„Dacă nu îl omorau, pe Ceauşescu, după trei ani de zile, oamenii îl ceareau înapoi”

26 ianuarie, ziua în care Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 92 de ani.

Ceauşescu, ieşi din groapă Să vezi Ţara cine-o sapă Cine te-a slujit pe tine Minte azi fără ruşine Şi trăieşte şi mai bine Mai fă tu o şmecherie Pune mîna şi învie Însă fără Naşparlie Şi mai ţine-o cuvîntare Să dea toţi în gălbinare Şi mai dă-ne un decret Să dea toţi în diabet Te-aşteaptă românii toţi Să mături Ţara de hoţi Hai, Nea Nicu, dă din mînă Să-i sperii o săptămînă Pe tîlhari şi derbedei Pe smintiţi şi pe mişei 

Ceauşescu, ieşi din groapă
Că nu mai avem nici apă
Pune-i pe ţigani la muncă
Şi la unguri dă poruncă
Termină ce-ai început
Că se fură la minut
Nimeni nu mai bate-un cui
Umblă hoţu-n legea lui
Ieşi din groapă doar un an
Să bagi boala în Brucan
Să-l alergi prin Dămăroaia
Unde-şi paşte mutu’ oaia
Ieşi din groapă doar o zi
Să-i beleşti pe hoţi de vii
Să ne spui cin-te-a trădat
Ceauşescu, fii bărbat!
CORNELIU VADIM TUDOR
(3 mai 1991) Copyright Tricolorul

Nicolae Ceauşescu făcea în 1989 un ultim dar locului său de baştină. Cu opt luni înainte de Revoluţie, comuna Scorniceşti, unde se născuse ”conducătorul iubit”, devenea oraş. Din ordinul precis al Tovarăşului. Astăzi, cadoul lui Ceauşescu e un blestem. În ultimii 20 de ani, târgoveţii şi-au câştigat un sinonim: şomeri.

„Înainte de „89 citeam în Scânteia că în SUA sunt oameni care nu au unde să doarmă, că sunt şomeri. Nici nu realizam ce poate să însemne asta. Acuma ştiu”, spune Gheorghe Toma, rămas fără loc de muncă după trei decenii de când lucra la intreprinderea, ce era odată mândria lui Ceauşescu.

La Scorniceşti, în ziua în care dictatorul ar fi împlinit 92 de ani, nu mai flutură nimeni steguleţe şi nu se mai cântă refrene patriotice. Totul e amorţit de frig şi sărăcie.

Am ajuns în Scorniceşti, un loc trist, cu străzi şi clădiri anoste, pe 25 ianuarie. Cea mai friguroasă zi din an până acum, ne avertizează un localnic. Singura stradă unde puteam vedea chipuri de om era bulevardul. Bulevardul Muncii. Aici, ironie, din trei locuitori adunaţi laolaltă, Gheorghe Toma, Florea Mânzu şi Emil Mirea, doi erau şomeri. La fix 20 de ani de la Revoluţie, Toma şi Mirea au cunoscut o fărâmă din capitalismul nemilos. „Pulsor”, fabrica ce producea dinainte de „89, piese pentru Dacia sau Tractorul, s-a închis. Pe loc, în Scorniceşti, au apărut 218 şomeri, cei mai mulţi dintre ei trecuţi de 40 de ani.

„Ţara asta a avut dă toate. Unde sunt?”

„Am 50 de ani şi 30 de muncă sunt şomer. Am 530 de lei şomaj. Nu mă descurc cu banii ăştia. Uitaţi-vă la gaze, electricitate…mâncare. Sunt bani puţini”, spune Gheorghe Toma. Bărbatul are trei copii: o fată care a terminat facultatea şi doi băieţi cu liceul, care nu şi-au găsit nici ei un loc de muncă. „Noroc de nevastă, că încă lucrează şi ia binişor de la Spital. Câştigă peste 700 de lei„, adaugă Toma. Şomerul de 50 de ani face imediat critica societăţii.

„Încă vreo 20 de ani ne trebuie şi să dispară clasa asta politică, fizic, aşa…”, e convins bărbatul, care povesteşte că înainte de „89 nu ştia ce-i aia şomaj. Şi nu înţelege de ce România a ajuns aici, când în comunism „eram cei mai buni”.

„Păi, Norvegia, când a găsit zăcăminte de petrol în Marea Nordului, fiecare locuitor a primit 40.000 de dolari sau de euro. Şi la noi, cât petrol a avut ţara asta, unde e? Noi, dimpotrivă, fiecare om are 40.000 datorie. Păi de ce, că noi eram pe plus. Noi pe vremea lui Ceauşescu aveam mină în Statele Unite, stiaţi? România trebuie să păstreze tot ce a avut până în 1989. Ţara asta a avut dă toate, dă toate. Unde sunt?”, se întreabă Gheorghe Toma.

Florea Mânzu, capitalist de Scorniceşti, cu un magazin alimentar la scara blocului, găseşte o altă explicaţie pentru necazurile ce i-a lovit. „Un popor care şi-a omorât conducătorul îşi merită soarta. Până la urmă, după 20 de ani, pot spune că da, Ceauşescu trebuia schimbat, dar nu omorât. De aici ni se trage”, dă un verdict crud localnicul din Scorniceşti. Amintindu-i că pe 26 ianuarie s-a născut Ceauşescu şi ar fi împlinit 92 de ani, Mânzu spune mâhnit: „O zi tristă!”. Şi nu e singurul care gândeşte aşa.

„Dacă nu îl omorau, pe Ceauşescu, oamenii îl cereau înapoi”

„De la început am avut impresia că nu trebuia omorât Ceauşescu. Noi am fost nişte oameni care nu am avut nicio credinţă. Singurul popor care ne-am omorât conducătorul”, e de părere Constantin Nedelea, primarul oraşului Scorniceşti. Intervine însă, sceptic, Emil Bărbulescu, nepotul de pe soră al lui Nicolae Ceauşescu.

„Nu, de fapt, suntem singurii care i-am omorât aproape pe toţi. Dacă nu i-am omorât direct, atunci i-am predat şi i-au omorât alţii, cum am făcut cu Brâncoveanu şi Vladimirescu. Noi din trei conducători, doi i-am omorât. Şi în 50 de ani am omorât doi. Pe doi i-am împuşcat: Antonescu şi Ceauşescu”, ţine să completeze Bărbulescu. Primarul nedelea vine cu o istorie alternativă. „Dacă nu îl omorau, după trei ani de zile, oamenii îl ceareau înapoi. Dar totul a fost calculat. Vă daţi seama, că, dacă mai trăia Ceauşescu, acuma, nu mai câştiga Băsescu alegerile sau altcineva?”, îşi imaginează edilul-şef din Scorniceşti cum ar fi arătat România dacă Ceauşescu mai trăia.

Nedelea e convins că citadinilor din Scorniceşti le-ar conveni să „reînvie” Ceauşescu. „Ar avea locuri de muncă. La noi asta e problema”, spune primarul şi rezumă în cifre catastrofa: din localitatea prosperă dinainte de „89 s-a ajuns la un oraş cu rată a şomajului de 9%, din 3.500 de locuri de muncă în 2004, astăzi, mai sunt 1.000 cu indulgenţă, iar 5% din populaţia oraşului a emigrat în Spania, Italia sau alte ţări pentru a supravieţui. Un dezastru.

„Scorniceştiul…e o zonă urbană, care o numim, noi, oraş”

„În ultima perioadă s-a degradat totul. Dacă înainte era un oraş în plină dezvoltare, la Revoluţie s-a terminat totul. De prin 2000 a început totul să se distrugă. Dacă înainte de 1989 în domeniul agriculturii funcţiona poate cel mai mare CAP din ţară, acum nu mai este nimic din el. Dacă înainte de ”89 erau 10 hectare de seră, acum nu mai este un metru pătrat. Dacă înainte de Revoluţie erau abatoare şi complexuri de creştere a porcilor, a păsărilor, acum nu mai e nimic”, continuă, resemnat, Nedelea, primarul oraşului-comună.

Căci, nici edilul nu pare să mai creadă că Scorniceştiul merită numele de oraş, căpătat printr-un moft al Tovarăşului în aprilie 1989. „Scorniceştiul…e o zonă urbană, care o numim noi oraş”, descrie primarul identitatea administrativă a localităţii devenită mai mult o povară. Târgoveţii din Scorniceşti ar renunţa mulţumiţi la renumele de oraş, numai să aibă taxe mai mici şi să primească mai multe fonduri europene, aşa cum se întâmplă în cazul comunelor.

”Ştiţi cât de fericiţi am fi să trecem din nou la statutul de comună?! Că la oraşe fondurile vin mai greu, dar la comune e altceva. Şi taxele…Aoleu!!!!”, se plânge Florea Mânzu. Îl completează Gheorghe Toma: „La noi un metru cub de apă costă 3,8 lei. Ştiţi cât costă în Irak? Un dolar, adică 2,8 lei”.

Casa lui Ceauşescu din Scorniceşti, astăzi, în grija lui Emil Bărbulescu

„În Scorniceşti, nici gripă porcină nu suntem în stare să avem!”

Şi aşa îşi amintesc locuitorii din Sconiceşti de Ceauşescu. Ştiu că astăzi ar fi fost ziua lui. Şi atât. Amintirile se opresc aici, căi dictatorul nu era generos la vizite pe vremea când era la puetere. „Venea rar de ziua lui aicea. Ducea flori la mormintele părinţilor, apoi se ducea acasă o oră, două şi pleca. Era ceva discret cu familia. Nu vorbea prea mult, mânca în casa bătrânească mâncăruri specifice, în special sarmale. Asta era cam tot. Vorbeam cât mă întreba şi îi răspundeam ce mai fac. Întrebări de complezenţă, nimic deosebit”, îşi aminteşte Emil Bărbulescu. Pentru el Nicolae Ceauşescu a fost un om normal, deloc înfricoşător, cum l-ar descrie poate, alţii.

„Înfricoşători sunt politicienii de azi care promit şi nu fac nimic. El acasă era un om obişnuit. Acasă lăsa problemele ţării deoparte”, mai spune nepotul dictatorului. Emil Bărbulescu e singurul din familie care mai stă în Scorniceşti şi are grijă de casa în care s-a născut Ceauşescu. În ziua în care l-am cunoscut aproape că uitase de ziua unchiului său. „Nu m-am simţit prea bine”, ne explică el. Întrebăm de ce. „Gripă”, răspunde Bărbulescu. Sperăm că nu porcină. „Ei, gripă porcină… În Scorniceşti, nici gripă porcină nu suntem în stare să avem!”, glumeşte Emil Bărbulescu.

ISTORIE

•Nicolae Ceauşescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, în Scorniceşti, judeţul Olt.

• Conducătorul Republicii Socialiste România din 1965 până în decembrie 1989, a transformat Scorniceştiul dintr-un sătuc cu 12.000 de locuitori în oraş. Se întâmpla în mai 1989. Opt luni mai târziu, Revoluţia avea să aducă o nouă istorie în localitatea odată fruntaşă în producţiile agricole.

• Oraşul a încercat să supravieţuiască din fabrica ”Pulsor” şi frabricile de textile în sistem lohn. Regulile capitalismului par însă, prea dure pentru Scorniceşti.

În procesul de apropiere dintre Israel şi Egipt 1977, un rol de mediere a jucat şi România, preşedintele Nicolae Ceauşescu fiind cel care a aranjat şi întâlnirea secretă la nivel înalt dintre cele două părţi. Divergenţele ivite între Egipt şi unele state ale lumii arabe rămase sub influenţa sovietică, precum şi intransigenţa lui Menahem Begin l-au obligat pe Sadat să semneze o pace separată, mult prea puţin faţă de speranţele sale. Acordurile de la Camp David cuprindeau două documente diferite. Primul, care consfinţea o pace în toată regula, prevedea modalităţile retragerii israeliene din Sinai şi parţiala sa demilitarizare. Al doilea prevedea începerea unor negocieri care să ofere Cisiordaniei şi făşiei Gaza un statut autonom pentru o perioadă de 16 tranziţie de cinci ani, după care ar fi fost elaborat un statut definitiv.

Stella Maris – Menny Begger (Dendy)

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Stella Maris formatie rock din Israel impreuna cu cantaretul Menny Begger .

Vladimir Voronin a fost la Ierusalim unde a fost decorat de Theophilos III, patriarhulgrec-ortodox al Ierusalimului cu „Crucea Sfantului Mormant”.

In cadrul vizitei in Statul Israel, Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a avut, la Sfinta Cetate, o intrevedere cu Patriarhul Ierusalimului si al Intregii Palestine Theophilos.

Patriarhul a salutat prezenta Presedintelui R. Moldova in Sfinta Cetate si in Patriarhia de la Ierusalim. Sanctitatea sa a tinut sa mentioneze relatiile foarte strinse care au existat timp de secole intre poporul moldovenesc si Patriarhia de la Ierusalim, accentuind atitudinea speciala a Sfintei Cetati fata de poporul crestin-ortodox al R. Moldova. Patriarhul a afirmat ca Patriarhia de la Ierusalim a edificat pe meleagurile noastre numeroase manastiri, aceste lacase sfinte avind un impact profund asupra dezvoltarii spirituale a moldovenilor. Potrivit Patriarhului, aceste lacase sfinte au avut un rol unic in relatiile dintre Biserica Ortodoxa din Moldova si Patriarhia de la Ierusalim, remarcind cuviosenia si spiritul de sacrificiu manifestat de catre crestinii ortodocsi din tara noastra fata de Sfinta Cetate. Patriarhul a mentionat ca odata cu obtinerea independentei poporul moldovenesc si-a ocupat locul sau printre alte natiuni libere din lume, exprimindu-si speranta ca odata cu consolidarea independentei si suveranitatii statului moldovenesc in tara noastra vor fi de asemenea fortificate vita politica, economica, religioasa, iar R. Moldova va deveni si mai puternica. In acest sens Patriarhul a exprimat disponibilitatea Sfintei Cetati de a acorda si pe viitor tot suportul moral si spiritual poporului moldovenesc intru obtinerea unor noi realizari.

Sanctitatea sa a remarcat sporirea numarului de pelerini din Moldova care viziteaza Sfinta Cetate, apreciind acest fapt drept un semn al renasterii si schimbarii in bine. Potrivit Patriarhului, in comuniunea existenta intre Patriarhia Ierusalimului si Biserica Crestin-Ortodoxa din Republica Moldova rezida forta noastra comuna care consta, de asemenea, in unitatea si diversitatea Bisericii Crestin-Ortodoxe.

Patriarhul Ierusalimului si al Intregii Palestine l-a binecuvintat pe Presedintele Vladimir Voronin si intreg poporul moldovenesc. Intru aprecierea smereniei, atasamentului si devotamentului manifestat fata de Mormintul Sfint, sefului statului i s-a conferit Ordinul Crucii Sfintului Mormint.
In cadrul vizitei, Vladimir Voronin, a avut o intrevedere cu Presedintele Statului Israel, Shimon Peres.

Shimon Peres l-a salutat pe Vladimir Voronin in Statul Israel, declarind ca il primeste ca pe un prieten al tarii sale si ca pe un lider care-si respecta poporul si libertatile cetatenilor. Peres a declarat ca simpatiile poporului israelian fata de R. Moldova sint firesti in virtutea existentei de-a lungul anilor intre tarile noastre a unor relatii sincere de prietenie. Presedintele Israelului si-a exprimat satisfactia in legatura cu faptul ca R. Moldova, in pofida greutatilor cu care s-a confruntat, a reusit sa obtina succese importante in dezvoltare.

Vladimir Voronin a afirmat ca este bucuros sa-l revada pe Shimon Peres dupa ultima intrevedere ce a avut loc in 2004, in cadrul vizitei sale oficiale in Statul Israel. Seful statului a remarcat faptul ca s-a inspirat de nenumarate ori din experienta de activitate a lui Shimon Peres – eminentul om politic prezent in viata politica de 60 ani, mai ales in situatiile legate de problematica reintegrarii tarii. Presedintele Vladimir Voronin a apreciat relatiile foarte bune existente intre cele doua state la temelia carora se afla cadrul juridic consistent dar si numerosi prieteni ai tarii noastre in Statul Israel, multi dintre ei fiind originari din R. Moldova. Cetatenii Statului Israel care au provenit din R. Moldova contribuie activ la dezvoltarea si impulsionarea cooperarii bilaterale pe diverse planuri, a accentuat Vladimir Voronin.

Presedintele a remarcat si existenta intre cele doua tari a unor raporturi de colaborare eficiente pe plan international. In alta ordine de idei, seful statului s-a referit la evolutiile politice din R.Moldova, inclusiv dupa alegerile parlamentare din 5 aprilie. Vladimir Voronin a mentionat ca R. Moldova este interesata de preluarea experientei Statului Israel in aplicarea unor tehnologii informationale avansate in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor. Seful statului s-a mai referit la actiunile intreprinse de autoritatile moldovenesti indreptate spre realizarea aspiratiilor europene. In acest context, Presedintele Statului Israel si-a exprimat convingerea ca Republica Moldova si poporul moldovenesc merita un viitor european.

In cadrul discutiilor a fost abordata si posibilitatea atragerii investitiilor israeliene in economia tarii noastre, inclusiv in dezvoltarea infrastructurii si a sferei turismului.

Shimon Peres l-a felicitat pe Vladimir Voronin cu prilejul conferirii celei mai inalte distinctii a Patriarhiei de la Ierusalim – Ordinul „Crucea Sfintului Mormint”, apreciind ca este un caz exceptional cind Sfinta Cetate acorda aceasta distinctie unui om politic.

***

Seful statului a vizitat Zidul Plingerii din Ierusalim

Aflat in Statul Israel, Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a vizitat Zidul Plingerii din Ierusalim, insotit de Rabinul Zidului Plingerii Shmuel Rabinowitz si Rabinul Sef al Israelului Yonna Metzger.

