ian. 22 2024

Mâncăruri iraniene

Mâncăruri iraniene de Oana Bercaru

In primul rand ai nevoie de orez specific iranian,care -l poti cumpara de pe mosilor, e un magazin alimentar iranian si de acolo ceri si sofran in prima faza ai nevoie de 2 pahare de orez care le pui intr-un bol cu apa dupa ce le speli pentru o ora.

In a 2 a faza pui orezul la fiert cu sare pana fierbe si se inmoaie si in a 3 a faza dupa ce ai fiert orezul il scurgi intr-o sita si pui intr-o oala putin ulei amestecat cu sofran apoi rastorni orezul si pui capacul la oala infasurat intr -un prosop si lasi orezul la aburi sa se faca 20 min la foc mic dar cu 5 min inainte la foc mai mare sa se formeze o coaja galbena. Mai departe pentru sos ai nevoie de un pui, ceapa, bulion, sofran si sare. Pui puiul la fiert cu apa si cu o ceapa taiata rondele mari, ca si ptr. supa pana scade apa la nivelul puiului,cam 3 pahare de apa sa ramana.

Pui la calit o ceapa cu o lingura de bulion si sofran. Dupa ce se caleste si arata ca mierea adaugi o lamaie stoarsa, adica zeama ei apoi adaugi ceapa calita peste puiul fiert si gata sosul.

Se serveste sosul cu orez si iaurt cu castraveti taiati cubulete mici si jumatate de ceapa taiata marunt si menta uscata si putina apa,apoi le amesteci si gata …. .sper sa reusesti si multumesc ptr apreciere!

„Am 1,75 metri inaltime si 54 kg. Cel mai mult am avut 56 kg, asa ca foarte rar tin dieta. Acum o luna am tinut, totusi, timp de o saptamana, mancand numai salate si carne fiarta. Prefer, insa, sa-mi supraveghez mancarea, chiar daca nu foarte drastic. Adica, mananc bine de dimineata – ou fiert, branza, rosii, castraveti, iar urmatoarea masa principala (si ultima a zilei!) este abia la 6 seara. Atunci, mananc in special vita. Daca sunt in oras, comand muschi de vita la gratar, daca sunt acasa ma mai incumet la cate un rasol. Uneori, mananc si fructe de mare, foarte rar peste. Niciodata – piept de pui! Cel mult, pulpe de pui… Intre mese, nu mananc decat fructe, multe fructe: mere, pere, piersici, nectarine”, a declarat Oana Bercaru pentru Bucatarescu.

Manechinul intra des in bucatarie pentru ca ii place foarte mult sa gateasca.

„Supe, ciorbe, mancaruri cu sos, chiar si sarmale, dar le fac cu carne de vita, indiferent daca le pun in foi de varza sau in foi de vita. Mai nou, ii fac prietenului meu mancare iraniana, asa cum m-a invatat mama lui. De pilda, orez cu pui. Dar orezul e unul special, basmati, si se face destul de complicat: se lasa in apa la inmuiat, se fierbe, se lasa sa se scurga, apoi se pune la aburi, sub capac, cu ulei de masline pana ce prinde o crusta, apoi se pune putin sofran si se rastoarna peste el un sos de rosii”, a mai spus ea.

Oana este rasfatata de iubitul ei, care ii gateste de foarte multe ori. „Chiar destul de des! Evident, imi face mancare iraniana, de-a lui. Inclusiv un fel de salata ‘de boeuf’, care, de fapt, e cu pui tocat foarte fin. Pana la urma, iese o compozitie foarte fina si cremoasa”, a precizat Oana.

