CRISTINA URSOL – DECLARAŢIE ŞOC – EXCLUSIV PENTRU STIREAPRESS !

CRISTINA URSOLCristina Ursol: august 1, 2009 la 02:55

 chiar este primul caz in istorie???? oricum a fost greseala vietii mele.


Eu Cristina Ursol vreau sa-mi cer scuze in fata tuturor moldovencelor si a tuturor persoanelor care au fost afectate de aceast caz suspect si STRIGATOR la CER, toti oamenii de la consulat si colegele. Nu stiu ce a fost in capul meu parca am fost drogata ,am avut si o criza nervoasa pentru ca am acceptat asa ceva din cauza banilor oferiti.
Domnul Nuica spune ca sunt banateanca dea lui din Resita, dar eu sunt de fel taranca din Causeni si deci nu sunt o curva sunt escorta doar pentru cetateni straini, insa filmul asta cu evreul bosorog securist mi-a stricat toata cariera si viata personala. Ma tem sa ma intorc acasa, mie frica sa ies pe strada, voi avea de suferit. Mi-a luat necuratul mintile cred, doamne iarta-ma. Nu este vorba de nici un SIS sau partide totul e intentionat si premeditat. El m-am filmat si a dus caseta la Bucuresti in redactia Curentul care este vizavi de sediu firmei sale in Bucuresti. Montarea ,drapelul si celelalte prostii sunt doar opera lui pentru a denigra imaginea moldovenilor si in scopuri propagandistice.

Ancheta va lamuri totul inclusiv marturisirea mea.

si inca ceva mai repet o data romanache romalacul si tiganu borat de consul cum Ii spun unii, domnul Nuica este evreu asha ca nui mare bai. va pup

Cristina Urso

Copyright © 2009 StireaPress. Toate drepturile rezervate. Continutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996. Folosirea continutului ori a unor parti din acesta fara instiintarea respectiv aprobarea proprietarului acestui site se pedepseste conform legilor in vigoare.  

Cristina URSOL
Cristina Ursol pe messenger yahoo imagine Webcamera

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

VEZI VIDEO CU ATENTIE – JOS SCRIE CLAR DE TOT CRISTINA URSOL, SI NU URSOi

AUrel iulie 29, 2009 la 23:15  Cristina Ursol iulie,25 2009 la 19:58 – tot ce e escis e minciuna. Multsi teau cunoscut. Si nu F…te capul, caci risul tau, miscarile tale tot ce faci in video e6ti tu 100% gatantat. o c..va care nea facut de ris moldovencele si din cauza ta au fost alungati de la lucru 45 de oameni,maroritatea lucrau cu suflet si devotat lucrului,da tu leai cacat tot.Dute si hraneste tu familile celor ce acum din cauza ta nu au cu ce hrani copii. Dumnezeu cu batul nu bate, si intro zi ai sa ai timpuri grele si te vei intreba de ce? sa stii ca este de unde!
Mai nelu(I.Nuica) mai! nu face acum sa te faci chel pe chelea, si nu o apara pe C.Ursol ceatsi avut a trecut! Si tu om destept incerci sai curati numele Cristinei, dar e deacum prea devreme!
Mai bine ai spune doar adevarul!
Da ceea ce ai scris tu, se numeste “cai verzi pe peretsi” mai bine taceai decit scrieai timpenia asta!
Dar poate fi inca ca Cristina face asta din numele lui caci pare cam dubios ca amindoi se folosesc de proxy.(da poate ea inca se mai foleseste de proxyul lui)
To marie – de consultat o consulta nu altcineva decit mama ei, caci acum nu are pe nimeni in afara de familia in suport, da din sursele mele mama ei, adica ele sunt foarte foarte apropiate, si ca ea era in curent cu tot ce facea fiica ei, ea doar nu vrea sa constate asta la altsii, dupa cite vad eu cristina are o scoala buna si luare de pilda buna! doar ca unde a ajuns acum……….pentruca Causeniu deacum o stie ca peo……. ceea ce nui bine mai ales in satucul acela de tip orasenesc. bafta cristina eu in locul tau mias schimba numele, prenumele, si culoare parului, ca sa nu te cunoasca cei care nu te stiu
Marie 28/07/2009 at 4:51pm
Da ea a spus prostii. Probabil ca nu e foarte desteapta dupa toate si cine stie cine o consulta ce sa spuna.
Dar vreau sa fac o nota Ion Nuica, si toate colegile lor de la consulat au fost demise nu din causa Cristinei ci din cauza celei care a instalat camera ce a filmat si a facut public inrejistrarea. Eu socot ca asta e criminal, si persoana cea trebuie trasa la raspundere. Pentru ca mine ne pomenim ca noi toti suntem filmati in dormitoarele noastre nu conteza cu cine si aratati publicului. Pina la urma Cristina si Ion Nuica au dreptul sa doarma cu cine vor ei, asta e treaba lor personala si treaba familiilor lor si nu e treaba tarii.
ALEGATOR data – iulie 28, 2009 la 14:33
Ce stupida declaratie… Cristina a avut nevoie de cateva saptamani ca sa iasa si sa spuna o prostie mai mare decat ea… Filmul poate fi expertizat, draga, mea… E simplu. Nici nu e vorba ca accentul moldovenesc te-a tradat. In film se vad hainele, corpul tau, lingeria. Cei care ti-au vazut corpul, si sunt multi dintre acestia, au confirmat ca esti tu. Cat despre originea etnica a dlui Nuica… Crezi ca conteaza? Dupa ce a fost demis din cauza ta? Crezi ca conteaza acest lucru daca vor fi demise toate fostele tale colege? Sa stii ca Dumnezeu nu bate cu batul. Cred ca ar trebui sa treci pe la vreo manastire, sa-ti faci un examen de constiinta…
Ai nevoie de ajutor, sunt sigur.
CristinaUrsolVEZI1

Cristina Ursol
DA CLICK – CRISTINA – DEVORATOAREA DE BARBATI

Cristina Ursol iulie,25 2009 la 19:58
repet inca odata pentru presa din Moldova. Fata din film nu sunt eu Cristina Ursol. este o alta angajata de origine romaneasca care incearca sa imite accentul. este o provocare la adresa familiei mele si al prietenilor mei din causeni. Fata in cauza se pare ca provine din SIE serviciul romanesc de informatii si vrea sa denigreze imaginea basarabencelor si a moldovenilor in general, iar voi ziaristilor ati fost pacaliti de acest evreu Ion Nuica! pentru alte detalii voi reveni ulterior

Cristina Ursol

Potrivit unor informaţii, autorul filmului porno ar fi chiar partenera lui Nuică. Poziţia camerei de luat vederi întăreşte această supoziţie – „este foarte posibil să fi fost femeia cea care l-a dus pe consul la capcană. Poşeta era aşezată pe un scrin, unghiul de filmare arată această posibilitate”.
Potrivit unor surse din capitala Republicii Moldova, camera unde a fost filmat consulul în timpul unei partide de amor cu o subalternă – identificată ulterior drept Cristina Ursol, de 23 de ani -, este una dintre locuinţele de serviciu ale Consulatului român de la Chişinău. Aceleaşi surse susţin că Nuică avea, de fapt, două amante, pe care le ducea pe rând în locuinţa respectivă, situată în apropierea consulatului. Partidele de amor aveau loc pe fugă, în pauzele de prânz de la serviciu.

Cristina Ursol, are un frate cu numele Vova  20 de ani, pe mama ei o cheama Tatiana Ursol, iar pe tatal ei il cheama Vadim Ursol.

Familia Ursol au un salon fitnes in Causeni 

Ion Nuică era, cunoscut la Chişinău ca având două amante, ambele angajate ale Consulatului – Cristina Ursol – Mihaela Bulbucel

Libertatea 4Z1

Cristina Ursol s-a nascut pe data 21 ianuarie 1985 – Căuşeni. Inaltime: 165 cm – Ochi negri – Par negru
Libertatea COPERTA

Statutul Corpului diplomatic şi consular al României este reglementat de Legea nr. 269/2003. Cazul Ion Nuică se încadrează la articolul 32 al acestui act normativ, care prevede că membrii Corpului diplomatic şi consular au obligaţia „să aibă în toate împrejurările o conduită profesională şi morală ireproşabilă şi să dea dovadă de demnitate şi responsabilitate în îndeplinirea atribuţiilor lor”. Libertatea

Libertatea4

Mihaela Bulbucel e cam de varsta fiicei nabadaiosului diplomat Tanara se comporta ca o adevarata matroana fata de ceilalti angajati si nimeni nu avea voie sa sufle inaintea ei.