Yonna Metzger a citit un psalm in care s-a rugat atotputernicului sa deschida portile spirituale si sa asculte de doleanta exprimata de Presedintele Vladimir Voronin pentru binele statului si poporului Republicii Moldova, precum si pentru bunastarea personala.

La Zidul Plingerii, potrivit obiceiului, Presedintele a depus un biletel si s-a recules citeva minute.

A urmat o intrevedere dintre seful statului si cei doi rabini ce s-a desfasurat intr-o incapere inedita edificata cu mai bine de 2000 de ani in urma – un gest de profund respect care se acorda foarte rar, inclusiv sefilor de stat.

In cadrul intrevederii Rabinul Sef al Israelului a exprimat multumiri autoritatilor moldovenesti pentru atitudinea foarte pozitiva fata de comunitatea evreilor din Moldova, pentru contributia personala a sefului statului la stabilirea unor legaturi excelente intre cele doua state. Yonna Metzger a mentionat ca recent o delegatie a Rabinatului din Statul Israel a efectuat o vizita de lucru in R.Moldova, mentionind ca acest eveniment se inscrie in sirul actiunilor care contribuie la consolidarea relatiilor de colaborare si prietenie intre cele doua tari si popoare.

Presedintele a subliniat ca relatiile foarte bune de colaborare si prietenie existente intre R. Moldova si Statul Israel au radacini istorice adinci, iar poporul moldovenesc intotdeauna a avut sentimente de profund respect fata de poporul evreiesc. Vladimir Voronin a tinut sa accentueze ca raporturile moldo-israeliene se afla in continua ascensiune – atit in plan bilateral, cit si international. Seful statului l-a invitat pe Rabinul Sef al Israelului sa viziteze Republica Moldova.

La finele vizitei la Zidul Plingerii, Presedintele a facut o inscriptie in Cartea persoanelor de onoare, in care a exprimat ruga pentru bunastarea Statului Israel si a poporului evreiesc.

Sursa –  ZIUA – Moldova Suverana

Nati Meir o vrea pe Oana consilier. Zavoranca: Sa dispara Monica!

Deşi spune că nu este foarte habotnic, Nati Meir se roagă în fiecare dimineaţă. Ritualul este unul aparte: „Fiecare evreu face, în fiecare dimineaţă, o legătură între el şi divinitate. Se leagă de mână cu un Tfilin, semn că vrea să facă o convorbire cu Cel de Sus. Pe acesta sunt agăţate două Tora, una în dreptul inimii şi alta în dreptul capului. Pe cap se pune Talit-ul, o pânză.
Canicula din Capitala il chinuieste ingrozitor pe candidatul independent la prima functie in stat, Nati Meir. Banuim ca acesta este motivul pentru care politicianul a mai pus la cale o nazdravanie, cu scopul de a crea vålva in jurul candidaturii sale. Astfel, dupa ce a numit-o pe Monica Columbeanu purtatorul sau de cuvånt, acum, Meir o invita si pe „prietena cea mai buna” a nevestei lui Iri, Oana Zavoranu, sa i se alature in campania electorala.

Prezidentiabilul si-ar dori ca sotia lui Pepe sa-i fie consilier artistic. Intr-o criza de rås, Oana Zavoranu ne-a spus ca se simte onorata de oferta, dar conditia pentru a-i da curs este disparitia din peisaj a Monicai Columbeanu. De partea cealalta, Moni „nu are chef sa comenteze”.

S-a lansat in cursa pentru prezidentiale demonstrand ca poate fi un sef de stat „de gasca”, mai exact, dansand cu transpiratia curgandu-i siroaie pe trup si varand cu pofta in privire bani in sutienul unor tinere „artiste”. Mai apoi, a „uns-o” in functia de purtator de cuvant pe Moni Columbeanu, in speranta ca manechinul va reusi sa-i faciliteze strangerea de semnaturi pentru candidatura. Cand Oana Zavoranu a facut-o cu ou si cu otet pe Moni, dupa ce o daduse afara din emisiunea „Pact cu diavolita”, Meir a sarit ca ars, declarandu-si sustinerea vizavi de apropiata lui. „Spune-i lu’ Zavoranca ca daca nu inceteaza, eu o dau in judecata si ii cere daune de 10 milioane de euro! Eu sunt un om cinstit, nu m-am culcat cu nimeni…”, i-a spus Nati unui reporter de la Antena 1, saptamana trecuta. Nu ne priveste cu cine s-a culcat domnul Nati Meir la viata dumnealui, ci mai degraba care a fost rationamentul prin care a luat decizia de a o invita pe Zavoranca sa ia parte la campania lui electorala. Tentanta invitatie a fost lansata ieri, printr-un mail pe care secretara lui Meir l-a trimis redactiilor mai multor ziare. Iata cum suna textul: „Candidatul la alegerile prezidentiale

Nati Meir va calatori în perioada 18-21.06.2009 în Israel pentru a se întâlni cu seful sau de campanie electorala. La întoarcerea sa, domnul Nati Meir o invita pe Oana Zavoranu la sediul sau de campanie de pe strada Pamfil Nastase nr. 30, luni, 22.06.2009, între orele 11.00 si 12.00, sau la cortul din Piata Universitatii, între orele 12.00 si 13.00, pentru a discuta despre posibilitatea cooptarii artistei în echipa sa de campanie pentru alegerile prezidentiale”.

Conform unor surse din anturajul lui Meir, acesta are de gand sa-i propuna Oanei functia de consilier artistic.

Oana: Domnule Tanti Meir, doar cu mine veti reusi!

Curiosi sa aflam daca Oana Zavoranu va accepta oferta lui Nati Meir, am sunat-o pe vedeta si iata ce ne-a declarat, printre hohote de ras si accentuand fiecare „r” frantuzesc, aluzie la defectul de vorbire al politicianului: „In primul rand, ii multumesc lui Tanti Meir pentru propunerea asta, a dovedit ca m-a iertat si a renuntat sa ma mai dea in judecata si sa-mi ceara 10 milioane de euro!

Ar fi trebuit sa-mi vand si chilotii de pe mine, asa ca am scapat de o mare belea. Are un suflet mare, conditie esentiala ca sa fie presedinte! Apoi, vreau sa-si ceara scuze, sa-mi trimita un sofer, ca eu nu stiu unde e sediul lui de campanie si sa ne intalnim doar de fata cu presa, pentru ca eu sunt femeie maritata si cine stie ce vorbe imi mai ies!

Dar cel mai important este ca eu nu pot sa ma alatur unei individe precum Monicaca Columbeanu. Deci daca dispare Monicaca, atunci poate ma mai gandesc, dar asa, nu pot accepta concurenta cu aceasta individa care ii prejudiciaza imaginea.

Domnule Tanti Meir, doar cu mine veti reusi, doar alaturea de mine veti iesi triumfator!”. Cand i-am spus Oanei ca Meir o doreste langa el ca si consilier artistic, prezentatoarea TV a pufnit din nou in ras: „Consilier artistic? Pai eu nu stiu sa pictez, habar nu am!”. Intrebata pentru ce suma de bani ar da curs propunerii, Oana a incheiat: „Gratis! Onoarea pe care mi-o face este atat de mare, incat banii sunt jucarie, maculatura!”.

Monica: Nu am chef sa comentez

Am sunat-o ieri si pe Monica si am intrebat-o ce parere are despre initiativa lui Nati Meir. “Nu am chef sa fac nici un comentariu legat de posibila colaborare dintre Oana Zavoranu si Nati Meir. Prioritatea mea este examenul de licenta pentru care invat foarte mult, in fiecare zi si noapte. N-am mai dormit de trei saptamani pentru ca sunt foarte stresata si cu adevarat penibil ar fi daca as obtine o nota mica. Alte lucruri nu conteaza pentru mine in momentul de fata”.

Oana, despre Monica Tatoiu: «Este o obraznica imputita!»

Invitata, de ziua ei, la “Agentul VIP”, Oana Zavoranu s-a distrat copios pe seama Monicai Columbeanu, cand s-a adus in discutie scandalul pe care cele doua l-au avut recent. Moderatorul Cristian Brancu a adus vorba apoi despre Monica Tatoiu, care s-a declarat de partea Monicai. Atat i-a trebuit Oanei, care a lansat un nou val de atacuri contra femeii de afaceri, pe care a botezat-o Monica “Ratoiu”. “Este o obraznica imputita!”, si-a varsat naduful Zavoranca, suparata de comentariile rautacioase ale doamnei “Ratoiu”.

Elevul Basescu tragea fetele de codite si copia pe gaura cheii

Foto: Traian Basescu, la finele clasei a VIII-a Bacau 1966.

Strengar, mereu pus pe sotii, hazliu, un bun coleg. Asa il caracterizeaza fostii colegi bacauani pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Unde era loc de o boacana era prezent si pentru ca i-au placut fetele de mic, inca din vremea scolii generale, le tragea de codite. Toate acestea, pe cand invata la Scoala 5 din municipiul Bacau.

A devenit elev al Scolii generale nr.5 din Bacau, in clasa a VI-a. Era prin anul 1963. „Tatal lui era ofiter in Armata si asa a ajuns in Bacau”, isi aminteste Cornelia Cojocaru, Teodorescu pe vremea aceea, fosta sefa a clasei, acum un renumit medic oftalmolog.

 „Un copil vesel, un bun camarad, peste media pe clasa ca si rezultate, care prindea din zbor materiile. Avea o capacitate de sinteza extraordinara, inca de pe vremea aceea, fara a excela, fara a fi tocilar. Megeam impreuna spre scoala, si dupa cursuri inapoi acasa, pentru ca stateam cam in aceeasi zona, undeva langa Gara, iar aceasta «naveta» era suficienta pentru a face sute de pozne.

Bataile cu zapada au ramas in istoria amintirilor. De cele mai multe ori durau chiar si patru ore.”

„Rasul si l-a pastrat. Nu este un ras fortat sau studiat „

Traian Basescu facea parte dintr-o echipa de patru baieti, cei 3 „B” – Basescu (Traian), Baciu (Florin) si Balasoiu (Emilian) – si Lucian Popa, „Tuchi” cum ii spuneau colegii (alintul era de acasa, de la parinti).

Basescu, dupa cum isi aminteste Cornelia Cojocaru, „sefa”, era cel care dadea tonul la boacana cu rasul lui patologic, molipsitor. „Era de-o veselie fantastica”, mai adauga. „Foarte glumet, foarte sociabil, spontan si fara ranchiuna, care facea haz din nimic. Cand se apuca sa rada ne molipsea pe toti, inclusiv pe profesori, si o tineam tot asa, minute in sir. Rasul si l-a pastrat si acum, din cate am vazut la televizor.

Nu este un ras fortat sau studiat, ci venit din interior, din structura lui”. Un om ferm, disciplinat, tot timpul orientat, de aceea niciodata nu era prins pe picior gresit, cu o fire mobila, mereu „pe pozitie”, descurcaret Asa si-l aminteste „sefa” pe Traian.

A copiat la teza de la „mate” prin gaura cheii

Fara a se abate de la disciplina clasei, chiar daca aruncatul cu ghemotoace de hartie sau paine devenise un adevarat „joc zilnic”, Traian Basescu a incercat si sa insele: la mate, la teza, prin clasa a VII-a sau a VIII-a.

„Aveam profesori foarte buni, iar noi eram una dintre cele mai bune clase din scoala”, se intoarce in timp Cornelia Cojocaru. „Nu copiam, ne sopteam la ore doar pentru a ne ajuta intre noi, iar in pauze, unde erau sanse de a face o pozna eram cu totii prezenti, in frunte cu Traian. Tot impreuna am fost si cand s-a copiat la teza de la matematica prin gaura cheii¦.

Teza era in aceeasi zi la doua clase, cea alaturata si a noastra, fara nici o ora pauza intre, asa ca nu ne puteam influenta”. Se pregatisera cu totii, dar cu toate acestea, mai ales ca-si doreau sa fie primii, au ales sa ¦triseze.

Asa ca, Traian, Cornelia, Emil, Florin si altii (au trecut totusi 40 de ani de atunci, tine sa ne precizeze „sefa” ) s-au postat pe furis in fata clasei in care „ceilalti colegi erau sub teroarea tezei”, si s-au apucat de copiat subiectele.

„Usa clasei respective nu mai avea yala, iar in locul ei trona o ditamai gaura din care se auzea tot. Asa ca ne-a fost foarte usor sa aflam subiectele din teza si asa, am avut si timp sa le rezolvam. A doua ora, am urmat noi. Am asteptat linistiti in clasa, fara mari emotii, teza.

La inceput ne-a mers, la prima problema, (cu totii am crezut ca ne-a mers, adauga razand Cornelia Cojocaru) dar apoi¦cred ca profu„ si-a dat seama de furt si a schimbat subiectele”

La 12 ani, sef de stat si antrenor de fotbal

Unul din cei mai buni prieteni ai lui Traian Basescu a fost Lucian Popa, „Tuchi”, actualmente profesor de engleza la Universitatea Bacau. Amintirile lui in legatura cu actualul presedinte al tarii i-au ramas adanc intiparite in memorie, chiar daca de atunci nu s-au mai reintalnit niciodata.

„Daca imi aduc eu aminte bine, am fost colegi in scoala generala din clasa a VI-a pana intr-a VIII-a”, ne dezvaluie profesorul Popa o parte din ceea ce a insemnat pentru el „scoala generala, copilaria si prietenia cu Traian”.

„Traian Basescu si cu mine eram printre mezinii clasei, fiind nascuti in noiembrie si dati la scoala inainte de 7 ani. Poate de aceea eram mai pusi pe sotii; imitam profesorii chiar in prezenta lor, uneori, ne harjoneam, incercam noi sa vedem daca ceea ce citisem in Jules Verne se putea aplica in realitate.

Citisem despre diferite masinarii si incercam sa facem si noi niste vapoare cu aburi asemanatoare cu niste jucarii, care se vindeau pe sub mana la magazinele de jucarii – erau fabricate in RDG; adunam bucati mici de trotil din poligonul de peste calea ferata si faceam rachete.

Formasem un grup (un alt grup!), cei 4 G, si aveam porecle de genul Goguta, Gogoasa etc. La un moment dat, ne credeam sefi ai unor state imaginare si, vezi Doamne, incheiam tratate, ne aliam, ne construiam din carton armate si avioane militare, iar cel care avea armata cea mai bine dotata era cel care gasea aliati mai usor.

Faceam aliante unii impotriva altora sau le rupeam. Aceste tratate duceau la un joc sau la un razboi al vorbelor si ne faceau sa «inventam» tot felul de nimicuri pe care noi le investeam cu niste calitati iesite din comun, dar care aveau ca scop sa intimideze «adversarul». Joaca de-a baietii¦Dar cel mai des ne infruntam in campionate ca manageri si antrenori de echipe nationale de fotbal.

Cu nasturi, bineinteles. N-as putea spune ce se intampla in capul lui Traian in acea vreme. El poate sa ne zica”.

Mai dadea, dar si incasa pumni

Ce facea Basescu la vremea copilariei, cum se purta cu colegii, cu profesorii, cum invata, ce note avea, daca facea boacane? Copia la ore, avea fituici la teze, spunea bancuri, tragea colegele de codite? Intrebarile noastre au curs neintrerupt, dar si raspunsurile au venit imediat, pline de umor, rascolind mereu amintiri din cele mai placute.

„Nu stiu”, ne-a spus simplu Lucian Popa. „Facea tot ce este amuzant. Se comporta ca un om normal, ca noi toti: mai dadea si incasa pumni, baietii deh, mai daramam tabla, dar nu copiam. Clasa in care eram era una dintre cele mai bune din scoala la vremea aceea si competitia era foarte serioasa, nu se tolerau astfel de lucruri.

Cu trasul de codite, ce sa zic¦ Cred ca da. De fapt, dupa clasa a VIII-a, el s-a dus la un liceu mixt, actualul Vranceanu, unde putea eventual sa continue cu trasul de cozi. Restul baietilor din clasa, aproape toti, ne-am dus la «cazarma», adica la «Bacovia», iar majoritatea fetelor la «manastire», la «Alecsandri».

In rest, din cate imi aduc eu aminte, Traian Basescu, ca si mine, de altfel, mai luam cate o mentiune, cate un premiu, la sfarsit de an scolar „

„Nimic nu prevestea dezvoltarea lui ulterioara”

Mariana Prutica, acum directorul Gradinitei din Faraoani, a stat in banca din fata lui Traian Basescu. Pe randul din mijloc. Isi aminteste ca Traian Basescu nu copia, nu o chinuia la lectii si lucrari atunci cand nu stia lectia si nici nu a incercat sa copie de la ea, chiar daca era in spate. „El statea in ultima banca”, spune Mariana Prutica rememorand atmosfera acoperita de trecerea anilor.

„Nimic nu prevestea dezvoltarea lui ulterioara. Era disciplinat, ordonat, nu chiulea. De altfel «chiulul» era un cuvant inexistent pentru clasa noastra. Cu totii aveam spiritul de grup al copiilor. Ne suflam la ore, doar pentru a arata profesorilor ca stim si noi lectia. Traian insa nu sufla, el era in ultima banca¦(rade, n.r.).

Un copil ambitios, cu un caracter puternic inca de atunci, care se impunea prin comportament, un caracter sangvin. De aceea, nu m-am mirat cand a ajuns ministru in vremea Guvernului Roman. Atunci am auzit pentru prima oara de el, dupa ce ne-am despartit in clasa a VIII-a. Era in 1991, parca”.

Declaratia de dragoste – trasul de codite

Pauzele dintre ore erau momentele cele mai prielnice pentru Traian Basescu de a-si arata maiestria in „agatatul” fetelor. „De mic era iubaret”, il „tradeaza” Cornelia Cojocaru. „Avea unele simpatii fata de colege si cand vroia sa cada in gratiile uneia dintre ele incerca sa fie tot timpul in preajma ei, in banca cu ea, ii trimitea biletele.