dec. 31 2023

Am avut o franțuzoaică

Aceasta e o intamplare adevarata. Din pacate.
Sper frumoasa, sexi…

Fratilor va povestesc acum ce-am patit cand aveam 20 de ani si mi-am terminat studiile.
Dupa un timp scurt mi-am gasit un loc de munca ca tehnician de electricitate la o fabrica de ciocolata Recunosc eram cam rusinos si naiv, scopul meu era sa-mi adun o suma de banii ca sa pot calatorii in tariile europene din occident.
Bine, hai ca imediat intru direct la subiect.
eu si-l admiram am simtit cum imi impinge cu mana capul catre el.
Am apucat-o cu ambele maini de fundul ei tare si fata mea se mangaia cu parul ei pubian.
Tot ea m-a tras in sus si apoi s-a asezat pe spate pe o banca ingusta din vestiar.
Cand m-a tras catre ea eu am incalecat banca si acolo s-a desfasurat una din cele mai frumose intamplari de dragoste din viata mea.
Din pozitia aia am patruns-o adanc cand si-a incolacit picioarele in jurul meu.
N-a durat mult ca eram incepatori amandoi dar asa de bine ne-am strans in brate dupa, c-am simtit ca inima mea ii apartine pe vecie.
Acea noapte a fost prima dintr-un sir lung de nopti si zile petrecute in vestiar, dar si acasa la ea unde ne iubeam de cate ori aveam ocazia.
Ne placea tare mult la amandoi.
Cand eram impreuna nu mai faceam nimic altceva, decat dragoste si tot ea era cea care ma inemna de fiecare data sa schmb pozitiile.
De atunci mi-a disparut si timiditatea si rusinea cand sunt langa o femeie frumoasa si nu ma gandesc decat la momentul cand…
Ca orice poveste frumoasa si aceasta a avut un sfarsit frumos…dar tragic.
Am luat-o de nevasta.
De ce tragic?
6 decembrie 2003

dec. 31 2023

O baie cu Fani

Fani

Povestea ce v-o spun acum e adevarata si mi s-a intamplat cand eram la virsta de 11 ani.
Mama mea a deschis un atelier de tricotaje si a angajat 3 femei care lucrau la confectii.

Eu, chiar in aceaasi perioada eram in vacanta mare si am primit ordin de la mama sa supraveghez cum merge munca in lipsa ei, deoarece era plecata de mai multe ori pentru afaceri.
Pe una din lucratoare o chema Fani si venea cu o rochita mini si cu o bluzita decoltata bine.
Cald,august, transpiratie…numai femei…
Eu practic aveam ochi numai pentru ea si nu mi-i puteam desprinde de pe formele ei.
Fiind o fata curata facea baie de trei ori pe zi si curios nu inchidea niciodata usa.
Era superba.
Avea 17 ani.
Intr-una din zile vazandu-ma ca dau tarcoale mi-a facut semn sa intru.
Eram curios.
I-am atins sanii si spre surprinderea mea nu s-a speriat.
-Hai sa facem o baie…
I-am zis ca nu nu gasesc sapunul .
-Nu, nu trebuie zicea dansa.
Si am inceput „sportul” in baie.
Stia bine sa „inoate”.
Avea un trup excelent si niste sani mari pe atunci inca nu se foloseau fetele de silicon.
A tinut sportul asta cam 2 luni pana intr-o buna zi cand mama mea m-a prins cu ia in caldarea de baie.
Imediat a dat-o afara de la serviciu, si mi-a zis?
-Asta-i supravegherea ta?
De atunci am fost cu Fani ca sa continuam sportul nostru.
Cu timpul s-a casatorit si eu am luat-o cu alte fete.
Dar pe Fani n-am uitat-o.
24 octombrie 2003

ian. 25 2024

24 de ore am fost Ceaușescu

O dată m-am simțit și eu ca Ceauşescu

În august 1989 am făcut o vizită la o familie de prieteni din Baia Mare, acolo m-am întâlnit cu un bun prieten care între timp a început să îmi povestească despre fratele lui (pe care il cunoșteam) cum s-a angajat și el să muncească pe șantier la Casa Poporului ca constructor zugrav, mi-a propus să facem o călătorie cu trenul spre București, ca să-l vedem.