Mai trist e insa ca fiica lui Nuica are nunta in luna octombrie. Relatiile erotice dintre cei doi erau ceva mai vechi. “Nielu” inchiriase o camera de hotel special pentru pauza de pranz. Doamna Nuica lucra tot la Consulat, unde Mihaela Bulbucel era la ghiseu.

Cine este femeia care „l-a aranjat” pe consulul Nuica?

Scandalul in urma caruia consulul Romaniei la Chisinau a fost nevoit sa-si dea demisia este inca departe de a fi lamurit. Ioan Nuica a fost filmat cu camera ascunsa in timp ce facea sex cu o persoana care ar fi angajata a consulatului si ar fi lucrat la unul dintre ghiseele misiunii diplomatice a Romaniei. Desi era fost ofiter al Serviciului de Informatii Externe, avea experienta in diplomatie (lucrase inainte ca diplomat in Iran si Israel), Nuica a cazut totusi foarte usor in capcana intinsa. Femeia care apare in inregistrarea video se numeste Cristina Ursol

Aceasta ar fi avut de cateva luni o relatie cu consulul si obisnuiau sa se intalneasca intr-un apartament inchiriat chiar vizavi de sediul consulatului. Ursol nu era singura angajata care ii intrase in gratii lui Nuica. si Mihaela Bulbucel, o alta angajata a consulatului, reusise acest lucru.

Dupa aparitia filmului pe internet, Cristina Ursol a fost foarte greu de gasit. si-a schimbat de cateva ori numarul de telefon si a incercat sa-si stearga orice urma a trecutului ei, inclusiv profilul cu fotografii postat pe un site de socializare rusesc – VEDETI AICI ADRESA SITE-ULUI
Кристины Урсол – Cristina Ursol
http://contact.meta.ua/users/kristina-ursol-295722/

Данные отсутствуют

Nu este disponibil

„Хотите посмотреть анкету, подружиться или написать личное сообщение Кристине Урсол войдите под своим логином или зарегистрируйтесь.

Добро пожаловать на личную страницу Кристины Урсол
Хотите посмотреть анкету, подружиться или написать личное сообщение Кристине Урсол войдите под своим логином или зарегистрируйтесь.

Traducere:

Bine ati venit la pagina personala al Cristinei Ursol
Vrei sa vezi profilul meu, a face prieteni, sau a scrie un mesaj personal pentru Cristina Ursol autentifică-te sau înregistrează.”

Tanara provine dintr-o familie destul de instarita ce locuieste in Causeni, orasel din sudul Moldovei. Pana acum doi ani a avut o relatie cu fiul primarului din localitatea natala, relatie care ar fi luat sfarsit in urma zvonurilor ca fata danseaza prin cluburile de noapte din Chisinau. Ba, mai mult, se pare ca la ultimul loc de munca ar fi fost concediata tot pentru comportament indecent. Cu toate acestea, fata si-a gasit destul de repede o slujba la misiunea diplomatica a Romaniei.
Mama fetei, Tatiana Ursol, este patroana unei sali de fitness din Causeni.
Am vrut sa aflam mai multe informatii de la fostul prieten al Cristinei, dar acesta era plecat in Ucraina. Tatal acestuia, Anatolie Zaremba, ne-a declarat ca „intr-adevar a fost o relatie intre cei doi, dar doar asa, de prietenie, inca de cand fata era in liceu. Ei nu mai sunt impreuna insa de doi ani”.
MAE nu mai vrea cetateni moldoveni la ambasada de la Chisinau

Am incercat sa obtinem mai multe lamuriri despre situatia in care se afla in prezent consulatul de la Chisinau de la Alexandru Muresan, seful misiunii diplomatice din Moldova, desemnat dupa expulzarea ambasadorului Filip Teodorescu. Muresan nu a vrut insa sa discute cu noi, desi vinerea trecuta ne-a promis o intrevedere de cateva minute. In schimb, ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, ne-a declarat ca incearca sa rezolve problemele de la Chisinau intr-un timp cat mai scurt. „stiu ce se intampla acolo. E rusinos! Vom reorganiza total consulatul. Nu stiu daca a fost pus inca in aplicare, dar am dat un ordin ca toate persoanele care au cetatenie moldoveneasca sa fie inlocuite cu romani de la Bucuresti. Vom trimite si un alt consul cat de curand posibil”, a declarat Diaconescu. Ministrul de Externe a dat astfel de inteles ca tanara basarabeanca este suspectata ca ar fi creat o bresa in sistemul de securitate al ambasadei si masurile luate au scopul de a evita pe viitor astfel de situatii.

In Republica Moldova se afla in acest moment cateva sute de mii de basarabeni care au cetatenie romana si multi altii care doresc sa o obtina. In ciuda promisiunilor facute, in special in campaniile electorale, administratia de la Bucuresti nu a reusit sa ofere servicii consulare la un nivel ridicat pentru cei pe care-i numeste, de altfel, „fratii nostri de peste Prut”. Greselile comise de-a lungul anilor de personalul diplomatic de la Chisinau nu au facut decat sa alimenteze propaganda antiromaneasca a regimului din Moldova, desfasurata atat in plan extern, cat, mai ales, intern. Ultima gafa este cu atat mai grava cu cat, la sfarsitul acestei luni, vor avea loc alegeri anticipate in republica de peste Prut, iar comunistii dau semne ca vor sa se foloseasca de toate mijloacele pentru a castiga un nou mandat.
Reprezentanta diplomatica a Romaniei in Moldova (ambasada si consulatul) pare in acest moment incapabila sa se ridice la inaltimea misiunii care i-a fost incredintata.
Ultimul scandal in care a fost implicat un diplomat roman a dat o noua lovitura imaginii si asa destul de proaste pe care o aveau reprezentantii nostri in tara vecina.

C. Diaconescu: Poate ar fi util ca Ministerul de Externe să-şi ceară scuze opiniei publice în cazul Nuică – „Mai greşesc bărbaţii”. Traian Băsescu: „Da, dar nu filmaţi”

Cristian Diaconescu

Deşi a refuzat să comenteze cazul consulului de la Chişinău Ion Nuică, ministrul Cristian Diaconescu recunoaşte că „poate ar fi util ca Ministerul de Externe să-şi ceară scuze opiniei publice, pentru un semnal total necorespunzător”, în cazul scandalului sexual de la Chişinău.
Diaconescu a ţinut să precizeze că are în vedere „opinia publică de aici (din România – n.r.), nu de altundeva” şi a dat asigurări că acest tip de comportament „în orice caz nu caracterizează instituţia” diplomaţiei româneşti.

La originea demisiei consulului Ion Nuică s-ar afla o înregistrare video, trimisă unui cotidian din Bucureşti, în care acesta este surprins în ipostaze intime cu o tânără.