Mie nu mi-a trimis, insa au fost colege care au primit de la el si ravase de dragoste. Cel mai mult ii placea sa ne chinuie tragandu-ne de codite, cel putin pe cele care aveam codite”.

Una din aceste colege este Coca Costandache, acum director la liceul „Mangeron” . Dar si Georgeta Cozma, fosta Potop, in prezent profesoara de muzica la Scoala nr.10 din Bacau. „Erau cei trei B care ne chinuiau si ne trageau de codite”, ne-a marturisit si doamna Geta. „Pe Coca o tragea de par Traian, pe mine Florin Balasoiu, iar celalalt B, Baciu, pe o alta colega.

Asta insemna pentru ei declaratia de dragoste. Faceam zarva mare in pauza, dar era foarte placut. Eram copii si ne bucuram din orice. Amintiri¦.Mi-ar placea sa-l revad, dar nu cred ca m-ar mai recunoaste”.

„Pe mine nu m-a tras Traian de codite pentru ca aveam parul scurt, insa sunt foarte mandra ca mi-a fost coleg si il sustin in tot ceea ce face, am incredere in el, chiar daca el nu cred ca-si mai aduce aminte de noi”, ne-a marturisit si Doina Paraschiv, medic stomatolog in Bacau.

Se mai auzise ca Traian ar fi furat impreuna cu un coleg porcul din afumatoarea altui coleg, chiar in ajun de Craciun, dar acest lucru nu a putut fi dovedit niciodata

Revederea pentru unii

Lucian Popa nu au avut bucuria sa-l reintalneasca pe colegul Traian Basescu, din 1966, de cand au terminat scoala, iar Conelia Cojocaru isi aminteste ca a mai auzit de el din „Flacara” lui Adrian Paunescu. „Scria despre Traian ca a participat la salvarea unei nave”, spune Cornelia Cojocaru. „Era in anii 1975 1980. Atunci am aflat ca devenise comandant de nava.

Apoi a intrat in politica si l-am revazut, dar la televizor. M-am bucurat atunci cand a devenit presedinte, mai mult din «patriotismul» copilariei”.

In schimb, Geta Cozma l-a revazut pe Traian Basescu pe vremea cand era studenta la Iasi, prin anii ¬1973- 1974. Purta deja costum de marinar ! Insa Mariana Prutica a avut ocazia sa-l revada in urma cu 10 ani, pe vremea cand conducea Ministerul Transporturilor: „Cand ne-am reintalnit a fost ca si cum ne-am despartit ieri. L-am sunat intai si m-a primit imediat.

Chiar daca trecuse timpul, m-a recunoscut. Ulterior a devenit presedinte. M-am bucurat enorm, eram convinsa ca va iesi el.

M-am dus special la vot, nu pentru presedintele Basescu, ci pentru colegul Basescu. Iar daca acum mai are momente cand da rateuri, nu e din cauza lui, consider doar ca nu are consilieri buni. Insa la fel de convinsa sunt ca daca nu face ceva din tot ce a promis in campania electorala va pierde cu succes alegerile viitoare”.

Intrebarea de final

Reprosuri? „O, da”, spune Mariana Prutica. „M-as fi asteptat sa se implice mai mult in viata pensionarilor. Insa daca m-as reintalni cu el i-as spune sa-l schimbe pe primul ministru si daca se poate sa puna in schimb o sosie de-a lui, apoi sa schimbe radical sistemul de invatamant si cel de sanatate”. „Si sa aiba mai multa grija de cei din jur”, adauga Doina Paraschiv.

Ultimul cuvant il are Lucian Popa, mereu zambitor si plin de umor, care incheie: „Daca l-as revedea, in primul rand i-as spune «buna ziua», apoi apoi l-as intreba daca mai are echipa de fotbal.  Lasand gluma, l-as ruga sa dea dovada de cat mai mult realism si pragmatism in misiunea pe care si-a asumat-o cu atata curaj.

Sa se gandeasca foarte bine unde vrea sa ramana in cartile de istorie – in textul propriu-zis sau in notele de la subsol?

Iar daca ar fi ceva in plus sa-i spun i-as comunica faptul ca sunt gata sa sacrific o parte din timpul meu liber sa mai rezolvam un pic problemele cu limba engleza”.

In 2006 se implinesc 40 de ani de la terminarea clasei a VIII-a. Colegii din Bacau sunt hotarati sa-i pregateasca colegului si presedintelului Traian Basescu o surpriza.

Traian Basescu s-a intalnit cu sefa Opozitiei israeliene Tzipi Livni

Cea de-a doua zi a vizitei in Israel a presedintelui Romaniei Traian Basescu a inceput cu o intalnire cu un grup de oameni de afa­ceri israelieni originari din Romania. Prilej sa se amin­teasca faptul ca Israelul, ca volum de schimburi economice, este cel de-al treilea partener economic strain al Romaniei.”In Romania se pot face investitii de mare succes in industria alimentara, in agricultura si in turism, plecand de la premisa ca aceste domenii nu pot fi delocalizate”, a spus presedintele roman. El a preferat sa le vorbeasca oamenilor de afaceri israelieni, prezenti la intalnirea de la Ierusalim, in limba romana, motivand ca nu doreste sa-si atraga criticile presei romanesti cu privire la „slaba” sa pregatire vizavi de limba engleza, precizeaza Mediafax.”O sa folosesc limba romana, pentru ca este o sansa pentru mine sa evit criticile mediei romanesti despre slaba mea cunoastere a limbii engleze”, a spus Basescu in engleza, razand, la inceputul intalnirii. Presedintele a exemplificat nevoia de investitii in aceste domenii folosindu-se de o evaluare a UE potrivit careia Romania are potential de a asigura hrana pentru 80 de milioane de oameni, dar importa, in prezent, 70% din hrana necesara celor 22 de milioane de romani.

Teribila birocratie”Ne bucura foarte mult cand vedem firme israeliene cu directori, cu manageri care vorbesc limba romana”, a declarat presedintele Traian Basescu. „Ne intelegem foarte bine acasa, in Romania, afacerile merg parca mai usor. Pana si teribila noastra birocratie este mai indulcita cand vede un israelian care vorbeste limba romana si reuseste sa rezolve mai rapid lucrurile”, a mai spus el. Initial, men­tioneaza Mediafax, presedintele a spus „eribila democratie”, dar apoi s-a corectat razand, precizand ca este vorba despre „teribila birocratie”.Romanii din Israel se constituie in cea mai solida punte de legatura intre cele doua tari, a spus in incheiere presedintele Basescu, multumind originarilor din Romania pentru faptul ca mentin in Israel spiritul romanesc, si aratand ca nu exista om politic israelian care sa nu tina cont, in relatia cu Romania, de faptul ca in Israel locuieste o comunitate atat de mare de romani.In continuare, presedintele Traian Basescu s-a intalnit cu un grup de reprezentanti ai comunitatii romanesti din Israel, ocazie cu care si-a re­vazut doi colegi de scoala generala, de la care a primit o fotografie de grup de final de an scolar la un liceu din Bacau, relateaza Mediafax. Intre acestia se afla si cunoscuta actrita Rosina Cambos, sora muzicianului Genu Cambos. „Rosina, ma bucur asa de mult. Fratele tau ce mai face? Salutarile mele lui Genu. El era mai mare decat noi cu un an, ne tinea de mici. Da, a fost ca ieri. Ieri, in 1966”, a spus Traian Basescu, vizibil emotionat.

Seful statului roman a tinut sa arate fotografia ziaristilor prezenti, „sa vada si presa ce par aveam in clasa a opta”. „Era silitor, organizat, vesel, popular, ii placeau fizica si matematica. Era interiorizat, retras, timid si, cu toate astea, fetele inne­buneau dupa el. Aveam o formatie de rock’n’roll. Basescu nu canta, dar ii placea sa danseze, sa vina la repetitii”, a declarat Rosina Cambos, fosta colega cu actualul sef al statului.Decoratii prezidentialeCu prilejul vizitei, presedintele Basescu a decorat opt israelieni care au contribuit la intocmirea „Raportului Final” al Comisiei Internationale pentru studierea Holocaustului din Romania, asa numitul Raport Elie Wiesel.In agenda celei de-a doua zi a vizitei in Israel, presedintele roman a mai avut inscrise vi­zitele la Sfintul Mormant, Zidul Plangerii si intrevederea politica cu premierul Benjamin Netanyahu si intalnirea cu Tzipi Livni, sefa opozitiei, presedintele Partidului Kadima. „Ambitiile nucleare iraniene nu sunt doar problemele Israelului, ci ale intregii comunitati internationale”, i-a transmis Tzipi Livni prese­dintelui Basescu.
Tesu SOLOMOVIDI

Rosina Cambos: „Fetele înnebuneau după Băsescu”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Traian Basescu absolvent clasei a-V-a „B” promotia 1965-1966 a scolii generale Nr. 5 Bacau
Colegii de scoala despre Basescu: Ii placeau matematica, muzica rock’n’roll si avea succes la fete

Presedintele Traian Basescu, aflat intr-o vizita de stat in Israel, s-a intalnit, marti dimineata, cu membri ai comunitatii de romani din aceasta tara, printre cei prezenti numarandu-se si doi fosti colegi de scoala generala, cu care a depanat amintiri si care au declarat ca presedintelui ii placeau matematica si muzica rock’n’roll, dar si ca avea succes la fete.Rozina Cambos, aflata intr-o clasa paralela in momentul in care Traian Basescu studia in clasa a opta la o scoala generala din Bacau, si-a adus aminte ca presedintelui ii placeau matematica, fizica, dar si muzica rock’n’roll. Ea a spus ca fratele ei mai mare era seful unei formatii de muzica numita ”Dacia Felix”, iar lui Traian Basescu ii placea sa asiste la repetitiile formatiei, relateaza Agerpres.”Ii placeau fizica si matematica, era interiorizat, retras, timid si, cu toate astea, fetele innebuneau dupa el. (…) La scoala era serios, era studios si un om vesel. Fratele meu avea formatie de rock and roll, voi nu stiti ce a fost.

Domnului presedinte ii placea sa danseze, sa vina la repetitii, sa ne facem de cap”, a spus Rozina Cambos, fosta colega de scoala a lui Traian Basescu, explicand mai apoi ca acesta era serios mai ales in ce priveste invatatura.
Rozina Cambos a mentionat ca presedintele era ”inteligent, captiv, stia sa acapareze o audienta cand avea ceva de spus”. Intrebata de ziaristi in ce consta succesul lui Traian Basescu la fete, Rozina Cambos a explicat ca pe vremea aceea, in clasa a saptea – a opta, ”o relatie dintre o fata si un baiat se rezuma la o privire, o strangere de mana”.

La randul sau, Mundi Braunstein, fost coleg de clasa al lui Basescu la aceeasi scoala, a spus ca acesta nu chiulea, dar si ca pe vremea aceea, ”in clasa a saptea sau a opta nimeni nu chiulea”. El si-a adus aminte ca presedintele obisnuia sa joace fotbal, ”era un om de viata”.Rozina Cambos i-a oferit lui Basescu o fotografie cu promotia 1965-1966 a Scolii generale din Bacau, iar presedintele a admis ca el nu mai are o astfel de fotografie. El s-a interesat de fratele Rozinei Cambos si daca a acesta continuat cariera muzicala. S-a interesat si de alti colegi, constatand ca unii dintre acestia au emigrat. De asemenea, a aratat fotografia spre presa si a spus razand: ”Uite, sa vada si presa cat par aveam cand eram in clasa a opta!”.Rozina Cabos a spus emotionata ca a fost colega buna cu Traian Basescu, dar ca acum simte nevoia sa i se adreseze cu apelativul dumneavoastra. Ea a mai constatat ca anii au adus maturizarea, dar Basescu a replicat: ”Nu, am devenit mai intelepti”

La aşezământul românesc din Ierusalim, şeful statului s-a întâlnit cu un grup de reprezentanţi ai comunităţii românşti din Israel, ocazie cu care şi-a revăzut doi colegi de şcoală generală, de la care a primit o fotografie de grup de final de an şcolar.

„Rosina, mă bucur aşa de mult. Fratele tău ce mai face? Salutările mele lui Genu. El era mai mare decât noi cu un an, ne ţinea de mici. Da, a fost ca ieri. Ieri, în ’66”, a spus Traian Băsescu, vizibil emoţionat, în timp ce se întreţinea cu cei doi foşti colegi din clasele a şaptea şi a opta de la o şcoală generală din Bacău.

Şeful statului a ţinut să arate fotografia ziariştilor prezenţi, „să vadă şi presa ce păr” avea în clasa a opta. „Era silitor, organizat, vesel, popular. Îi plăceau fizica şi matematica. Era interiorizat, retras, timid şi, cu toate astea, fetele înnebuneau după el. La şcoală era silitor, studios, era un om vesel, îl ţine minte pe fratele meu, aveam o formaţie de rock’n’roll. Nu cânta, dar îi plăcea să danseze, să vină la repetiţii (Băsescu, n.red)”, a declarat Rosina Combos, fostă colegă de cerc de fizică cu actualul şef al statului.

La rândul său, Mundi Braunstein a ţinut să precizeze că actualul preşedinte „juca fotbal, era cu prietenii, era un om foarte de viaţă”.”Doi ani am fost în clasă cu el, dar erau vremuri când se învăţa, nu ca acum, nu se chiulea. El juca fotbal, era cu prietenii, era un om foarte de viaţă”, şi-a amintit Braunstein, menţionând că patru dintre foştii colegi din clasele a şaptea şi a opta ai preşedintelui au emigrat în Israel, iar doi, în Franţa.

Preşedintele a spus comunităţii româneşti că “România progresează, se schimbă, nu mai e aceea din ’90, nici măcar cea din 2000”. El şi-a exprimat surprinderea că la recepţia organizată de preşedintele Shimon Peres, luni seară, 80% dintre numeroşii invitaţi vorbeau limba română. El le-a mulţumit că menţin spiritul românesc în Israel şi a spus că această legătură reprezintă “cea mai solidă punte” între cele două ţări. “Nu există om politic în Israel care să nu ţină cont de faptul că un număr atât de mare de români trăiesc în această ţară”, a mai spus Băsescu.

Preşedintele Traian Băsescu a ales să le vorbească în limba română participanţilor la forumul oamenilor de afaceri organizat de Camera de Comerţ Israel-România, explicând că în acest fel va evita criticile presei în legătură cu slaba sa cunoaştere a limbii engleze.

Shimon Peres i-a mulţumit lui Traian Băsescu pentru boicotarea discursului de negare a Holocaustului al preşedintelui Ahmadinejad

Traian Basescu a vizitat Memorialul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim. Preşedintele României a depus o coroană de flori pe lespedea ce marchează locul în care este îngropată cenuşa victimelor din şase lagăre de concentrare

Traian Basescu alaturi de Shimon Peres (stanga) si Benjamin Netanyahu (dreapta)

La începutul vizitei, preşedintele s-a declarat deosebit de emoţionat de ultima cameră a Memorialului, cea dedicată copiilor-victime ale pogromului.

Preşedintele României a spus că vrea să vadă cât mai repede ridicat la Bucureşti Memorialul celor şase milioane de victime ale pogromului. El a adăugat că, până să vadă mărturiile din muzeul dedicat victimelor, era sceptic în privinţa proporţiilor tragediei. Traian Băsescu a declarat că “soţia mea, care a vizitat Memorialul înainte, m-a avertizat că această cameră este cea mai impresionantă şi mi-a atras atenţia că nu trebuie să vorbesc în această încăpere”.

Liderul statului evreu i-a mulţumit omologului român pentru gestul de a ieşi din sală în timpul discursului de negare a Holocaustului ţinut de preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad la o conferinţă a ONU. El a mai mulţumit României pentru că a introdus obligativitatea studierii Holocaustului în şcoli, ceea ce demonstrează că România este o ţară tolerantă şi deschisă.

În discursul său de mulţumire, preşedintele Traian Băsescu a subliniat, la rândul său, importanţa relaţiilor bilaterale, cât şi dorinţa României ca procesul de pace să se desfăşoare cât mai rapid şi în condiţii care să garanteze siguranţa Statului Israel.

„Romania este leaganul pluralismului, o tara cu o busola de valori clare. Oricat a fost provocata sau au incercat sa o cotropeasca, ea si-a pastrat identitatea si traditiile”, a spus seful statului israelian.

Preşedintele Traian Băsescu urma să viziteze Memorialul Holocaustului Yad Vashem şi să aibă întâlniri cu premierul Benjamin Netanyahu, cu ministrul de Externe, Avigdor Lieberman, şi cu liderul Kadima, Tzipi Livni.
La orele 9:30 coloana de maşini oficiale a sosit la reşedinţa preşedintelui Israelului, unde a fost întâmpinată cu tradiţionale sunete de trâmbiţă. La coborârea din limuzina oficială, preşedintele Băsescu a fost întâmpinat de preşedintele Israelului Shimon Peres. Apoi au fost intonate imnurile României şi Israelului, comandantul gărzii de onoare a prezentat onorul şi cei doi preşedinţi au trecut în revistă garda de onoare.
După încheierea acestei ceremonii, preşedintelui român i-au fost prezentaţi membrii guvernului israelian şi persoanele oficiale prezente la reşedinţa preşedintelui Israelului, reprezentanţi ai religiilor creştină, musulmană şi iudaică. A fost de asemenea prezent deputatul israelian origine română Ilan Ghilon.
România, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene şi al NATO, poate influenţa modul în care lumea liberă face faţă „tiraniei iraniene”, a declarat, luni, preşedintele Statului Israel, Shimon Peres, cu această ocazie.
„Ca membru al Uniunii Europene şi al NATO, România poate influenţa modul în care lumea liberă
face faţă tiraniei iraniene şi tendinţelor ei de hegemonie”, a spus Shimon Peres, mulţumind totodată pentru sprijinul acordat de preşedintele Băsescu în vederea îmbunătăţirii poziţiei Israelului în UE.
El a afirmat că preşedintele României conduce o ţară importantă, într-o zonă înfloritoare, dar plină de provocări.