Pe atunci era cazat într-o clădire de muncitori cu o cameră specială în apropierea Palatului adică în spate, prietenul avea la el adresa exactă, am ieșit la drum, când am ajuns la București cu trenul, ne-am oprit puțin și ne-am orientat puțin, apoi am chemat un taxi și i-am dat adresa șoferului care avea deja harta-n mină, dar nu reușiseră să găsească locul respectiv (cazarea), în sfârșit am coborât undeva în apropierea Palatului și am început să căutam cazarea respectivă alergând timp de două ore. În sfârșit ne-am oprit ca să întrebăm oamenii, am dat de un muncitor care probabil lucra acolo, el ne-a îndrumat, eram tare obosiți dar am continuat să căutăm. Tot locul era înconjurat cu securistii de pază a V-a, în sfârșit am nimerit de o clădire imensă ne gandeam oare asta-i locul în care sunt cazați muncitori, cu un mare noroc în drum am dat de fratele prietenului meu. El ne-a zis, hai fraților la mine în cameră pe urmă veți vedea și voi palatul, am întrat în cameră lor am schimbat câteva cuvinte și ne-am schimbat îmbrăcămintea în haine militare de muncitori am primit legitimații cum ar fi de exemplu buletinele lor de identitate, acte, perimse și bineînțeles parola. El lucrând acolo multă vreme cunoștea deja toate porțile de întrare bineînțeles și fiecare colț în Palat. La fiecare poartă erau prezenți milițieni și securiști. Între timp am învățat pe de rost datele de pe buletin și de pe permise etc, când ajunsesem deja în apropierea palatului am început să transpir, eram tare emoționat, dar nu trebuia să se vadă la un moment dat l-am văzut pe Nicolae Ceauşescu ieșind din Palat înconjurat de securitate și de o coloană de limuzine negre era protejat de zeci de securiști imediat după aia Ceaușescu a întrat într-o limuzină distinctă și a dispărut. Noi trei ne-am hotărât să intrăm în Palat dar fiecare prin altă poartă ne-am înțeles în care punct ne vom întâlni, când eu am ajuns la poartă respectivă un ofițer de securitate care avea o privire pătrunzătoare și foarte severă mi-a pus mai multe întrebări, mi-a cerut legitimațiile și să zic parola, le știam deja pe de rost noroc ca nu s-a uitat bine la fotografia din buletin, în sfârșit am intrat in Palat.

Ce să vă spun așa ceva nu am mai văzut niciodată pur și simplu un paradis, covoare persane, lustre candelabre, tone de bazalt, tone de cristal, lustre făcute din aur și marmură peste tot. Știți ce-mi povesteau muncitorii? că furau bucățele de aur ca după aia să le prelucreze ni s-a spus că nimeni nu controla aurul consumat…nu că era liber la furt doar cine era prins făcea pușcarie. M-am plimbat vre-o oră în Palat dar cel mai mult mi-a plăcut balconul de unde Nicolae Ceausescu planuise să se adreseze către popor, țiu minte că m-am dus spre balcon când ajunsesem la balcon am inceput să striga în gura mare eu sunt Ceaușescu privind Bulevardul Unirii care imi părea de nesfârșit, mă simțeam pe o altă planetă parcă aș fi eu Nicolae Ceausescu.

Spre seară după câteva ore în Palat am plecat să-mi schimb înapoi îmbrăcămintea cu care am venit după aia ne-am dus noi trei la un restaurant, cam după o oră și ceva a venit un ofiţer de securitate îmbrăcat militar și m-a chemat deoparte, imediat mi-a spus că la ora cutare ati fost acolo și acolo după aia la ora cutare ați intrat în Casa Poporului. Dar nu vă faceți grije. În acele momente înspăimântătoare credeam ca e gata si fac pușcărie. Asta era cu patru luni înainte de revoluție.

Pereții sunt placați cu marmură de Gura Văii și Antigua (marmură verde), adusă din Irak, iar ușile din lemn de nuc masiv. Mobilierul tapițat cu piele e și el unul de lux, ca și dotările pentru intercomunicații.

Au fost folosiți: un milion de metri cubi de marmură, 5.500 t de ciment, 7.000 t de oțel, 20.000 t de nisip, 200.000 m cubi de sticlă etc. Adrian Nastase a ținut să împlinească și el ctitoria înaintașului său și i-a adăugat o construcție din sticlă ce permite accesul în zona de clădire în care s-a amenajat Muzeul Național de Artă Contemporană. Micul turn din sticlă nu are nicio legătură cu arhitectura și așa eclectică a clădirii. S-au mai construit, de asemenea, un restaurant, piscina, sauna, parcări subterane, etc, dar in continuare o bună parte din suprafața construită a lucrării e nefinalizată, deci nefolosită. La parter se alfă și un Muzeu al Parlamentului, în care se găsesc diverse decorații, documente istorice, statui ale unor politicieni și figuri istorice sau tablouri ale unor pictori de curte ai lui Ceaușescu, precum Sabin Bălașa.

ian. 22 2024

Interviu cu Nicu Ceaușescu despre lovitura de stat

Nicu Ceausescu: A fost lovitura de stat, pe fondul unei revolte populare

(Continuare din numarul trecut)

Gabrielescu: Domnule Ceausescu, imi permiteti sa va pun si eu vreo doua, poate trei! Domnule Ceausescu, de cand il cunoasteti pe domnul Ion Iliescu?