Ion Nuica 

Ministerul de Externe a confirmat demisia consulului şi a precizat că acesta îşi anunţase intenţia de plecare încă de vineri
Băsescu despre Chişinău sexgate: „Uneori depăşim şi noi limite, l-aţi văzut pe consulul României la Chişinău”.Traian Basescu VIN Preşedintele Traian Băsescu pare că priveşte cu îngăduinţă scandalul sexual care a dus la demisia consulului României la Chişinău. Şeful statului a primit, marţi, o delegaţie a societăţii civile din Republica Moldova, prilej cu care a adus în discuţie cazul diplomatului. Unul dintre moldoveni i-a spus preşedintelui că „fantasticul” realităţilor din ţara vecină, deşi cunoscut de partea română, depăşeşte uneori orice limite. Preşedintele a intervenit: „Uneori depăşim şi noi limite, l-aţi văzut pe consulul României la Chişinău”. Toată lumea a izbucnit în râs, dar preşedintele s-a abţinut, într-o primă etapă, limitându-se la a zâmbi. Unul dintre membrii delegaţiei moldovene a continuat dialogul, spunând, îngăduitor: „Mai greşesc bărbaţii„. La care şeful statului a replicat, râzând de-a dreptu: „Da, dar nu filmaţi”. Ion Nuica
Protecţie fără prezervativ

UM 0195 din str. Columbelor. Această UM a tocat în picioare „fantomele“ retrase în Romånia după trădarea lui Pacepa. Sute de ofiţeri-spioni aduşi înapoi după momentul fatidic al anului 1978 au fost anchetaţi la sediul acestei UM de tristă amintire. În ce-l priveşte pe „rezidentul“ Nuica, acesta avea în sarcină exact protecţia funcţionarilor diplomatici. Dacă vă uitaţi bine la filmare o să observaţi că nici măcar el nu se proteja, făcånd sex fără prezervativ. Cine ştie ce de boli luate de la curvele băgate în pat de ruşii-moldoveni i-a transmis nevestei. Un cretin care a făcut de rås Corpul Diplomatic şi serviciul de informaţii externe şi-a încheiat ruşinos cariera, ca ultimul răcan. Semnificativ sau nu, UM 0195 de care aparţinea Ion Nuica este amplasată vizavi de sediul redacţiei «Curentul» locul de unde i s-a tras sfårşitul carierei de spionu’ lu’ peshte…“

Preotul Dimitrie Jura: Monica Iacob Ridzi, n-ar fi ezitat nicio secundă să-i zboare creierii ziaristului, dacă ar fi avut la îndemână un revolver.

Monica Iacob RidzI

Pe şoseaua Prelungirea Ghencea, hala tipografiei Kruger Brent, aparţinînd firmei Sothis Print, e cam jumătate din sala uriaşă în care deputaţii discută cazul Ridzi.

Gheorghe Nicolae este directorul tipografiei. “Da, am tipărit trei feluri de afişe pentru MTS, de fapt pentru firma Artisan”, spune şeful firmei. Omul e deschis, deşi nu-i fericit că-i apare numele companiei. Furnizează tirajele şi preţurile.
Contracte pe 22, afişe pe 24
Grafica şi conţinutul primului poster erau deja gata pe 24 aprilie, la ora 15:10, după cum rezultă din mailurile dintre Kruger şi Artisan. La foarte scurt timp după semnarea contractelor între MTS şi Artisan, încheiate pe 22 aprilie.

Pliantul care o conţine pe Monica Ridzi a avut tirajul cel mai mare. 46.500 de exemplare, faţă de cele 3.000 de exemplare cît cumulează celelate două postere.

Toate cele trei lucrări s-au tipărit mai tîrziu.

46.500 de pliante cu Ridzi de 2 Mai
Calendare pentru EBA
La această tipografie s-au tipărit, mai apoi, calendare pentru campania electorală a Elenei Băsescu. Gazeta nu a putut intra în posesia răspunsului la întrebarea “Cine le-a comandat şi cine le-a plătit?”.

După trei săptămîni de investigaţie jurnalistică, gsp publică azi ecuaţia de adio: MTS a plătit fi rmelor 730.000 de euro, iar acestea au dat mai departe 220.000 de euro! Atît a costat real 2 Mai, restul e pierdere a banului public prin risipă sau prin deturnare de fonduri.

Avem cifrele. Şi le aveţi şi voi. Pe 22 aprilie, MTS oferea, fără licitaţie, 730.000 de euro, sumă care include TVA, unui duet de firme cu acţionari comuni, cu sediu social comun şi cu administratori comuni.

Mark dă bani lui Artisan
Artisan ia două contracte cumulînd 400.000 de euro, iar puiul său, Mark, primeşte 330.000 de euro.
Mark îi dă 265.000 de euro lui Artisan ca să organizeze evenimentul în locul său. Artisan subcon­tractează alte 13 firme, cărora le plăteşte 220.000 de euro. În total!
Sumele sînt obţinute de gsp din surse de primă mînă.

Risipă sau deturnare
Cei mai multi bani din cei 220.000 de euro îi încasează Loco, care cumpără publicitate la televiziuni. Aceasta suma nu e certă. Pro­babil în jur de 100.000 de euro.

Restul e reprezentat de scena şi de concertul de la Bucureşti (30.000 de euro), parteneriatul de la Costineşti (15.000 de euro), postere (2.000 de euro), tricouri, brichete, cadouri şi alte costuri. Total 220.000 de euro.

Atît au făcut evenimentele
Restul pînă la 730.000 de euro reprezintă măsura apasata prin care ministerul condus de Monica Iacob-Ridzi a risipit sau a deturnat banii publici. Asta o va exprima instanţa, singura care poate stabili in Romania vinovatia unui om. Responsabilitatea ca ministru, ca ordonator de credite, ca membru al Guvernului, ca sef al unor oameni plimbati azi intre DNA, Parlament si toaletele unde vomita de frica si tensiune, toate acestea sint insa altceva. Nu tin de penal.

Iesirea din scena
În acest moment, lucrurile sînt clare. La trei săptămîni după declanşarea investigaţiei gsp si la 70 de zile dupa ce zimbea in cele 304 stiri care poleiau televizoarele, Monica Ridzi va parasi scena arătata cu de­­ge­­tul de jumătate de milion de euro. Daca nu demisioneaza o va ejecta PD-L, convins ca “pierdem sustinerea publicului nostru exigent”.

Are 32 de ani, nu se epuizeaza un destin, poate ca nici o cariera, dar, in momentul inchiderii simbolice a acestei usi, are sansa sa tresara o noua lume, in care sa nu mai fie oferite bugete publice de peste o suta de milioane de euro unor oameni care se legitimeaza profesional cu fraza “sint un soldat credincios al partidului” si care parasesc functia cu obsesia ca tot ce-si poate dori cineva in viata e sa devina secretar de stat.

Asta in timp ce, intr-o sala din Cluj, o tinara e rosie de furie pentru ca, pentru prima oara de cind se stie, nu mai are indemnizatie de lot. Nu e secretar de stat. E campioana olimpica la judo. Doua tricouri facute de Artisan oricarui semnatar de contracte daca-i stie numele!

“Mark şi Artisan, adică ce mai, Artisan, că e o singură firmă!”
Gelu Vişan, deputat PD-L, in sedinta de ieri, sătul să-şi tot cenzureze gîndurile

Urmărită penal?
Azi, Comisia Parlamentară de Anchetă își va prezenta raportul. E posibil să se ajungă la un raport comun, numai că PNL + PSD + UDMR cer urmărire penală pentru delapidare, iar PD-L ar accepta eventual cel mult urmărire penală pentru abuz sau neglijenta în serviciu. Oricum, e vorba doar de o recomandare supusa dezbaterii in plenul Camerei.

Aseară s-a negociat între PNL+PDS+UDMR și PD-L, ultimii convingîndu-și partidul că Ridzi nu mai poate fi apărată. Deputatii vor încerca azi să se înțeleagă pe același text, deși primii sînt extrem de convinsi ca e vorba de delapidare, în timp ce pedeliștii ar vrea ca Ridzi să plece pentru risipirea banului public. Nu e exclusa nici varianta unei parti comune de raport si distantarea politica in privinta zonelor unde opiniile se radicalizeaza.

Avocatul lui Artisan şi Mark a consiliat apărarea lui Băsescu în cazul “Flota”
Dănuţ Bugnariu a apărut acum două zile în faţa comisiei ca un apărător cu experienţă. “Am mandat limitat”, a punctat el chiar de la început, stabilind perimetrul jocului. Bugnariu a reprezentat firmele Artisan şi Mark, cele două companii cărora MTS le-a dat 630.000 de euro.
Deputaţii n-au scos nimic de la el. A adus argumente inclusiv de ordin constituţional prin care a reclamat ilegalitatea Comisiei de Anchetă.

Bugnariu este un avocat cu clientelă selectă. L-a apărat pe Sorin Ovidiu Vântu în dosarul BID, pe primarul Andrei Chiliman şi a făcut parte din echipa mai amplă, dar rămasă în bună măsură secretă, care i-a asigurat lui Traian Băsescu suportul legal în “Dosarul Flota”. Rugat de gsp să comenteze cum se derulează audierile clienţilor săi de la DNA, el a spus “sînt intense”. “Intense peste media cu care sînteţi obişnuit?”. “Da” a fost răspunsul lui Bugnariu.
Ultima audiere
Fără să fie de faţă, Emeric Ienei a aşezat motoul nevăzut al audierii de ieri a ministrului Monica Ridzi prin vorba sa preferata: “Nu-mi fac iluzii ca să n-am deziluzii”.