Shimon Peres a subliniat că statul israelian este recunoscător României pentru faptul că a permis mai multor sute de mii de evrei să emigreze în Israel, devenind astfel cea de-a treia comunitate etnică, din punct de vedere numeric. De asemenea, a mulţumit şi pentru faptul că România este un stat tolerant, reamintind faptul că, recent, au fost sărbătoriţi 60 de ani de relaţii diplomatice bilaterale neîntrerupte.
„Relaţiile dintre România şi Israel sunt neîntrerupte şi adânci. Ele au reuşit să traverseze deşertul dictaturii şi ariditatea comunismului”, a afirmat Shimon Peres, subliniind că între cele două ţări există legături „înfloritoare” în plan cultural şi economic.
De asemenea, Shimon Peres a apreciat faptul că în România este studiat Holocaustul şi a catalogat drept o „expresie nobilă” faptul că delegaţia română a părăsit sala în timpul discursului de negare a Holocaustului, rostit la o reuniune a ONU de preşedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad.

„România este leagănul pluralismului, o ţară cu o busolă de valori clare. Oricât a fost provocată sau au încercat să o cotropească, ea şi-a păstrat identitatea şi tradiţiile”, a spus şeful statului israelian.
Preşedintele israelian a elogiat eforturile poporului român de-a lungul istoriei de a-şi păstra identitatea naţională în pofida vicisitudinilor cu care s-a confruntat şi a scos în evidenţă contribuţia unor oameni de cultură evrei la cultura românească cum ar fi Elie Wiesel, Marcel Iancu şi alţii.
‘Domnule preşedinte, considerăm România, o adevărată prietenă a Israelului. Obligativitatea predării Holocaustului în şcolile româneşti, educaţia în spiritul toleranţei sunt un exemplu al alegerii dumneavoastră consecvente în favoarea culturii şi în detrimentul obscurantismului şi ignoranţei’ a afirmat Shimon Peres.
Preşedintele Traian Băsescu a afirmat că România susţine demersurile politice care au ca scop realizarea păcii în Orientul Mijlociu.
„Mesajul pe care îl aduc cu mine, la Ierusalim, este acela că România susţine atât în mod direct, cât şi din postura de membru al Uniunii Europene, demersurile politice ce au ca scop realizarea păcii în Orientul Mijlociu, o pace justă şi durabilă, care să garanteze securitatea statului israelian”, a spus Traian Băsescu.
El şi-a exprimat convingerea că vizita de stat de două zile pe care o efectuează în Israel va fi un succes şi va contribui la îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale şi la stabilirea unor noi proiecte de colaborare.
„Relaţia specială de parteneriat dintre ţările noastre este bazată pe valori şi interese comune, dar şi pe împărtăşirea unei moşteniri culturale etnice şi istorice. Aceasta se datorează prezenţei în Israel a unei importante comunităţi originare din România, care a adus o contribuţie deosebită la crearea şi dezvoltarea acestei ţări”, a spus şeful statului român.
În acest sens, preşedintele Băsescu şi-a exprimat satisfacţia pentru faptul că relaţiile dintre cele două ţări „au trecut testul timpului, deşi istoria recentă nu a fost lipsită de încercări şi de situaţii extrem de dificil de gestionat”.
Traian Băsescu a subliniat că vizita sa are o semnificaţie aparte în contextul în care aceasta încheie ciclul anului calendaristic în care au fost sărbătorite şase decenii de relaţii diplomatice bilaterale neîntrerupte.
„Cu atât mai mult putem aprecia relaţia specială de prietenie statornicită între popoarele noastre, cu cât aceasta a început chiar de la înfiinţarea Statului Israel, odată cu recunoaşterea sa de către România”, a spus Traian Băsescu.

Traian Băsescu a afirmat că aduce cu sine mesajul că România susţine, atât în mod direct, cât şi din postura de membru al UE, demersurile politice ce au ca scop realizarea păcii în Orientul Mijlociu, o pace justă şi durabilă, care să garanteze securitatea statului Israel.
‘Îmi exprim convingerea că această vizită în Israel va fi una de succes şi că împreună cu domnul preşedinte şi cu oficialii israelieni vom reuşi să stabilim noi proiecte de cooperare prin care să contribuim la dezvoltarea relaţiilor româno-israeliene în beneficiul ţărilor şi popoarelor noastre’, a declarat preşedintele Băsescu în încheierea discursului său.
După ceremonia primirii oficiale, au avut loc convorbiri oficiale cu participarea membrilor celor două delegaţii. De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a semnat în Cartea de onoare.
Următorul punct din program a fost vizitarea Muzeului Memorial al Martirilor şi Eroilor Holocaustului, Yad Vashem, unde şeful statului român a depus o coroană de flori.

Adrian Nastase – In Israel

8 Mai 2009  

Saptamana aceasta, israelienii au sarbatorit 61 de ani de la crearea statului lor. Am participat cu placere la receptia oferita, cu aceasta ocazie, de ambasadorul Israelului la Bucuresti, la Ateneul Roman. Revazand foarte multe persoane cunoscute, mi-am amintit numeroasele vizite pe care le-am efectuat in Israel, precum si liderii politici sau religiosi israelieni, intalniti pe un parcurs de aproape douazeci de ani.

Ar fi multe lucruri de povestit, dar voi relata numai vizita pe care am efectuat-o in Israel, in iulie 2001, in calitate de prim-ministru, la invitatia premierului Ariel Sharon – desemnat ca sef al cabinetului israelian aproape in aceeasi perioada ca mine. Era una dintre primele mele vizite in exterior in calitate de sef al guvernului. Ideea de baza a fost aceea de a obtine sprijinul Israelului si al lobby-ului evreiesc, in SUA si in principalele capitale europene, pentru obiectivele fundamentale de politica internationala pe care ni le propusesem. Un alt obiectiv important l-a reprezentat si incurajarea investitiilor israeliene in Romania, intr-un moment in care incercam, cu tenacitate, accelerarea procesului de modernizare economica.De la aeroport am mers direct la sediul Guvernului israelian, unde am avut o lunga si interesanta discutie, intre patru ochi, cu premierul Sharon. Am vorbit despre interesele romanesti, despre cele israeliene, despre situatia din regiune. Sharon mi-a promis sprijinul Israelului, inclusiv in zonele pe care le puteau influenta in Statele Unite, in legatura cu acceptarea noastra ca membru NATO. Am discutat despre cooperarea posibila in domeniul high-tech, cercetare, agricultura si in domeniul militar

. Am comentat proiectele de pace in Orientul Mijlociu si am afirmat cu convingere ca nu am venit sa adaugam noi proiecte la cele deja existente, dar ca putem oferi canale de comunicare eficiente cu lumea araba. Un alt subiect s-a referit la situatia muncitorilor romani in Israel si la nevoia reala de a le asigura acestora un statut corect si sansa de a beneficia de asigurari sociale si de sanatate. Va amintiti, poate, faptul ca pana cand s-au eliminat vizele pentru calatorii in spatiul UE, la 1 ianuarie 2002, romanii care doreau sa munceasca in exterior, mai ales in constructii, se canalizasera pe zona Israelului. Unii dintre ei, din pacate, erau fortati sa lucreze in conditii aproape inumane. Delegatia pe care o conduceam cuprindea numerosi ministri si cateva zeci de oameni de afaceri, care au discutat cu omologii  lor si au participat la un seminar economic. Mi-l amintesc, cu multa simpatie, pe Ariel Sharon – o legenda a israelienilor – si care se zbate, in continuare, intre viata si moarte, dupa accidentul cerebral suferit in 2006. Considerat un dur, datorita istoriei sale in armata si rolului sau in razboaiele din zona, este regretat acum de foarte multi, asa cum, in mod paradoxal, este regretat si Yasser Arafat. Personalitatea lor puternica ar fi putut garanta aplicarea si durata unui acord de pace. Instabilitatea politica interna, atat in Israel, cat si in teritoriile palestiniene, pare sa nu faciliteze un astfel de acord in aceasta perioada, desi noul prim-ministru, Benjamin Netanyahu, avand o reputatie de politician al dreptei conservatoare, ar putea incerca sa relanseze un astfel de acord dupa recentele alegeri prezidentiale din SUA.E adevarat insa ca si el este „prizonier” al sprijinului parlamentar al partidelor religioase de extrema-dreapta. Fac o paranteza pentru a spune ca Bibi Netanyahu, in ciuda acuzatiilor politice din ultimii ani, a revenit spectaculos  pe prima scena a politicii israeliene. Ne-am intalnit in multe randuri, inclusiv atunci cand l-am invitat, cu familia sa, la ferma noastra de la Cornu, unde am discutat mult despre viziunea sa privind dezvoltarea economica bazata pe ideea dezamorsarii conflictului politic prin dezvoltarea economica a zonelor arabe adiacente. Am vorbit chiar si despre o posibila legatura maritima pana la Constanta. Va marturisesc insa ca dialogurile noastre au abordat si subiecte mai putin sofisticate, dar extrem de atractive, dat fiind ca oaspetele meu practicase horticultura si a dirijat o ferma de vite si de pasari la Herzliya.

Revin la vizita din 2001 si la dejunul spectaculos oferit de premierul Sharon la Hotelul „King David”, la care au participat sute de invitati. In discursul meu m-am referit la o anecdota care punea in lumina capacitatea de a planifica strategic si de a intelege miscarile viitoare ale partenerilor: „Se spune ca un tanar calatorea intr-un compartiment de tren cu un Rabin. La un moment dat, tanarul intreaba: Rabi, cat e ceasul?

Rabinul nu-i raspunde. Dupa o vreme, tanarul intreaba din nou cat e ceasul. In final, Rabinul ii raspunde astfel: – Dragul meu, ne apropiem de ultima statie. Asa cum te vad, probabil ca nu ai unde innopta si o sa-mi ceri sa te iau acasa la mine sa dormi. Esti tanar, esti dragut, eu am o fiica, s-ar putea sa va indragostiti unul de celalalt si da-mi, te rog, un singur motiv pentru care mi-as da fiica cuiva care nu are bani nici macar sa-si cumpere un ceas.”Am precizat insa ca Romania si Israelul se afla in acelasi fus orar si ca si noi si ei ne ghidam, in primul rand, dupa interesul national, dar mergem impreuna in acelasi tren si am ales sa fim parteneri.Nu cred ca i-am socat prea tare pe participantii la dejun…As adauga faptul ca, tot atunci, am mers si la Ierihon, unde am vizitat biserica romaneasca, aflata in teritoriile de sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene. Acolo am luat parte la o slujba religioasa oficiata de arhimandritul Ieronim Cretu, care doi ani mai tarziu a fost decorat cu Ordinul National „Serviciul Credincios” in Grad de Cavaler pentru contributia deosebita la pastrarea si promovarea valorilor spirituale ale neamului romanesc.

Am asistat cu emotie la inaltarea crucii pe turla edificiului si am donat, din partea Guvernului, o suma de bani necesara finalizarii bisericii. Am donat si doua icoane pe care le adusesem, impreuna cu sotia mea, de la Bucuresti pentru aceasta veritabila „ambasada spirituala” a Romaniei in Tara Sfanta.Intorsi la Ierusalim, am participat, impreuna cu primarul orasului, cel care a devenit ulterior premier – Ehud Olmert -, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Maccabiah – acest eveniment sportiv, organizat o data la patru ani, la care participa reprezentantii comunitatilor evreiesti din intreaga lume si care a primit statut olimpic in 1961. Am vizitat, de asemenea, Memorialul Eroilor si Martirilor Holocaustului „Yad Vashem”, unde am asistat la o ceremonie religioasa in „Sala Numelor” si am aprins o flacara ceremoniala in memoria martirilor. Am oprit cateva clipe langa Yad Vashem pentru a depune o coroana de flori si la mormantul lui Itzhak Rabin – pe care il intalnisem ultima data in Israel intr-o alta vizita, cu putin timp inainte de asasinarea lui.In aceeasi zi, am fost primit de presedintele statului Israel, Moshe Katsav, cel care a demisionat in urma cu ceva timp. L-am reintalnit, in acea vizita, pe Shimon Peres, in vremea aceea vicepremier si ministru al afacerilor externe – o mare personalitate a diplomatiei internationale. M-am intalnit, de asemenea, cu presedintele Knessetului, Avraham Burg, si cu presedintii  unor partide parlamentare. As adauga cateva cuvinte despre intalnirea cu Yasser Arafat, presedintele Autoritatii Palestiniene, la Palatul Prezidential al Autoritatii.  Arafat avea o mare autoritate asupra palestinienilor, fiind cel care reusise sa obtina, in 1973, recunoasterea miscarii sale si sa se impuna ca reprezentant legitim al poporului palestinian.Pe Arafat – care cunostea foarte bine Romania -, il intalnisem, prima oara, in 1994, la Forumul Crans-Montana de la Bucuresti, cand organizasem, intr-o perioada de blocaj comunicational, o intalnire cu Shimon Peres,  in cadrul Forumului creat de bunul meu prieten Jean Paul Carteron.  

Am participat atunci la primirea lui Yasser Arafat de catre presedintele Ion Iliescu. Lui Arafat ii placea foarte mult mierea. In ziua urmatoare, i-am trimis, din productia proprie, de la Cornu, doua borcane mari cu miere de salcam, un gest de prietenie apreciat ca atare. In 2001 m-a primit extrem de amical. Nu intelegea de ce nu deschidem o reprezentanta in Teritorii, legatura diplomatica fiind realizata doar prin intermediul unui diplomat cu sediul in Ambasada din Israel.

Am avut, in 2001, mai multe intalniri cu rabinii din Israel si SUA. Am apelat la ei pentru a obtine sprijinul necesar proiectelor noastre, in special privind decizia ce urma sa fie luata la Summitul de la Praga din 2002 vizand extinderea NATO. Imi amintesc ca Rabinul-sef al Statelor Unite, Rabi Friedman, aflat atunci in Israel, a promis sprijinul sau neconditionat atat in nume personal, cat si din partea comunitatii. Ei mi-au impartasit si o tristete legata de cele peste 800 de cimitire evreiesti din Romania, din care mai bine de 500 se afla in localitati unde nu mai exista comunitati de rit mozaic si unde deci, nimeni nu mai are grija de ele. Am povestit cu alt prilej despre intalnirile de mai tarziu, din 2007, din Israel, dar imi aduc aminte si de prima mea vizita cand, la unul din chibuturi, am luat cativa metri de furtun pentru irigatii cu duze de picatura la radacina plantelor. Am revenit atunci la Bucuresti si am trimis furtunul respectiv  la o fabrica  unde se realizau produse din cauciuc, sugerandu-le sa produca ceva asemanator. Dupa o vreme, au raspuns ca nu are cine sa produca duzele de plastic pe care sa le fixeze in furtun. Nu vreau sa fiu rautacios. Au fost si multe urmari pozitive, multi oameni de afaceri israelieni care au inceput sa vina sa investeasca in Romania. Am obtinut, in anii urmatori, un sprijin politic substantial din partea statului israelian cu care Romania a avut si are un parteneriat special, fiind singura tara din zona care a avut legaturi diplomatice continue cu Israelul, din 1948 si pana in prezent.

Moştenitorul secret al lui Nicolae Ceauşescu – Daniel Valentin Ceauşescu

Luni, 27 Aprilie 2009

După o investigaţie ce a durat mai bine de un an, l-am găsit şi vi-l prezentăm pe cel mai misterios membru al clanului Ceauşescu. Daniel Valentin Ceauşescu (28 de ani) s-a născut în Bucureşti, în 1981, şi este nepotul direct a lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. În jurul copilului lui Valentin Ceaşescu şi al Iordanei Borilă s-a păstrat un relativ mister înainte de Revoluţie şi un secret total în ultimii 20 de ani, timp în care a locuit şi a studiat în Statele Unite ale Americii. Este fizician, ca şi tatăl său, şi s-a întors de curând în România ascunzându-şi identitatea şi ferindu-se de expunerea în public.

Spaimele din 1989

Dacă am privi familia Ceauşescu ca pe o dinastie istorică, Daniel Valentin este moştenitorul. De sânge, de nume, de avere. Este primul fiu al lui Valentin, cel mai mare dintre copiii lui Nicolae Ceauşescu.

A trăit aproximativ 18 ani într-o pribegie anonimă impusă de mama sa, Iordana (Dana) Borilă. Acest adevărat autoexil este justificat de Iordana prin spaima că furia poporului, aşa cum au simţit-o urmaşii şi apropiaţii cuplului dictatorial în primul an de după Revoluţie, s-ar putea răsfrânge şi asupra unicului nepot de la acea vreme al lui Nicolae Ceauşescu.

Daniel Valentin avea doar 8 ani în 1989, era şcolar, bunicii tocmai fuseseră împuşcaţi la Târgovişte, tatăl se afla în penitenciar sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale, mama primise o citaţie cu o acuzaţie asemănătoare şi se ascundea la prieteni împreună cu el. Din vuietul mulţimii dezlănţuite pe străzi, Iordana Borilă a memorat o „promisiune” înspăimântătoare ce reprezenta o perspectivă îngrozitoare pentru viitorul copilului său: ”Să ajungă să stea într-un orfelinat de-al lui Ceauşescu, să vadă şi el condiţiile în care au stat copiii poporului atâţia ani!”. Plecarea din ţară şi traiul într-o necesară şi asumată discreţie au fost soluţiile găsite pentru a conserva integritatea fizică şi psihică a copilului.

