României de a retrage autorizaţia de aterizare este una fără precedent.

Nem kapott leszállási engedélyt Sólyom

Nem szállhat le vasárnap Marosvásárhelyen Sólyom László repülőgépe – így döntöttek a román légügyi hatóságok. A magyar államfő ezért szombaton utazik, repülő helyett gépkocsival. A román döntés előtt értetlenül áll a Magyar Külügyminisztérium.
RTL Híradó – Zimonyi Melinda
2009-03-13, 18:52
Kolozsváron mondott beszédet Sólyom László egy 48-as ünnepségen, két évvel ezelőtt. Az államfő idén Marosvásárhelyen ünnepelt volna, de a román légügyi hatóságok az utolsó pillanatban visszavonták repülőgépének leszállási engedélyét. Így az államfő szombaton utazik, kocsival. Úti célja Nyergestető lesz, ahonnan még aznap hazatér. Az erdélyi magyar szervezetek felháborítónak tartják a történteket.

„Magát az országot, a kormányt és az államfőt jellemzi, hogy nem adnak egy szomszédos, baráti, szintén európai uniós tagország államfőjének beutazási engedélyt arra a napra, amelyre ő szeretne” – mondta Sógor Csaba EP képviselő.

Értetlenül áll a román lépés előtt a Magyar Külügyminisztérium is. Azt mondják, az engedély visszavonása nem felel meg a két ország stratégiai együttműködésének.

Ezt, azaz a partnerségi viszonyt hozta fel indoklásul állítólag a bukaresti külügyminisztérium is, amikor aggodalmát fejezte ki Sólyom László látogatása miatt. Romániai hírforrások szerint ugyanis a hatóságok attól tartottak, hogy az államfő Székelyföld területi autonómiája mellett szeretne felszólalni.

A Magyar Külügyminisztérium jövő héten dönt arról, hogyan reagáljon a példa nélküli román lépésre.

MTI: Romania’s refusal of Hungarian President’s landing permit was „unfriendly move”

Budapest, March 14 (MTI) – It was an „unfriendly move” from the Romanian authorities to deny Hungarian President Laszlo Solyom’s plane permission to land in Transylvania, Romania, Hungary’s foreign minister said on Saturday.

The foreign ministry has yet to receive a satisfactory explanation to the decision, Kinga Goncz told MTI.

„The explanation so far is only technical, but we obviously think this is not the only reason. If the real reason is that the Hungarian President is unwelcome on the occasion of a Hungarian national holiday, it is unacceptable”, she said.

The ongoing presidential election campaign in Romania may also be behind this, she added.

Solyom was planning to visit Transylvania, Romania’s western region, once part of Hungary, inhabited by over a million ethnic Hungarians, on March 15, the national day of Hungary, but decided otherwise after Romanian authorities refused his military plane to land in Targu Mures, NW Romania. Instead he left for Romania on Saturday by car to deliver a speech at a commemoration, and he would return to Hungary on the same day.

According to MTI’s information, the Hungarian ambassador was summoned to the Romanian Foreign Ministry and was told that Romania was concerned that the visit „would not send a signal that would be in compliance with the strategic partnership between the two countries”. The ambassador responded that it was just the Romanian opposition to the visit that sent a message contradicting the strategic partnership.

The Hungarian Foreign Ministry then summoned the Romanian ambassador to ask him about the reason of their concern. It was after this that the aviation authorities withdrew the landing permit.

Hungary’s small opposition liberal Free Democrats party said it was shocked by the decision of the Romanian authorities to prevent Solyom’s participation at the Targu Mures commemoration and expect explanation from the Romanian side.

In a statement on Saturday, the party said, „in our view it is in violation of the strategic relations between the two countries, also with the basic concept of the European Union, and not least a very unfriendly move against those Romanian Hungarians who invited and expected the President of Hungary for a joint commemoration,” the statement said.
–––––
Revoluţia maghiară din 1848-49 şi lupta pentru independenţă.

La 3 martie 1848, la scurt timp  după ştiriile aflate despre revoluţia franceză, opoziţia maghiară a cerut în mod urgent să se aplice programele de reformă propuse mai înainte, iar Parlamentul a aprobat. Decizia s-a bazat pe faptul că austriecii vor fi forţaţi să aprobe, preabil Kossuth a negociat cu regele V. Ferdinand la Viena despre cele 12 puncte, la inceput a refuzat sa accepte ratificarea programului in parlamentul de la Bratislava, mai tarziu pe 16 a ratificat fortat. Pe data 15 martie 1848 a început revoluţia sangeroasa in Pesta si Buda, reformistii unguri au proclamat indenpendenta fata de imperiul habsburgic, si ca atare primul guvern maghiar independent din 23 martie. Poetul naţional al Ungariei, Petőfi Sándor, a citit mulţimii adunate în faţa Muzeului Naţional Maghiar listă cu cele 12 puncte importante pentru independenţă.