Deputaţii şi-au făcut. Pe rînd, Olteanu, Bănicioiu, Negoiţă, Chi­riţă, Voinescu, Visan, Vasile şi aproape toţi ceilalţi au sperat că vor primi răspunsuri.

Iată mostre de dialog:

1. — Credeţi că e normal ca oa­­menii din comisia de evaluare să nu observe că firmele au acelaşi sediu, acţionari şi administratori comuni?
­— Dar hîrtiile au fost semnate cu nume diferite.
­— Nu e vorba de semnături, ci de actele oficiale ale firmelor care erau în plicul deschis de oamenii dumneavoastră.
­— Nu ştiu. Vă legaţi de chestiuni minore.

“Sîntem în faţa unei licitaţii trucate”
Alina Gorghiu

“Sper că vom avea înţelepciunea de a oferi un raport bipartizan. Ar fi un semn bun pentru România şi pentru încrederea oamenilor în noi”
Sever Voinescu

2. — Doamna ministru, cum aţi recepţionat tricourile, şepcile şi celelalte?
­— Noi am recepţionat un eveniment. Am achiziţionat o maşină, nu am spus cîte uşi şi oglinzi retrovizoare trebuie să aibă.
­— Doamnă, cînd îţi cumperi o maşină te interesează şi uşile şi, mai ales, marca!

3. — De ce aţi plătit formaţiile şi scena de la Costineşti de vreme ce le plătise organizatorul MPP?
­— Nu am ştiut acest lucru!
­— şi nu trebuia să ştiţi că vi se vinde un produs al altcuiva, respectiv MTV Days?
­— N-am ştiut.

Trei ore în acelaşi stil. Trei ore epuizante, de măcinare în gol, după care deputaţii au decis să încerce să mai cheme o dată pentru azi firmele prin care au trecut banii pentru televiziuni. Ei sînt decişi să traga cortina azi printr-un raport sau mai multe, “Chiar dacă va trebui să oprim ceasul la ora 12 noaptea”, după expresia lui Bogdan Olteanu.

“Mi se pare o fraudă să oferi 630.000 de euro bani publici pentru două firme atît de strîns legate şi care au venit, culmea, cu oferte atît de apropiate de ce era MTS pregătit să ofere!”
Victor Socaciu

Monica Iacob RidziMonica Iacob Ridzi provine dintr-o familie de negustori bogaţi şi este depozitara unui capital crescând de antipatie în Petroşani.

În ultimii 12 ani, Monica Iacob Ridzi a parcurs drumul de la o tânără introvertită, care combina dansurile populare cu ucenicia la organizaţia de tineret a PD, la un politician cu sânge rece, în stare să opună întrebărilor a zeci de jurnalişti şi parlamentari o indiferenţă totală şi nici un răspuns.
Monica Iacob Ridzi

Au fost ani în care actualul ministru a lucrat la magazinele familiei sale, a salahorit la „celulele” locale de partid, şi-a luat titlul de doctor în ştiinţe şi a triumfat în adevărate maratoane electorale. S-a maturizat în timp ce Valea Jiului îi trimitea Capitalei ultimele mineriade, iar Com pania Naţională a Huilei (CNH) cădea victimă unor delapidări de pro porţii. Acestea din urmă, devenite legende, par să pună miza financiară a scandalului „2 Mai” întro lumină ridicolă. Fără să-i impresioneze, dezvăluirile gazetăreşti din ultima lună doar le-au confirmat localnicilor ceea ce ei începuseră să observe mai de mult: între petroşăneanca lor şi simţul comun s-a produs o ruptură dramatică.

Reporterii EVZ au fost în oraşul care i-a mai dat României pe Miron Cozma şi Raj Tunaru şi au încercat să recompună portretul Monicăi Iacob Ridzi din mărturiile concetăţenilor şi ale apropiaţilor ei. Deşi (în ciuda strădaniilor repetate) nu au reuşit să stea de vorbă cu ministrul sau cu soţul său, Tiberiu Iacob Ridzi, primarul Pe troşanilor, ziariştilor EVZ li s-a transmis că, „în compensaţie”, au fost ei înşişi filmaţi şi fotografiaţi!

Micul oraş este azi un viespar de suspiciune, în care bârfele circulă cu viteza luminii iar presa locală, intrată pe o pantă inflaţionistă, e citită la toate colţurile de stradă.

Pe lângă cazul „2 Mai”, oamenilor li se întâmplă să discute despre intenţia autorităţilor de a transforma localitatea în staţiune turistică. Unii o fac cu încredere, alţii, nostalgici ai mineritului, cu reticenţă.

Trei într-un bloc

Familia Iacob Ridzi locuieşte pe o scară cu opt apartamente, unde zugrăveala n-a mai fost de mult înnoită, cutiile poştale sunt scâlciate, iar la avizier se lipesc anunţuri pentru vânzarea buteli ilor cu gaz. Din opt apartamente, vecinii spun că trei sunt ale lor: la etajul întâi stă cuplul Monica-Tiberiu, la doi – mama Monicăi, iar la patru, depărtându-se puţin de familie, fratele Monicăi. Pe uşi nu-s trecute numele locatarilor, iar afară, în spatele blocului, într-un ţarc de sârmă, cineva adună apara te electrice scoase din uz. Parterul blocului e tot al lor: spaţii în care încă funcţionează magazinele familiei Ridzi, Euro-Riva, sau care au fost închiriate.

Sabotate de supermarketurile deschise în ultimii ani, prăvăliile Euro-Riva sunt rămăşiţe ale unui mic imperiu comercial, care făcea legea pe piaţa alimentelor în vremea când Valea Jiului se înspumega şi-şi vărsa ortacii asupra Bucureştiului.

„Cine venea la Petroşani după cumpărături la Riva se oprea. Aici se găseau de toate”, îşi aminteşte Siminel Iordache, care, în acele timpuri, vindea adidaşi în aer liber, înşirându-i pe fierul unei tarabe. Chiar şi aşa, în regres, Euro-Riva tot are rulaje anuale de 3,5 milioane de euro.

Monica Ridzi a lucrat la magazinele familiei încă din timpul facultăţii. A fost contabil, director de dezvoltare şi director general. De-aici a venit direct în parlament. Tiberiu a fost şi el băiat muncitor, a lucrat ca telefonist înainte de a-şi termina studiile şi a se angaja la Mina Livezeni.

Dansând la „Parângul”

Magazinele Euro-Riva fuseseră deschise de tatăl Monicăi şi, prin banii pe care-i produceau, au reprezentat unul dintre argumentele forte pentru care fiica negustorului a fost bine-venită în viaţa politică. Celelalte erau seriozitatea şi tenacitatea ei, care-i dădeau curajul să pună la punct şi-un bărbat. Unul dintre apropiaţii ei de-atunci strâmbă din nas când aude zvonul cum că ar fi fost dansatoare la bară, într-o discotecă: „Monica era fată serioasă. Nu era fată de discoteci. Asta e o minciună gogonată”.

Că îşi repede bărbatul e adevărat, autoritatea femeii reiese şi din faptul că Tiberiu Iacob a plecat de la biroul stării civile nu doar cu un certificat de căsătorie, ci şi cu numele nevestei agăţat de-al său. S-au cununat în 2001, când el avea 30 de ani, iar ea – 24.

Cu patru ani mai devreme, in traseră deodată în PD şi, tot pe-atunci, se duseseră împreună la ansamblul de dansuri populare „Parângul”, al Casei Studenţeşti din Petroşani. Cam pe toate le-au făcut împreună… Când unul a mers după a doua licenţă la Facultatea de Drept din Alba-Iulia, l-a urmat şi celălalt. Şi în doctorate s-au ţinut unul după altul: Monica şi l-a luat în 2007, Tiberiu – în 2008. Cum au devenit ei doi doctori în ştiinţe inginereşti în acei ani, în care numai de lupte politice s-au ţinut, doar ei şi rectorul Universităţii din Petroşani ar putea explica.