 

LA MARE. Iordana, Valentin, Daniel şi Elena Ceauşescu – la Neptun, în 1982
ARBOREIordana, mama lui Daniel, este fiica lui Petre Borilă (1906-1973), pe care Raportul de Condamnare a Comunismului îl descrie drept „militant comunist născut la Silistra (Bulgaria), al cărui nume adevărat era Iordan Dragan Rusev şi care în anii ’30 a adoptat pseudonimul Borilă.Istoricii comunismului adaugă, în acelaşi document, că Petre Borilă a ştiut cum să stabilească o relaţie apropiată şi cu Gheorghiu-Dej. „În timpul anilor ’50, a participat direct la acţiunile represive organizate de Securitate, împreună cu Dumitru Coliu (alt comunist de origine bulgară) şi Ion Vinţe (János Vincze). De fapt, Borilă a fost implicat în cele mai secrete afaceri politice şi era cunoscut ca o figură distantă şi suspicioasă”.

Mama Iordanei, Ecaterina Abraham-Borilă, a fost – potrivit aceleiaşi surse – o comunistă militantă de origine evreiască, membru al Comitetului Central al PCR (1948-1969), al Biroului Politic (1952-1965), al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1969) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965).

Vladimir Tismăneanu descrie relaţiile dintre familiile Ceauşescu şi Borilă drept „tensionate”, în special după căsătoria lui Valentin cu Iordana, „eveniment la care Ceauşescu s-a opus cu încăpăţânare”. Această variantă este susţinută şi de Mihaela Ceauşescu (fiica lui Marin Ceauşescu, unul dintre fraţii Dictatorului) care povesteşte în cartea sa că „Nicolae şi Elena au facut front comun împotriva lui Valentin când s-a căsătorit prima dată, cu Dana Borilă. Au fost impotrivă amândoi, la unison”.

De altfel nici celălalt bunic al lui Daniel Valentin, Petre Borilă, nu aproba această căsătorie „datorită faptului că el condamna antisovietismul lui Ceauşescu”.

LA MUNTE. Elena, Daniel, Iordana şi Poliana Ceauşescu – la Predeal, în 1984

 

1930
este anul în care Iordan Dragan Rusev, bunicul dinspre mamă al lui Daniel, a adoptat pseudonimul Borilă

AVERE

Moştenirea – câteva tablouri

În afară de nume, moştenirea de care poate beneficia Daniel Valentin din partea familiei Ceauşescu este aproape nesemnificativă. Singura parte de „avere” îi poate reveni din procesul prin care Valentin Ceauşescu a obţinut, în justiţie, câteva obiecte de artă care i-au aparţinut lui şi fraţilor săi până în 1990. De altfel, dintre tablourile cerute de Valentin în ins tan ţă, o mare parte sunt ale Iordanei Borilă, ridicate de procurori din casa acesteia în 1990. Iordana a studiat istoria ar tei şi, potrivit ei, o mare parte dintre tablourile „confiscate” din casa sa după Revoluţie erau ca douri primite direct de la pictori pe vremea când era stu dentă. În discuţie se află 42 de tablouri şi 9 obiecte de argint şi porţelan.

Bunurile, mare parte din colecţia familiei Borilă, au făcut recent obiectul unui articol in „New York Times”, unde reporterul îl citează chiar pe Valentin Ceauşescu, dar de care cei în cauză sunt extrem de nemulţumiţi şi consideră că a fost scris cu rea-credinţă.

În ciuda unei hotărâri definitive a instanţei date încă din 1996, doar o mică parte dintre tablourile şi obiectele cerute i-au fost înapoiate lui Valentin, restul fiind încă în posesia Muzeului Naţional de Artă, care invocă mai multe motive ca să nu le returneze şi este acuzat de birocraţie excesivă de către avocaţii lui Valentin. Pretenţia Muzeului Naţional de Artă al României este ca Valentin Ceauşescu să ceară restituirea bunurilor de la Parchet, iar Parchetul, la rândul său, să le ceară de la muzeu.

O altă „moştenire” de care Daniel poate beneficia este marca Ceauşescu, pe care Valentin Ceauşescu şi Mircea Opran (fostul soţ al Zoiei) au înregistrat-o la OSIM încă din ianuarie 2007.

PORTRETE

 

Tatăl – Valentin Ceauşescu

 

• S-a născut pe 17 februarie 1948. A urmat Liceul „Petru Groza” şi Facultatea de Fizică până în 1967, când, pentru trei ani, a plecat să studieze la Imperial College din Londra.
• Din 1970 s-a angajat la Institutul de Fizică Atomică, unde lucrează şi în prezent.
• Odată întors de la Londra, s-a căsătorit cu Iordana Borilă, de care a divorţat în 1989.
• În 1995 s-a recăsătorit şi mai are o fată, Alexandra.

Fiul – Daniel Valentin Ceauşescu

 

• S-a născut pe 30 mai 1981 şi va împlini în curând 28 de ani.
• Este licenţiat în fizică şi filosofie, studii terminate la un colegiu din New York, potrivit spuselor sale.
• În România nu lucrează încă, deşi i-ar fi plăcut să se angajeze la acelaşi institut de fizică în care este şi tatăl său.
• Îşi doreşte să urmeze un doctorat în Statele Unite ale Americii. 

 

 

Mama – Iordana (Dana) Borilă

• S-a născut pe 20 iunie 1946. A studiat istora artei şi apoi a lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă.
• Cu puţin timp înainte de Revoluţie, în primavara anului 1989, a divorţat de Valentin Ceauşescu, iar în 1990 a fugit din ţară împreună cu fiul, mai întâi în Israel, apoi în SUA.
• După ce a revenit în România, a lucrat pentru Comunitatea Evreiască din Bucureşti până când a ieşit la pensie.

 

Valentin Ceauşescu, fiul lui Nicolae şi al Elenei, s-a născut pe 17 februarie 1948. Urmează cursurile Şcolii „Petru Groza”, terminând liceul în 1965, apoi Facultatea de Fizică, în 1967. Timp de trei ani a studiat la Imperial College din Londra. Reîntors în ţară după 1970, s-a angajat la Institutul de Fizică Atomică, unde lucrează şi în prezent. În acelaşi an, s-a căsătorit cu Iordana Borilă, mama lui Daniel Valentin, „moştenitorul secret”, descoperit de EVZ.

A divorţat însă în 1988. La Congresul al XIV-lea al PCR, cu puţin timp înainte de Revoluţie, Valentin a fost ales membru supleant al CC al PCR. Fiul cel mare al dictatorilor a fost un apropiat al clubului de fotbal FC Steaua Bucureşti înainte de 1989, implicarea lui managerială conducând la câştigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, la Sevilla. Valentin Ceauşescu s-a recăsătorit după Revoluţie, în 1995. Pe lângă Daniel Valentin, mai are o fetiţă, Alexandra, născută în 1996. Valentin este singurul dintre cei trei copii  ai cuplului Ceauşescu încă în viaţă.
Rebela

Sora sa, Zoia (născută la 1 martie 1949), fiica mijlocie a fostului dictator al Românei, s-a stins din viaţă, bolnavă de cancer , pe 20 noiembrie 2006. Zoia a fost o recunoscută colecţionară de opere de artă şi bibliofilă. Se pare că fiica mijlocie a cuplului Ceauşescu şi-a deranjat părinţii cu o atitudine ceva mai „liberală”, motiv pentru care ar fi fost urmărită de Securitate pentru a i se „sparge anturajul”. Înainte de 1989, Zoia ajunsese şefa Secţiei de Matematică de la Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, fiind absolventă a Facultăţii de Matematică. A fost căsătorită cu inginerul Mircea Opran, cadru universitar la Politehnica din Bucureşti. Nu au avut copii.„Prinţişorul”

Fiul cel mic al cuplului dictatorial, Nicu Ceauşescu, a murit în 1996, din cauza unei afecţiuni hepatice. „Presupus a fi un alcoolic înveterat şi un playboy încă din adolescenţă, el a fost un simbol al degenerării dinastice a comunismului românesc în anii ’80. În mod ironic, la sfârşitul anilor ’80, unii dintre liderii de la vârf, temându- se de aspiraţiile Elenei de a-i succeda soţului ei, au pariat pe Nicu ca reprezentând răul cel mai mic”, se arată în biografia publicată în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Dictatorul

Dosarul de cadre al lui Nicolae Ceauşescu – bunicul lui Daniel Valentin – trasează, pe scurt, momentele de început în evoluţia celui care avea să devină „cel mai iubit fiu al poporului”. O notă informativă din dosarul său de cadre, datată 20 decembrie 1945, îi face o scurtă descriere inedită şi contradictorie în termeni viitorului „fiu al ţării”: „Cismar, 28 de ani, în UTC din 1934, devotat, disciplinat, inteligenţă vie  , nu are atitudine tovărăşească, este ironic, încrezut, dorinţa de a se evidenţia, ridicat politiceşte”, „nu suficient de devotat, dar face mari progrese”, „este energic, metoda de muncă încă slabă”, „curajos, vigilenţă slabă”, „spirit colectiv în creştere, morală sănătoasă, element cu mare perspectivă”. Biografia arhicunoscută a dictatorului arată că acesta s-a născut pe 26 ianuarie 1918, la Scorniceşti, fiind al treilea copil într-o familie numeroasă. Agricultorii

Părinţii acestuia, Andruţă şi Lixandra (născută Militaru) Ceauşescu, au adus pe lume zece copii, din care doar nouă au supravieţuit până la maturitate. În dosarul de cadre al dictatorului, acesta îşi descrie pe scurt părinţii: „… sunt agricultori şi se ocupă cu plugăria, au cam 10 hectare de pământ, pot fi socotiţi mijlocii. Tata a fost liberal”.

Nicolae Ceauşescu a avut trei surori şi cinci fraţi. Fratele cel mic, Ioan Ceauşescu (născut în 1932), mai este încă în viaţă. Fratele mai mare al dictatorului, Marin Ceauşescu (născut în 1916), are o poveste al cărei final încă mai ridică semne de întrebare. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti. A preluat, în 1974, conducerea reprezentanţei economice a României la Viena. Pe 28 decembrie 1989, la câteva zile după execuţia fratelui său, Marin a fost găsit spânzurat în subsolul Ambasadei României din Viena.

Potrivit arborelui genealogic publicat de Mihaela (Moraru) Ceauşescu, fiica lui Marin Ceauşescu, în cartea „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig…” (publicată la Editura Meditaţii, în 2004), fraţii familiei Ceauşescu din Scorniceşti au avut, în total, 18 urmaşi direcţi.

Bunicii dinspre mamă, tot comunişti de frunte

S-au autoexilat în SUA

Traseul complet urmat de cei doi este încă un mister din pricina secretomaniei cu care Daniel, Dana şi Valentin s-au înconjurat în anii ce au urmat. Varianta cea mai plauzibilă, aproape imposibil de verificat în lipsa confirmărilor celor implicaţi, este că au fugit în Israel ajutaţi de academicianul Nicolae Cajal, cu care părinţii Iordanei s-au aflat în relaţii de prietenie. Mama Iordanei, Ecaterina Abraham (devenită Borilă după căsătoria cu liderul comunist de origine bulgară Petre Borila) avea origini evreieşti prin bunicii născuţi în familiile Lote şi Abraham. În aceste condiţii, obţinerea cetăţeniei israeliene pentru urmaşi este posibilă.

Cert este însă că mama şi băiatul au petrecut ultimii ani de „exil” în Statele Unite ale Americii. Daniel Valentin şi-a terminat studiile într-un colegiu din New York, obţinând licenţa în fizică şi filozofie, călcând astfel pe urmele tatălui său care are în spate o carieră lungă de fizician. După terminarea studiilor a revenit în ţară împreună cu mama sa, păstrând discreţia deprinsă în lungul exil. Data întoarcerii în România a celor doi coincide cu trecrea în nefiinţă a Zoiei Ceauşescu (noiembrie 2006). Tot un deces, de data aceasta din familia Mizil, a provocat apariţia în public a Danei şi a lui Daniel.

Seamănă cu unchiul Nicu şi cu bunicul Nicolae

Zidurile bisericii de la Cernica adăposteau, în decembrie 2008, trupul fostului demnitar comunist Paul Niculescu Mizil. Seara, la lumina chioară a lăcaşului, rudele primeau condoleanţe de la prieteni foarte apropiaţi. Intrau, pe rând, oameni care încercau să ocolească astfel zarva înmormântării de a doua zi. Printre aceştia, un tânăr şi o doamnă ale căror discreţie se distingea chiar şi într-o atmosferă de priveghi. „Dana şi copilul!”, tresare Donca Mizil, fosta iubită a lui Nicu Ceauşescu.

Cele două femei îşi zâmbesc şi discută cald, ca două vechi prietene. Descoperă împreună faptul că, imediat după Revoluţie, şi-au ars majoritatea fotografiilor făcute în vremea în care au trăit cu cei doi fii ai lui Nicolae Ceauşescu, ca să nu poată fi folosite drept dovezi împotriva lor. Daniel este îmbrăţişat cu căldură şi i se spune de câteva ori că „are ochii lui Nicu”, unchiul său.

Nu au încredere în oameni

 

Tânărul, puţin stingher şi copleşit de atmosfera familială, zâmbeşte mult şi vorbeşte puţin. Îşi caută cuvintele, pe care le rosteşte într-o română perfectă, uşor cântată. Ceea ce poate trece drept accent ardelenesc se dovedeşte a fi, de fapt, o pronunţie englezească. Îşi expune ideile privitoare la „socialismul lui Barack Obama” coerent, tranşant, pe alocuri ştiintific. Crede că nu are amintiri clare cu celebrii săi bunici pentru că era mult prea mic în 1989, dar şi pentru că schimbarea mediului la o asemenea vârsta le şterge mai lesne.

Părerile sale despre România trădează o cunoaştere perfectă a trecutului familiei din care face parte şi a perioadei comuniste. Obsesia „telefoanelor ascultate” apare, de mai multe ori, în discuţia cu el, care conţine referiri dese la trecutul României, dar şi la excesele Americii. Îmbrăcat modest, dar nu sărăcăcios, într-o jachetă din piele şi jeans, Daniel pare protejat excesiv de mama sa, care nu-l scapă din ochi şi îi urmăreşte atentă orice vorbă. Câteva trăsături ale feţei sale, o anumită căutătură, o grimasă, te duc uşor cu gândul la Valentin, tatăl său, la unchiul Nicu, ba chiar şi la bunicul Nicolae Ceauşescu.

Dana Borilă îşi arată suspiciunea cu privire la orice discuţie care are legătură cu fiul ei. Refuză politicos cererea unei ulterioare întâlniri, ba chiar şi dezvăluirea adresei de e-mail pentru o încercare mai detaliată de a o convinge să vorbească despre trecut într- un interviu amplu.

Fără încredere în oameni, din cauza „multiplelor dezamăgiri”, mama şi fiul merg doar împreună prin ca pitala aglomerată, uneori ţinându-se de mână, cu ochelarii de soare păstraţi pe nas aproape de fiecare dată . Circulă des cu mijloacele de transport în comun. E posibil ca mulţi bucureşteni să-i fi întâlnit în tramvaiul 40. Odată „îm barcaţi”, se aşază pe scaunele din spatele vatmanului, pentru a-şi feri privirea de a celorlalţi călători.

În seara geroasă de la Cernica, la insistenţele membrilor familiei Mizil, cei doi au plecat spre casă cu o maşină, şi nu cu autobuzul, aşa cum veniseră.

A STUDIAT FIZICA ÎN SUA

Urmaşul lui Nicolae Ceauşescu e şomer

Deşi are diplomă de fizician obţinută la New York, Daniel nu şi-a găsit încă un loc de muncă în România. Şi-a dorit să lucreze alături de tatăl său la Institutul de Fizică Atomică, dar nu şi-a depus dosarul la timp, când au fost scoase locuri la concurs.

Din dialogul cu Dana şi cu Daniel reiese că nu vor să-şi facă publică povestea. Unul dintre motivele invocate este că românii încă nu sunt pregătiţi să-i accepte fără să-i judece prin prisma trecutului familiei Ceauşescu. Susţin că s-au întors în România pentru a rezolva „nişte probleme familiale” şi că nu ştiu dacă şi când se mai întorc în Statele Unite ale Americii. Daniel şi-ar dori să urmeze un doctorat peste Ocean.

MISTER

Nepotul ascuns

Misterul vieţii de azi a lui Daniel Valentin Ceauşescu este, într-un fel, o prelungire a discreţiei care l-a înconjurat chiar de la naştere, din 1981. Despre nepotul lui Nicolae Ceauşescu, născut în 1981, sunt consemnate extrem de puţine date. De exemplu, în arhiva Agerpres, agenţia de presă care avea acces la evenimentele de familie ale cuplului dictatorial, există doar două fotografii în care apare singurul nepot al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Un instantaneu făcut la Neptun, pe plajă, cu Daniel, mama sa, Valentin şi Elena Ceauşescu, şi un altul realizat la Predeal, în care personajele sunt aceeaşi Elena Ceauşescu, împreună cu nurorile Poliana Ceauşescu şi Iordana Borilă. În ambele, Daniel Valentin este consemnat doar cu apelativele „nepotul” sau „fiul

ZVON PLANTAT DE ELENA

Valentin înfiat, o diversiune

Una dintre cele mai mari legende care a apărut înainte de 1989 şi care s-a păstrat până în ziua de azi, având drept motiv de propagare diverse „surse istorice”, este aceea că Valentin Ceauşescu ar fi fost, de fapt, adoptat de cuplul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Nu numai asemănările fizice ale lui Valentin cu Elena Ceauşescu, ci şi asemănările dintre fiul său şi membrii familiei Ceauşescu arată contrariul. În plus, Vladimir Tismăneanu spune tranşant că, de fapt, această legendă a fost o diversiune plantată, la vremea respectivă, de Securitate.

„Valentin nu a fost infiat, a fost copilul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Am cunoscut personal o ilegalistă care a împărţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pragul aducerii pe lume a lui Valentin. La ceremonia de la Consiliul Popular al Sectorului 1, la căsătoria lui Valentin cu Iordana, au participat Andruţa, tatăl lui Ceauşescu, şi Zoia, sora lui Valentin. Zvonul privind «înfierea» lui Valentin a fost scornit de Securitate, probabil la ordinul Elenei Ceauşescu, înfuriată de insubordonarea fiului rebel. Cine l-a văzut pe Valentin tânăr nu putea să nu observe asemănarea frapantă cu mama sa.