Lajos Kossuth a devenit ministru de finanţe în guvernul Batthyány. Szemere Bertalan ministrul de interne, Deák Ferenc ministrul de justitie, Mészáros Lázár ministrul de aparare, Klauzál Gábor ministrul de agricultura, Széchenyi István ministrul muncii, Eötvös József ministrul educatii. În vara anului 1848 au continuat cu programele de reforme si revoluţie, în iulie guvernul ungar a avut nevoie de un buget special pentru revoluţie trebuia finanţata, costul era imens 40 de milioane de forinţi. La 6 septembrie Banca Naţională a eliberat bani pentru apărare şi prima bancnotă. In 15 septembrie parlamentul ungar a votat pentru înfiinţarea comitetului naţional de apărare, iar guvernul Batthyány a demisionat. Ungaria a rămas temporar fără guvernare, dar comitetul naţional de apărare a luat conducerea iar Kossuth a fost ales conducătorul operativ ai comitetului. Organizarea armatei le-a făcut mari probleme. A fost necesar ca Parlamentul să se mute la Debretin, deoarece austriecii, sub conducerea lui Windisch-Graetz, au ocupat Buda şi Clujul. În luna martie 1849, generalul Artur Görgey a pornit un atac masiv impotriva Austriei. Până în mai 1849 a reuşit să elibereze aproape tot teritoriul Ungariei. De la Viena, împăratul Franz Joseph a cerut ajutorul armatei ruse prin generalul Paskievici, şi în iunie 1849 au întrat în luptă cu 200.000 de soldaţi ruşi împotriva Ungariei. Generalul Görgey tot in luna iunie 1849 a atacat forţele ruse sub conducera Generalului Haynau (Julius Freiherr von Haynau). Între 6 şi 21 iunie 1849 a avut loc bătălia nereuşită de la Pered (în slovacă Tešedíkovo, un sat din Slovacia). La 2 iulie 1849 generalul Haynau porneşte un atac masiv împotriva lui Görgey. La 1 septembrie 1849 generalul Görgey trimite o scrisoare kaizerului cu condiţiile de retragere, dar Franz Joseph le respinge.  La 1 octombrie 1849 armata ungară nu face faţă şi predă armele la Világos, judeţul Arad. Trupele Cezarului austriac sub conducerea lui Julius Jacob von Haynau au pornit un atac de răzbunare împotriva Ungariei.  La 6 octombrie 1849  Cei 13 generali maghiari din armata maghiara au fosti executaţi la Arad, tot în aceasi zi l-au executat pe Batthyány Lajos. La 11 august 1849, Lajos Kossuth demisionează din funcţie şi îl desemnează pe generalul Artúr Görgey.

În 20 martie 1894 Lajos Kossuth a decedat în Torino. Trupul său a fost adus şi înmormântat la Budapesta, în doliu naţional. Kossuth este considerat cel mai mare patriot maghiar.

Originea şi studiile
________________
Lajos Kossuth s-a născut într-o familie nobilă, dar fără avere. Studiile sale le-a facut în următoarele oraşe: Sátoraljaúhely, Eperjes şi Sárospatak, unde şi-a terminat studiile. În 1823 a dat examen la avocatură, devenind jurist în oraşul Pest. Între 1824-1832 a practicat avocatura în oraşul Monok din judeţul Zemplén. La sfârşitul anului 1832 a intrat în parlamentul din Pozsony (fosta capitală a Ungariei, azi Bratislava) ca deputat. Aici a redactat şi raportat informaţiile parlamentare între anii 1832-1836 şi a plănuit reforme în ceea ce priveşte modernizarea şi avansarea societăţii în favoarea apărării interesului naţional, foarte decis a popularizat lupta sa pentru schimbări. După ce parlamentul a încetat să funcţioneze, tot cu aceasi ambiţie şi spirit a redactat şi raportat ca jurnalist, a informat autorităţiile juridice totul printr-un ziar propriu (1836-1837). Ziarul, jurnalul său a fost suspendat şi interzis, iar în 1837 Kossuth a fost condamnat la 4 ani închisoare; în acest timp a studiat economia şi limba engleză. A fost eliberat în luna mai 1840.

Reformişti marcanţi 1830-1848
______________________________
Gróf Széchenyi István, născut la 21 septembrie 1791, decedat la 8 aprilie 1860 la Viena, fiul lui Széchenyi Ferenc care a infiinţat Muzeul Naţional şi Librăria Naţională a Ungariei. Széchenyi Istvan a luat parte ca ofiţer în războiul lui Napoleon, iar după război a ajuns în Anglia. Această vizită a avut o influenţă atât de mare asupra lui, încât s-a decis să-şi dedice toate eforturile pentru progresul şi dezvoltarea Ungariei. Autor a trei cărţi: Împrumut, Lumea, Stadium.
Kölcsey Ferenc Gróf Wesselényi Miklós Deák Ferenc : Ministrul justiţiei născut la Söjtör la 17 octombrie 1803 – decedat la Budapesta, ianuarie 1876. Gróf Batthyány Lajos născut la 10 februarie 1807, decedat la 6 octombrie 1849. Regele Ferdinand V l-a desemnat pe Lajos Batthyány ca prim-ministru pe data 17 martie 1848.

Redactor la ziarul „Pest”
__________________________
În ianuarie 1841 Kossuth a ajuns la ziarul Pest, în funcţia de redactor şef. A început să publice articole de fond împotriva privilegiilor feudale şi despre lupta pentru drepturile cetăţeanului, a cerut independenţa constituţională, dar nu s-a luat nici un fel de măsură, nu s-a luat în consideraţie. István Széchenyi, marele reformist liberal, care era mai răbdător, l-a avertizat că publicaţiile sale agită şi pot să ducă la o revoluţie. Prioritatea lor a era unirea naţională, şi împreună au publicat o politică naţională, publicaţia lui Kossuth a avut un efect extraordinar de mare, având un tiraj între 3000-6000 de exemplare. Conservativii şi ce care au fost împotriva reformelor au fost criticaţi de Széchenyi, după acesta a oprit critica, Kossuth a dat răspunsuri printr-un articol care de fapt sunt condiţiile. În 1844 guvernul l-a demisionat din funcţia de la ziarul Pesti, pretextul fiind salariul.

Kossuth a iniţiat înfiinţarea ziarului şi a scris o mulţime de articole despre o economie independentă, s-a opus importurilor industriale din Austria, iar opoziţia a aprobat decizia.