„Dacă nu îl omorau, pe Ceauşescu, după trei ani de zile, oamenii îl ceareau înapoi”

26 ianuarie, ziua în care Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 92 de ani.

Ceauşescu, ieşi din groapă Să vezi Ţara cine-o sapă Cine te-a slujit pe tine Minte azi fără ruşine Şi trăieşte şi mai bine Mai fă tu o şmecherie Pune mîna şi învie Însă fără Naşparlie Şi mai ţine-o cuvîntare Să dea toţi în gălbinare Şi mai dă-ne un decret Să dea toţi în diabet Te-aşteaptă românii toţi Să mături Ţara de hoţi Hai, Nea Nicu, dă din mînă Să-i sperii o săptămînă Pe tîlhari şi derbedei Pe smintiţi şi pe mişei 

Ceauşescu, ieşi din groapă
Că nu mai avem nici apă
Pune-i pe ţigani la muncă
Şi la unguri dă poruncă
Termină ce-ai început
Că se fură la minut
Nimeni nu mai bate-un cui
Umblă hoţu-n legea lui
Ieşi din groapă doar un an
Să bagi boala în Brucan
Să-l alergi prin Dămăroaia
Unde-şi paşte mutu’ oaia
Ieşi din groapă doar o zi
Să-i beleşti pe hoţi de vii
Să ne spui cin-te-a trădat
Ceauşescu, fii bărbat!
CORNELIU VADIM TUDOR
(3 mai 1991) Copyright Tricolorul

Nicolae Ceauşescu făcea în 1989 un ultim dar locului său de baştină. Cu opt luni înainte de Revoluţie, comuna Scorniceşti, unde se născuse ”conducătorul iubit”, devenea oraş. Din ordinul precis al Tovarăşului. Astăzi, cadoul lui Ceauşescu e un blestem. În ultimii 20 de ani, târgoveţii şi-au câştigat un sinonim: şomeri.

„Înainte de „89 citeam în Scânteia că în SUA sunt oameni care nu au unde să doarmă, că sunt şomeri. Nici nu realizam ce poate să însemne asta. Acuma ştiu”, spune Gheorghe Toma, rămas fără loc de muncă după trei decenii de când lucra la intreprinderea, ce era odată mândria lui Ceauşescu.

La Scorniceşti, în ziua în care dictatorul ar fi împlinit 92 de ani, nu mai flutură nimeni steguleţe şi nu se mai cântă refrene patriotice. Totul e amorţit de frig şi sărăcie.

Am ajuns în Scorniceşti, un loc trist, cu străzi şi clădiri anoste, pe 25 ianuarie. Cea mai friguroasă zi din an până acum, ne avertizează un localnic. Singura stradă unde puteam vedea chipuri de om era bulevardul. Bulevardul Muncii. Aici, ironie, din trei locuitori adunaţi laolaltă, Gheorghe Toma, Florea Mânzu şi Emil Mirea, doi erau şomeri. La fix 20 de ani de la Revoluţie, Toma şi Mirea au cunoscut o fărâmă din capitalismul nemilos. „Pulsor”, fabrica ce producea dinainte de „89, piese pentru Dacia sau Tractorul, s-a închis. Pe loc, în Scorniceşti, au apărut 218 şomeri, cei mai mulţi dintre ei trecuţi de 40 de ani.

„Ţara asta a avut dă toate. Unde sunt?”

„Am 50 de ani şi 30 de muncă sunt şomer. Am 530 de lei şomaj. Nu mă descurc cu banii ăştia. Uitaţi-vă la gaze, electricitate…mâncare. Sunt bani puţini”, spune Gheorghe Toma. Bărbatul are trei copii: o fată care a terminat facultatea şi doi băieţi cu liceul, care nu şi-au găsit nici ei un loc de muncă. „Noroc de nevastă, că încă lucrează şi ia binişor de la Spital. Câştigă peste 700 de lei„, adaugă Toma. Şomerul de 50 de ani face imediat critica societăţii.

„Încă vreo 20 de ani ne trebuie şi să dispară clasa asta politică, fizic, aşa…”, e convins bărbatul, care povesteşte că înainte de „89 nu ştia ce-i aia şomaj. Şi nu înţelege de ce România a ajuns aici, când în comunism „eram cei mai buni”.

„Păi, Norvegia, când a găsit zăcăminte de petrol în Marea Nordului, fiecare locuitor a primit 40.000 de dolari sau de euro. Şi la noi, cât petrol a avut ţara asta, unde e? Noi, dimpotrivă, fiecare om are 40.000 datorie. Păi de ce, că noi eram pe plus. Noi pe vremea lui Ceauşescu aveam mină în Statele Unite, stiaţi? România trebuie să păstreze tot ce a avut până în 1989. Ţara asta a avut dă toate, dă toate. Unde sunt?”, se întreabă Gheorghe Toma.

Florea Mânzu, capitalist de Scorniceşti, cu un magazin alimentar la scara blocului, găseşte o altă explicaţie pentru necazurile ce i-a lovit. „Un popor care şi-a omorât conducătorul îşi merită soarta. Până la urmă, după 20 de ani, pot spune că da, Ceauşescu trebuia schimbat, dar nu omorât. De aici ni se trage”, dă un verdict crud localnicul din Scorniceşti. Amintindu-i că pe 26 ianuarie s-a născut Ceauşescu şi ar fi împlinit 92 de ani, Mânzu spune mâhnit: „O zi tristă!”. Şi nu e singurul care gândeşte aşa.

„Dacă nu îl omorau, pe Ceauşescu, oamenii îl cereau înapoi”

„De la început am avut impresia că nu trebuia omorât Ceauşescu. Noi am fost nişte oameni care nu am avut nicio credinţă. Singurul popor care ne-am omorât conducătorul”, e de părere Constantin Nedelea, primarul oraşului Scorniceşti. Intervine însă, sceptic, Emil Bărbulescu, nepotul de pe soră al lui Nicolae Ceauşescu.

„Nu, de fapt, suntem singurii care i-am omorât aproape pe toţi. Dacă nu i-am omorât direct, atunci i-am predat şi i-au omorât alţii, cum am făcut cu Brâncoveanu şi Vladimirescu. Noi din trei conducători, doi i-am omorât. Şi în 50 de ani am omorât doi. Pe doi i-am împuşcat: Antonescu şi Ceauşescu”, ţine să completeze Bărbulescu. Primarul nedelea vine cu o istorie alternativă. „Dacă nu îl omorau, după trei ani de zile, oamenii îl ceareau înapoi. Dar totul a fost calculat. Vă daţi seama, că, dacă mai trăia Ceauşescu, acuma, nu mai câştiga Băsescu alegerile sau altcineva?”, îşi imaginează edilul-şef din Scorniceşti cum ar fi arătat România dacă Ceauşescu mai trăia.

Nedelea e convins că citadinilor din Scorniceşti le-ar conveni să „reînvie” Ceauşescu. „Ar avea locuri de muncă. La noi asta e problema”, spune primarul şi rezumă în cifre catastrofa: din localitatea prosperă dinainte de „89 s-a ajuns la un oraş cu rată a şomajului de 9%, din 3.500 de locuri de muncă în 2004, astăzi, mai sunt 1.000 cu indulgenţă, iar 5% din populaţia oraşului a emigrat în Spania, Italia sau alte ţări pentru a supravieţui. Un dezastru.

„Scorniceştiul…e o zonă urbană, care o numim, noi, oraş”

„În ultima perioadă s-a degradat totul. Dacă înainte era un oraş în plină dezvoltare, la Revoluţie s-a terminat totul. De prin 2000 a început totul să se distrugă. Dacă înainte de 1989 în domeniul agriculturii funcţiona poate cel mai mare CAP din ţară, acum nu mai este nimic din el. Dacă înainte de ”89 erau 10 hectare de seră, acum nu mai este un metru pătrat. Dacă înainte de Revoluţie erau abatoare şi complexuri de creştere a porcilor, a păsărilor, acum nu mai e nimic”, continuă, resemnat, Nedelea, primarul oraşului-comună.

Căci, nici edilul nu pare să mai creadă că Scorniceştiul merită numele de oraş, căpătat printr-un moft al Tovarăşului în aprilie 1989. „Scorniceştiul…e o zonă urbană, care o numim noi oraş”, descrie primarul identitatea administrativă a localităţii devenită mai mult o povară. Târgoveţii din Scorniceşti ar renunţa mulţumiţi la renumele de oraş, numai să aibă taxe mai mici şi să primească mai multe fonduri europene, aşa cum se întâmplă în cazul comunelor.

”Ştiţi cât de fericiţi am fi să trecem din nou la statutul de comună?! Că la oraşe fondurile vin mai greu, dar la comune e altceva. Şi taxele…Aoleu!!!!”, se plânge Florea Mânzu. Îl completează Gheorghe Toma: „La noi un metru cub de apă costă 3,8 lei. Ştiţi cât costă în Irak? Un dolar, adică 2,8 lei”.

Casa lui Ceauşescu din Scorniceşti, astăzi, în grija lui Emil Bărbulescu

„În Scorniceşti, nici gripă porcină nu suntem în stare să avem!”

Şi aşa îşi amintesc locuitorii din Sconiceşti de Ceauşescu. Ştiu că astăzi ar fi fost ziua lui. Şi atât. Amintirile se opresc aici, căi dictatorul nu era generos la vizite pe vremea când era la puetere. „Venea rar de ziua lui aicea. Ducea flori la mormintele părinţilor, apoi se ducea acasă o oră, două şi pleca. Era ceva discret cu familia. Nu vorbea prea mult, mânca în casa bătrânească mâncăruri specifice, în special sarmale. Asta era cam tot. Vorbeam cât mă întreba şi îi răspundeam ce mai fac. Întrebări de complezenţă, nimic deosebit”, îşi aminteşte Emil Bărbulescu. Pentru el Nicolae Ceauşescu a fost un om normal, deloc înfricoşător, cum l-ar descrie poate, alţii.

„Înfricoşători sunt politicienii de azi care promit şi nu fac nimic. El acasă era un om obişnuit. Acasă lăsa problemele ţării deoparte”, mai spune nepotul dictatorului. Emil Bărbulescu e singurul din familie care mai stă în Scorniceşti şi are grijă de casa în care s-a născut Ceauşescu. În ziua în care l-am cunoscut aproape că uitase de ziua unchiului său. „Nu m-am simţit prea bine”, ne explică el. Întrebăm de ce. „Gripă”, răspunde Bărbulescu. Sperăm că nu porcină. „Ei, gripă porcină… În Scorniceşti, nici gripă porcină nu suntem în stare să avem!”, glumeşte Emil Bărbulescu.

ISTORIE

•Nicolae Ceauşescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, în Scorniceşti, judeţul Olt.

• Conducătorul Republicii Socialiste România din 1965 până în decembrie 1989, a transformat Scorniceştiul dintr-un sătuc cu 12.000 de locuitori în oraş. Se întâmpla în mai 1989. Opt luni mai târziu, Revoluţia avea să aducă o nouă istorie în localitatea odată fruntaşă în producţiile agricole.

• Oraşul a încercat să supravieţuiască din fabrica ”Pulsor” şi frabricile de textile în sistem lohn. Regulile capitalismului par însă, prea dure pentru Scorniceşti.