La fel, poza publicată în EVZ indică similitudini inconfundabile de fizionomie între Daniel Valentin şi Nicu Ceauşescu (amintesc că l-am cunoscut bine pe Nicu, încă din 1958, când aveam amândoi 7 ani şi am mers împreună mai întâi la Liceul «Dr. Petru Groza», apoi, după 1963, la Liceul 24, actualul «Jean Monnet»).”

„Am cunoscut personal o ilega listă care a îm părţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pra gul aducerii pe lume a lui Valentin. Zvonul privind «înfierea» lui Valentin a fost scornit de Securitate.”,
Vladimir Tismăneanu, politolog

Potrivit Raportului întocmit de comisia prezidenţială condusă de politologul Vladimir Tismăneanu, Petre Borilă a fost membru PCR din 1924 şi comisar politic în Brigăzile Internaţionale în timpul Războiului Civil din Spania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a stat la Moscova, unde a colaborat cu Gheorghi Dimitrov (preşedintele Cominternului) şi cu Dimitri Manuilski (cel mai important demnitar sovietic pe lângă Comintern), iar cu Ana Pauker, Vasile Luca, Leonte Răutu şi Valter Roman a conlucrat pentru a forma nucleul care va prelua conducerea PCR după invadarea României de Armata Roşie.

Diferenta de forte este enorma – O lupta intre un urias si un copil – Forţele tereste israeliene au intrat în această seară în Fâşia Gaza

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. 

 

Campania electorala din Israel a inceput la Gaza, Potrivit sondajelor, partidul de opoziţie Likud, al lui Benjamin Netanyahu, are un avans mare.

Tzipi Livni se lipeste de scaun are frica de Benjamin Netanyahu.

Sondajele de opinie indică faptul că formaţiunea Likud ar putea câştiga alegerile generale înainte de următoarele alegeri, programate în 2010.

Alegerile anticipate din Israel vor avea loc la 10 februarie .

Forţele tereste israeliene au intrat în această seară în Fâşia Gaza. Tancurile israeliene au deschis focul asupra poziţiilor Hamas din nordul Fâşiei Gaza şi li s-a răspuns cu tiruri de mortieră. Hamas ameninţă Israelul că va plăti scump intervenţia militară.

Românii din Gaza nu pot părăsi zona pentru că nu au paşapoarte. Majoritatea cetăţenilor români sunt femei căsătorite cu palestinieni. Nu se ştie dacă cei 43 de cetăţeni români care au cerut ajutor vor mai putea părăsi oraşul Gaza.

Armata israeliană afirmă că scopul operaţiunii terestre este de a prelua controlul în unele zone folosite de palestinieni pentru a lansa rachete asupra nordului Israelului.

Mohammad Nazzal, care se află la Damasc, a declarat televiziunii al-Arabiya că deja au fost ucişi câţiva soldaţi israelieni în estul Fâşiei Gaza, dar nu a furnizat niciun bilanţ concret.

Tancuri israeliene au deschis focul sâmbătă seara asupra poziţiilor Hamas din nordul Fâşiei Gaza. Martori oculari au precizat că au auzit explozii şi tiruri de tanc la nord de tabăra de refugiaţi de la Jabaliya, în zona pe unde trupele israeliene au intrat pe teritoriul palestinian, parcurgând mai multe sute de metri. Tancurile sunt însoţite de elicoptere Apache. Oficiali israelieni susţin că înaintarea se va opri pe timpul nopţii.

Un copil palestinian a fost ucis şi alţi 11 au fost răniţi de un obuz tras de un tanc israelian în oraşul Gaza, potrivit martorilor şi unor surse medicale.

Potrivit AFP, Hamas s-a angajat sâmbătă să transforme Fâşia Gaza într-un „cimitir” pentru armata israeliană. Israelul va plăti un „greu tribut” pentru operaţiunea lansată în Fâşia Gaza, a ameninţat Hamas, după ce armata israeliană a lansat sâmbătă seara o operaţiune terestră în teritoriul palestinian controlat de mişcarea considerată teroristă de SUA şi UE, informează AFP. Ameninţarea este proferată într-un comunicat transmis la televiziunea mişcării islamiste, al-Aqsa TV, de aripa armată a Hamas, Brigăzile Ezzedine al-Qassam.

Ofensiva terestră lansată sâmbătă de armata israeliană în Fâşia Gaza, îndreptată împotriva mişcării Hamas, va dura „multe zile”, a anunţat armata israeliană, informează AFP. „Nu va fi o excursie şcolară”, a declarat la Canalul 2 al televiziunii israeliene generalul de brigadă Avi Benayahu. „Vorbim despre zile lungi şi multe”, a adăugat el.

Preşedinţia cehă a Uniunii Europene a declarat sâmbătă că operaţiunea terestră lansată de armata israeliană în Fâşia Gaza este o acţiune „defensivă, nu ofensivă”.

Ministrul ceh de externe, Karel Schwarzenberg, va conduce duminică o delegaţie UE ce va vizita regiunea. Purtătorul de cuvânt a declarat că Preşedinţia va aştepta rezultatele acestei vizite.

Ofensiva israeliană împotriva Hamas a început a intrat astăzi în a doua săptămână, dar până în prezent Israelul a întreprins raiduri aeriene şi bombardamente de pe mare asupra Fâşiei Gaza. O operaţiune terestră era considerată iminentă. Cu puţin timp înainte, armata israeliană a recurs pentru prima dată de la lansarea ofensivei, în 27 decembrie, la tiruri de artilerie, o tactică ce a precedat în alte ocazii lansarea unor operaţiuni terestre. 

Operaţiunea israeliană, care are drept scop să se asigure că tirurile palestiniene cu rachete asupra teritoriului israelian încetează, s-a soldat până în prezent cu aproape 460 de morţi în rândul palestinienilor şi cu 2.350 de răniţi, potrivit unor surse medicale palestiniene.

Sursa: NewsIn

Scandalul Moses Rosen vs scriitori, asa cum a fost vazut de Securitate

Moses David Rosen (n. 23 iulie 1912, oraşul Moineşti, judeţul Bacău - d. 6 mai 1994, Bucureşti) a fost şef-rabin al Cultului Mozaic din România (1948-1994) şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România între 1964-1994.

Tabere bine conturate, lovituri abil plasate, „slujbe de blestem”, morti subite. In anii ’80, marile scandaluri nu apareau in presa, ci doar in rapoartele securistilor. Ei erau cei care consemnau evenimentele si le interpretau in fel si chip. Tot ei erau cei care ii supravegheau pe cei implicati intr-un conflict sau pe comentatorii de pe margine. Una dintre cele mai aprige dispute ale acelor vremuri a fost cea dintre sef-rabinul Moses Rosen si mai multi scriitori. Acum, toata povestea poate sta la baza unui scenariu pentru un film de actiune. Miscarile rabinului au pus pe jar partidul si Securitatea. Puterea a incercat sa gestioneze conflictul care-i scapa de sub control. Pâna la urma, cel care a iesit invingator a fost rabinul, chiar daca a fost criticat nu doar de nationalisti, ci si, conform arhivelor Securitatii, de catre numerosi oameni de cultura evrei sau români, convinsi atunci si de faptul ca Moses Rosen isi construieste un cult al personalitatii precum cel al lui Ceausescu.

E cunoscuta polemica virulenta dintre sef-rabinul Moses Rosen si mai multi scriitori, in frunte cu Vadim Tudor, pe care liderul religios l-a catalogat drept antisemit dupa publicarea volumului „Saturnalii”.
La fel de cunoscut este si protestul rabinului din anii ’80, legat de editarea volumului IX al Operelor lui Mihai Eminescu. In opinia lui Moses Rosen, lucrarea continea referiri interpretabile la adresa populatiei evreiesti. A curs multa cerneala pe marginea acestui subiect, asa ca nu o sa insist. Interesant este altceva in toata aceasta poveste cu inca multe necunoscute. Modul in care acest scandal de pomina, reflectat si in mediile occidentale, a fost consemnat in arhivele Securitatii, depasita dupa cum veti vedea de eveniment.  Acest fapt rezulta clar  dintr-un raport al generalului de securitate Iulian Vlad catre generalul Zagoneanu.  Pe scurt, conform arhivelor Securitatii, in 1981, rabinul a denuntat autoritatilor comuniste faptul ca in mediile intelectuale circula o revista de 16 file, “Mihai Eminescu”, cu un continut calomniator la adresa sa si a populatiei evreiesti din România. Supararea lui Moses Rosen se datora faptului ca respectiva revista ar fi fost tiparita in tara de catre Iosif Constantin Dragan, aflat atunci in Italia, si Eugen Barbu, cu acordul puterii de la Bucuresti. Rabinul isi baza rationamentul pe faptul ca publicatia reproducea scrisorile sale catre Academia Româna legate de editarea volumului IX al operelor lui Eminescu, precum si un interviu telefonic pentru Kol Israel, pe care nu-l putea intercepta decât Securitatea. Rabinul ii mai acuza de complicitate la redactarea revistei pe profesorul Pompiliu Marcea, Dinu Sararu si Aristide Buhoiu (ASRI, fond D, dosar nr. 10.966, vol. 3, fila 12-13).

Generalul Vlad o scalda
Ciudat, in respectiva nota raport, datata 27 februarie 1981,  nu se preciza daca revista a fost tiparita in România, ci doar faptul ca nu fusese tiparita in Franta sau Israel. La fel de ciudata este rezolutia generalului Vlad despre care vorbeam mai sus. El scria negru pe alb: “Cred ca nu este indicat ca noi sa actionam «pentru convingerea rabinului-sef ca organele de Securitate nu sunt implicate in aceasta problema». Actiunea noastra trebuie sa se exercite, dar in mod indirect, folosind forme si modalitati specifice de influentare. in acelasi spirit, e de reflectat cu privire la utilitatea primirii lui (Moses Rosen – n.n.) in audienta la tovarasul ministru”. Greu de descifrat. Cel mai probabil, Vlad se spala pe mâini propunând, intr-un limbaj aproape cifrat, ca Securitatea sa fie doar observatorul intregii povesti, dar, in acelasi timp, sa-i dea impresia lui Moses Rosen ca politia politica este totusi un jucator. Si asta pentru ca Vlad era realist. Stia ca Securitatea nu poate sa-si permita un scandal legat de antisemitismul din România. Insa, cred ca rabinul  avea aceeasi parere.

«Atac impotriva natiunii române»
Cert e ca Securitatea era cu ochii pe toata lumea. De pilda,  pe tabara scriitorilor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu (dupa 1990 a recunoscut ca a colaborat cu Securitatea), Artur Silvestri, Fanus Neagu, Iulian Neacsu. Ei catalogau acuzatiile de revenire a legionarismului si a spiritului neofascist denuntate de scriitorii evrei, in urma protestelor rabinului, ca un “atac impotriva natiunii române”. Mai mult, Pompiliu Marcea, Romul Munteanu si Doru Popovici cereau o actiune in justitie impotriva rabinului pentru calomnie. Ulterior, lucrurile s-au mai schimbat. Conform acelorasi documente, Dan Zamfirescu s-a desolidarizat de Vadim Tudor si poeziile sale “antisemite”. De asemenea, comunitatea evreiasca era atent supravegheata. Conform unei note din 9 august 1984, Securitatea detinea informatii care indicau ca, in realitate, rabinul, care conducea dictatorial comunitatea, fusese intoxicat de mai multi intelectuali. Printre acestia s-ar fi aflat sociologul Mircea Ioanid si poeta Nina Cassian, care l-ar fi instigat pe rabin sa intre in polemica cu mai multi scriitori pe marginea unor lucrari pretins antisemite.
«Slujbe de blestem» si obsesii
Lucrurile nu se opresc aici. Povestea devine de-a dreptul halucinanta. Pompiliu Marcea il acuza pe rabin ca ar fi organizat “slujbe de blestem” care-l vizau (ASRI, Fond D, dosar nr. 10. 962, vol. 6, f. 161-162). Mai mult, Securitatea cea atee ia chestiunea in serios si chiar verifica daca Moses Rosen a tinut asemenea ritualuri. Insa, cercetarile nu confirma “slujbele de blestem”.  A fost sau nu blestem, e greu de spus. Insa, toata chestiunea a ramas pâna azi in coada de peste. Conform ziarului „Gorjanul”, care a publicat luna trecuta articolul omagial „Pompiliu Marcea – 80 de ani de la nastere”, dupa 1990, rabinul ar fi spus: „Profesorul Pompiliu Marcea, care ma atacase intr-o scrisoare, a fost gasit inecat intr-un lac din preajma Bucurestilor. Un poet antisemit Ion Lotreanu (gorjean si el) a fost gasit spânzurat, iar unul dintre editorii volumului IX din „Opere complete” ale lui Eminescu, Al. Oprea, a fost gasit mort in baie”. In nota Securitatii pomenita mai sus este consemnat faptul ca Pompiliu Marcea ar fi fost obsedat de faptul ca „evreii urmaresc sa-l lichideze”, insa, se specifica in acelasi document, faptul „nu are acoperire reala”.

Scriitorii evrei nu sunt de acord cu rabinul
Protestele rabinului continua si in 1985. O nota din 15  ianuarie scoate la iveala faptul ca Moses Rosen era indignat de publicarea volumelor „Ratacire”, „Sybaris”, „Calatorie in Africa”. De data aceasta, conform notei aflate in Arhivele SRI, fond D, dosar 10.966, vol. 2, f. 28, mai multi scriitori evrei ridica vocea impotriva rabinului, printre care si Zigu Ornea ori Herta Spuhn. Ei ar fi spus ca evreii din România nu agreaza atitudinea sef-rabinului pentru ca nu are ca rezultat decât „izbucnirea unui puternic val de antisemitism in tara”.  La rândul sau, criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat ca este „furios din cauza papei asta, care incepe sa faca terorism cultural”. La fel de nemultumit, in opinia ofiterilor Securitatii, era si scriitorul Augustin Buzura, care, daca e sa dam crezare notei,  afirmase ironic ca „pâna la urma va trebui sa punem de acord toata literatura clasica si straveche cu parerile rabinului.” In sfârsit, Mircea Iorgulescu, Dana Dumitriu si criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat ca Moses Rosen exercita cenzura in literatura româna.
(ASRI, Fond D, dosar nr. 10.966, vol. 2, f. 28)

Rabinul câstiga partida
Dupa cum spuneam mai sus, rabinul a câstigat totusi batalia. Ceausescu, pe care Moses l-a servit in mai multe rânduri, i-a promis ca nu va tolera antisemitismul in România. Adevarat, liderul de la Bucuresti a dat pedepse de forma scriitorilor implicati in scandalul cu rabinul, insa volumul X din Operele lui Eminescu a fost blocat. Si a fost câstigator si dupa caderea lui Ceausescu. La 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei, victime ale Holocaustului. Pentru prima data a fost mentionata aceasta cifra care i-a ingrozit pe români. Fireste, rabinul a fost intrebat de ce nu a vorbit niciodata despre asta. A raspuns: „Din 1941 pâna in 1991, nimeni n-a pomenit aceasta cifra pentru ca evreii au fost asa de terorizati in România, incât nici macar nu indrazneau sa verse lacrimi pentru mortii lor.” Zece zile mai târziu, Senatul SUA condamna „resurectia antisemitismului si a intolerantei etnice din România”. (Moses Rosen – Wikipedia). Cu ani in urma, la Consfatuirea de la Montreaux a Congresului Mondial Evreiesc, rabinul lasa sa se inteleaga faptul ca evreii din România comunista traiesc precum in sânul lui Avram. Dar nu asta e cea mai buna incheiere, ci tot un citat din Moses Rosen.  „Cum se repeta istoria, in unele cazuri. Nae Ionescu era toba de carte biblica si invatatura iudaica, poetul (Corneliu Vadim Tudor – n.n.) la fel. Ce pacat, ce irosire…!”
Sursa: Gardianul

Patru milioane de romani au votat degeaba – Cum ajungi în Parlament doar cu un singur vot

Legea alegerilor uninominale, sustinuta de unii, blamata si chiar atacata in instante de altii, a creat cea mai anormala situatie politica din istoria democratica a Romaniei. Calculand numarul de voturi total exprimate, pe cele in baza carora au ajuns parlamentari candidatii partidelor, precum si numarul sufragiilor adunate de candidatii ramasi pe dinafara, in urma redistribuirii, constatam ca sunt mult mai multi votanti nereprezentati in Parlament decat cei reprezentati

In Senat, unde ajung 137 de candidati, dintr-un numar total de 6.877.987 de voturi exprimate cu tinta directa catre anumiti candidati, nu-mai 2.854.426 de voturi au dus la alegerea dorita de electori. Restul de 4.023.561 voturi au intrat in sistemul redistribuirii catre can-didati care nu au fost doriti de cei care si-au exprimat votul uni-nominal

In Camera Depu-tatilor, unde au intrat 332 candidati, din numarul total de 6.858.439 de sufragii exprimate in mod direct pentru anumiti candidati, doar 2.916.739 de voturi au dus la alegerea dorita de alegatori.

Voturile ramase, 3.941.700, in urma aceluiasi sistem de loterie a re-distribuirii, au ajuns la candidatii nedoriti de catre cei care si-au exprimat optiunile.
de Claudia Toma, Cornelia Draghici

Cum ajungi în Parlament doar cu un singur vot

Sistemul de votare la aceste alegeri a fost unul mixt, în trei paşi. Acest sistem avantajează mai mult partidele decât candidaţii. Pe termen lung, uninominalul mixt avantajează partidele mari, iar, pe termen scurt, partidul clasat pe locul trei. Acesta e cel care beneficiază masiv de redistribuire.