Nicu Ceausescu: Pai, bun! Asa. Il… Direct, sau?

Gabrielescu: Direct! Direct!

Nicu Ceausescu: De peste 25 de ani!

Gabrielescu: Da.

Nicu Ceausescu: Poate chiar mai demult!

Gabrielescu: Si va rog sa ne spuneti ce stiti dv. Despre activitatea domnului Iliescu… Lasa cand a fost la Timisoara si la… Astea stim noi! Si a fost la tineret inaintea dv. si, ma rog, pe unde a mai fost… Dar, in ultima parte…

Nicu Ceausescu: Pai, in ultima parte a fost la Iasi… Asta o cunoasteti. Dupa asta a fost la „Ape” ministru, ma rog, presedinte… Tot aia e. Si dupa aceea directorul Editurii Tehnice. Dupa 83, practic, nu mai stiam ce face… Dar, efectiv, inainte il cunosteam. El este prieten si a fost cu… a fost prieten cu Mazilu. Eu aveam o relatie mai speciala cu aceasta familie s.a.m.d. Dar il cunosteam si din alte ipostaze. Il cunosteam bine si pe tatal lui Mihail Bujor. L-am ajutat si pe el sa-si termine facultatea – in epoca. El este un mare geniu! A intrat fara nici un examen de admitere!

Gabrielescu: Cine? Bujor?

Nicu Ceausescu: Bineinteles! A intrat in Olanda, s-a transferat la Politehnica, l-am transferat la ASE si, in sfarsit, terminat!

Gabrielescu: Da, domnule Ceausescu, dar in legatura cu dl. Iliescu, de ce dansul, dupa ce a avut situatia care a avut-o, la o varsta asa… de ce pe urma a avut o indepartare sau…

Nicu Ceausescu: Pai, acum stiti ce s-a intamplat? Raporturile dintre el si tatal meu nu le cunosc! Ceea ce stiu e ca tatal meu il cunostea de cand era chiar copil…

Gabrielescu: Il cunostea Nicolae Ceausescu pe…

Nicu Ceausescu: Pe Iliescu datorita faptului ca a fost impreuna cu taica-sau in… lagar…

Gabrielescu: Si de ce decaderea asta a lui?

Nicu Ceausescu: Asta nu mai am de unde s-o stiu!

Gabrielescu: Nu stiti nimic de asta?

Nicu Ceausescu: Pai, in 1971 cand, ma rog, se spune ca si-a inceput „disidenta” eu eram putin pe la facultate, nu ma ocupam de problemele astea! Ma rog, acum stiti ce s-a intamplat? Eu nu sunt de acord cu disidenta asta… Ca una e sa nu fi de acord cu anumite lucruri si una e sa fi disident!… Mai multa atentie la nuante! In ceea ce ma priveste, am… daca eu sunt mai atent la nuante, astea. Ca de aia am si spus ca nu sunt in situatie de amicitie… cu Caramitru cunostinte…

Gabrielescu: Cu domnul Iliescu – in ce relatii erati dv. personal?

Nicu Ceausescu: Pai, la un moment dat, cred, s-ar fi putut sa fie de amicitie; dupa aceea cunostinte. Adica ne cunosteam, ne-am intalnit… Ma rog, am discutat… In anii 70…

Gabrielescu: Da, acum vreau sa revin la afirmatia dv. in legatura cu „Cine se afla in spatele afacerii?”… De ce tocmai Iliescu?

Nicu Ceausescu: Bine! Nu a fost… Eu, de exemplu, stiam ca el a facut putin studiile la Moscova… De el nu ma mir! Ca era un om mai tanar… Deci era de aceeasi varsta cu Gorbaciov. Intrebarea era cu Manescu! care, totusi, avea o varsta…

Gabrielescu: Cand v-a spus Postelnicu de treaba asta, ce ati gandit?

Nicu Ceausescu: Nimic! Bun! Ei sunt in spate… Adica, dupa aia am facut conexiunile!

