József Nyírő: „Goebbels este mândria tineretului și poporului german nu este numai un om mare, ci și un om bun, pe care nu doar trebuie, dar pe care și merită să-l iubești.” Goebbels nem csak nagy, hanem jó ember is, akit nem csak kell, hanem szeretni is érdemes”

„Acum știu cine esti! Conducătorul vieții spirituale a Germaniei, aflat în chiar mijlocul conflictului mondial. Asta explică totul: și cine este Josef Goebbels, ministru al Reichului, și cum, de ce, Germania este atât de mare și de neînvins! Cel care este mândria tineretului și poporului german nu este numai un om mare, ci și un om bun, pe care nu doar trebuie, dar pe care și merită să-l iubești…”
(József Nyírő, – Keleti Újság (Ziarul de Est), 4-5-6  noiembrie 1941.)

Recomandat de citit –  Ziaristi Online

Sursa  

„Most már tudom, hogy ki vagy! Németország szellemi életének vezére, a világégés kellős közepében, amikor hazája dicsőséges harcát vívja, édes anyanyelve tisztaságától borul el. Ez megmagyaráz mindent: azt is, hogy ki Josef Göbbels Reichsminister, és hogy miért ilyen nagy és legyőzhetetlen Németország!. A német ifjúságnak és népnek ez a büszkesége nemcsak nagy, hanem jó ember is, akit nemcsak kell, hanem szeretni érdemes is!”

(Nyírő József,1941. november 4-5-6-án a Keleti Újság)

Sursa
Cel mai recent număr din prestigioasa revistă ungară Élet és Irodalom – Viaţă şi Literatură – face dezvăluiri şocante în contextul circului reînhumării scriitorului fascisto-hungarist József Nyírő. Ele contrazic flagrant afirmaţiile lui Oszkár Füzes, ambasadorul Ungariei la Bucureşti, făcute recent presei cum că Nyírő nu ar fi fost nici adept al partidului fascist Crucile cu Săgeţi, nici antisemit şi cu atât mai puţin antiromân. în faţa dovezilor prezentate, nu stau în picioare nici aserţiunile lui László Kövér, preşedintele Parlamentului Ungariei, care susţinea că „trebuie să facem o deosebire între activitatea politică a lui József Nyírő şi ceea ce a scris. Pentru că ceea ce a scris acesta dovedeşte clar că era adeptul necondiţionat al fascismului şi nazismului.

 Secvenţe semnificative din seria de articolele în care József Nyírő făcea elogiul tartorului-şef al propagandei naziste, Jozef Goebbels, au apărut, la timpul respectiv, într-un serial publicat în Élet és Irodalom sub semnătura lui András Nyerges, reputat scriitor, poet şi publicist. Acum, autorul sintetizează acele texte avertizând ironic cititorul că se va… autoplagia deoarece „e pe cale să se repete ceva care încă în 2003 m-a obligat să scriu mai multe articole (conţinând informaţii) pe care unii, acum, cu ocazia circului reînhumării lui József Nyírő, se prefac că nu ştiu că au fost aduse la cunoştinţa publicului.” (http://www.es.hu/nyerges_andras;szinrebontas;2012-05-23.html)

Pentru început, sunt reenumerate producţiile publicistice în care Nyírő îşi relatează impresiile de la congresul de la Weimar al scriitorilor nazişti germani, apărute în numerele din 4, 5 şi 6 noiembrie 1941 ale ziarului Keleti Újság.

Despre Jozef Goebbels, mâna dreaptă a lui Adolf Hitler, József Nyírő scrie mai mult decât ditirambic, de-a dreptul exaltat: „Acum ştiu cine eşti! Eşti Conducătorul vieţii spirituale a Germaniei, aflat în chiar mijlocul conflictului mondial, atunci când patria sa îşi poartă lupta glorioasă, iar dulcea ei limbă maternă revarsă puritate. Asta explică totul: şi cine este Josef Goebbels, ministru al Reichului, şi cum, de ce, Germania este atât de mare şi de neînvins!”

Şi „apostolul” continuă să delireze despre tizul său: „Cel care este mândria tineretului şi poporului german (Goebbels) este nu numai un om mare, ci şi un om bun, pe care nu doar trebuie, dar pe care chiar merită să-l iubeşti!”.

În eseul său, András Nyerges mai arată că, în şedinţa din 20 noiembrie 1942 a Parlamentului Ungariei, József Nyírő declara ritos: „în lături cu cei care au aversiune faţă de omenia maghiară! în lături cu cei care, de atâta amar de vreme, sub aşa-numita mască a umanismului, ne pustiesc fără a fi pedepsiţi în domeniul presei, a literaturii, a artei, a spiritualităţii, şi asta în propria ţară! Această concepţie, această moştenire decăzută a liberalismului jidovesc care a infectat pe mulţi unguri de bună-credinţă din rândurile noastre, această propagandă deghizată trebuie să dispară din viaţa ungară!”
În ultima sa intervenţie parlamentară, cea din 16 ianuarie 1945, cu numai două zile înainte de căderea capitalei acelei Ungarii care era condusă de guvernul Crucilor cu Săgeţi, Nyírő nu scapă prilejul de a exprima ataşamentul şi stima (!) faţă de Germania nazistă: „… cerem autorităţilor să transmită Fuhrerului Reichului german, ai cărui aliaţi suntem, (…) admiraţia pe care o simţim faţă de eroismul soldaţilor germani!” Exemplele ataşamentului lui faţă de fascism şi nazism, după fuga sa din Ungaria împreună cu guvernul lui Szálasi, ar putea continua.

Ca să revenim, toate aceste date despre trecutul hungarist a lui József Nyírő erau binecunoscute încă din 2003 şi totuşi, László Kövér, preşedintele Parlamentului Ungariei, a pus la cale împreună cu Partidul Civic Maghiar, al cărui preşedinte de onoare este, acel circ – din fericire ratat – al reînhumării cu pompă în România a acestui personaj dovedit ca fascist şi antisemit.

O analiză succintă a celor întâmplate arată că a fost vorba nu numai de o acţiune de manipulare electorală a maghiarilor din România în favoarea PCM şi în dauna UDMR, ci şi de o tentativă de „marcare politică de teritoriu” în paralel cu o operaţiune de intoxicare a autorităţilor române. Adică, de un veritabil război psihologic şi de imagine împotriva României.

Utolsó parlamenti felszólalása, 1945 január 16 -án egyenesen arról árulkodik, hogy Nyírő az egész náci német birodalmat tisztelte és becsülte:

„… arra kérjük az illetékes kormánytényezőket, hogy Budapest felmentésére vonatkozó tiszteletteljes kérésünket juttassa el a szövetséges Német Birodalom Vezetőjéhez, azzal a csodálattal együtt, melyet ezúttal is kifejezésre juttatunk a német katona hősiessége iránt!”

1942. november 20-án, a Képviselőház 310. ülésén így foglalt állást: „Félre az útból a magyar lelkiségtől idegenkedőkkel! Azokkal, akik az úgynevezett humánum álorcájában a sajtó, az irodalom, a művészet, a lélek és a szellem területén olyan hosszú ideig büntetlenül pusztíthattak bennünket a saját hazánkban! Ennek a felfogásnak, ennek a levitézlett liberális zsidó hagyatéknak, ami sok jóhiszemű magyart is megfertőzött köztünk, ennek a burkolt propagandának a magyar életből el kell tűnnie!”