Mai jos prezentăm cele trei faze ale acestui proces electoral în care încercăm să explicăm cum un candidat care s-a votat pe sine şi nu a mai obţinut niciun alt vot poate ajunge în Parlament.

Faza I: contează omul

În această fază, alegătorii dintr-un colegiu se duc la vot şi votează pentru un candidat sau altul.

După numărarea voturilor pe colegiu, candidatul care a luat peste 50% ajunge direct în Parlament. Toate locurile din colegiile care nu au fost ocupate de candidaţi cu peste 50% trec în faza a II-a.

Faza a II-a: contează şi omul, şi partidul

În această fază se vor distribui locuri candidaţilor cu procente sub 50%, folosindu-se un criteriu în care contează numărul de voturi pe care le-a obţinut candidatul în colegiul său şi numărul de voturi pe care le-a obţinut partidul în judeţul respectiv sau
Bucureşti.

Deci, în această fază, contează candidatul şi partidul în aceeaşi măsură. Însă, fiind vorba de o împărţire cu numere întregi, va apărea unrest de număr de voturi – la partide şi un rest de colegii neacoperite. Toate aceste resturi trec în faza a III-a.

Faza a III-a: doar partidul contează

În această fază, voturile obţinute de candidaţi nu mai contează. Contează voturile rămase rest ale partidelor la nivel naţional şi colegiile rest care nu au parlamentari aleşi.

Se fac două liste – una cu un clasament de voturi pe partide şi una cu colegii rămase neocupate.

În funcţie de acest top, partidele ocupă colegiile libere. Dar, atenţie, va merge în Parlament candidatul din acel colegiu al partidului respectiv, fără să conteze locul pe care acest candidat a ieşit la alegeri sau numărul de voturi pe care l-a luat.

Astfel, se ajunge la situaţia că poţi merge în Parlament şi cu un singur vot, dacă partidul din partea căruia ai candidat a obţinut acel colegiu.

–––– 

Iosif Koto 70 de ani, deputatul cu 34 de voturi: Eu nici nu am vrut sa fiu ales. Campania mi-am facut-o mai mult pe mail
de Attila Biro HotNews.ro
Miercuri, 3 decembrie 2008, 17:05 Actualitate | Politic

Candidatul UDMR, Iosif Koto, castigatorul unui mandat de deputat cu 34 de voturi, a comentat pentru HotNews.ro sistemul uninominal, despre care spune ca e prost si ca va trebui schimbat. Koto este de parere ca a ajuns in Parlament in mod nejustificat, nici macar el nu spera sa ocupe un fotoliu de parlamentar. Viitorul deputat UDMR sustine ca este o nedreptate faptul ca alti candidati care au castigat mii de voturi nu au intrat in forul legislativ. Koto a povestit pentru HotNews.ro ca nu si-a facut campanie nici in Africa, nici in Asia si ca majoritatea voturilor le-a primit de la romanii din Israel pe care i-a cunoscut in Cluj.

Rep: Ati castigat un loc de parlamentar cu 34 de voturi. In opinia dumneavoastra este bun sau rau sistemul uninominal?
Iosif Koto: In principiu, acest sistem ar putea sa aduca mai multi oameni de calitate in Parlament. Ca toate inceputurile, are insa foarte multe imperfectiuni. Eu cred ca una dintre primele sarcini ale noului Parlament este sa perfectioneze acest sistem.

Rep: Sunt candidati precum Norica Nicolai sau Doru Ioan Taracila care au strans peste 10.000 de voturi dar n-au intrat. Dumneavoastra cu 34 de voturi, ce legitimitate aveti in Parlament?
I.K. Sigur, sunt oameni de calitate. In afara de Norica Nicolai, mai sunt si altii precum domnul Eckstein care ar merita sa fie in Parlament. Avem nevoie de ei in Parlament pentru ca au o experienta vasta. Eu cred ca este vorba de o gresala a sistemului. Sigur, pe de-o parte, unii au ratat un loc in Parlament, dar sunt si cazuri in care au fost alesi oameni de calitate. Si eu cred ca voi aduce un plus in Parlament deoarece am o experienta de 40 de ani si am ocupat diferite functii importante.

Rep: Daca peste patru ani se va pastra sistemul uninominal ati candida intr-un colegiu uninominal din tara?
I.K. Categoric nu. In primul rand, din cauza varstei pentru ca peste patru ani o sa am 74 de ani si nu cred ca as mai face fata. Ca sa fiu sincer eu nici acum nu am vrut sa intru, dar daca asa a fost sa fie am sa raman.

Rep: Ce proiecte aveti pentru romanii din Asia si Africa?
I.K. Pot sa va spun ca eu am antecedente, pentru ca am avut doua mandate in cadrul Ministerului Invatamantului unde m-am ocupat si de departamentul relatii externe. Am tinut legatura cu comunitatile din diaspora. Am realizat in premiera un manual pentru evreii din Romania. Eu am sa propun in cadrul Parlamentului infiintarea unor agentii prin care relatiile cu romanii din aceste zone sa fie mai apropiate. Nu numai ei au nevoie de noi, si noi avem nevoie de ei, mai ales pe relatiile economice.

Rep: Cum v-ati facut campanie, prin ce zone ati ajuns?
I.K. Dupa cum am spus, eu nici nu ma asteptam sa fiu ales. Nu am ajuns in niciuna din aceste zone. Campania am facut-o mai mult pe mail. Stiti, acolo sunt zone neelectrificate, zone salbatice. Cred ca voturile le-am primit din Israel. A fost aici in Cluj un grup din Israel si i-am cunoscut la o piesa de teatru, probabil ei m-au votat.

Doamne, doamne, am ajuns in Parlament in mod nejustificat, nici macar nu am sperat sa ocup un fotoliu de parlamentar, nu am dorit si nu m-am gandit sa intru-n parlament, era doar o gluma pe messenger cu prietenii din Israel, dar io Iosif Koto sunt norocos, sa vezi ce campanie am derulat pe mail. Asta-i reteauaOvidiu spune:.

Barack Obama a devenit cel de-al 44-lea Presedinte al Statelor Unite ale Americii si primul Presedinte de origine afro-americana.

 

Barack Obama, a facut istorie primul presedinte american de origine afro-americana si cel mai tanar presedinte ales. America ne-a demonstrat ca culoarea pielii nu impiedica candidatura unui om, de alta culoare de alta religie, etnie, rasa.

Epoca populismului extremist, hitlerist, rasist, comunist, marinarist a luat sfarsit nu mai are loc intr-o civilizatie  moderna.

A inceput noua ordine mondiala, SUA nu mai este jandarmul planetei. America reprezinta toleranta dreptatea pragmatismul si adevarul.

Sunt convins ca ce s-a intamplat in america ne-a dat noua romanilor o buna lectie.

Un presedinte trebuie sa fie un om responsabil, diplomat (Pentru a putea patrunde spiritul unei tari, diplomatul trebuie mai intai sa o cunoasca), cu multa carte, multa stiinta istorica, bine educat, un om care nu dezbina, un om care nu foloseste justitia ca un instrument de razbunare impotriva adversarilor, un om care respecta Constitutia, un om care nu face gafe. un om care se lupta pentru dreptate si nu in ultimul rand un presedinte care intentionat scoate tarii de pe harta pentru interese electorale. Partide de genul PRM, trebuie disparute. Un presedinte trebuie sa reprezinta dorinta si vointa cetatenilor, statul, nu partide!

Daca PD-L va castiga alegerile sunt convins ca in Romania se va restaura o forma de guvernare semi-dictatoriala un, un fel de stat totalitar.

Salvati Romania si nu lasati tara pe mina lui Traian Basescu! In Romania sunt doua partide cu ideologie si doctrina, PSD si PNL, eu personal votez cu PNL.

Romania nu are nevoie de politicieni din lumea mondena – ma refer la Elena Udrea.

 Basescu=Vadim, PD-L= PRM!

DESPRE OBAMA:

Barack Hussein Obama s-a nãscut la data de 4 august 1961 în Honolulu, Hawaii. Dupã divorţul pãrinţilor sãi, Obama s-a mutat în Indonezia împreunã cu mama sa. La vârsta de 10 ani, Barack Obama s-a întors în Hawaii. În 1979, a absolvit Academia Punahou, fiind unul dintre cei trei elevi de culoare ai şcolii.

Dupã absolvirea liceului, Obama a studiat, timp de doi ani, la Occidental College din Los Angeles. Apoi s-a transferat la Universitatea Columbia din New York, pe care a absolvit-o în 1983, obţinând licenţa în ştiinţe politice.

Obama lucrat pentru Business International Corporation (o companie ce oferea informaţii despre afaceri internaţionale clienţilor corporativi) şi NYPIRG. În 1985, Barack Obama s-a mutat la Chicago unde a lucrat ca organizator al comunitãţilor alcătuite din rezidenţi cu venituri mici proveniţi din cartierele Roseland şi Altgeld Gardens.

În 1988 a început studiile la Facultatea de Drept de la Harvard, pe care a absolvit-o în 1991 cu „Magna cum laude”.

Dupã absolvire, Obama s-a întors la Chicago, unde a devenit avocat în drepturi civile pentru casa de avocaturã Miner, Barnhill & Galland, fiind în acelaşi timp şi profesor al Facultãţii de Drept din cadrul Universitãţii din Chicago. De asemenea, Obama a ajutat la organizarea unitãţilor de înregistrare a alegãtorilor în timpul campanie lui Bill Clinton pentru Casa Albã din 1992.

În 1995, Obama a publicat autobiografia „Dreams From My Father: A Story of Race and Inheritance”. Pentru versiunea audio a cãrţii, Obama a fost distins cu un premiul Grammy.

În 1996, Obama a candidat pentru Senatul statului Illinois, fiind ales din partea cartierului Hyde Park, din sudul oraşului Chicago. În timpul mandatului, Obama a lucrat la elaborarea unor proiecte de lege privind etica, serviciile de sãnãtate şi programele eductive pentru copii sãraci.

Patru ani mai târziu, Obama a candidat fãrã succes pentru un loc în Camera Reprezentanţilor, pierzând alegerile primare în faţa lui Bobby Rush. După atacurile din 11 septembrie, Obama a fost unul din primi adversari ai planului preşedintelui George W. Bush de a începe un război în Irak.

În 2003, după izbucnirea conflictului din Irak, Barack Obama a anunţat că va candida pentru Senatul Statelor Unite, pe locul lăsat liber de republicanul Peter Fritzgerald. La alegerile primare din cadrul Partidului Democrat, în 2004, a obţinut 52 % din voturi, depăşindu-i pe Blair Hull şi Danyel Hynes.

Adversarul lui Obama în alegerile generale pentru Senatul american, câştigătorul alegerilor primare ale Partidului Republican, Jack Ryan, a fost nevoit să se retragă din cursă în iunie 2004, după un scandal sexual dezvăluit de fosta lui nevastă. În luna următoare, fostul candidat la preşedinţia Statelor Unite, Alan Keynes, de asemenea un politican de culoare, a acceptat nominalizarea republicană, înlocuindu-l pe Ryan. În cele trei dezbateri televizate, Obama şi Keynes au înaintat puncte de vedere total diferite în privinţa tratamentului cu celule stem, avortului, controlului armelor şi reducerii taxelor.

La alegerile generale din noiembrie 2004, Obama a câştigat cu cea mai mare diferenţă din istoria statului Illinois, fiind votat de 70% dintre alegători, în timp ce Keynes a primit doar 27%. După victorie, Obama a devenit al treilea senator de culoare din istoria Statelor Unite Americii.

Barack Obama, alături de senatorul republican de Indiana, Richard Lugar, au înaintat un proiect de lege care intărea eforturile de dezafectare a armelor de distrugere în masă din Europa de Est şi Rusia. Apoi, împreună cu senatorul republican al statului Oklahoma, a creat un site ce contabilizează toate cheltuielile federale.

În februarie 2007, Obama şi-a anunţat, în oraşul Springfield, Illinois, candidatura pentru nominalizarea democrată la alegerile prezidenţiale din 2008.

Poziţia lui Obama asupra:

Avortului – Susţine dreptul la decizie al femeii însărcinate.

Economiei – Doreşte să ajute familiile ce aparţin clasei de mijloc prin reforma sistemului medical şi educaţional , şi să sporească productivitatea şi creşterea economică prin investiţii în cercetarea ştiinţifică.

Mediului înconjurător – Vrea să reducă cu 80% emisiile de gaze de seră în Statele Unite până în 2050 şi ar investi 150 de miliarde de dolari în energie ecologică în următorii 10 ani.

Controlului armelor – Susţine extinderea interdicţiei armelor de asalt şi limitarea vânzărilor de arme la una pe lună.

Sănătăţii – Susţine acoperirea universală pentru cei care nu au asigurare oferită de angajator şi care nu se încadrează în alte programe de sănătate federale, începând prin acoperire subvenţionată de stat pentru toţi copiii.

Imigraţiei – Susţine securitatea sporită la graniţe şi o nouă metodă legală de a oferi cetăţenia americană unora dintre imigranţi. A votat pentru construirea unui zid de-a lungul graniţei dintre Statele Unite şi Mexic.

Războiului din Irak – S-a opus războiului încă de la început. Susţine retragerea treptată a trupelor şi o convenţie a ONU pentru reconciliere naţională.

Traian Basescu nu este antisemit. Punct.

Romanian President Recognizes Holocaust in Romania During Memorial Services

10 October 05 – Marking an important step for Romania’s reckoning with its World War Two-era past, Romania’s president Traian Basescu recognized that the Holocaust happened in Romania, condemning its rulers who aided in the persecution of Jews, as he spoke during Holocaust Memorial Day in Bucharest on October 9th.

“There was a Holocaust in Romania, and the solution is not to hide it, but to recognize it and to teach the young generations about this reality,” he said during the ceremonies held to honor the almost 400,000 Jews who were killed under the pro-Nazi wartime government of Marshal Ion Antonescu.

Traducere: „Traian Basescu: „a fost holocaust in Romania, solutia nu e sa o ascunzi, doar sa o recunosti, si sa inveti educi generatia tanara despre aceasta realitate” „In timpul ceremoniei a onorat victimele holocaustului comis de guvernul pro-nazist maresalului Ion Antonescu”

Only last year did the Government officially recognize the role of Romania during the Holocaust, after the previous president Ion Iliescu made several highly controversial public remarks distoring the scope of the Holocaust in his country.

President Basescu, elected at the end of last year, has continued with this spirit, vowing to expand education and commemoration of the Holocaust in Romania.

In related news, a summer report in a Romanian daily claims that hundreds of Israelis who fled from Romania during the Communist regime are now applying to reacquire their Romanian citizenship.

Sursa: European Jewish Congress

9 octombrie 2006 – Preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat, luni , cu ocazia zilei Holocaustului, că nu este suficientă constatarea ororilor Holocaustului în lucrări ştiinţifice, ci este mai important ca toţi cei 22 de milioane de români să şi le asume în conştiinţa naţională.

Preşedintele Traian Băsescu a arătat că prin comemorarea Zilei Holocaustului din România se doreşte cinstirea suferinţei şi memoriei evreilor martiri, victime ale persecuţiei sistematice, ale ideologiei urii şi ale unei politici antisemite.

Foarte important va fi ca noi toţi, 22 de milioane, să fim conştienţi de realităţile istoriei şi tot 22 de milioane să ni le asumăm”, a spus preşedintele, cu ocazia punerii pietrei de temelie la Memorialul Holocaustului.

În acest sens, susţine preşedintele, anul trecut s-a editat primul manual pentru liceu „care tratează şi îi învaţă pe copii despre monstuozităţile perioadei în care evreii erau deportaţi, ucişi, trataţi ca persoane de categoria a doua de puterea de stat din România”.

________

Traian Basescu a fost declarat “Omul Anului” in Israel in 2005. Basescu a fost in ianuarie 2005 la Auschwitz, in Polonia, la ceremoniile de comemorare a Holocaustului, la implinirea a 60 de ani de eliberare a detinutilor din acest lagar nazist de concentrare. Acolo a avut si singura sa intrevedere cu presedintele Israelului de atunci, Moshe Katzav. La Auschwitz a fost unul dintre putinele momente in care presedintele Basescu a lacrimat in public.
Ion Iliescu, a declarat ca in Romania nu a fost Holocaust.

La mijlocul lui 2003, declaraţiile Preşedintelui român Ion Iliescu , susţinând că nu au existat nici un Holocaust în România.

Cum a pornit –Evenimentul Zlei

Hannah Arendt described Romania as the most anti-Semitic country of all.
Istoricul Hannah Arendt descrie Romania ca fiind cea mai antisemita tara dintre toate

Traian Basescu alaturi de Ehud Olmert si Bashar al-Assad la Paris

Evreii au descoperit un Mesia înainte de Isus . The ancient scripts that predate – and might rewrite – the Bible

Povestea unui salvator care a murit şi a înviat după trei zile, citită pe o placă ebraică, datată înaintea erei noastre, pune pe gânduri comunitatea academică, dar şi pe cea religioasă, din Israel.

O piatră de aproape un metru înălţime, care conţine 87 de rânduri în ebraică şi pe care specialiştii evrei o datează cu câteva decenii înainte de naşterea lui Isus, a stârnit controverse în Israel şi are şanse să facă valuri şi printre adepţii creştinătăţii. Ea arată, potrivit interpretării unui expert de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, că anumite secte evreieşti credeau într-un Mesia care le va salva, după ce va fi omorât şi readus la viaţă după trei zile, înainte de naşterea lui Isus.

Inscripţiile acestui manuscris ar putea duce la o nouă înţelegere a creştinismului, scrie „International Herald Tribune“, alături de celelalte ziare străine, care dezbat pe larg subiectul.