 

3,5 milioane de euro
este cifra de afaceri a magazinelor Euro-Riva

PRIETENIA CU EBA

Elena Băsescu şi videoclipul trupei Voltaj

În 2007 şi 2008, familia Iacob Ridzi a trecut prin cinci campanii electorale. De două ori pentru alegerea lui Tiberiu, de alte două ori pentru alegerea Monicăi şi încă o dată la referendumul pentru demiterea preşedintelui. În aceste campanii, chiar în timpul uneia de-a lui Tiberiu, au văzut-o petroşenenii prima oară pe Elena Băsescu la ei în oraş. Monica se împrietenise cu mezina preşedintelui la organizaţia de tineret a partidului şi, în afară de dorinţa ei de a se pune bine cu tatăl Elenei, e greu de ghicit ce le-a apropiat pe cele două.

Prima avea o expresie sobră, cumpănea două-trei fraze înainte de a începe să vorbească şi, de dansat, dansase în costumele populare de la „Parângul”. A doua îşi primenea fizionomia cu silicon, umplea reportofoanele de greşeli gramaticale ori de câte ori deschidea gura şi era nelipsită din cluburile sclipicioase ale Bucureştiului.

„Doar o coincidenţă”, susţine viceprimarul Cornea

Petroşenenii s-au trezit cu EBA în vizită şi pe 9 mai, anul ăsta, când primăria a sărbătorit Ziua Europei, bugetând 90.000 de lei pentru eveniment. Tocmai atunci începea campania electorală a europarlamentarelor. La petrecere a fost adusă trupa Voltaj, care, pe un ecran lateral scenei, a proiectat un videoclip în care apărea mezina preşedintelui. „Doar o coinciden ţă”, susţine viceprimarul PDL, Claudiu Cornea.

 

REPETENT

Ionuţ, cu absenţele nemotivate

Cicatricele meciurilor electorale din 2007 şi 2008 continuă să apară şi azi. Ionuţ Bulai, junior al PDL, a dat, recent, o declaraţie scrisă în care spune că a rămas repetent din cauza absenţelor adunate în timpul campaniilor de acum un an. Susţine că Monica şi Tiberiu s-ar fi angajat să-i motiveze chiulurile din catalog după terminarea alegerilor, dar că, imediat ce campania s-a încheiat, şi-au uitat promisiunile.

Ce-i drept, declaraţia băiatului e plină de cuvinte în care cratima a fost pusă anapoda, dar, în absenţa altor declaraţii din care să reiasă cât de alfabetizaţi sunt ceilalţi copii din şcoală, mărturia tânărului agitator politic tot mai rămâne cu un picior de sprijin. În Petroşani, foşti membri ai PDL vorbesc că, în noiembrie 2008, activiştii partidului aveau sarcină ca, pe lângă ruperea afişelor lipite de opoziţie, să le rupă şi pe cele ale lui Gheorghe Barbu.
 
Şef al PDL Hunedoara, acesta candida la Senat şi, dacă ar fi devenit parlamentar, ar fi avut pretenţii la un minister. Or, aceeaşi demnitate era dorită şi de Monica. Barbu a eşuat în alegeri şi astăzi nu doreşte să spună mai mult de-o frază despre ministrul Iacob Ridzi: „În partid, a evoluat ca orice tânăr care şi-a făcut treaba din punct de vedere politic”.
Declaratie

 

DECLARAŢIE. Un elev a dat vina pe cuplul Iacob Ridzi pentru că a repetat clasa

 UN MOMÂRLAN VORBEŞTE DESPRE METAMORFOZA MONICĂI

Preotul Dimitrie Jura: „L-ar fi împuşcat pe Tolontan”

Transformarea tinerei politiciene s-a petrecut sub privirile tot mai uimite ale alegătorilor. În opinia lor, dintr-o prezenţă amabilă, care îi elibera de complexe, a ajuns un produs tipic al vieţii de partid: a învăţat să-şi încalce făgăduielile, să acţioneze cinic şi să vorbească mult fără să spună nimic.

Dimitrie Jura, preot paroh într-o comunitate vârstnică de momârlani (comunitate din Parâng), crede că politicianul Monica Ridzi l-a devorat demult pe omul Monica Ridzi, lăsând în urmă un schelet de piatră, în stare să-ţi spună în faţă ce vrei să auzi şi să te dea uitării imediat ce ţi-a întors spatele. În campania din noiembrie, părintele a reuşit să-i smulgă promisiunea că o să se ocupe de cei care distrug albiile Jieţului şi ale Maleiei, extrăgând prundiş sub pretextul regularizării râurilor. Numai că, după ce Monica Ridzi a ajuns ministru, n-a mai fost chip s-o vadă la ochi.
 
„O să-i înfigem cu spinările în cepuri de brazi”

Aşa se face că buldozerele râmă în continuare pe fundul gârlelor, schimbând definitiv cursul apelor care le trec momârlanilor prin bătătură. Într-atât de crudă a ajuns părintele Jura să o bănuiască pe Ridzi, încât e gata să bage mâna în foc că, atunci când era încolţită de Cătălin Tolontan, în studioul Realitatea TV, ministrul n-ar fi ezitat nicio secundă să-i zboare creierii ziaristului, dacă ar fi avut la îndemână un revolver. Poate că imaginaţia preotului s-a aprins de la cea a enoriaşilor săi.

Disperaţi că proiectul noii staţiuni alpine va traversa vetrele lor, sătenii îi ameninţă pe cei care plănuiesc să le fure terenurile de sub picioare: „O să-i înfigem cu spinările în cepuri de brazi şi-acolo o să-i lăsăm să se zvârcolească. Ştiţi ce-i ăla un cep de brad?”, întreabă Aurel Moruş, momârlan cu braţe de fier şi voce capabilă să culce iarba la pământ. „E ciotul rămas de la o cracă ruptă”. Resentimentele faţă de ministru au trecut şi dincolo de Valea Jieţului. O femeie din Petroşani îşi dă cuvântul că a auzit-o pe Monica vorbindu-i urât pe mineri la coafor, iar un pensionar, ieşit să joace rummy (un leu partida) întrun parc din centrul oraşului, o dispreţuieşte pentru că, de 9 mai, i-a făcut campanie Elenei Băsescu din banii comunităţii.
 
Oportunistă, opoziţia a exploatat ciuda crescută a localnicilor: săptămâna trecută, Petroşaniul a fost umplut de ma nifeste care strigau că, din cauza scandalui „2 Mai”, ministrul a acoperit Valea Jiului cu o ruşine comparabilă celei din urma mine riadelor. Nimic din toate astea nu l-a influenţat pe Valeriu Botulescu. Epigramist şi dramaturg petroşănean, fost şef al PDL Hunedoara, el continuă să o considere pe Monica drept cea mai valoroasă achiziţie a partidului din tot ce-a reuşit să strângă organizaţia PDL de la înfiinţare şi până azi.

PERSONAJE TRASEIST POLITIC

Mârza, amicul lui Adriean Videanu

Oameni de afaceri şi inşi dubioşi ai tranziţiei s-au strâns în jurul cuplului Iacob Ridzi, asigurându-i dominaţia în cel mai mare oraş al Văii Jiului.
 
Mulţi dintre cei care vor astăzi să smulgă Petroşaniul din braţele trecutului său minier şi săl aşeze pe orbita turismului de iarnă sunt miliardari cu averi crescute din afacerile cu statul sau din mărunta bişniţă transfrontalieră. Declară cu elocvenţă că turismul e singura şansă de dezvoltare durabilă a Văii Jiului, dar omit să spună că s-au numărat printre beneficiarii vremurilor când zona se dezvolta „nedurabil”, din minerit. EVZ vă prezintă câţiva dintre susţinătorii de pe plan local ai familiei Iacob Ridzi. Au interese în turism, sunt contributori la campaniile electorale ale PDL, rude ale cuplului primar- ministru ori personaje din aceleaşi cercuri de interese.