Sandulescu: Nu ati facut vreo conexiune si cu scrisoarea celor sase?

Nicu Ceausescu: Nu! Nu! El nu avea nici o treaba acolo!

Sandulescu: Cine?

Nicu Ceausescu: Iliescu!

Sandulescu: Nu, nu! Dar Manescu, avea?

Nicu Ceausescu: Nu! Nu! Se stie povestea!

Gabrielescu: Dar, fiindca a venit vorba, deci, despre Iliescu mai mult nu stiti! Dar, de Brucan si compania asta ce stiti?

Nicu Ceausescu: A, nici una! Eu il cunosteam de cand eram copil ca doar am stat in acelasi cartier pe Brucan. Fie-sau mi-a fost coleg de clasa. Si ii cunosc bine toata familia…

Gabrielescu: Bine, si ce…

Nicu Ceausescu: A, nimic! In afara de faptul ca pleca din tara cand voia! Dar asta stiam de la cei de la mine, de la Institutul de cercetari ca ei se ocupau cu sociologia, cu chestii din astea… s.a.m.d.

Gabrielescu: Bine, dar… cand a scris scrisoarea?

Nicu Ceausescu: A! Ei! Am luat-o ca pe o gluma! Efectiv ca pe o gluma! In primul rand, cand i-am citit pe toti! Ca erau de la 70 de ani in sus! Impreuna – faceau 500 de ani! Cel putin! Asa… mergem cu „mileniul!?”.

Gabrielescu: Si ce ati zis dv.?

Nicu Ceausescu: Am bufnit in ras si gata! Nici nu m-am uitat! Mergem cu „mileniul”?

Gabrielescu: Pai, stati putin! Mileniu, mileniu… Dar au primit domiciliu obligatoriu… au fost…

Nicu Ceausescu: Nu intra in obligatiile mele…

Gabrielescu: Nu, nu! Daca nu era chiar o gluma! Ca, daca era o gluma…

Nicu Ceausescu: Eu am luat-o ca pe o gluma! Altii nu au luat-o ca pe o gluma. Treaba lor! Ii priveste! Fiecare o ia cum vrea! Mie daca imi facea cineva asa ceva radeam! Ii ziceam: bravo! Hai! Vino sa te…

Gabrielescu: Dar, stati asa, domnule Ceausescu, dv., totusi nu erati un copil, erati… cu studii…

Nicu Ceausescu: Pai, nu eram un copil! Pai, tocmai de aia! De 38 de ani! Si cand vine unul de doua ori mai mare ca mine ca varsta…

Gabrielescu: Dar era un stalp al Partidului Comunist! Ca 2, 3, 4 erau!

Nicu Ceausescu: Nu mai erau! Gata! Gata! De la o varsta, ramai frumos, dar nu mai…

Gabrielescu: Bine, dar si tatal dv. avea o varsta…

Nicu Ceausescu: Tocmai de aia! V-am spus de la inceput ca nu vreau sa intru intr-o discutie pe aceasta tema…

Gabrielescu: Deci, erau din aceeasi generatie!

Nicu Ceausescu: Era generatia care… frumos, ii feliciti, ii mai scoti pe la tribuna din cand in cand… Asta era situatia, practic, vedeti? Ceea ce trebuia sa se intample in Romania ca m-ati provocat era exact situatia asta: Domne! Ce au facut spaniolii cu Carillio? De fapt, ceea ce nu au facut spaniolii cu Carillio! Si si-au facut partid cu disidenta s.a.m.d. Asa facusera cu… Asa a facut Carillio cu Ibarurri: presedinte, vi la congres, mai o fraza… felicitari… Asa, deci, vedeti? Era o situatie similara cu ceea ce au facut ungurii cu Kadar…

Gabrielescu: …Ei erau batrani, erau scosi…

Nicu Ceausescu: …Si, atunci, veniti sa-mi spuneti mie de Apostol, de Brucan, de… adica ce suflu nou puteau ei sa aduca? Domnilor, vedeti, am vorbit, la un moment dat, de lupta intre generatii. Buna! Ori, aceasta a fost, este si va fi!

Gabrielescu: Domnule Ceausescu, sigur ca asa este… Dar scrisoarea aceasta… Vedeti, sa ne referim la faza anterioara lui Decembrie 89…

Nicu Ceausescu: Nu! Asta a fost in vara!

