Presa ucraineana: „1914 – a inceput Primul Razboi Mondial, insa Bucurestiul nu se grabea sa ia parte. El astepta si se targuia. Si doar dupa ce Antanta a promis romanilor Transilvania care apartinea Ungariei armata romana a inceput manevrele militare in 27 august 1916. Rezultatele acestora au fost jalnice – in patru luni – decembrie 1916 „urmasii romanilor” au pierdut partea cea mai mare a teritoriului sau, inclusiv capitala – Bucurestiul, iar Regele Ferdinand, si ministrii au fugit la Iasi (decembrie 1916, Bucurestiul ocupat pina in – 8 noiembrie 1918). Iar la 7 mai 1918 (Tratatul de la Bucuresti) – chiar au semnat un armistitiu cu Germania si aliatii acesteia (primul ministru roman a fost Alexandru Marghiloman). Si doar succesul trupelor Antantei in Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane si austriece spre vest, a permis romanilor sa reintre in razboi.”

HienaOdesa

La vremea sa, Winston Churchill a numit Polonia „o hiena a Europei de Est”, dar se pare ca Churchill nu avea dreptate – alta e tara est-europeana care merita mai mult calificativul de hiena, iar tara respectiva este Romania, a scris marti portalul informational de la Odesa timer.od.ua, consultat de NewsIn.

Iar pentru a da greutate afirmatiilor sale, autorul articolului „Romania Mare sau Hiena, subspecia est-europeana” face ceea ce el numeste „o incursiune in istorie”.

Romania ca stat a aparut in 1877, scrie timer.od.ua, cand in fruntea Principatelor Unite ale Valahiei si Moldovei a fost incoronat regele Carol I. Noul stat, prin insasi denumirea sa, Romania, isi sublinia descendenta din Imperiul Roman, care existase cu 1.500 de ani mai devreme.

Portalul noteaza ironic ca o descendenta indepartata exista totusi – actualul teritoriul al Romaniei a fost folosit de romani ca loc de surghiun pentru concetatenii lor certati cu legea – un gen de loc de exil cum era insula Sahalin (din vecinatatea Japoniei – n.red.) pentru Imperiul Rus – o fundatura indepartata, salbatica si rece. Deci, intr-o anumita masura, romanii aveau legatura cu Roma – o parte din stramosii lor erau ocnasi exilati, scrie publicatia ucraineana.

In 1878 regatul a primit primul supliment teritorial – pentru sustinerea morala a Rusiei in timpul razboiului ruso-turc din 1877-1878 a primit Dobrogea de Nord. Picanteria situatiei consta din faptul ca la inceputul razboiului Principatul unit era vasal al Imperiului Otoman si, teoretic, trebuia sa-i sustina pe turci. Asadar, prima anexare teritoriala era de fapt o plata pentru tradare – romanii au ales momentul cand suveranul slabit a ajuns in stare de razboi si au smuls o parte din teritoriul acestuia, lingusindu-se in acelasi timp pe langa un nou suveran, scrie autorul articolului postat pe timer.od.ua.

Urmatoarea anexare a fost asteptata de Romania tocmai 35 de ani – pana in 1913. In sud-vestul tarii se desfasura cel de al doilea razboi balcanic, iar Bulgaria lupta concomitent impotriva Serbiei, Greciei si a Imperiului Otoman – intreaga armata bulgara era prinsa pe numeroase fronturi. Anume acest moment a fost ales de Romania pentru a-l lovi pe vecin pe la spate – fara sa intampine vreo rezistenta, armata romana a trecut frontiera si a avansat pana in apropiere de Sofia. Bulgaria nu avea altceva de facut decat sa capituleze. Conforma tratatului de la Bucuresti, Romania a primit de la Bulgaria Dobrogea de Sud. Asadar, a doua anexare teritoriala a venit in urma loviturii neanuntate, pe la spate, date unei tari care la acel moment lupta din rasputeri cu forte ale inamicului ce o depaseau cu mult.

In anul urmator – 1914 – a inceput Primul Razboi Mondial, insa Bucurestiul nu se grabea sa ia parte. El astepta si se targuia. Si doar dupa ce Antanta a promis romanilor Transilvania care apartinea Ungariei armata romana a inceput manevrele militare. Rezultatele acestora au fost jalnice – in patru luni „urmasii romanilor” au pierdut partea cea mai mare a teritoriului sau, inclusiv capitala – Bucurestiul. Iar la 7 mai 1918 chiar au semnat un armistitiu cu Germania si aliatii acesteia. Si doar succesul trupelor Antantei in Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane si austriece spre vest, a permis romanilor sa reintre in razboi.