Gărdean – contracte de milioane de euro cu CNH

Adrian Gărdean (44 de ani). Personaj discret, considerat cel mai bogat om de afaceri din Valea Jiului. Deşi nu apare în acţionariatul firmei care a proiectat viitoarea staţiune din Parâng (încasând 2 milioane de euro), recunoaşte că s-a implicat personal în creionarea noului domeniu schiabil. Deţine 50% din Cabana Rusu, loc unde telegondola va avea o staţie intermediară. De-a lungul timpului, firmele sale au derulat contracte de milioane de euro cu CNH, furnizând hrană pentru mineri, carburanţi sau servicii de spălătorie.

Foşti sau actuali funcţionari-cheie ai statului îi sunt apropiaţi sau parteneri de afaceri. Ultimul exemplu: Vasile Rusan, numit săptămâna trecută şef al finanţelor publice Hunedoara. Soţia lui Rusan deţine părţi sociale la CPPC, firma care a pro iectat domeniul schiabil Parâng, iar fratele şi cumnata lui Rusan sunt acţionari la firma Termogaz Company, parte a „imperiului Găr dean”. Termogaz Company a încheiat contracte cu statul de circa 9 milioane de euro numai în ultimele 12 luni.

Gărdean a deţinut benzinării la începutul anilor 1990 şi a fost urmărit penal în procesul care a dus la condamnarea lui Vladimir Dragoman, fost director la rafinăria Petrotel. Astăzi, manageriază Aviaţia Utilitară, firmă care a câştigat în instanţă un teren de 8,9 hectare (în Băneasa) de la Ministerul Transporturilor şi care, anul trecut, s-a regăsit printre sponsorii oficiali ai PDL. Spune că nu-şi aminteşte de banii viraţi către PDL (cu doar o lună înainte de alegerile locale), dar îl descrie pe Iacob Ridzi ca pe un primar „bun şi curajos”, pe care l-ar vota la scrutinul viitor. E partener de afaceri cu finanţatorul echipei de fotbal Jiul Petroşani, controversatul Alin Simota, căruia i-a botezat unul dintre copii.

Florin Mârza este membru PDL în Consiliul Local Petroşani şi consilier personal pe probleme de energie al ministrului Adriean Videanu. Numit în martie 2009 în Consiliul de Administraţie al Companiei Naţionale Transelectrica. Din acelaşi CA mai fac parte cumnatul lui Mircea Geoană şi cumătrul lui Traian Băsescu. Spune: „Îl ştiu pe Tiberiu Iacob de când era student. A trecut prin toate funcţiile partidului”. Despre Videanu afirmă: „Suntem într-o relaţie foarte bună. Ne ştim de mult timp. Are încredere în mine şi în experienţa pe care am arătat-o în mediul privat (n.r. – la Enel)”. În timpul guvernării PSD (2001-2004), Mârza a trecut la PSD pentru a-şi păstra funcţia de şef la Electrica Deva.

 

 

44 de ani are Adrian Gărdean, socotit cel mai bogat din Valea Jiului 

PIONIERUL COMERŢULUI CU ADIDAŞI

Simi le-a dat copiilor acadele cu Elena Băsescu

Siminel Iordache (35 de ani), zis „Simi”. Deţine cel mai mare club din oraş – Keops -, magazine de pantofi şi haine, un salon de coafură şi spaţii comerciale date în chirie. Simi povesteşte că a intrat în lumea afacerilor făcând bişniţă cu adidaşi pe care-i aducea din Ungaria: „Plecasem din ţară să muncesc. La fiecare revenire, mă întorceam şi cu câteva perechi de «pume» pe care le vindeam”.

De la negoţul de tarabă, Siminel Iordache a ajuns, în timp, proprietarul a peste 7.000 de metri pătraţi în centrul Petroşanilor: ansamblul Keops stă pe un teren şi un iaz folosite odinioară de un club şcolar de acvamodelism. O clădire din curtea clubului Keops a găzduit sediul de campanie al Elenei Băsescu.

„Am susţinut-o pe Elena fiindcă îmi plac tinerii”

Simi povesteşte că, implicându- se în campania fiicei preşedintelui, n-a făcut decât să răspundă pozitiv unei rugăminţi de-a primarului Tiberiu Iacob Ridzi: „Într-o seară, la masă, primarul a întrebat cine ar putea să o ajute pe Elena Băsescu să-şi facă un sediu de campanie. M-am oferit eu, fiindcă îmi plac tinerii”. Pionierul comerţului cu adidaşi nu ezită să admită că a supravegheat personal lipirea afişelor cu EBA şi spune că, în completare, le-a dat copiilor acadele „cu EBA”, iar pensionarilor – mere, şosete şi pulovere, ambalate în sacoşe care purtau numele tinerei politiciene.

„Ideea a fost bună! Veneau copiii la secţiile de vot şi le spuneau părinţilor să o ştampileze pe EBA.” Adversarii politici îi pun lui Simi în spate doi ani de puşcărie ispăşiţi în Ungaria, pe vremea când pleca acolo după marfă. Patronul de la Keops zice că zeghea în care s-ar fi plimbat prin penitenciarele maghiare este o pură invenţie de-a opoziţiei. Întenţionează să ridice un hotel cu 40 de locuri în curtea clubului său.

PLANURILE FINULUI

Două hoteluri

Emil Bercea (37 de ani). Deţine depozite de materiale de construcţii, o fabrică de mobilă şi afaceri incipiente în turism. Fin al cuplului Monica şi Tiberiu Iacob Ridzi, şi-a deschis de puţină vreme un hotel cu 60 de locuri. În curând va începe ridicarea altuia, cu 120 de locuri. Ambele, în apropierea staţiei de plecare a viitoarei telegondole. Bercea afirmă că Tiberiu Iacob Ridzi a fost cel care i-a propus să-l cunune. Se răzgândeşte brusc: „Nu scrieţi asta! Eu m-am dus la el şi i-am cerut să-mi fie naş. Îl ştiam pe Tibi de la tenis, îi place sportul”.

Finul familiei Ridzi declară că nu îl interesează contractele cu bani publici. Evidenţele îl contrazic. Tocmai a participat la o licitaţie pentru reabilitarea termică a 11 blocuri din Petrila. Anul trecut i-a vândut mobilier Primăriei Vulcan, repetând ceea ce presa locală a dezvăluit că ar fi făcut şi la Primăria Petroşani. Când vine vorba despre naşul Tiberiu, lui Bercea nu-i ia mult să pronunţe un verdict: „Categoric, este cel mai bun primar pe care l-am avut vreodată”.
Monica Iacob Ridzi Keops

ÎN FAMILIE. Finul Emil Bercea, alături de naşa Monica

Ion Iliescu: „ Michael Jackson era foarte sentimental şi avea o anumită inocenţă specifică lumii copilăriei”

VIZITA MICHAEL JACKSON - ROMANIAFostul şef al statului, Ion Iliescu, a declarat, pentru „Gândul”, că venirea lui Michael Jackson în România, în anul 1992, a reprezentat, în contextul politic de atunci, „un moment de destindere pentru toată lumea”. „Michael Jackson nu a venit cu mesaje politice”, a arătat Iliescu, referindu-se la disputele politice din ţară din acea perioadă.

Fostul preşedinte şi-a amintit că l-a întâlnit pentru prima oară pe starul american la o casă de copii din Bucureşti: „Era pe val în 1992, iar pentru România era un mare eveniment. La casa de copii am avut primul contact cu Michael Jackson. Am văzut cât de bine se simţea în lumea copilăriei. Era o fire simplă, nu vorbea foarte mult. Era foarte sentimental şi avea o anumită inocenţă specifică lumii copilăriei”. „Sensibilitatea lui nu a fost protejată, iar ultimii 15 ani au fost foarte grei pentru el”, a apreciat fostul preşedinte. Ion Illiescu a spus că regretă „pierderea unui om care a marcat istoria muzicii pentru tineri”. (R.D.)