Gabrielescu: Da, in vara. Dar scrisoarea asta a lor, care a fost publicata si in Romania, auzita la posturile de radio, credeti ca nu a avut nici o influenta asupra populatiei Romaniei, plus „Europa Libera”, plus… cutare? Cum,

adica, domnule Ceausescu? Hai sa intrebam asa. Cum, acest popor roman, dintr-o data, in ziua de 22 Decembrie i-a venit o nebunie… Nu a fost o pregatire psihologica… Ma rog, o organizare a revolutiei cred ca sunteti de acord ca nu a fost! Adica… „un cap central”, eu stiu?

Nicu Ceausescu: Pai, stiti cum e? Pai, daca va spun eu: la caracatita taiem toate capetele, membrele pleaca fiecare intr-o alta directie… Si, atunci, unde a fost organizarea? Deci, dv. va contraziceti acum!

Gabrielescu: Pai, ia sa vedem! Hai sa lamuriti dv…

Nicu Ceausescu: Pai, dv. spuneti: deci, aceasta nu a fost pregatita psihologic! Ori, ca sa fie pregatita psihologic, trebuie sa spun: eu am un tel! Ne adunam: 7-8-10-100. Bun! Doi ca suntem in conspirativitate! Asa, si stabilim niste lucruri. Dar intre noi doi. Bun! Faceti o „troica” ca asa aveau rusii! Noi suntem trei! Fiecare prin rotatie! Ne intoarcem la greci! Dar suntem un nucleu! Ori, in momentul cand dv. veniti si ne spuneti: acest popor a fost organizat psihologic! De catre cine? Si, deci, nefiind un „nucleu central”, cine i-a pregatit? Ca trebuie, domne! Bun! Cum actionam? Cum facem? Ce dregem? Bun! Si atunci!? S-a intamplat spontan! Era o chestie… ca, vedeti, cine i-a adunat pe oameni la un loc?

Gabrielescu: Pai, nu stim! Va intrebam pe dv!

Nicu Ceausescu: Pai, nu s-a dat… sa se faca miting? Nu am stabilit eu la Sibiu sa nu se faca nici un miting? Si au facut numai cei de la armata? Nici un fel de adunari…

Gabrielescu: Sa lasam pana la miting… Domnule Ceausescu ca mitingul este ultima faza!

Nicu Ceausescu: Ultima faza… dar, vedeti!

Gabrielescu: Cum, adica, chiar in ziua aia de 22 si-a dat poporul roman seama dintr-o data, asa, ca treaba nu merge, sau cum? Hai sa ne gandim asa, din punct de vedere socio-psihologic…

Nicu Ceausescu: Stiti cum este streaba: dv. actionati intr-un partid care spune asa: „Ce s-a schimbat in Romania?”. Spuneti-mi dv. sa stiu si eu!

Gabrielescu: Ma rog, asta este o alta chestie!

Nicu Ceausescu: Deci, nu discutam problema asta!

Gabrielescu: Domne Ceausescu!

Nicu Ceausescu: Bun! Spuneti, domnule…

Gabrielescu: Noi suntem preocupati nu eu personal, ci toti de aici aceasta revolutie… care a avut loc, totusi, s-au petrecut asemenea evenimente…

Nicu Ceausescu: Ve-deti! Eu am o teorie putin aparte fata de dv.!

Gabrielescu: Va rog sa ne-o spuneti!

Nicu Ceausescu: Eu am spus asa: pe fondul unei revolte populare a avut loc o lovitura de stat!

Gabrielescu: Asta este parerea dv…

Nicu Ceausescu: Asta este teza mea.

Gabrielescu: Lovitura de stat a fost pregatita?

Nicu Ceausescu: Lovitura de stat cu sprijinul celor de la Interne si de la Armata – fiindca, altfel, nu reusea!

Gabrielescu: Lovitura de stat a fost stati putin daca am inteles bine…

Nicu Ceausescu: …Cu sprijinul celor de la Interne si de la Armata, ca, altfel, nu reusea! Si, parerea mea este ca, pentru a reusi, s-a facut inlaturarea lui Milea…

Gabrielescu: Ce s-a facut?

Nicu Ceausescu: Inlaturarea lui Milea. Milea era un pion care nu ceda! Stiti bine ce ordine a dat el in noaptea de 21…

Gabrielescu: Deci, inteleg ca dv. considerati ca Milea ar fi aparat regimul in continuare?