Ei au facut acest lucru la 10 noiembrie 1918 – exact cu 24 de ore inainte de incheierea Primului Razboi Mondial.  De altfel, scrie site-ul ucrainean, pe romani nici nu-i preocupa prea mult razboiul mondial – ei erau interesati de noi teritorii, fara sa tina cont cui apartin acestea – dusmanilor sau prietenilor de altadata. Inca din ianuarie 1918 armata romana, folosindu-se de razboiul civil si de anarhia de pe teritoriul fostului aliat – Rusia – trece Dunarea si Prutul, ajunge la Nistru, ocupa Basarabia si o anexeaza la sfarsitul lunii noiembrie. La inceputul anului 1919 aceeasi soarta era impartatita si de o parte a Austriei – ducatul Bucovina. Iar pentru Transilvania lupta a durat pana in august 1919, insa si aceasta a fost acaparata. De notat ca pe niciunul din teritoriile mentionate romanii nu constituiau o majoritate etnica, avand maxim 35 la suta, sustine publicatia ucraineana. Astfel, sub lozinca „unirii tuturor romanilor” si folosid slabiciunea vecinilor, Romania a rupt din ei bucati din teritoriu, iar legalitatea acestor anexari este contestabila.
„Pai si nu este asta o hiena?”, se intreaba sarcastic, ca o concluzie a istoriei repovestite, portalul timer.od.ua.

Pe teritoriile acaparate, mai scrie publicatia, a inceput imediat romanizarea intensa. De exemplu, in Basarabia in 1918 a fost adoptata o lege a nationalizarii conform careia toti locuitorii Basarabiei deveneau supusi ai Romaniei si erau obligati sa vorbeasca si sa scrie in limba romana. Exilarea limbii ruse din sfera oficiala a avut repercusiuni in primul rand asupra miilor de functionari si angajati. Potrivit unor estimari, zeci de mii de familii de cinovnici (functionari ai statului – n.r.) concediati din cauza necunoasterii limbii sau din motive politice au ramas fara vreo sursa de existenta. Procese similare aveau loc si in Transilvania si in Bucovina. Populatia locala raspundea prin revolte armate, care erau inabusite de armata romana regulata. Adica prosperarea in comun cu populatia teritoriilor anexate a esuat in mod evident, simte nevoia sa explice publicatia ucraineana.

„Insa si pentru hiene vin uneori vremuri grele si asta pentru ca cei care detin puterea in aceasta lume nu au nici pe de parte intotdeauna nevoie de ele”, isi incheie portalul de la Odesa timer.od.ua articolul in care da o interpretare proprie istoriei Romaniei.

Virulentul articol la adresa Romaniei publicat de acest site intervine in conditiile in care in ultimele zile s-au intensificat declaratiile acide dinspre presa sau diversi politicieni de la Kiev inspre Bucuresti. Atacurile au fost starnite de o declaratie a presedintelui Traian Basescu facuta recent la Piatra Neamt in care explica de ce Romania nu poate semna un acord de frontiera cu Republica Moldova – Romania considera inutila semnarea unui tratat de frontiera „care sa faca din seful statului roman un partener al lui Ribbentrop si al lui Molotov”, a spus Basescu, subliniind ca acest demers ar fi impotriva obligatiilor asumate de statul roman. Declaratia a starnit nemultumirea Chisinaului, dar si critici din partea ministrului ucrainean al apararii, Iuri Ehanurov.

Luni, Partidul Comunist din Ucraina a afirmat ca declaratiile presedintelui Traian Basescu reprezinta un pericol pentru integritatea teritoriala a Ucrainei, pentru ca in acest fel presedintele Basescu formuleaza revendicari teritoriale asupra teritoriilor statelor vecine Romaniei.
Horthy Miklos in Cluj 1940

4 comentarii la “Presa ucraineana: „1914 – a inceput Primul Razboi Mondial, insa Bucurestiul nu se grabea sa ia parte. El astepta si se targuia. Si doar dupa ce Antanta a promis romanilor Transilvania care apartinea Ungariei armata romana a inceput manevrele militare in 27 august 1916. Rezultatele acestora au fost jalnice – in patru luni – decembrie 1916 „urmasii romanilor” au pierdut partea cea mai mare a teritoriului sau, inclusiv capitala – Bucurestiul, iar Regele Ferdinand, si ministrii au fugit la Iasi (decembrie 1916, Bucurestiul ocupat pina in – 8 noiembrie 1918). Iar la 7 mai 1918 (Tratatul de la Bucuresti) – chiar au semnat un armistitiu cu Germania si aliatii acesteia (primul ministru roman a fost Alexandru Marghiloman). Si doar succesul trupelor Antantei in Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane si austriece spre vest, a permis romanilor sa reintre in razboi.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s