Constantin Dobre: „i-am trimis mai multe mesaje pentru o dezbatere faţă în faţă pe tema comploturilor anti-Ceauşescu şi a trădărilor de ţară, dar de fiecare dată m-a tratat cu o tăcere asurzitoare. Ce să-i faci? Laş, trădător”

Minerii
LUPENI 1977. Constantin Dobre, în stânga lui Nicolae Ceauşescu (centru)
LUPENI 1977. Constantin Dobre, în stânga lui Nicolae Ceauşescu (centru)

 

La 19 ani de la lichidarea „originală” a fenomenului Piaţa Universităţii, răspunsurile sunt încă în minoritate, într-o ţară în care, pentru a repeta un clişeu, trecutul este infinit mai greu de intuit decât viitorul. Istoria rămâne însă, până la capăt, ironică şi paradoxală: una dintre figurile legendare ale Văii Jiului din anul de graţie 1977 a fost martorul direct al experimentului teribil care a înecat în sânge Bucureştiul în iunie 1990. Constantin Dobre vorbeşte astăzi, în premieră, despre “amintirile greţoase” ale primei mineriade, despre cuplul Iliescu-Măgureanu, dar mai ales despre cum au fost tăiate inocentele “flori” Vestice de către “secera” Estică.

EVZ: Domnule Dobre, vă pun din start această întrebare, deşi probabil ea ar fi trebuit să fie ultima. În 1977, minerul era un erou – îndrăznise să conteste ordinea socialistă şi să-şi ceară drepturile. În 1990, „omul negru” a schimbat târnăcopul pe bâtă şi a venit pe aripile „democraţiei originale” să facă ordine la Bucureşti. Scenariul avea să se mai repete de câteva ori în deceniul care a urmat mineriadei din 13-15 iunie. Când a fost, până la urmă, minerul egal cu el însuşi?
 

Constantin Dobre: Indiscutabil, minerul din Valea Jiului a fost egal cu el însuşi, şi chiar mai mult decât atât, doar în timpul revoltelor minereşti din luna fierbinte a lui august 1977, atunci când regimul comunist din România se afla pe “creasta valului”, iar conducătoriii săi făceau “valuri” în lumea vestică prin trâmbiţarea necontenită a „indepedenţei” faţă de Moscova. Cu alte cuvinte, minerul revoltat al Văii Jiului din august 1977 şi-a manifestat sfidarea, îndrăzneala, curajul, simţul dreptăţii şi revolta împotriva guvernanţilor comunişti, într-un context istoric în care nici cei mai iluştri clarvăzători sau futurologi n-au îndrăznit să prevadă zdruncinarea sau colapsul comunismului.

Minerul din 1977 era perfect conştient de urmările şi consecinţele actului său de bravură pentru că nici nu i-a trecut prin cap ca cineva din interiorul ţării sau din afara ei să-i vină în ajutor. Să fim drepţi şi cinstiţi: în afară de câteva luări de poziţii personale din interiorul ţării şi, pe plan extern, la Europa Liberă şi Amnesty International, nimeni nu a sărit în ajutorul minerului brav şi sacrificat al Văii Jiului. Vorbind despre sacrificii şi suferinţe, trebuie să precizez că nu toţi minerii revoltaţi au avut de suferit.

Poate că cititorilor li se va părea bizar, dar din datele precise pe care le deţin acum, documente din dosarele întocmite de fosta Securitate pe numele meu, pot spune cu certitudine, dar şi cu durere, că am fost cam singurul expulzat din Valea Jiului, din ordinul personal al şefului Securităţii de atunci, Nicolae Pleşiţă. Sigur, mi s-ar putea reproşa că şi alţii au fost expulzaţi din Valea Jiului şi, chiar mai mult, că unii mineri au făcut puşcărie.

Răspund cu seninătate şi blindat cu probe: cu excepţia unui colaborator al meu – care, la rândul lui, m-a trădat şi a devenit colaboratorul Securităţii; nu-i dau numele pentru că este decedat, Dumnezeu să-l ierte – nici unul nu s-a remarcat în mod deosebit în timpul revoltelor minereşti din 1977, iar pedepsele primite au fost rezultatul unor acţiuni personale care nu au avut de-a face cu pregătirea, organizarea şi conducerea revoltelor minereşti. Că după decembrie 1989 au fost aduşi la rampă şi făcuţi “eroi” tocmai cei care, chipurile, făcuseră puşcărie pentru greva din ’77 este altă poveste pe care nu este cazul s-o dezvolt aici. Fac doar precizarea că nici până acum acei “eroi” nu şi-au făcut publice dosarele de Securitate.
Vremuri tulburi, când se poate muri uşor şi neaşteptat

Revin la întrebarea dumneavoastră şi vă pot spune cu exactitate că ticăloşirea şi pervertirea minerului din Valea Jiului au început imediat după revoltele minereşti din august 1977. Încep cu mine şi vă pot asigura, cu probe scrise de mână şi semnate, că toţi colaboratorii mei, fără excepţie, au dat Securităţii informaţii despre mine, iar majoritatea au devenit informatori şi/sau colaboratori ai Securităţii. Mai mult, Securitatea a dispus recrutarea în masă de colaboratori şi informatori la toate locurile de muncă în subteran şi la administraţiile minelor din Valea Jiului, inclusiv la nivelul fostei Centrale a Cărbunelui din Valea Jiului (CCVJ).

Dacă mai adăugăm că imediat după revolte a început militarizarea Văii Jiului şi că nimeni nu putea fi angajat fără să treacă mai întâi prin biroul securistului afiliat fiecărei întreprinderi miniere, avem răspunsul şi tabloul aproape complet al pervertirii şi ticăloşirii minerimii, cu toate consecinţele sinistre cunoscute azi. Aşa şi numai aşa se poate explica lipsa de reacţie, revoltă sau cel puţin protest din partea minerilor Văii Jiului când, în anul 1984, s-a trecut de la şase ore la opt ore de muncă pe zi – doar eu am depus la Registratura CC al PCR din Bucureşti trei proteste scrise.

Asa şi numai aşa se poate explica lipsa oricărui sprijin public acordat muncitorilor revoltaţi de la Braşov, în 1987, din partea “eroilor din ‘77” – doar eu am protestat public în faţa CC al PCR la data de 17 noiembrie 1987. Aşa şi numai aşa se poate explica lipsa totală de atitudine publică din partea “eroilor din ‘77” împotriva descinderii minerilor Văii Jiului la Bucureşti în sprijinul FSN-lui doar eu am făcut greva foamei, în noaptea Învierii a anului 1990 în faţa Mitropoliei şi a fostului sediu al Parlamentului, înfruntându-l chiar şi pe Virgil Măgureanu, pe 25 aprilie 1990, care m-a avertizat că nu mi se permite instalarea în fruntea minerilor Văii Jiului şi m-a ameninţat că “este o vreme tulbure când se poate muri uşor şi neaşteptat”.

Mai mult, am transmis repetat minerilor Văii Jiului mesajul să nu se amestece în luptele politice pentru putere şi în special să nu sprijine FSN-ul pentru că liderii principali erau total aserviţi Moscovei. În sfârşit, aşa şi numai aşa se pot explica monstruozităţile minereşti din iunie 1990, în Bucureşti.

Aţi fost unul dintre liderii grevei din 1977. 13 ani mai târziu, în iunie 1990, vă aflaţi la Bucureşti, unde aţi văzut, de la faţa locului, mineriada. Cum s-au văzut, prin ochii lui Constantin Dobre, “mărirea” şi ”decăderea” minerilor din Valea Jiului?

E o întrebare bună. Despre “mărirea” minerilor Văii Jiului am relatat anterior. Mă rezum aici la “decăderea minerilor Văii Jiului”. Aş putea dezvolta subiectul pe zeci de pagini. Relatez doar două episoade la care am asistat îndurerat şi total neputincios. Ele îmi răscolesc amintiri greţoase şi macabre, dar românii, în special cei tineri, trebuie să cunoască şi să nu uite. Este o mărturie publică dată în premieră. Iat-o: La data de 14 iunie 1990 am fost martor ocular la două evenimente de o barbarie şi o cruzime rar întâlnite.

Din capul locului precizez că la acea vreme locuiam în fostul Hotel Majestic, camera 309 şi eram angajat la Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul Arhivă. La acea dată, MAE se afla în clădirea Guvernului de azi, pe tot etajul patru, ultimul al acelei clădiri. Pe partea către Piaţa Victoriei se afla o terasă lungă şi lată de circa 2 – 2,5 metri. Veţi vedea de ce o aduc în discuţie.