În procesul de apropiere dintre Israel şi Egipt 1977, un rol de mediere a jucat şi România, preşedintele Nicolae Ceauşescu fiind cel care a aranjat şi întâlnirea secretă la nivel înalt dintre cele două părţi. Divergenţele ivite între Egipt şi unele state ale lumii arabe rămase sub influenţa sovietică, precum şi intransigenţa lui Menahem Begin l-au obligat pe Sadat să semneze o pace separată, mult prea puţin faţă de speranţele sale. Acordurile de la Camp David cuprindeau două documente diferite. Primul, care consfinţea o pace în toată regula, prevedea modalităţile retragerii israeliene din Sinai şi parţiala sa demilitarizare. Al doilea prevedea începerea unor negocieri care să ofere Cisiordaniei şi făşiei Gaza un statut autonom pentru o perioadă de 16 tranziţie de cinci ani, după care ar fi fost elaborat un statut definitiv.

Stella Maris – Menny Begger (Dendy)

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Stella Maris formatie rock din Israel impreuna cu cantaretul Menny Begger .

Vladimir Voronin a fost la Ierusalim unde a fost decorat de Theophilos III, patriarhulgrec-ortodox al Ierusalimului cu „Crucea Sfantului Mormant”.

In cadrul vizitei in Statul Israel, Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a avut, la Sfinta Cetate, o intrevedere cu Patriarhul Ierusalimului si al Intregii Palestine Theophilos.

Patriarhul a salutat prezenta Presedintelui R. Moldova in Sfinta Cetate si in Patriarhia de la Ierusalim. Sanctitatea sa a tinut sa mentioneze relatiile foarte strinse care au existat timp de secole intre poporul moldovenesc si Patriarhia de la Ierusalim, accentuind atitudinea speciala a Sfintei Cetati fata de poporul crestin-ortodox al R. Moldova. Patriarhul a afirmat ca Patriarhia de la Ierusalim a edificat pe meleagurile noastre numeroase manastiri, aceste lacase sfinte avind un impact profund asupra dezvoltarii spirituale a moldovenilor. Potrivit Patriarhului, aceste lacase sfinte au avut un rol unic in relatiile dintre Biserica Ortodoxa din Moldova si Patriarhia de la Ierusalim, remarcind cuviosenia si spiritul de sacrificiu manifestat de catre crestinii ortodocsi din tara noastra fata de Sfinta Cetate. Patriarhul a mentionat ca odata cu obtinerea independentei poporul moldovenesc si-a ocupat locul sau printre alte natiuni libere din lume, exprimindu-si speranta ca odata cu consolidarea independentei si suveranitatii statului moldovenesc in tara noastra vor fi de asemenea fortificate vita politica, economica, religioasa, iar R. Moldova va deveni si mai puternica. In acest sens Patriarhul a exprimat disponibilitatea Sfintei Cetati de a acorda si pe viitor tot suportul moral si spiritual poporului moldovenesc intru obtinerea unor noi realizari.

Sanctitatea sa a remarcat sporirea numarului de pelerini din Moldova care viziteaza Sfinta Cetate, apreciind acest fapt drept un semn al renasterii si schimbarii in bine. Potrivit Patriarhului, in comuniunea existenta intre Patriarhia Ierusalimului si Biserica Crestin-Ortodoxa din Republica Moldova rezida forta noastra comuna care consta, de asemenea, in unitatea si diversitatea Bisericii Crestin-Ortodoxe.

Patriarhul Ierusalimului si al Intregii Palestine l-a binecuvintat pe Presedintele Vladimir Voronin si intreg poporul moldovenesc. Intru aprecierea smereniei, atasamentului si devotamentului manifestat fata de Mormintul Sfint, sefului statului i s-a conferit Ordinul Crucii Sfintului Mormint.
In cadrul vizitei, Vladimir Voronin, a avut o intrevedere cu Presedintele Statului Israel, Shimon Peres.

Shimon Peres l-a salutat pe Vladimir Voronin in Statul Israel, declarind ca il primeste ca pe un prieten al tarii sale si ca pe un lider care-si respecta poporul si libertatile cetatenilor. Peres a declarat ca simpatiile poporului israelian fata de R. Moldova sint firesti in virtutea existentei de-a lungul anilor intre tarile noastre a unor relatii sincere de prietenie. Presedintele Israelului si-a exprimat satisfactia in legatura cu faptul ca R. Moldova, in pofida greutatilor cu care s-a confruntat, a reusit sa obtina succese importante in dezvoltare.

Vladimir Voronin a afirmat ca este bucuros sa-l revada pe Shimon Peres dupa ultima intrevedere ce a avut loc in 2004, in cadrul vizitei sale oficiale in Statul Israel. Seful statului a remarcat faptul ca s-a inspirat de nenumarate ori din experienta de activitate a lui Shimon Peres – eminentul om politic prezent in viata politica de 60 ani, mai ales in situatiile legate de problematica reintegrarii tarii. Presedintele Vladimir Voronin a apreciat relatiile foarte bune existente intre cele doua state la temelia carora se afla cadrul juridic consistent dar si numerosi prieteni ai tarii noastre in Statul Israel, multi dintre ei fiind originari din R. Moldova. Cetatenii Statului Israel care au provenit din R. Moldova contribuie activ la dezvoltarea si impulsionarea cooperarii bilaterale pe diverse planuri, a accentuat Vladimir Voronin.

Presedintele a remarcat si existenta intre cele doua tari a unor raporturi de colaborare eficiente pe plan international. In alta ordine de idei, seful statului s-a referit la evolutiile politice din R.Moldova, inclusiv dupa alegerile parlamentare din 5 aprilie. Vladimir Voronin a mentionat ca R. Moldova este interesata de preluarea experientei Statului Israel in aplicarea unor tehnologii informationale avansate in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor. Seful statului s-a mai referit la actiunile intreprinse de autoritatile moldovenesti indreptate spre realizarea aspiratiilor europene. In acest context, Presedintele Statului Israel si-a exprimat convingerea ca Republica Moldova si poporul moldovenesc merita un viitor european.

In cadrul discutiilor a fost abordata si posibilitatea atragerii investitiilor israeliene in economia tarii noastre, inclusiv in dezvoltarea infrastructurii si a sferei turismului.

Shimon Peres l-a felicitat pe Vladimir Voronin cu prilejul conferirii celei mai inalte distinctii a Patriarhiei de la Ierusalim – Ordinul „Crucea Sfintului Mormint”, apreciind ca este un caz exceptional cind Sfinta Cetate acorda aceasta distinctie unui om politic.

***

Seful statului a vizitat Zidul Plingerii din Ierusalim

Aflat in Statul Israel, Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a vizitat Zidul Plingerii din Ierusalim, insotit de Rabinul Zidului Plingerii Shmuel Rabinowitz si Rabinul Sef al Israelului Yonna Metzger.

Yonna Metzger a citit un psalm in care s-a rugat atotputernicului sa deschida portile spirituale si sa asculte de doleanta exprimata de Presedintele Vladimir Voronin pentru binele statului si poporului Republicii Moldova, precum si pentru bunastarea personala.

La Zidul Plingerii, potrivit obiceiului, Presedintele a depus un biletel si s-a recules citeva minute.

A urmat o intrevedere dintre seful statului si cei doi rabini ce s-a desfasurat intr-o incapere inedita edificata cu mai bine de 2000 de ani in urma – un gest de profund respect care se acorda foarte rar, inclusiv sefilor de stat.

In cadrul intrevederii Rabinul Sef al Israelului a exprimat multumiri autoritatilor moldovenesti pentru atitudinea foarte pozitiva fata de comunitatea evreilor din Moldova, pentru contributia personala a sefului statului la stabilirea unor legaturi excelente intre cele doua state. Yonna Metzger a mentionat ca recent o delegatie a Rabinatului din Statul Israel a efectuat o vizita de lucru in R.Moldova, mentionind ca acest eveniment se inscrie in sirul actiunilor care contribuie la consolidarea relatiilor de colaborare si prietenie intre cele doua tari si popoare.

Presedintele a subliniat ca relatiile foarte bune de colaborare si prietenie existente intre R. Moldova si Statul Israel au radacini istorice adinci, iar poporul moldovenesc intotdeauna a avut sentimente de profund respect fata de poporul evreiesc. Vladimir Voronin a tinut sa accentueze ca raporturile moldo-israeliene se afla in continua ascensiune – atit in plan bilateral, cit si international. Seful statului l-a invitat pe Rabinul Sef al Israelului sa viziteze Republica Moldova.

La finele vizitei la Zidul Plingerii, Presedintele a facut o inscriptie in Cartea persoanelor de onoare, in care a exprimat ruga pentru bunastarea Statului Israel si a poporului evreiesc.

Sursa –  ZIUA – Moldova Suverana

Nati Meir o vrea pe Oana consilier. Zavoranca: Sa dispara Monica!

Deşi spune că nu este foarte habotnic, Nati Meir se roagă în fiecare dimineaţă. Ritualul este unul aparte: „Fiecare evreu face, în fiecare dimineaţă, o legătură între el şi divinitate. Se leagă de mână cu un Tfilin, semn că vrea să facă o convorbire cu Cel de Sus. Pe acesta sunt agăţate două Tora, una în dreptul inimii şi alta în dreptul capului. Pe cap se pune Talit-ul, o pânză.
Canicula din Capitala il chinuieste ingrozitor pe candidatul independent la prima functie in stat, Nati Meir. Banuim ca acesta este motivul pentru care politicianul a mai pus la cale o nazdravanie, cu scopul de a crea vålva in jurul candidaturii sale. Astfel, dupa ce a numit-o pe Monica Columbeanu purtatorul sau de cuvånt, acum, Meir o invita si pe „prietena cea mai buna” a nevestei lui Iri, Oana Zavoranu, sa i se alature in campania electorala.

Prezidentiabilul si-ar dori ca sotia lui Pepe sa-i fie consilier artistic. Intr-o criza de rås, Oana Zavoranu ne-a spus ca se simte onorata de oferta, dar conditia pentru a-i da curs este disparitia din peisaj a Monicai Columbeanu. De partea cealalta, Moni „nu are chef sa comenteze”.

S-a lansat in cursa pentru prezidentiale demonstrand ca poate fi un sef de stat „de gasca”, mai exact, dansand cu transpiratia curgandu-i siroaie pe trup si varand cu pofta in privire bani in sutienul unor tinere „artiste”. Mai apoi, a „uns-o” in functia de purtator de cuvant pe Moni Columbeanu, in speranta ca manechinul va reusi sa-i faciliteze strangerea de semnaturi pentru candidatura. Cand Oana Zavoranu a facut-o cu ou si cu otet pe Moni, dupa ce o daduse afara din emisiunea „Pact cu diavolita”, Meir a sarit ca ars, declarandu-si sustinerea vizavi de apropiata lui. „Spune-i lu’ Zavoranca ca daca nu inceteaza, eu o dau in judecata si ii cere daune de 10 milioane de euro! Eu sunt un om cinstit, nu m-am culcat cu nimeni…”, i-a spus Nati unui reporter de la Antena 1, saptamana trecuta. Nu ne priveste cu cine s-a culcat domnul Nati Meir la viata dumnealui, ci mai degraba care a fost rationamentul prin care a luat decizia de a o invita pe Zavoranca sa ia parte la campania lui electorala. Tentanta invitatie a fost lansata ieri, printr-un mail pe care secretara lui Meir l-a trimis redactiilor mai multor ziare. Iata cum suna textul: „Candidatul la alegerile prezidentiale

Nati Meir va calatori în perioada 18-21.06.2009 în Israel pentru a se întâlni cu seful sau de campanie electorala. La întoarcerea sa, domnul Nati Meir o invita pe Oana Zavoranu la sediul sau de campanie de pe strada Pamfil Nastase nr. 30, luni, 22.06.2009, între orele 11.00 si 12.00, sau la cortul din Piata Universitatii, între orele 12.00 si 13.00, pentru a discuta despre posibilitatea cooptarii artistei în echipa sa de campanie pentru alegerile prezidentiale”.