Placa, descoperită în apropierea Mării Moarte şi asemănătoare, de altfel, Manuscriselor de la Marea Moartă, este un exemplu rar de manuscris: textul înscris, şi nu gravat, cu cerneală din acea epocă, pe două coloane, similare cu cele din Tora. O parte din text s-a pierdut însă, lăsând astfel o mare parte din semnificaţiile ei deschise dezbaterii. Cu toate acestea, autenticitatea ei nu a fost pusă la îndoială până acum de nici un specialist, din contră, atât experţii în limbi ebraice, cât şi chimiştii şi arheologii care au analizat-o au ajuns la concluzia că este reală.

O mare parte din textul ei vorbeşte despre viziunea Apocalipsei prin ochii arhanghelului Gabriel. Expresia „Aşa a spus Dumnezeul Israelului“ apare de multe ori, precum şi numele Ierusalimului. Ceea ce surprinde cel mai mult însă este povestea unui salvator care a înviat după trei zile.

Chiar dacă a ajuns recent în atenţia publică, manuscrisul a fost găsit acum zece ani, la un dealer de antichităţi. Un colecţionar evreu a cumpărat piatra şi a păstrat-o în casa sa din Zürich, până când a fost examinată de un specialist, acum câţiva ani. „Nu mi-am dat seama cât de importantă era până când i-am arătat-o lui Ada Yardeni, specialistă în scrierea ebraică. A fost copleşită: «Eşti în posesia unuia dintre Manuscrisele de la Marea Moartă!», mi-a spus“, îşi aminteşte David Jeselsohn, posesorul pietrei, expert şi el în antichităţi.

Yardeni susţine că piatra datează de la sfârşitul primului secol înainte de era noastră. Specialistă în scrierile ebraice, mai ales cele din perioada regelui Irod, ea a analizat-o alături de Binyamin Elitzur, cei doi publicându-şi concluziile anul trecut în „Cathedra“, o revistă de specialitate din Israel. Articolul a stârnit interesul şi celorlalţi oameni de ştiinţă, iar în prezent există deja o serie de materiale publicate pe această temă, în timp ce altele sunt programate să apară în următoarele luni.

La evaluarea chimică, realizată de Yuval Goren, profesor de arheologie la Universitatea din Tel Aviv, specializat în verificarea artefactelor antice, a reieşit că nu există nici un motiv care să pună la îndoială veridicitatea pietrei. Moshe Idel, profesor la Universitatea Ebraică, ce tocmai a publicat o carte despre Fiul Domnului, spune şi el că piatra are o semnificaţie deosebită: „E o piatră adevărată, cu un text real“.

Cel care a venit cu cele mai multe interpretări este Israel Knohl, profesor în studiul Bibliei la Universitatea Ebraică din Israel, care a scris şi o carte despre ideea suferinţei mesianice înainte de Isus, folosind pentru a-şi susţine ipoteza o serie de mărturii literare, dar şi Manuscrisele de la Marea Moartă. Teoria lui nu a zguduit însă creştinătatea aşa cum spera, în parte şi pentru că nu avea nici o dovadă de dinaintea lui Cristos. Plăcuţa nou descoperită s-a mulat însă perfect pe ipotezele acestuia.

Ipoteza profesorului se înscrie într-o tendinţă care ia amploare printre specialişti, aceştia încercând să arate că spiritul mesianic din epoca lui Isus era explicat de atmosfera politică a acelor vremuri. În interpretarea acestuia, figura mesianică de pe placă ar putea fi a unui om numit Simon, care a fost omorât de un comandant din armata lui Irod.

Uciderea lui Simon era văzută ca un pas necesar înspre salvarea naţională, mai spune Israel Knohl, arătând pentru asta rândurile de la 19 la 21 ale manuscrisului: „În trei zile vei şti că răul va fi învins de justiţie“, precum şi alte pasaje în care se sugerează că sângele constituie drumul spre salvare. Analiza cercetătorului se bazează în principal pe descifrarea rândului 80, unde apar cuvintele „în cele trei zile“, urmate de un termen pe jumătate şters, care, în opinia profesorului Knohl, provine de la verbul „a trăi“.

Imaginea unui Mesia în suferinţă este complet diferită de cea evreiască asupra salvatorului, care apare în mod tradiţional triumfător, descendent al regelui David, recunoaşte profesorul. „Ar trebui să ne zguduie perspectiva asupra creştinătăţii“, susţine el: „Învierea după trei zile devine un motiv precreştin, în contradicţie cu toate teoriile de până acum.

Ceea ce se întâmplă în Noul Testament a fost adoptat de Isus şi de urmaşii săi pe baza unei poveşti mesianice mai vechi“. „Textul ar putea reprezenta veriga lipsă dintre iudaism şi creştinism, în măsura în care acesta înscrie credinţa creştină în învierea Mântuitorului în tradiţia ebraică“, a mai precizat profesorul de studii biblice, citat de AFP.

Moshe Bar-Asher, preşedintele Academiei de limbi ebraice şi profesor la Universitatea Ebraică, spune că a analizat mult timp textul şi îl consideră autentic, datându-l nu mai târziu de primul secol înainte de era noastră. În ceea ce priveşte teza lui Knohl, însă, Bar-Asher este precaut: „E o problemă. În părţile-cheie ale scrierii lipseşte textul. Înţeleg tendinţa lui Knohl de a găsi simboluri precreştine, dar în două din trei rânduri lipsesc multe cuvinte“.

Manuscrisul ar putea şoca creştinitatea, cu atât mai mult cu cât este o provocare adusă credinţei ei, în timp ce alţii ar putea fi încântaţi de idee, crede Daniel Boyarin, profesor în cultura talmudică la Universitatea Berkeley din California, adăugând că piatra aduce încă un argument, alături de multe altele care au apărut recent şi care sugerează că Isus ar putea fi înţeles mai bine prin istoria evreilor din timpul lui.

Teologii creştini sunt de părere că piatra nu ar putea dilua în nici un fel importanţa învierii lui Isus, scrie „Daily Mail“, şi cu atât mai puţin să demonstreze că scrierile biblice ar fi fost create pe baza ei.

61 de ani de controverse

Toate artefactele din vremea lui Cristos au fost înconjurate de controverse: au trecut 61 de ani de la descoperirea primelor Manuscrise de la Marea Moartă şi ele continuă să producă tensiuni printre oamenii de ştiinţă.
Acestea sunt singurele copii ale scrierilor biblice datate înainte de era noastră şi conţin, alături de învăţăturile religioase, şi o seamă de practici ale sectelor evreieşti din acea vreme.
Specialistul susţine că răstignirea şi învierea lui Cristos nu ar fi fost un parcurs unic, ci urmarea unei tradiţii mesianice evreieşti.

Cotidianul

A fresh interpretation of a stone tablet dated to the decades before Jesus’s birth could undermine some fundamentals of the Christian faith, experts claim.

The tablet, which is similar in style to the Dead Sea Scrolls, is said to predict that a messiah would rise from the dead within three days.

The partially-deciphered Ancient Hebrew text had seemed to contain a vision of the apocalypse as told by the Angel Gabriel. –

A fragment of the Dead Sea Scrolls which set the word talking when they were discovered 60 years ago. The new text seems to imply the life and death of Jesus was predicted before his birth

But a leading scholar says it confirms his theory that some Jewish sects before Christ believed a messiah would save them  –  but not before he was killed and brought back to life after three days.

Israel Knohl, Professor of Biblical Studies at the Hebrew University of Jerusalem, says one line of the text tells the ‘prince of princes’ slain by the evil government, ‘in three days you shall live’.

He suggests the story refers to the death of a Jewish prince called Simon who led a revolt against King Herod.

Daniel Boyarin, of the University of California at Berkeley, said that there was growing evidence suggesting that Jesus could be best understood through a close reading of the Jewish history of his day.

‘Some Christians will find it shocking  –  a challenge to the uniqueness of their theology, while others will be comforted by the idea of it being a traditional part of Judaism,’ he said.

But Christian scholars dispute any contention that the tablet, which is in a private collection, could dilute the significance of Jesus’s resurrection.

Ben Witherington, of Asbury Theological Seminary in Wilmore, Kentucky, said: ‘This stone certainly does not demonstrate that the Gospel passion stories are created on the basis of this stone text.’
Sursa Dailymail

The first mention of the „slain Messiah” called Mashiah ben Yosef (Messiah Son of Joseph) is in the Talmud (Sukkah 52a). In my book „The Messiah Before Jesus” (University of California Press, 2000), I argue that the story of this slain messiah is based on historical fact. I believe it is connected to the Jewish revolt in the Land of Israel following the death of King Herod in 4 B.C.E. This Jewish insurrection was brutally suppressed by the armies of Herod and the Roman emperor Augustus, and the messianic leaders of the revolt were killed. These events set the slain Messiah Son of Joseph tradition into motion and paved the way for the emergence of the concept of „catastrophic messianism.” Interpretations of biblical text helped to shape the belief that the death of the messiah was a necessary and indivisible component of salvation. My conclusion, based on apocalyptic writings dating to this period, was that certain groups believed the messiah would die, be resurrected in three days, and ascend to heaven (see „The Messiah Before Jesus,” 27-42).

Ada Yardeni and Binyamin Elitzur recently published the text of a fascinating text they call „Hazon Gabriel” or the Gabriel Revelation (Cathedra magazine, vol. 123). This text, engraved in stone, conveys the apocalyptic vision of the Archangel Gabriel. Yardeni and Elitzur date it by its linguistic features and the shape of the letters to the end of the first century B.C.E.

In lines 16-17 of the text, God addresses David as follows: „Avdi David bakesh min lifnei Efraim” („My servant David, ask Ephraim”). In the Bible, Ephraim is the son of Joseph. This sets up an equivalence between David and Ephraim and the Talmudic „Mashiah ben David” and „Messiah Son of Joseph,” and confirms my theory that the Messiah Son of Joseph was already a known figure at the end of the first century B.C.E.
Advertisement

Although Yardeni and Elitzur offer a fine reading of the text, in my opinion one of the most important words has not been properly deciphered. Line 80 begins with the phrase „Leshloshet yamin” („In three days”), followed by another word that the editors could not read. Then comes the phrase „Ani Gavriel” („I, Gabriel”). I believe that this „illegible” word is actually legible. It is the word „hayeh” (live), and that Gabriel the Archangel is giving orders to someone: „Leshloshet yamin hayeh” („In three days, you shall live”). In other words, in three days, you shall return to life (compare „bedamaiyikh ha’ee” – translated as „in thy blood live” – in Ezekiel 16:6). The word „haye” (live) is written here with alef. Similar orthography appears in the Dead Sea Scrolls, for example in the Isaiah scroll, where the word „yakeh” (30:31) is written with an alef after the yod.

This is followed by traces of two more words. The letters are not easy to make out, but the first word seems to begin with a gimmel and vav. The next word is not clear either. The letter lamed is quite legible, and the letter before it seems to be an ayin. I believe the sentence can be reconstructed as follows: „Leshloshet yamin hayeh, ani Gavriel, gozer alekha” („In three days, live, I, Gabriel, command you”). The archangel is ordering someone to rise from the dead within three days. To whom is he speaking?

Who is the ‘prince of princes’?

The answer appears in the following line, Line 81: „Sar hasarin” („Prince of Princes”). The sentence reads: „Leshloshet yamin khayeh, ani Gavriel, gozer alekha, sar hasarin” (In three days, I, Gabriel, command you, prince of princes.” Who is the „prince of princes”? The primary biblical source for the Gabriel Revelation is the narrative in the Book of Daniel (8:15-26), in which the Archangel Gabriel reveals himself to Daniel for the first time. Gabriel describes a „king of fierce countenance.” This king „shall destroy them that are mighty and the people of the saints… he shall also stand up against the prince of princes” (Daniel 8:24-25).

The author of the Gabriel Revelation seems to be interpreting the biblical narrative as follows: An evil king arises and virtually destroys the Jewish people, the „people of the saints.” He even manages to overcome and slay their leader, the „prince of princes.” This is the leader who will be resurrected in three days.

Was the prince of princes a historical figure? I believe he was. The key to identifying him lies in the phrase „arubot tzurim,” which comes after the reference to the prince of princes. In the Bible and Talmud, the word „aruba” means a narrow opening or slit. „Tzurim” are rocks (the word appears here in an unvocalized form, without theletter vav). „Arubot tzurim” would thus be a crevice. The death of the prince of princes is somehow associated with a rocky crevice.

The Gabriel Revelation, as we have said, has been dated, on the basis of linguistics and orthography, to the end of the first century BCE. The circumstances surrounding the discovery of the inscription are unknown. All we are told by the editors is that it may have been discovered in Transjordan. This leads us to Transjordan in the late first century BCE. Do we know of any Jewish leader or king who was killed here in antiquity and whose death has some sort of connection to a rocky gorge?

The revolt in 4 BCE was a bid for freedom. The rebels sought to throw off the yoke of the Herodian monarchy, which enjoyed the support of the Romans. The insurrection, which began in Jerusalem and spread throughout the country, had several leaders. A study of both Jewish and Roman sources shows that the most prominent of them was Simon, who operated from Transjordan. Simon declared himself king, wore a crown, and was perceived as king by his followers, who hung messianic hopes on him.

This is how the first century Jewish historian Josephus describes Simon’s death in battle: „Simon himself, endeavoring to escape up a steep ravine, was intercepted by Gratus [a commander in Herod’s army], who struck the fugitive from the side with a blow on the neck, which severed his head from his body.” With its reference to a rocky crevice and the prince of princes, the text seems to be alluding to the death of Simon, the rebel leader who was crowned king, in a narrow gorge in Transjordan.

Chariot to heaven

But the Gabriel Revelation also mentions other deaths. In Line 57, we find the phrase „dam tvuhey yerushalayim” („the blood of the slain of Jerusalem”). Line 67 reads: „Baser lo al dam zu hamerkava shelahen” („Tell him about the blood. This is their merkava [heavenly chariot]”). The message being conveyed is that the blood of those who were killed will become their „chariot” to heaven.

Hovering in the background, of course, is the story of Elijah’s ascent to heaven: „Behold, there appeared a chariot of fire, and horses of fire… and Elijah went up in a whirlwind into heaven” (II Kings 2:11).

Simon, the prince of princes, was the messianic leader of a group active in Transjordan. The Gabriel Revelation appears, therefore, to have been written by his followers, and reflects an attempt to cope with the failure of the revolt and the death of their leader, recalling verses from the Book of Daniel that incorporate the words of the archangel.

The „king of fierce countenance” is identified as the Roman emperor Augustus, whose army brutally suppressed the revolt. Simon, the rebel leader anointed king, is identified as the prince of princes. The slaying of Simon by the supporters of the evil king is perceived as a fulfillment of Gabriel’s vision. After all, Gabriel prophesied that the king of fierce countenance would defeat the prince of princes. „But he shall be broken without hand,” the verse continues. The implication is that with the death of the messianic leader, their troubles are coming to an end: The fall of the enemy and salvation are near. „Leshloshet yamin tayda ki-nishbar hara melifnay hatzedek” („In three days you will know that evil will be defeated by justice”), we read in lines 19-21.

If the Gabriel Revelation dates to the end of the first century BCE, as we have stated, then during this period, which was close in time to the birth of Jesus, there were people who believed that the death of the messiah was an integral part of the salvation process. It became an article of faith that the slain messianic leader would be resurrected within three days, and rise to heaven in a chariot.

The Gabriel Revelation thus confirms my thesis that the belief in a salin and resurrected messiah existed prior to the messianic activity of Jesus. The publication of this text is extraordinarily important. It is a discovery that calls for a complete reassessment of all previous scholarship on the subject of messianism, Jewish and Christian alike.

Israel Knohl is Yehezkel Kaufmann Professor of Biblical Studies at the Hebrew University of Jerusalem and a senior research fellow at the Shalom Hartman Institute
International Herald Tribune

Neo-nazisti israelieni

 

Poliţia israeliană arestează o bandă de neo-nazişti

Neo-naziştii provin din fosta URSS, de unde venit un milion de oameni

Poliţia israeliană afirmă că a dezmembrat o bandă de neo-nazişti, acuzaţi că au atacat străini, homosexuali şi evrei religioşi.

Suspecţii, în vârstă de 16 – 21 de ani, sunt cu toţii cetăţeni israelieni proveniţi din fosta Uniunea Sovietică.

Ei au fost arestaţi cu o lună în urmă, dar ştirea a fost dată publicităţii doar sâmbătă.

Potrivit poliţiei, percheziţiile la domiciliile lor au scos la iveală uniforma naziste, portrete ale lui Adolf Hitler, arme de foc şi exploziv TNT.

Statul Israel este fondat în 1948, a numai trei ani după Holocaustul în care au pierit şase milioane de evrei.

Arestările constituie rezultatul unei anchete de un an, începută ca urmare a profanării sinagogii de la Petah Tikva, la este de Tel Aviv, unde au fost desenate zvastici şi numele lui Adolf Hitler.

Emigranţi din URSS

Cei opt, inlcusiv presupusul lider, au compărut duminică în faţa unei instanţe din oraşul Ramle.

Considerăm că aceasta este principala bandă care operează în zonă şi care încearcă să folosească ideologia lui Hitler
Micky Rosenfeld, poliţia israeliană

„Avem intenţia să-i inculpăm cu implicare în activităţi neo-naziste”, a declarat purtătorul de cuvânt al poliţiei, Micky Rosenfeld.

„Considerăm că aceasta este principala bandă care operează în zonă şi care încearcă să folosească ideologia lui Hitler.”

Poliţia afirmă că banda a atacat homosexuali, evrei religioşi şi dependenţi de droguri, adeseori filmând atacurile.

Suspecţii au emigrat în Israel în temeiul Legii reîntoarcerii care permite oricui are cel puţin un bunic evreu să emigreze în Israel şi să devină imediat cetăţean al ţării.

Deputatul Zevulun Orlev, de la Partidul Naţional Religios, a declarat că va introduce în parlament o propunere legislativă prin care imigranţilor care se dedau la activităţi neo-naziste să le fie retrasă cetăţenia şi să fie expulzaţi după ispăşirea sentinţei la care au fost condamnaţi.

Sursa : BBC ROMANIAN