Nicu Ceausescu: Milea era un exponent al regimului. El nu apara numai regimul! Se apara pe el!

Gabrielescu: Da.

Nicu Ceausescu: Vedeti, pentru ca, pana la urma, apare instinctul de conservare!

Gabrielescu: Da! Asa e!

Nicu Ceausescu: El nu mai avea o alta cale de intoarcere…

Gabrielescu: Nu mai avea o alta cale si… Si-a gasit alta… Cu impuscatul!…

Nicu Ceausescu: Nu se stie daca si-a gasit-o sau i-au gasit-o altii!

Gabrielescu: Ma rog.

Nicu Ceausescu: Asa! Si aici e o problema!

Gabrielescu: Si aici e o problema! Da! Dar, domnule Ceausescu, ati folosit expresia: „lovitura de stat”. Hai sa ne intoarcem la asta… A cui lovitura?

Nicu Ceausescu: Lovitura de stat am spus… Nu stiu a cui lovitura… Si dv. ati spus ca a fost o revolutie care nu a fost condusa de nimeni!

Gabrielescu: Ia sa vedem! Asa sa fie?

Nicu Ceausescu: Pai, nu a fost un nucleu de coordonare…

Gabrielescu: Pai, a fost? Sau nu a fost?

Nicu Ceausescu: Nu stiu! Deci, eu am spus asa: a fost o revolta populara si, pe baza revoltei populare, atat din cadrul partidului doar nu erau veniti de pe luna! au dat o lovitura de stat! Cu sprijinul Internelor si al Armatei! Pentru acest lucru l-au inlaturat frumos pe ministrul apararii… Ca s-a inlaturat singur, ca l-au inlaturat altii… Ramane sa se decida. Si asta este ipoteza mea. Si am si prezentat pe ce se bazeaza aceasta ipoteza! Intelegeti? Bun! Si, cu asta… Discutam… Dv. spuneti: a fost o revolutie care nu a fost condusa de nimenea si…

Gabrielescu: Eu nu spun asta. Vreau numai sa aflu cum a fost!

Nicu Ceausescu: Pai, eu nu am de unde sa aflu cum a fost!

Gabrielescu: Parerea dv.! Parerea dv.!…

Nicu Ceausescu: V-am spus parerea mea… Intelegeti… Fiindca dv. stiti foarte bine ca la ora 8 dimineata din informatiile mele ulterioare au trecut 80 de tancuri din Oltenitei spre centrul orasului! Si nu au trecut cu flori!… Dupa ce s-a anuntat moartea lui Milea… Cu flori cu tot, au plecat inapoi. Atunci a fost… Acolo s-a stabilit raportul de forte! Ca armata stabilea raportul de forte, nu eu!

Gabrielescu: Fara discutie!

Nicu Ceausescu: Si atunci? Gata!

Gabrielescu: Armata a rasturnat! Daca continuau sa traga pe strazi… Vedeti, nu se stie ce se mai intampla… Domnule Ceausescu, aceasta armata, care s-a comportat asa cum s-a comportat a fost, dupa parerea dv., de acord cu lovitura de stat dinainte, vorbisera, discutasera… Era aceasta idee…

Nicu Ceausescu: Aici, nu am de unde sa stiu… Parerea mea e ca se face confuzie: armata e formata din oameni si oamenii primesc ordine… Asta este sistemul in armata!

Gabrielescu: Va referiti la comandantii sistemului…

Nicu Ceausescu: Pai, v-am spus parerea mea in ceea ce il priveste pe Milea… Restul, ca la un moment dat, cand ramai fara comandant in armata, incepe o mare degringolada… si pana se reaseaza lucrurile dureaza… Aici s-a intamplat tot ceea ce s-a intamplat, practic… la 9.30 sau 10…

Gardianul – 10 Decembrie 2005

ian. 7 2024

Regina Maria în SUA.

The US Secretary of State, Frank B. Kellogg welcomes the Romanian Queen Maria and her children. From left: Princess Elena, Mrs Kellog, Prince Nikolas, Queen Marie of Romania and Frank B. Kellogg 1926

Secretarul de stat al SUA, Frank B. Kellogg, îi întâmpină pe Reginei Maria 1926