Conform unor surse din anturajul lui Meir, acesta are de gand sa-i propuna Oanei functia de consilier artistic.

Oana: Domnule Tanti Meir, doar cu mine veti reusi!

Curiosi sa aflam daca Oana Zavoranu va accepta oferta lui Nati Meir, am sunat-o pe vedeta si iata ce ne-a declarat, printre hohote de ras si accentuand fiecare „r” frantuzesc, aluzie la defectul de vorbire al politicianului: „In primul rand, ii multumesc lui Tanti Meir pentru propunerea asta, a dovedit ca m-a iertat si a renuntat sa ma mai dea in judecata si sa-mi ceara 10 milioane de euro!

Ar fi trebuit sa-mi vand si chilotii de pe mine, asa ca am scapat de o mare belea. Are un suflet mare, conditie esentiala ca sa fie presedinte! Apoi, vreau sa-si ceara scuze, sa-mi trimita un sofer, ca eu nu stiu unde e sediul lui de campanie si sa ne intalnim doar de fata cu presa, pentru ca eu sunt femeie maritata si cine stie ce vorbe imi mai ies!

Dar cel mai important este ca eu nu pot sa ma alatur unei individe precum Monicaca Columbeanu. Deci daca dispare Monicaca, atunci poate ma mai gandesc, dar asa, nu pot accepta concurenta cu aceasta individa care ii prejudiciaza imaginea.

Domnule Tanti Meir, doar cu mine veti reusi, doar alaturea de mine veti iesi triumfator!”. Cand i-am spus Oanei ca Meir o doreste langa el ca si consilier artistic, prezentatoarea TV a pufnit din nou in ras: „Consilier artistic? Pai eu nu stiu sa pictez, habar nu am!”. Intrebata pentru ce suma de bani ar da curs propunerii, Oana a incheiat: „Gratis! Onoarea pe care mi-o face este atat de mare, incat banii sunt jucarie, maculatura!”.

Monica: Nu am chef sa comentez

Am sunat-o ieri si pe Monica si am intrebat-o ce parere are despre initiativa lui Nati Meir. “Nu am chef sa fac nici un comentariu legat de posibila colaborare dintre Oana Zavoranu si Nati Meir. Prioritatea mea este examenul de licenta pentru care invat foarte mult, in fiecare zi si noapte. N-am mai dormit de trei saptamani pentru ca sunt foarte stresata si cu adevarat penibil ar fi daca as obtine o nota mica. Alte lucruri nu conteaza pentru mine in momentul de fata”.

Oana, despre Monica Tatoiu: «Este o obraznica imputita!»

Invitata, de ziua ei, la “Agentul VIP”, Oana Zavoranu s-a distrat copios pe seama Monicai Columbeanu, cand s-a adus in discutie scandalul pe care cele doua l-au avut recent. Moderatorul Cristian Brancu a adus vorba apoi despre Monica Tatoiu, care s-a declarat de partea Monicai. Atat i-a trebuit Oanei, care a lansat un nou val de atacuri contra femeii de afaceri, pe care a botezat-o Monica “Ratoiu”. “Este o obraznica imputita!”, si-a varsat naduful Zavoranca, suparata de comentariile rautacioase ale doamnei “Ratoiu”.

Elevul Basescu tragea fetele de codite si copia pe gaura cheii

Foto: Traian Basescu, la finele clasei a VIII-a Bacau 1966.

Strengar, mereu pus pe sotii, hazliu, un bun coleg. Asa il caracterizeaza fostii colegi bacauani pe actualul presedinte al tarii, Traian Basescu. Unde era loc de o boacana era prezent si pentru ca i-au placut fetele de mic, inca din vremea scolii generale, le tragea de codite. Toate acestea, pe cand invata la Scoala 5 din municipiul Bacau.

A devenit elev al Scolii generale nr.5 din Bacau, in clasa a VI-a. Era prin anul 1963. „Tatal lui era ofiter in Armata si asa a ajuns in Bacau”, isi aminteste Cornelia Cojocaru, Teodorescu pe vremea aceea, fosta sefa a clasei, acum un renumit medic oftalmolog.

 „Un copil vesel, un bun camarad, peste media pe clasa ca si rezultate, care prindea din zbor materiile. Avea o capacitate de sinteza extraordinara, inca de pe vremea aceea, fara a excela, fara a fi tocilar. Megeam impreuna spre scoala, si dupa cursuri inapoi acasa, pentru ca stateam cam in aceeasi zona, undeva langa Gara, iar aceasta «naveta» era suficienta pentru a face sute de pozne.

Bataile cu zapada au ramas in istoria amintirilor. De cele mai multe ori durau chiar si patru ore.”

„Rasul si l-a pastrat. Nu este un ras fortat sau studiat „

Traian Basescu facea parte dintr-o echipa de patru baieti, cei 3 „B” – Basescu (Traian), Baciu (Florin) si Balasoiu (Emilian) – si Lucian Popa, „Tuchi” cum ii spuneau colegii (alintul era de acasa, de la parinti).

Basescu, dupa cum isi aminteste Cornelia Cojocaru, „sefa”, era cel care dadea tonul la boacana cu rasul lui patologic, molipsitor. „Era de-o veselie fantastica”, mai adauga. „Foarte glumet, foarte sociabil, spontan si fara ranchiuna, care facea haz din nimic. Cand se apuca sa rada ne molipsea pe toti, inclusiv pe profesori, si o tineam tot asa, minute in sir. Rasul si l-a pastrat si acum, din cate am vazut la televizor.

Nu este un ras fortat sau studiat, ci venit din interior, din structura lui”. Un om ferm, disciplinat, tot timpul orientat, de aceea niciodata nu era prins pe picior gresit, cu o fire mobila, mereu „pe pozitie”, descurcaret Asa si-l aminteste „sefa” pe Traian.

A copiat la teza de la „mate” prin gaura cheii

Fara a se abate de la disciplina clasei, chiar daca aruncatul cu ghemotoace de hartie sau paine devenise un adevarat „joc zilnic”, Traian Basescu a incercat si sa insele: la mate, la teza, prin clasa a VII-a sau a VIII-a.

„Aveam profesori foarte buni, iar noi eram una dintre cele mai bune clase din scoala”, se intoarce in timp Cornelia Cojocaru. „Nu copiam, ne sopteam la ore doar pentru a ne ajuta intre noi, iar in pauze, unde erau sanse de a face o pozna eram cu totii prezenti, in frunte cu Traian. Tot impreuna am fost si cand s-a copiat la teza de la matematica prin gaura cheii¦.

Teza era in aceeasi zi la doua clase, cea alaturata si a noastra, fara nici o ora pauza intre, asa ca nu ne puteam influenta”. Se pregatisera cu totii, dar cu toate acestea, mai ales ca-si doreau sa fie primii, au ales sa ¦triseze.

Asa ca, Traian, Cornelia, Emil, Florin si altii (au trecut totusi 40 de ani de atunci, tine sa ne precizeze „sefa” ) s-au postat pe furis in fata clasei in care „ceilalti colegi erau sub teroarea tezei”, si s-au apucat de copiat subiectele.

„Usa clasei respective nu mai avea yala, iar in locul ei trona o ditamai gaura din care se auzea tot. Asa ca ne-a fost foarte usor sa aflam subiectele din teza si asa, am avut si timp sa le rezolvam. A doua ora, am urmat noi. Am asteptat linistiti in clasa, fara mari emotii, teza.

La inceput ne-a mers, la prima problema, (cu totii am crezut ca ne-a mers, adauga razand Cornelia Cojocaru) dar apoi¦cred ca profu„ si-a dat seama de furt si a schimbat subiectele”

La 12 ani, sef de stat si antrenor de fotbal

Unul din cei mai buni prieteni ai lui Traian Basescu a fost Lucian Popa, „Tuchi”, actualmente profesor de engleza la Universitatea Bacau. Amintirile lui in legatura cu actualul presedinte al tarii i-au ramas adanc intiparite in memorie, chiar daca de atunci nu s-au mai reintalnit niciodata.

„Daca imi aduc eu aminte bine, am fost colegi in scoala generala din clasa a VI-a pana intr-a VIII-a”, ne dezvaluie profesorul Popa o parte din ceea ce a insemnat pentru el „scoala generala, copilaria si prietenia cu Traian”.

„Traian Basescu si cu mine eram printre mezinii clasei, fiind nascuti in noiembrie si dati la scoala inainte de 7 ani. Poate de aceea eram mai pusi pe sotii; imitam profesorii chiar in prezenta lor, uneori, ne harjoneam, incercam noi sa vedem daca ceea ce citisem in Jules Verne se putea aplica in realitate.

Citisem despre diferite masinarii si incercam sa facem si noi niste vapoare cu aburi asemanatoare cu niste jucarii, care se vindeau pe sub mana la magazinele de jucarii – erau fabricate in RDG; adunam bucati mici de trotil din poligonul de peste calea ferata si faceam rachete.

Formasem un grup (un alt grup!), cei 4 G, si aveam porecle de genul Goguta, Gogoasa etc. La un moment dat, ne credeam sefi ai unor state imaginare si, vezi Doamne, incheiam tratate, ne aliam, ne construiam din carton armate si avioane militare, iar cel care avea armata cea mai bine dotata era cel care gasea aliati mai usor.

Faceam aliante unii impotriva altora sau le rupeam. Aceste tratate duceau la un joc sau la un razboi al vorbelor si ne faceau sa «inventam» tot felul de nimicuri pe care noi le investeam cu niste calitati iesite din comun, dar care aveau ca scop sa intimideze «adversarul». Joaca de-a baietii¦Dar cel mai des ne infruntam in campionate ca manageri si antrenori de echipe nationale de fotbal.

Cu nasturi, bineinteles. N-as putea spune ce se intampla in capul lui Traian in acea vreme. El poate sa ne zica”.

Mai dadea, dar si incasa pumni

Ce facea Basescu la vremea copilariei, cum se purta cu colegii, cu profesorii, cum invata, ce note avea, daca facea boacane? Copia la ore, avea fituici la teze, spunea bancuri, tragea colegele de codite? Intrebarile noastre au curs neintrerupt, dar si raspunsurile au venit imediat, pline de umor, rascolind mereu amintiri din cele mai placute.

„Nu stiu”, ne-a spus simplu Lucian Popa. „Facea tot ce este amuzant. Se comporta ca un om normal, ca noi toti: mai dadea si incasa pumni, baietii deh, mai daramam tabla, dar nu copiam. Clasa in care eram era una dintre cele mai bune din scoala la vremea aceea si competitia era foarte serioasa, nu se tolerau astfel de lucruri.

Cu trasul de codite, ce sa zic¦ Cred ca da. De fapt, dupa clasa a VIII-a, el s-a dus la un liceu mixt, actualul Vranceanu, unde putea eventual sa continue cu trasul de cozi. Restul baietilor din clasa, aproape toti, ne-am dus la «cazarma», adica la «Bacovia», iar majoritatea fetelor la «manastire», la «Alecsandri».

In rest, din cate imi aduc eu aminte, Traian Basescu, ca si mine, de altfel, mai luam cate o mentiune, cate un premiu, la sfarsit de an scolar „

„Nimic nu prevestea dezvoltarea lui ulterioara”

Mariana Prutica, acum directorul Gradinitei din Faraoani, a stat in banca din fata lui Traian Basescu. Pe randul din mijloc. Isi aminteste ca Traian Basescu nu copia, nu o chinuia la lectii si lucrari atunci cand nu stia lectia si nici nu a incercat sa copie de la ea, chiar daca era in spate. „El statea in ultima banca”, spune Mariana Prutica rememorand atmosfera acoperita de trecerea anilor.

„Nimic nu prevestea dezvoltarea lui ulterioara. Era disciplinat, ordonat, nu chiulea. De altfel «chiulul» era un cuvant inexistent pentru clasa noastra. Cu totii aveam spiritul de grup al copiilor. Ne suflam la ore, doar pentru a arata profesorilor ca stim si noi lectia. Traian insa nu sufla, el era in ultima banca¦(rade, n.r.).

Un copil ambitios, cu un caracter puternic inca de atunci, care se impunea prin comportament, un caracter sangvin. De aceea, nu m-am mirat cand a ajuns ministru in vremea Guvernului Roman. Atunci am auzit pentru prima oara de el, dupa ce ne-am despartit in clasa a VIII-a. Era in 1991, parca”.

Declaratia de dragoste – trasul de codite

Pauzele dintre ore erau momentele cele mai prielnice pentru Traian Basescu de a-si arata maiestria in „agatatul” fetelor. „De mic era iubaret”, il „tradeaza” Cornelia Cojocaru. „Avea unele simpatii fata de colege si cand vroia sa cada in gratiile uneia dintre ele incerca sa fie tot timpul in preajma ei, in banca cu ea, ii trimitea biletele.

Mie nu mi-a trimis, insa au fost colege care au primit de la el si ravase de dragoste. Cel mai mult ii placea sa ne chinuie tragandu-ne de codite, cel putin pe cele care aveam codite”.

Una din aceste colege este Coca Costandache, acum director la liceul „Mangeron” . Dar si Georgeta Cozma, fosta Potop, in prezent profesoara de muzica la Scoala nr.10 din Bacau. „Erau cei trei B care ne chinuiau si ne trageau de codite”, ne-a marturisit si doamna Geta. „Pe Coca o tragea de par Traian, pe mine Florin Balasoiu, iar celalalt B, Baciu, pe o alta colega.

Asta insemna pentru ei declaratia de dragoste. Faceam zarva mare in pauza, dar era foarte placut. Eram copii si ne bucuram din orice. Amintiri¦.Mi-ar placea sa-l revad, dar nu cred ca m-ar mai recunoaste”.

„Pe mine nu m-a tras Traian de codite pentru ca aveam parul scurt, insa sunt foarte mandra ca mi-a fost coleg si il sustin in tot ceea ce face, am incredere in el, chiar daca el nu cred ca-si mai aduce aminte de noi”, ne-a marturisit si Doina Paraschiv, medic stomatolog in Bacau.

Se mai auzise ca Traian ar fi furat impreuna cu un coleg porcul din afumatoarea altui coleg, chiar in ajun de Craciun, dar acest lucru nu a putut fi dovedit niciodata

Revederea pentru unii

Lucian Popa nu au avut bucuria sa-l reintalneasca pe colegul Traian Basescu, din 1966, de cand au terminat scoala, iar Conelia Cojocaru isi aminteste ca a mai auzit de el din „Flacara” lui Adrian Paunescu. „Scria despre Traian ca a participat la salvarea unei nave”, spune Cornelia Cojocaru. „Era in anii 1975 1980. Atunci am aflat ca devenise comandant de nava.

Apoi a intrat in politica si l-am revazut, dar la televizor. M-am bucurat atunci cand a devenit presedinte, mai mult din «patriotismul» copilariei”.

In schimb, Geta Cozma l-a revazut pe Traian Basescu pe vremea cand era studenta la Iasi, prin anii ¬1973- 1974. Purta deja costum de marinar ! Insa Mariana Prutica a avut ocazia sa-l revada in urma cu 10 ani, pe vremea cand conducea Ministerul Transporturilor: „Cand ne-am reintalnit a fost ca si cum ne-am despartit ieri. L-am sunat intai si m-a primit imediat.

Chiar daca trecuse timpul, m-a recunoscut. Ulterior a devenit presedinte. M-am bucurat enorm, eram convinsa ca va iesi el.

M-am dus special la vot, nu pentru presedintele Basescu, ci pentru colegul Basescu. Iar daca acum mai are momente cand da rateuri, nu e din cauza lui, consider doar ca nu are consilieri buni. Insa la fel de convinsa sunt ca daca nu face ceva din tot ce a promis in campania electorala va pierde cu succes alegerile viitoare”.

Intrebarea de final

Reprosuri? „O, da”, spune Mariana Prutica. „M-as fi asteptat sa se implice mai mult in viata pensionarilor. Insa daca m-as reintalni cu el i-as spune sa-l schimbe pe primul ministru si daca se poate sa puna in schimb o sosie de-a lui, apoi sa schimbe radical sistemul de invatamant si cel de sanatate”. „Si sa aiba mai multa grija de cei din jur”, adauga Doina Paraschiv.

Ultimul cuvant il are Lucian Popa, mereu zambitor si plin de umor, care incheie: „Daca l-as revedea, in primul rand i-as spune «buna ziua», apoi apoi l-as intreba daca mai are echipa de fotbal.  Lasand gluma, l-as ruga sa dea dovada de cat mai mult realism si pragmatism in misiunea pe care si-a asumat-o cu atata curaj.

Sa se gandeasca foarte bine unde vrea sa ramana in cartile de istorie – in textul propriu-zis sau in notele de la subsol?

Iar daca ar fi ceva in plus sa-i spun i-as comunica faptul ca sunt gata sa sacrific o parte din timpul meu liber sa mai rezolvam un pic problemele cu limba engleza”.

In 2006 se implinesc 40 de ani de la terminarea clasei a VIII-a. Colegii din Bacau sunt hotarati sa-i pregateasca colegului si presedintelului Traian Basescu o surpriza.

Traian Basescu s-a intalnit cu sefa Opozitiei israeliene Tzipi Livni

Cea de-a doua zi a vizitei in Israel a presedintelui Romaniei Traian Basescu a inceput cu o intalnire cu un grup de oameni de afa­ceri israelieni originari din Romania. Prilej sa se amin­teasca faptul ca Israelul, ca volum de schimburi economice, este cel de-al treilea partener economic strain al Romaniei.”In Romania se pot face investitii de mare succes in industria alimentara, in agricultura si in turism, plecand de la premisa ca aceste domenii nu pot fi delocalizate”, a spus presedintele roman. El a preferat sa le vorbeasca oamenilor de afaceri israelieni, prezenti la intalnirea de la Ierusalim, in limba romana, motivand ca nu doreste sa-si atraga criticile presei romanesti cu privire la „slaba” sa pregatire vizavi de limba engleza, precizeaza Mediafax.”O sa folosesc limba romana, pentru ca este o sansa pentru mine sa evit criticile mediei romanesti despre slaba mea cunoastere a limbii engleze”, a spus Basescu in engleza, razand, la inceputul intalnirii. Presedintele a exemplificat nevoia de investitii in aceste domenii folosindu-se de o evaluare a UE potrivit careia Romania are potential de a asigura hrana pentru 80 de milioane de oameni, dar importa, in prezent, 70% din hrana necesara celor 22 de milioane de romani.

Teribila birocratie”Ne bucura foarte mult cand vedem firme israeliene cu directori, cu manageri care vorbesc limba romana”, a declarat presedintele Traian Basescu. „Ne intelegem foarte bine acasa, in Romania, afacerile merg parca mai usor. Pana si teribila noastra birocratie este mai indulcita cand vede un israelian care vorbeste limba romana si reuseste sa rezolve mai rapid lucrurile”, a mai spus el. Initial, men­tioneaza Mediafax, presedintele a spus „eribila democratie”, dar apoi s-a corectat razand, precizand ca este vorba despre „teribila birocratie”.Romanii din Israel se constituie in cea mai solida punte de legatura intre cele doua tari, a spus in incheiere presedintele Basescu, multumind originarilor din Romania pentru faptul ca mentin in Israel spiritul romanesc, si aratand ca nu exista om politic israelian care sa nu tina cont, in relatia cu Romania, de faptul ca in Israel locuieste o comunitate atat de mare de romani.In continuare, presedintele Traian Basescu s-a intalnit cu un grup de reprezentanti ai comunitatii romanesti din Israel, ocazie cu care si-a re­vazut doi colegi de scoala generala, de la care a primit o fotografie de grup de final de an scolar la un liceu din Bacau, relateaza Mediafax. Intre acestia se afla si cunoscuta actrita Rosina Cambos, sora muzicianului Genu Cambos. „Rosina, ma bucur asa de mult. Fratele tau ce mai face? Salutarile mele lui Genu. El era mai mare decat noi cu un an, ne tinea de mici. Da, a fost ca ieri. Ieri, in 1966”, a spus Traian Basescu, vizibil emotionat.

Seful statului roman a tinut sa arate fotografia ziaristilor prezenti, „sa vada si presa ce par aveam in clasa a opta”. „Era silitor, organizat, vesel, popular, ii placeau fizica si matematica. Era interiorizat, retras, timid si, cu toate astea, fetele inne­buneau dupa el. Aveam o formatie de rock’n’roll. Basescu nu canta, dar ii placea sa danseze, sa vina la repetitii”, a declarat Rosina Cambos, fosta colega cu actualul sef al statului.Decoratii prezidentialeCu prilejul vizitei, presedintele Basescu a decorat opt israelieni care au contribuit la intocmirea „Raportului Final” al Comisiei Internationale pentru studierea Holocaustului din Romania, asa numitul Raport Elie Wiesel.In agenda celei de-a doua zi a vizitei in Israel, presedintele roman a mai avut inscrise vi­zitele la Sfintul Mormant, Zidul Plangerii si intrevederea politica cu premierul Benjamin Netanyahu si intalnirea cu Tzipi Livni, sefa opozitiei, presedintele Partidului Kadima. „Ambitiile nucleare iraniene nu sunt doar problemele Israelului, ci ale intregii comunitati internationale”, i-a transmis Tzipi Livni prese­dintelui Basescu.
Tesu SOLOMOVIDI

Rosina Cambos: „Fetele înnebuneau după Băsescu”

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Traian Basescu absolvent clasei a-V-a „B” promotia 1965-1966 a scolii generale Nr. 5 Bacau
Colegii de scoala despre Basescu: Ii placeau matematica, muzica rock’n’roll si avea succes la fete

Presedintele Traian Basescu, aflat intr-o vizita de stat in Israel, s-a intalnit, marti dimineata, cu membri ai comunitatii de romani din aceasta tara, printre cei prezenti numarandu-se si doi fosti colegi de scoala generala, cu care a depanat amintiri si care au declarat ca presedintelui ii placeau matematica si muzica rock’n’roll, dar si ca avea succes la fete.Rozina Cambos, aflata intr-o clasa paralela in momentul in care Traian Basescu studia in clasa a opta la o scoala generala din Bacau, si-a adus aminte ca presedintelui ii placeau matematica, fizica, dar si muzica rock’n’roll. Ea a spus ca fratele ei mai mare era seful unei formatii de muzica numita ”Dacia Felix”, iar lui Traian Basescu ii placea sa asiste la repetitiile formatiei, relateaza Agerpres.”Ii placeau fizica si matematica, era interiorizat, retras, timid si, cu toate astea, fetele innebuneau dupa el. (…) La scoala era serios, era studios si un om vesel. Fratele meu avea formatie de rock and roll, voi nu stiti ce a fost.

Domnului presedinte ii placea sa danseze, sa vina la repetitii, sa ne facem de cap”, a spus Rozina Cambos, fosta colega de scoala a lui Traian Basescu, explicand mai apoi ca acesta era serios mai ales in ce priveste invatatura.
Rozina Cambos a mentionat ca presedintele era ”inteligent, captiv, stia sa acapareze o audienta cand avea ceva de spus”. Intrebata de ziaristi in ce consta succesul lui Traian Basescu la fete, Rozina Cambos a explicat ca pe vremea aceea, in clasa a saptea – a opta, ”o relatie dintre o fata si un baiat se rezuma la o privire, o strangere de mana”.

La randul sau, Mundi Braunstein, fost coleg de clasa al lui Basescu la aceeasi scoala, a spus ca acesta nu chiulea, dar si ca pe vremea aceea, ”in clasa a saptea sau a opta nimeni nu chiulea”. El si-a adus aminte ca presedintele obisnuia sa joace fotbal, ”era un om de viata”.Rozina Cambos i-a oferit lui Basescu o fotografie cu promotia 1965-1966 a Scolii generale din Bacau, iar presedintele a admis ca el nu mai are o astfel de fotografie. El s-a interesat de fratele Rozinei Cambos si daca a acesta continuat cariera muzicala. S-a interesat si de alti colegi, constatand ca unii dintre acestia au emigrat. De asemenea, a aratat fotografia spre presa si a spus razand: ”Uite, sa vada si presa cat par aveam cand eram in clasa a opta!”.Rozina Cabos a spus emotionata ca a fost colega buna cu Traian Basescu, dar ca acum simte nevoia sa i se adreseze cu apelativul dumneavoastra. Ea a mai constatat ca anii au adus maturizarea, dar Basescu a replicat: ”Nu, am devenit mai intelepti”

La aşezământul românesc din Ierusalim, şeful statului s-a întâlnit cu un grup de reprezentanţi ai comunităţii românşti din Israel, ocazie cu care şi-a revăzut doi colegi de şcoală generală, de la care a primit o fotografie de grup de final de an şcolar.

„Rosina, mă bucur aşa de mult. Fratele tău ce mai face? Salutările mele lui Genu. El era mai mare decât noi cu un an, ne ţinea de mici. Da, a fost ca ieri. Ieri, în ’66”, a spus Traian Băsescu, vizibil emoţionat, în timp ce se întreţinea cu cei doi foşti colegi din clasele a şaptea şi a opta de la o şcoală generală din Bacău.

Şeful statului a ţinut să arate fotografia ziariştilor prezenţi, „să vadă şi presa ce păr” avea în clasa a opta. „Era silitor, organizat, vesel, popular. Îi plăceau fizica şi matematica. Era interiorizat, retras, timid şi, cu toate astea, fetele înnebuneau după el. La şcoală era silitor, studios, era un om vesel, îl ţine minte pe fratele meu, aveam o formaţie de rock’n’roll. Nu cânta, dar îi plăcea să danseze, să vină la repetiţii (Băsescu, n.red)”, a declarat Rosina Combos, fostă colegă de cerc de fizică cu actualul şef al statului.

La rândul său, Mundi Braunstein a ţinut să precizeze că actualul preşedinte „juca fotbal, era cu prietenii, era un om foarte de viaţă”.”Doi ani am fost în clasă cu el, dar erau vremuri când se învăţa, nu ca acum, nu se chiulea. El juca fotbal, era cu prietenii, era un om foarte de viaţă”, şi-a amintit Braunstein, menţionând că patru dintre foştii colegi din clasele a şaptea şi a opta ai preşedintelui au emigrat în Israel, iar doi, în Franţa.

Preşedintele a spus comunităţii româneşti că “România progresează, se schimbă, nu mai e aceea din ’90, nici măcar cea din 2000”. El şi-a exprimat surprinderea că la recepţia organizată de preşedintele Shimon Peres, luni seară, 80% dintre numeroşii invitaţi vorbeau limba română. El le-a mulţumit că menţin spiritul românesc în Israel şi a spus că această legătură reprezintă “cea mai solidă punte” între cele două ţări. “Nu există om politic în Israel care să nu ţină cont de faptul că un număr atât de mare de români trăiesc în această ţară”, a mai spus Băsescu.

Preşedintele Traian Băsescu a ales să le vorbească în limba română participanţilor la forumul oamenilor de afaceri organizat de Camera de Comerţ Israel-România, explicând că în acest fel va evita criticile presei în legătură cu slaba sa cunoaştere a limbii engleze.

Shimon Peres i-a mulţumit lui Traian Băsescu pentru boicotarea discursului de negare a Holocaustului al preşedintelui Ahmadinejad

Traian Basescu a vizitat Memorialul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim. Preşedintele României a depus o coroană de flori pe lespedea ce marchează locul în care este îngropată cenuşa victimelor din şase lagăre de concentrare

Traian Basescu alaturi de Shimon Peres (stanga) si Benjamin Netanyahu (dreapta)

La începutul vizitei, preşedintele s-a declarat deosebit de emoţionat de ultima cameră a Memorialului, cea dedicată copiilor-victime ale pogromului.

Preşedintele României a spus că vrea să vadă cât mai repede ridicat la Bucureşti Memorialul celor şase milioane de victime ale pogromului. El a adăugat că, până să vadă mărturiile din muzeul dedicat victimelor, era sceptic în privinţa proporţiilor tragediei. Traian Băsescu a declarat că “soţia mea, care a vizitat Memorialul înainte, m-a avertizat că această cameră este cea mai impresionantă şi mi-a atras atenţia că nu trebuie să vorbesc în această încăpere”.

Liderul statului evreu i-a mulţumit omologului român pentru gestul de a ieşi din sală în timpul discursului de negare a Holocaustului ţinut de preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad la o conferinţă a ONU. El a mai mulţumit României pentru că a introdus obligativitatea studierii Holocaustului în şcoli, ceea ce demonstrează că România este o ţară tolerantă şi deschisă.

În discursul său de mulţumire, preşedintele Traian Băsescu a subliniat, la rândul său, importanţa relaţiilor bilaterale, cât şi dorinţa României ca procesul de pace să se desfăşoare cât mai rapid şi în condiţii care să garanteze siguranţa Statului Israel.

„Romania este leaganul pluralismului, o tara cu o busola de valori clare. Oricat a fost provocata sau au incercat sa o cotropeasca, ea si-a pastrat identitatea si traditiile”, a spus seful statului israelian.

Preşedintele Traian Băsescu urma să viziteze Memorialul Holocaustului Yad Vashem şi să aibă întâlniri cu premierul Benjamin Netanyahu, cu ministrul de Externe, Avigdor Lieberman, şi cu liderul Kadima, Tzipi Livni.
La orele 9:30 coloana de maşini oficiale a sosit la reşedinţa preşedintelui Israelului, unde a fost întâmpinată cu tradiţionale sunete de trâmbiţă. La coborârea din limuzina oficială, preşedintele Băsescu a fost întâmpinat de preşedintele Israelului Shimon Peres. Apoi au fost intonate imnurile României şi Israelului, comandantul gărzii de onoare a prezentat onorul şi cei doi preşedinţi au trecut în revistă garda de onoare.
După încheierea acestei ceremonii, preşedintelui român i-au fost prezentaţi membrii guvernului israelian şi persoanele oficiale prezente la reşedinţa preşedintelui Israelului, reprezentanţi ai religiilor creştină, musulmană şi iudaică. A fost de asemenea prezent deputatul israelian origine română Ilan Ghilon.
România, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene şi al NATO, poate influenţa modul în care lumea liberă face faţă „tiraniei iraniene”, a declarat, luni, preşedintele Statului Israel, Shimon Peres, cu această ocazie.
„Ca membru al Uniunii Europene şi al NATO, România poate influenţa modul în care lumea liberă
face faţă tiraniei iraniene şi tendinţelor ei de hegemonie”, a spus Shimon Peres, mulţumind totodată pentru sprijinul acordat de preşedintele Băsescu în vederea îmbunătăţirii poziţiei Israelului în UE.
El a afirmat că preşedintele României conduce o ţară importantă, într-o zonă înfloritoare, dar plină de provocări.

Shimon Peres a subliniat că statul israelian este recunoscător României pentru faptul că a permis mai multor sute de mii de evrei să emigreze în Israel, devenind astfel cea de-a treia comunitate etnică, din punct de vedere numeric. De asemenea, a mulţumit şi pentru faptul că România este un stat tolerant, reamintind faptul că, recent, au fost sărbătoriţi 60 de ani de relaţii diplomatice bilaterale neîntrerupte.
„Relaţiile dintre România şi Israel sunt neîntrerupte şi adânci. Ele au reuşit să traverseze deşertul dictaturii şi ariditatea comunismului”, a afirmat Shimon Peres, subliniind că între cele două ţări există legături „înfloritoare” în plan cultural şi economic.
De asemenea, Shimon Peres a apreciat faptul că în România este studiat Holocaustul şi a catalogat drept o „expresie nobilă” faptul că delegaţia română a părăsit sala în timpul discursului de negare a Holocaustului, rostit la o reuniune a ONU de preşedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad.

„România este leagănul pluralismului, o ţară cu o busolă de valori clare. Oricât a fost provocată sau au încercat să o cotropească, ea şi-a păstrat identitatea şi tradiţiile”, a spus şeful statului israelian.
Preşedintele israelian a elogiat eforturile poporului român de-a lungul istoriei de a-şi păstra identitatea naţională în pofida vicisitudinilor cu care s-a confruntat şi a scos în evidenţă contribuţia unor oameni de cultură evrei la cultura românească cum ar fi Elie Wiesel, Marcel Iancu şi alţii.
‘Domnule preşedinte, considerăm România, o adevărată prietenă a Israelului. Obligativitatea predării Holocaustului în şcolile româneşti, educaţia în spiritul toleranţei sunt un exemplu al alegerii dumneavoastră consecvente în favoarea culturii şi în detrimentul obscurantismului şi ignoranţei’ a afirmat Shimon Peres.
Preşedintele Traian Băsescu a afirmat că România susţine demersurile politice care au ca scop realizarea păcii în Orientul Mijlociu.
„Mesajul pe care îl aduc cu mine, la Ierusalim, este acela că România susţine atât în mod direct, cât şi din postura de membru al Uniunii Europene, demersurile politice ce au ca scop realizarea păcii în Orientul Mijlociu, o pace justă şi durabilă, care să garanteze securitatea statului israelian”, a spus Traian Băsescu.
El şi-a exprimat convingerea că vizita de stat de două zile pe care o efectuează în Israel va fi un succes şi va contribui la îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale şi la stabilirea unor noi proiecte de colaborare.
„Relaţia specială de parteneriat dintre ţările noastre este bazată pe valori şi interese comune, dar şi pe împărtăşirea unei moşteniri culturale etnice şi istorice. Aceasta se datorează prezenţei în Israel a unei importante comunităţi originare din România, care a adus o contribuţie deosebită la crearea şi dezvoltarea acestei ţări”, a spus şeful statului român.
În acest sens, preşedintele Băsescu şi-a exprimat satisfacţia pentru faptul că relaţiile dintre cele două ţări „au trecut testul timpului, deşi istoria recentă nu a fost lipsită de încercări şi de situaţii extrem de dificil de gestionat”.
Traian Băsescu a subliniat că vizita sa are o semnificaţie aparte în contextul în care aceasta încheie ciclul anului calendaristic în care au fost sărbătorite şase decenii de relaţii diplomatice bilaterale neîntrerupte.
„Cu atât mai mult putem aprecia relaţia specială de prietenie statornicită între popoarele noastre, cu cât aceasta a început chiar de la înfiinţarea Statului Israel, odată cu recunoaşterea sa de către România”, a spus Traian Băsescu.

Traian Băsescu a afirmat că aduce cu sine mesajul că România susţine, atât în mod direct, cât şi din postura de membru al UE, demersurile politice ce au ca scop realizarea păcii în Orientul Mijlociu, o pace justă şi durabilă, care să garanteze securitatea statului Israel.
‘Îmi exprim convingerea că această vizită în Israel va fi una de succes şi că împreună cu domnul preşedinte şi cu oficialii israelieni vom reuşi să stabilim noi proiecte de cooperare prin care să contribuim la dezvoltarea relaţiilor româno-israeliene în beneficiul ţărilor şi popoarelor noastre’, a declarat preşedintele Băsescu în încheierea discursului său.
După ceremonia primirii oficiale, au avut loc convorbiri oficiale cu participarea membrilor celor două delegaţii. De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a semnat în Cartea de onoare.
Următorul punct din program a fost vizitarea Muzeului Memorial al Martirilor şi Eroilor Holocaustului, Yad Vashem, unde şeful statului român a depus o coroană de flori.

Adrian Nastase – In Israel

8 Mai 2009  

Saptamana aceasta, israelienii au sarbatorit 61 de ani de la crearea statului lor. Am participat cu placere la receptia oferita, cu aceasta ocazie, de ambasadorul Israelului la Bucuresti, la Ateneul Roman. Revazand foarte multe persoane cunoscute, mi-am amintit numeroasele vizite pe care le-am efectuat in Israel, precum si liderii politici sau religiosi israelieni, intalniti pe un parcurs de aproape douazeci de ani.

Ar fi multe lucruri de povestit, dar voi relata numai vizita pe care am efectuat-o in Israel, in iulie 2001, in calitate de prim-ministru, la invitatia premierului Ariel Sharon – desemnat ca sef al cabinetului israelian aproape in aceeasi perioada ca mine. Era una dintre primele mele vizite in exterior in calitate de sef al guvernului. Ideea de baza a fost aceea de a obtine sprijinul Israelului si al lobby-ului evreiesc, in SUA si in principalele capitale europene, pentru obiectivele fundamentale de politica internationala pe care ni le propusesem. Un alt obiectiv important l-a reprezentat si incurajarea investitiilor israeliene in Romania, intr-un moment in care incercam, cu tenacitate, accelerarea procesului de modernizare economica.De la aeroport am mers direct la sediul Guvernului israelian, unde am avut o lunga si interesanta discutie, intre patru ochi, cu premierul Sharon. Am vorbit despre interesele romanesti, despre cele israeliene, despre situatia din regiune. Sharon mi-a promis sprijinul Israelului, inclusiv in zonele pe care le puteau influenta in Statele Unite, in legatura cu acceptarea noastra ca membru NATO. Am discutat despre cooperarea posibila in domeniul high-tech, cercetare, agricultura si in domeniul militar

. Am comentat proiectele de pace in Orientul Mijlociu si am afirmat cu convingere ca nu am venit sa adaugam noi proiecte la cele deja existente, dar ca putem oferi canale de comunicare eficiente cu lumea araba. Un alt subiect s-a referit la situatia muncitorilor romani in Israel si la nevoia reala de a le asigura acestora un statut corect si sansa de a beneficia de asigurari sociale si de sanatate. Va amintiti, poate, faptul ca pana cand s-au eliminat vizele pentru calatorii in spatiul UE, la 1 ianuarie 2002, romanii care doreau sa munceasca in exterior, mai ales in constructii, se canalizasera pe zona Israelului. Unii dintre ei, din pacate, erau fortati sa lucreze in conditii aproape inumane. Delegatia pe care o conduceam cuprindea numerosi ministri si cateva zeci de oameni de afaceri, care au discutat cu omologii  lor si au participat la un seminar economic. Mi-l amintesc, cu multa simpatie, pe Ariel Sharon – o legenda a israelienilor – si care se zbate, in continuare, intre viata si moarte, dupa accidentul cerebral suferit in 2006. Considerat un dur, datorita istoriei sale in armata si rolului sau in razboaiele din zona, este regretat acum de foarte multi, asa cum, in mod paradoxal, este regretat si Yasser Arafat. Personalitatea lor puternica ar fi putut garanta aplicarea si durata unui acord de pace. Instabilitatea politica interna, atat in Israel, cat si in teritoriile palestiniene, pare sa nu faciliteze un astfel de acord in aceasta perioada, desi noul prim-ministru, Benjamin Netanyahu, avand o reputatie de politician al dreptei conservatoare, ar putea incerca sa relanseze un astfel de acord dupa recentele alegeri prezidentiale din SUA.E adevarat insa ca si el este „prizonier” al sprijinului parlamentar al partidelor religioase de extrema-dreapta. Fac o paranteza pentru a spune ca Bibi Netanyahu, in ciuda acuzatiilor politice din ultimii ani, a revenit spectaculos  pe prima scena a politicii israeliene. Ne-am intalnit in multe randuri, inclusiv atunci cand l-am invitat, cu familia sa, la ferma noastra de la Cornu, unde am discutat mult despre viziunea sa privind dezvoltarea economica bazata pe ideea dezamorsarii conflictului politic prin dezvoltarea economica a zonelor arabe adiacente. Am vorbit chiar si despre o posibila legatura maritima pana la Constanta. Va marturisesc insa ca dialogurile noastre au abordat si subiecte mai putin sofisticate, dar extrem de atractive, dat fiind ca oaspetele meu practicase horticultura si a dirijat o ferma de vite si de pasari la Herzliya.

Revin la vizita din 2001 si la dejunul spectaculos oferit de premierul Sharon la Hotelul „King David”, la care au participat sute de invitati. In discursul meu m-am referit la o anecdota care punea in lumina capacitatea de a planifica strategic si de a intelege miscarile viitoare ale partenerilor: „Se spune ca un tanar calatorea intr-un compartiment de tren cu un Rabin. La un moment dat, tanarul intreaba: Rabi, cat e ceasul?

Rabinul nu-i raspunde. Dupa o vreme, tanarul intreaba din nou cat e ceasul. In final, Rabinul ii raspunde astfel: – Dragul meu, ne apropiem de ultima statie. Asa cum te vad, probabil ca nu ai unde innopta si o sa-mi ceri sa te iau acasa la mine sa dormi. Esti tanar, esti dragut, eu am o fiica, s-ar putea sa va indragostiti unul de celalalt si da-mi, te rog, un singur motiv pentru care mi-as da fiica cuiva care nu are bani nici macar sa-si cumpere un ceas.”Am precizat insa ca Romania si Israelul se afla in acelasi fus orar si ca si noi si ei ne ghidam, in primul rand, dupa interesul national, dar mergem impreuna in acelasi tren si am ales sa fim parteneri.Nu cred ca i-am socat prea tare pe participantii la dejun…As adauga faptul ca, tot atunci, am mers si la Ierihon, unde am vizitat biserica romaneasca, aflata in teritoriile de sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene. Acolo am luat parte la o slujba religioasa oficiata de arhimandritul Ieronim Cretu, care doi ani mai tarziu a fost decorat cu Ordinul National „Serviciul Credincios” in Grad de Cavaler pentru contributia deosebita la pastrarea si promovarea valorilor spirituale ale neamului romanesc.

Am asistat cu emotie la inaltarea crucii pe turla edificiului si am donat, din partea Guvernului, o suma de bani necesara finalizarii bisericii. Am donat si doua icoane pe care le adusesem, impreuna cu sotia mea, de la Bucuresti pentru aceasta veritabila „ambasada spirituala” a Romaniei in Tara Sfanta.Intorsi la Ierusalim, am participat, impreuna cu primarul orasului, cel care a devenit ulterior premier – Ehud Olmert -, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Maccabiah – acest eveniment sportiv, organizat o data la patru ani, la care participa reprezentantii comunitatilor evreiesti din intreaga lume si care a primit statut olimpic in 1961. Am vizitat, de asemenea, Memorialul Eroilor si Martirilor Holocaustului „Yad Vashem”, unde am asistat la o ceremonie religioasa in „Sala Numelor” si am aprins o flacara ceremoniala in memoria martirilor. Am oprit cateva clipe langa Yad Vashem pentru a depune o coroana de flori si la mormantul lui Itzhak Rabin – pe care il intalnisem ultima data in Israel intr-o alta vizita, cu putin timp inainte de asasinarea lui.In aceeasi zi, am fost primit de presedintele statului Israel, Moshe Katsav, cel care a demisionat in urma cu ceva timp. L-am reintalnit, in acea vizita, pe Shimon Peres, in vremea aceea vicepremier si ministru al afacerilor externe – o mare personalitate a diplomatiei internationale. M-am intalnit, de asemenea, cu presedintele Knessetului, Avraham Burg, si cu presedintii  unor partide parlamentare. As adauga cateva cuvinte despre intalnirea cu Yasser Arafat, presedintele Autoritatii Palestiniene, la Palatul Prezidential al Autoritatii.  Arafat avea o mare autoritate asupra palestinienilor, fiind cel care reusise sa obtina, in 1973, recunoasterea miscarii sale si sa se impuna ca reprezentant legitim al poporului palestinian.Pe Arafat – care cunostea foarte bine Romania -, il intalnisem, prima oara, in 1994, la Forumul Crans-Montana de la Bucuresti, cand organizasem, intr-o perioada de blocaj comunicational, o intalnire cu Shimon Peres,  in cadrul Forumului creat de bunul meu prieten Jean Paul Carteron.  

Am participat atunci la primirea lui Yasser Arafat de catre presedintele Ion Iliescu. Lui Arafat ii placea foarte mult mierea. In ziua urmatoare, i-am trimis, din productia proprie, de la Cornu, doua borcane mari cu miere de salcam, un gest de prietenie apreciat ca atare. In 2001 m-a primit extrem de amical. Nu intelegea de ce nu deschidem o reprezentanta in Teritorii, legatura diplomatica fiind realizata doar prin intermediul unui diplomat cu sediul in Ambasada din Israel.

Am avut, in 2001, mai multe intalniri cu rabinii din Israel si SUA. Am apelat la ei pentru a obtine sprijinul necesar proiectelor noastre, in special privind decizia ce urma sa fie luata la Summitul de la Praga din 2002 vizand extinderea NATO. Imi amintesc ca Rabinul-sef al Statelor Unite, Rabi Friedman, aflat atunci in Israel, a promis sprijinul sau neconditionat atat in nume personal, cat si din partea comunitatii. Ei mi-au impartasit si o tristete legata de cele peste 800 de cimitire evreiesti din Romania, din care mai bine de 500 se afla in localitati unde nu mai exista comunitati de rit mozaic si unde deci, nimeni nu mai are grija de ele. Am povestit cu alt prilej despre intalnirile de mai tarziu, din 2007, din Israel, dar imi aduc aminte si de prima mea vizita cand, la unul din chibuturi, am luat cativa metri de furtun pentru irigatii cu duze de picatura la radacina plantelor. Am revenit atunci la Bucuresti si am trimis furtunul respectiv  la o fabrica  unde se realizau produse din cauciuc, sugerandu-le sa produca ceva asemanator. Dupa o vreme, au raspuns ca nu are cine sa produca duzele de plastic pe care sa le fixeze in furtun. Nu vreau sa fiu rautacios. Au fost si multe urmari pozitive, multi oameni de afaceri israelieni care au inceput sa vina sa investeasca in Romania. Am obtinut, in anii urmatori, un sprijin politic substantial din partea statului israelian cu care Romania a avut si are un parteneriat special, fiind singura tara din zona care a avut legaturi diplomatice continue cu Israelul, din 1948 si pana in prezent.

Moştenitorul secret al lui Nicolae Ceauşescu – Daniel Valentin Ceauşescu

Luni, 27 Aprilie 2009

După o investigaţie ce a durat mai bine de un an, l-am găsit şi vi-l prezentăm pe cel mai misterios membru al clanului Ceauşescu. Daniel Valentin Ceauşescu (28 de ani) s-a născut în Bucureşti, în 1981, şi este nepotul direct a lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. În jurul copilului lui Valentin Ceaşescu şi al Iordanei Borilă s-a păstrat un relativ mister înainte de Revoluţie şi un secret total în ultimii 20 de ani, timp în care a locuit şi a studiat în Statele Unite ale Americii. Este fizician, ca şi tatăl său, şi s-a întors de curând în România ascunzându-şi identitatea şi ferindu-se de expunerea în public.

Spaimele din 1989

Dacă am privi familia Ceauşescu ca pe o dinastie istorică, Daniel Valentin este moştenitorul. De sânge, de nume, de avere. Este primul fiu al lui Valentin, cel mai mare dintre copiii lui Nicolae Ceauşescu.

A trăit aproximativ 18 ani într-o pribegie anonimă impusă de mama sa, Iordana (Dana) Borilă. Acest adevărat autoexil este justificat de Iordana prin spaima că furia poporului, aşa cum au simţit-o urmaşii şi apropiaţii cuplului dictatorial în primul an de după Revoluţie, s-ar putea răsfrânge şi asupra unicului nepot de la acea vreme al lui Nicolae Ceauşescu.

Daniel Valentin avea doar 8 ani în 1989, era şcolar, bunicii tocmai fuseseră împuşcaţi la Târgovişte, tatăl se afla în penitenciar sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale, mama primise o citaţie cu o acuzaţie asemănătoare şi se ascundea la prieteni împreună cu el. Din vuietul mulţimii dezlănţuite pe străzi, Iordana Borilă a memorat o „promisiune” înspăimântătoare ce reprezenta o perspectivă îngrozitoare pentru viitorul copilului său: ”Să ajungă să stea într-un orfelinat de-al lui Ceauşescu, să vadă şi el condiţiile în care au stat copiii poporului atâţia ani!”. Plecarea din ţară şi traiul într-o necesară şi asumată discreţie au fost soluţiile găsite pentru a conserva integritatea fizică şi psihică a copilului.

 

LA MARE. Iordana, Valentin, Daniel şi Elena Ceauşescu – la Neptun, în 1982
ARBOREIordana, mama lui Daniel, este fiica lui Petre Borilă (1906-1973), pe care Raportul de Condamnare a Comunismului îl descrie drept „militant comunist născut la Silistra (Bulgaria), al cărui nume adevărat era Iordan Dragan Rusev şi care în anii ’30 a adoptat pseudonimul Borilă.Istoricii comunismului adaugă, în acelaşi document, că Petre Borilă a ştiut cum să stabilească o relaţie apropiată şi cu Gheorghiu-Dej. „În timpul anilor ’50, a participat direct la acţiunile represive organizate de Securitate, împreună cu Dumitru Coliu (alt comunist de origine bulgară) şi Ion Vinţe (János Vincze). De fapt, Borilă a fost implicat în cele mai secrete afaceri politice şi era cunoscut ca o figură distantă şi suspicioasă”.

Mama Iordanei, Ecaterina Abraham-Borilă, a fost – potrivit aceleiaşi surse – o comunistă militantă de origine evreiască, membru al Comitetului Central al PCR (1948-1969), al Biroului Politic (1952-1965), al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1969) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965).

Vladimir Tismăneanu descrie relaţiile dintre familiile Ceauşescu şi Borilă drept „tensionate”, în special după căsătoria lui Valentin cu Iordana, „eveniment la care Ceauşescu s-a opus cu încăpăţânare”. Această variantă este susţinută şi de Mihaela Ceauşescu (fiica lui Marin Ceauşescu, unul dintre fraţii Dictatorului) care povesteşte în cartea sa că „Nicolae şi Elena au facut front comun împotriva lui Valentin când s-a căsătorit prima dată, cu Dana Borilă. Au fost impotrivă amândoi, la unison”.

De altfel nici celălalt bunic al lui Daniel Valentin, Petre Borilă, nu aproba această căsătorie „datorită faptului că el condamna antisovietismul lui Ceauşescu”.

LA MUNTE. Elena, Daniel, Iordana şi Poliana Ceauşescu – la Predeal, în 1984

 

1930
este anul în care Iordan Dragan Rusev, bunicul dinspre mamă al lui Daniel, a adoptat pseudonimul Borilă

AVERE

Moştenirea – câteva tablouri

În afară de nume, moştenirea de care poate beneficia Daniel Valentin din partea familiei Ceauşescu este aproape nesemnificativă. Singura parte de „avere” îi poate reveni din procesul prin care Valentin Ceauşescu a obţinut, în justiţie, câteva obiecte de artă care i-au aparţinut lui şi fraţilor săi până în 1990. De altfel, dintre tablourile cerute de Valentin în ins tan ţă, o mare parte sunt ale Iordanei Borilă, ridicate de procurori din casa acesteia în 1990. Iordana a studiat istoria ar tei şi, potrivit ei, o mare parte dintre tablourile „confiscate” din casa sa după Revoluţie erau ca douri primite direct de la pictori pe vremea când era stu dentă. În discuţie se află 42 de tablouri şi 9 obiecte de argint şi porţelan.

Bunurile, mare parte din colecţia familiei Borilă, au făcut recent obiectul unui articol in „New York Times”, unde reporterul îl citează chiar pe Valentin Ceauşescu, dar de care cei în cauză sunt extrem de nemulţumiţi şi consideră că a fost scris cu rea-credinţă.

În ciuda unei hotărâri definitive a instanţei date încă din 1996, doar o mică parte dintre tablourile şi obiectele cerute i-au fost înapoiate lui Valentin, restul fiind încă în posesia Muzeului Naţional de Artă, care invocă mai multe motive ca să nu le returneze şi este acuzat de birocraţie excesivă de către avocaţii lui Valentin. Pretenţia Muzeului Naţional de Artă al României este ca Valentin Ceauşescu să ceară restituirea bunurilor de la Parchet, iar Parchetul, la rândul său, să le ceară de la muzeu.

O altă „moştenire” de care Daniel poate beneficia este marca Ceauşescu, pe care Valentin Ceauşescu şi Mircea Opran (fostul soţ al Zoiei) au înregistrat-o la OSIM încă din ianuarie 2007.

PORTRETE

 

Tatăl – Valentin Ceauşescu

 

• S-a născut pe 17 februarie 1948. A urmat Liceul „Petru Groza” şi Facultatea de Fizică până în 1967, când, pentru trei ani, a plecat să studieze la Imperial College din Londra.
• Din 1970 s-a angajat la Institutul de Fizică Atomică, unde lucrează şi în prezent.
• Odată întors de la Londra, s-a căsătorit cu Iordana Borilă, de care a divorţat în 1989.
• În 1995 s-a recăsătorit şi mai are o fată, Alexandra.

Fiul – Daniel Valentin Ceauşescu

 

• S-a născut pe 30 mai 1981 şi va împlini în curând 28 de ani.
• Este licenţiat în fizică şi filosofie, studii terminate la un colegiu din New York, potrivit spuselor sale.
• În România nu lucrează încă, deşi i-ar fi plăcut să se angajeze la acelaşi institut de fizică în care este şi tatăl său.
• Îşi doreşte să urmeze un doctorat în Statele Unite ale Americii. 

 

 

Mama – Iordana (Dana) Borilă

• S-a născut pe 20 iunie 1946. A studiat istora artei şi apoi a lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă.
• Cu puţin timp înainte de Revoluţie, în primavara anului 1989, a divorţat de Valentin Ceauşescu, iar în 1990 a fugit din ţară împreună cu fiul, mai întâi în Israel, apoi în SUA.
• După ce a revenit în România, a lucrat pentru Comunitatea Evreiască din Bucureşti până când a ieşit la pensie.

 

Valentin Ceauşescu, fiul lui Nicolae şi al Elenei, s-a născut pe 17 februarie 1948. Urmează cursurile Şcolii „Petru Groza”, terminând liceul în 1965, apoi Facultatea de Fizică, în 1967. Timp de trei ani a studiat la Imperial College din Londra. Reîntors în ţară după 1970, s-a angajat la Institutul de Fizică Atomică, unde lucrează şi în prezent. În acelaşi an, s-a căsătorit cu Iordana Borilă, mama lui Daniel Valentin, „moştenitorul secret”, descoperit de EVZ.

A divorţat însă în 1988. La Congresul al XIV-lea al PCR, cu puţin timp înainte de Revoluţie, Valentin a fost ales membru supleant al CC al PCR. Fiul cel mare al dictatorilor a fost un apropiat al clubului de fotbal FC Steaua Bucureşti înainte de 1989, implicarea lui managerială conducând la câştigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, la Sevilla. Valentin Ceauşescu s-a recăsătorit după Revoluţie, în 1995. Pe lângă Daniel Valentin, mai are o fetiţă, Alexandra, născută în 1996. Valentin este singurul dintre cei trei copii  ai cuplului Ceauşescu încă în viaţă.
Rebela

Sora sa, Zoia (născută la 1 martie 1949), fiica mijlocie a fostului dictator al Românei, s-a stins din viaţă, bolnavă de cancer , pe 20 noiembrie 2006. Zoia a fost o recunoscută colecţionară de opere de artă şi bibliofilă. Se pare că fiica mijlocie a cuplului Ceauşescu şi-a deranjat părinţii cu o atitudine ceva mai „liberală”, motiv pentru care ar fi fost urmărită de Securitate pentru a i se „sparge anturajul”. Înainte de 1989, Zoia ajunsese şefa Secţiei de Matematică de la Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, fiind absolventă a Facultăţii de Matematică. A fost căsătorită cu inginerul Mircea Opran, cadru universitar la Politehnica din Bucureşti. Nu au avut copii.„Prinţişorul”

Fiul cel mic al cuplului dictatorial, Nicu Ceauşescu, a murit în 1996, din cauza unei afecţiuni hepatice. „Presupus a fi un alcoolic înveterat şi un playboy încă din adolescenţă, el a fost un simbol al degenerării dinastice a comunismului românesc în anii ’80. În mod ironic, la sfârşitul anilor ’80, unii dintre liderii de la vârf, temându- se de aspiraţiile Elenei de a-i succeda soţului ei, au pariat pe Nicu ca reprezentând răul cel mai mic”, se arată în biografia publicată în Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Dictatorul

Dosarul de cadre al lui Nicolae Ceauşescu – bunicul lui Daniel Valentin – trasează, pe scurt, momentele de început în evoluţia celui care avea să devină „cel mai iubit fiu al poporului”. O notă informativă din dosarul său de cadre, datată 20 decembrie 1945, îi face o scurtă descriere inedită şi contradictorie în termeni viitorului „fiu al ţării”: „Cismar, 28 de ani, în UTC din 1934, devotat, disciplinat, inteligenţă vie  , nu are atitudine tovărăşească, este ironic, încrezut, dorinţa de a se evidenţia, ridicat politiceşte”, „nu suficient de devotat, dar face mari progrese”, „este energic, metoda de muncă încă slabă”, „curajos, vigilenţă slabă”, „spirit colectiv în creştere, morală sănătoasă, element cu mare perspectivă”. Biografia arhicunoscută a dictatorului arată că acesta s-a născut pe 26 ianuarie 1918, la Scorniceşti, fiind al treilea copil într-o familie numeroasă. Agricultorii

Părinţii acestuia, Andruţă şi Lixandra (născută Militaru) Ceauşescu, au adus pe lume zece copii, din care doar nouă au supravieţuit până la maturitate. În dosarul de cadre al dictatorului, acesta îşi descrie pe scurt părinţii: „… sunt agricultori şi se ocupă cu plugăria, au cam 10 hectare de pământ, pot fi socotiţi mijlocii. Tata a fost liberal”.

Nicolae Ceauşescu a avut trei surori şi cinci fraţi. Fratele cel mic, Ioan Ceauşescu (născut în 1932), mai este încă în viaţă. Fratele mai mare al dictatorului, Marin Ceauşescu (născut în 1916), are o poveste al cărei final încă mai ridică semne de întrebare. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti. A preluat, în 1974, conducerea reprezentanţei economice a României la Viena. Pe 28 decembrie 1989, la câteva zile după execuţia fratelui său, Marin a fost găsit spânzurat în subsolul Ambasadei României din Viena.

Potrivit arborelui genealogic publicat de Mihaela (Moraru) Ceauşescu, fiica lui Marin Ceauşescu, în cartea „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig…” (publicată la Editura Meditaţii, în 2004), fraţii familiei Ceauşescu din Scorniceşti au avut, în total, 18 urmaşi direcţi.

Bunicii dinspre mamă, tot comunişti de frunte

S-au autoexilat în SUA

Traseul complet urmat de cei doi este încă un mister din pricina secretomaniei cu care Daniel, Dana şi Valentin s-au înconjurat în anii ce au urmat. Varianta cea mai plauzibilă, aproape imposibil de verificat în lipsa confirmărilor celor implicaţi, este că au fugit în Israel ajutaţi de academicianul Nicolae Cajal, cu care părinţii Iordanei s-au aflat în relaţii de prietenie. Mama Iordanei, Ecaterina Abraham (devenită Borilă după căsătoria cu liderul comunist de origine bulgară Petre Borila) avea origini evreieşti prin bunicii născuţi în familiile Lote şi Abraham. În aceste condiţii, obţinerea cetăţeniei israeliene pentru urmaşi este posibilă.

Cert este însă că mama şi băiatul au petrecut ultimii ani de „exil” în Statele Unite ale Americii. Daniel Valentin şi-a terminat studiile într-un colegiu din New York, obţinând licenţa în fizică şi filozofie, călcând astfel pe urmele tatălui său care are în spate o carieră lungă de fizician. După terminarea studiilor a revenit în ţară împreună cu mama sa, păstrând discreţia deprinsă în lungul exil. Data întoarcerii în România a celor doi coincide cu trecrea în nefiinţă a Zoiei Ceauşescu (noiembrie 2006). Tot un deces, de data aceasta din familia Mizil, a provocat apariţia în public a Danei şi a lui Daniel.

Seamănă cu unchiul Nicu şi cu bunicul Nicolae

Zidurile bisericii de la Cernica adăposteau, în decembrie 2008, trupul fostului demnitar comunist Paul Niculescu Mizil. Seara, la lumina chioară a lăcaşului, rudele primeau condoleanţe de la prieteni foarte apropiaţi. Intrau, pe rând, oameni care încercau să ocolească astfel zarva înmormântării de a doua zi. Printre aceştia, un tânăr şi o doamnă ale căror discreţie se distingea chiar şi într-o atmosferă de priveghi. „Dana şi copilul!”, tresare Donca Mizil, fosta iubită a lui Nicu Ceauşescu.

Cele două femei îşi zâmbesc şi discută cald, ca două vechi prietene. Descoperă împreună faptul că, imediat după Revoluţie, şi-au ars majoritatea fotografiilor făcute în vremea în care au trăit cu cei doi fii ai lui Nicolae Ceauşescu, ca să nu poată fi folosite drept dovezi împotriva lor. Daniel este îmbrăţişat cu căldură şi i se spune de câteva ori că „are ochii lui Nicu”, unchiul său.

Nu au încredere în oameni

 

Tânărul, puţin stingher şi copleşit de atmosfera familială, zâmbeşte mult şi vorbeşte puţin. Îşi caută cuvintele, pe care le rosteşte într-o română perfectă, uşor cântată. Ceea ce poate trece drept accent ardelenesc se dovedeşte a fi, de fapt, o pronunţie englezească. Îşi expune ideile privitoare la „socialismul lui Barack Obama” coerent, tranşant, pe alocuri ştiintific. Crede că nu are amintiri clare cu celebrii săi bunici pentru că era mult prea mic în 1989, dar şi pentru că schimbarea mediului la o asemenea vârsta le şterge mai lesne.

Părerile sale despre România trădează o cunoaştere perfectă a trecutului familiei din care face parte şi a perioadei comuniste. Obsesia „telefoanelor ascultate” apare, de mai multe ori, în discuţia cu el, care conţine referiri dese la trecutul României, dar şi la excesele Americii. Îmbrăcat modest, dar nu sărăcăcios, într-o jachetă din piele şi jeans, Daniel pare protejat excesiv de mama sa, care nu-l scapă din ochi şi îi urmăreşte atentă orice vorbă. Câteva trăsături ale feţei sale, o anumită căutătură, o grimasă, te duc uşor cu gândul la Valentin, tatăl său, la unchiul Nicu, ba chiar şi la bunicul Nicolae Ceauşescu.

Dana Borilă îşi arată suspiciunea cu privire la orice discuţie care are legătură cu fiul ei. Refuză politicos cererea unei ulterioare întâlniri, ba chiar şi dezvăluirea adresei de e-mail pentru o încercare mai detaliată de a o convinge să vorbească despre trecut într- un interviu amplu.

Fără încredere în oameni, din cauza „multiplelor dezamăgiri”, mama şi fiul merg doar împreună prin ca pitala aglomerată, uneori ţinându-se de mână, cu ochelarii de soare păstraţi pe nas aproape de fiecare dată . Circulă des cu mijloacele de transport în comun. E posibil ca mulţi bucureşteni să-i fi întâlnit în tramvaiul 40. Odată „îm barcaţi”, se aşază pe scaunele din spatele vatmanului, pentru a-şi feri privirea de a celorlalţi călători.

În seara geroasă de la Cernica, la insistenţele membrilor familiei Mizil, cei doi au plecat spre casă cu o maşină, şi nu cu autobuzul, aşa cum veniseră.

A STUDIAT FIZICA ÎN SUA

Urmaşul lui Nicolae Ceauşescu e şomer

Deşi are diplomă de fizician obţinută la New York, Daniel nu şi-a găsit încă un loc de muncă în România. Şi-a dorit să lucreze alături de tatăl său la Institutul de Fizică Atomică, dar nu şi-a depus dosarul la timp, când au fost scoase locuri la concurs.

Din dialogul cu Dana şi cu Daniel reiese că nu vor să-şi facă publică povestea. Unul dintre motivele invocate este că românii încă nu sunt pregătiţi să-i accepte fără să-i judece prin prisma trecutului familiei Ceauşescu. Susţin că s-au întors în România pentru a rezolva „nişte probleme familiale” şi că nu ştiu dacă şi când se mai întorc în Statele Unite ale Americii. Daniel şi-ar dori să urmeze un doctorat peste Ocean.

MISTER

Nepotul ascuns

Misterul vieţii de azi a lui Daniel Valentin Ceauşescu este, într-un fel, o prelungire a discreţiei care l-a înconjurat chiar de la naştere, din 1981. Despre nepotul lui Nicolae Ceauşescu, născut în 1981, sunt consemnate extrem de puţine date. De exemplu, în arhiva Agerpres, agenţia de presă care avea acces la evenimentele de familie ale cuplului dictatorial, există doar două fotografii în care apare singurul nepot al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Un instantaneu făcut la Neptun, pe plajă, cu Daniel, mama sa, Valentin şi Elena Ceauşescu, şi un altul realizat la Predeal, în care personajele sunt aceeaşi Elena Ceauşescu, împreună cu nurorile Poliana Ceauşescu şi Iordana Borilă. În ambele, Daniel Valentin este consemnat doar cu apelativele „nepotul” sau „fiul

ZVON PLANTAT DE ELENA

Valentin înfiat, o diversiune

Una dintre cele mai mari legende care a apărut înainte de 1989 şi care s-a păstrat până în ziua de azi, având drept motiv de propagare diverse „surse istorice”, este aceea că Valentin Ceauşescu ar fi fost, de fapt, adoptat de cuplul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Nu numai asemănările fizice ale lui Valentin cu Elena Ceauşescu, ci şi asemănările dintre fiul său şi membrii familiei Ceauşescu arată contrariul. În plus, Vladimir Tismăneanu spune tranşant că, de fapt, această legendă a fost o diversiune plantată, la vremea respectivă, de Securitate.

„Valentin nu a fost infiat, a fost copilul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Am cunoscut personal o ilegalistă care a împărţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pragul aducerii pe lume a lui Valentin. La ceremonia de la Consiliul Popular al Sectorului 1, la căsătoria lui Valentin cu Iordana, au participat Andruţa, tatăl lui Ceauşescu, şi Zoia, sora lui Valentin. Zvonul privind «înfierea» lui Valentin a fost scornit de Securitate, probabil la ordinul Elenei Ceauşescu, înfuriată de insubordonarea fiului rebel. Cine l-a văzut pe Valentin tânăr nu putea să nu observe asemănarea frapantă cu mama sa.

La fel, poza publicată în EVZ indică similitudini inconfundabile de fizionomie între Daniel Valentin şi Nicu Ceauşescu (amintesc că l-am cunoscut bine pe Nicu, încă din 1958, când aveam amândoi 7 ani şi am mers împreună mai întâi la Liceul «Dr. Petru Groza», apoi, după 1963, la Liceul 24, actualul «Jean Monnet»).”

„Am cunoscut personal o ilega listă care a îm părţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pra gul aducerii pe lume a lui Valentin. Zvonul privind «înfierea» lui Valentin a fost scornit de Securitate.”,
Vladimir Tismăneanu, politolog

Potrivit Raportului întocmit de comisia prezidenţială condusă de politologul Vladimir Tismăneanu, Petre Borilă a fost membru PCR din 1924 şi comisar politic în Brigăzile Internaţionale în timpul Războiului Civil din Spania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a stat la Moscova, unde a colaborat cu Gheorghi Dimitrov (preşedintele Cominternului) şi cu Dimitri Manuilski (cel mai important demnitar sovietic pe lângă Comintern), iar cu Ana Pauker, Vasile Luca, Leonte Răutu şi Valter Roman a conlucrat pentru a forma nucleul care va prelua conducerea PCR după invadarea României de Armata Roşie.