Revin. Din Hotelul Majestic am văzut cum un biet student – înăltuţ, blond, slăbuţ, cu plete până sub urechi, îmbrăcat doar în cămaşă şi blugi) – aflat pe acoperişul Universităţii, pe jumătate în afara ferestrei podului de pe acoperiş, a fost împins spre spate, s-a dezechilibrat, s-a rostogolit şi a căzut pe cimentul din spatele Universităţii. Abia atunci au început scenele de oroare şi animalism: o mulţime de mineri, dar mineri-mineri, nu pretinşi – cred că nimeni nu mă poate acuza că nu aş fi putut sau nu aş putea să deosebesc minerii de cei care s-au pretins sau se pretind a fi mineri, oricât s-ar strădui să mimeze gesturile şi mimica minerilor adevăraţi – au năvălit peste acel tânăr student şi l-au tocat, pur şi simplu, cu picioarele, bâtele, răngile şi furtunurile de cauciuc cu inserţii de metal, prevăzute la ambele extremităţi cu conecţii metalice.

Cunosc acel tip de furtunuri, folosite în minele de cărbune pentru pomparea presiunii de ulei la stâlpurile metalice de susţinere a tavanului şi la combinele pentru tăierea cărbunelui. Retrăiesc aievea strigătele bestiale şi chemările animalice la linşaj, scormonirea ochilor cu călcâiele cizmelor, depărtarea picioarelor şi lovirea şi călcarea repetată a testicolelor…

Imploram agresorii să înceteze pentru că profanau cadavre”

Al doilea eveniment oribil la care am fost martor ocular, de pe terasa de care vă vorbeam, s-a desfăşurat chiar pe pajiştea din faţa Guvernului. Acolo a avut loc alt măcel executat cu bestialitate atât de mineri, cât şi de indivizi civili, de data asta fiind vorba de 11 victime. Atât civilii cât şi minerii erau înarmaţi cu tot felul de unelte ucigaşe: ciomege, furtunuri de cauciuc, răngi, cozi de topor, bâte de diferite forme şi dimensiuni. Ceea ce-i deosebeau pe mineri de civili erau securile – specifice mineritului: coada de aproximativ 80-90 cm, lamele şi muchiile scurte, iar raportul distanţelor dintre coadă şi lamă şi coadă şi muchie era de 1 la 3 – purtate numai de către mineri.

În Piaţa Victoriei se aflau circa 150-200 de mineri şi civili. 14 iunie 1990 a fost o zi foarte călduroasă şi senină. Am văzut cu ochii mei, alături de 10-15 persoane, cu toţii aflaţi pe terasa clădirii Guvernului de la etajul patru, cum erau aduşi, cu diferite maşini, în mijocul acelei mulţimi de barbari, mai mulţi “suspecţi”, în general tineri. Cei care-i coborau din maşini îi ţineau de mâini şi intenţionau să-i ducă spre sediul Guvernului. Dacă la coborârea din maşini săracele victime încă se ţineau pe picioare, după trecerea prin acea mulţime de barbari nemiloşi erau târâte şi atârnau în mâinile unor civili şi mineri ca nişte zdrenţe însângerate.

Erau nişte “trofee” de război aruncate pe iarba din faţa guvernului. Chiar şi acolo, deşi tinerii zăceau nemişcaţi, mineri şi civili se repezeau şi-i jucau cu picioarele, îi loveau cu bâtele peste tot, în special peste faţă. Degeaba însă, săracii oameni erau deja morţi pentru că nu schiţau nicio mişcare şi nu scoteau niciun strigăt. Singurele ţipete veneau din partea noastră, cei de pe terasă, prin care imploram agresorii să înceteze pentru că profanau cadavre.

Rememorând aceste lucruri simt că mă prăbuşesc de ciudă, de nervi, de greaţă, de nimicnicia şi josnicia sufletească a minerului Văii Jiului din iunie 1990 la Bucureşti. Mă întreb: am eu dreptul să fac publice scenele descrise mai sus? Răspunsul normal ar fi nu. Pe de altă parte, cred că am dreptul, ca fost lider al minerilor Văii Jiului din anul 1977, nu numai să fac cunoscute opiniei publice ororile descrise mai sus, dar chiar să şi cer public autorităţilor judecătoreşti din România să se autosesizeze pentru arestarea, judecarea şi pedepsirea autorilor morali şi faptici ai masacrelor bestiale la care, din nefericire, am fost martor ocular.

Domnule Dobre, sunteţi un bun cunoscător al mişcărilor de tip sindical. Lămuriţi-mă, de ce s-ar mobiliza mii de oameni, pentru a veni sute de kilometri până la Bucureşti, cu scopul declarat de a “planta flori în Piaţa Universităţii”?
Răspunsul la această întrebare necesită câteva nuanţări. O derivată a întrebării dumneavoastră este o altă întrebare: de ce, în special, minerii din Valea Jiului? Mă grăbesc să răspund: pentru că acolo, în Valea Jiului, încă din anul 1977, informatorii şi colaboratorii Securităţii se aflau pe metru pătrat.

Emanaţii” Revoluţiei cunoşteau în amănunt “subiectul” Valea Jiului, vezi înfiinţarea SRI-lui pe scheletul fostei Securităţi. Sigur, dacă adăugăm faptul “alegerii” liderilor LSMVJ – Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, noul sindicat înfiinţat în martie 1990 – pe posturi de “cozi de topor docile”, îmbuibaţi cu bani şi facilităţi fără limite, mână-n mână cu administratorii întreprinderilor miniere, cu “grangurii” CCVJ-lui şi cu liderii locali FSN, cu toţii gata de atac la orice instigare de la “centru”, avem răspunsul la “scopul declarat de a planta flori în Piaţa Universităţii”.

Ce s-a întâmplat atunci în Piaţă? Nu mă refer la mineriadă în sine, ci la zilele premergătoare ei. Ştiu că mergeaţi acolo, stăteaţi ore în şir alături de participanţi. Puteţi să-mi descrieţi atmosfera, oamenii? O parte din presa vremii a etichetat fenomenul ca “fascist”, vorbind despre “îngerii slinoşi” şi „ducatul haosului”.
Fenomen “fascist”? „Îngeri slinoşi”? „Ducatul haosului”? Nimic mai fals şi denigrator! V-o spune un om care a trăit şi făcut istorie, cu experienţă şi ochi format în aprecierea naturii şi esenţei unui fenomen demonstrativ inocent, sincer, pasionat, cântat şi dansat, dar şi teribil de provocat, infiltrat, trădat şi manipulat. Pe de altă parte, metaforic vorbind, a fost un fel ‘clash’ mental Vest versus Est cu consecinţa previzibilă a tăierii inocentelor “flori” Vestice de către “secera” Estică. Ştiu ce vorbesc pentru că la acea dată eram mult mai informat decât alţii şi cunoşteam natura şi mentalul criminal al celor care puseseră mâna pe putere în România.

“O să vezi tu greva foamei după ce vom chema minerii să discute cu tine

Cum a ajuns Constantin Dobre, dintr-o figură eroică a Văii Jiului, un proscris, un “golan” căutat de mineri în zilele lui 13-15 iunie 1990 pentru a fi “corectat”? Povestiţi-mi ce aţi făcut în acele zile, dar mai ales de ce credeţi că aţi fost pus pe lista indezirabililor.
Aceasta întrebare îmi aduce aminte de două întâmplări ciudate şi prevestitoare. Prima “întâmplare”: atunci când în noaptea zilei de 22 decembrie 1989, după ce am ţinut un discurs, din balconul Primăriei din Petroşani, mulţimii adunate. Discursul meu a fost ferm şi teribil de “fascist”: am cerut arestarea imediată a tuturor ofiţerilor de Securitate şi Miliţie, a tuturor directorilor din întreprinderile miniere, inclusiv a celor din conducerea CCVJ, a tuturor şefilor de BDS (Birou Documente Secrete) şi servicii de personal, a liderilor de partid şi sindicat, plus
confiscarea şi ţinerea sub lacăt a tuturor arhivelor, în special cele de la Miliţie şi Securitate.

La revenirea de pe balcon în sala de consiliu a FSN toţi “aleşii” aveau mutrele pământii, şuşoteau între ei, iar Directorul General al CCVJ sosise deja acolo, se agita şi vorbea cu fiecare în parte. Ce a urmat? Am fost acuzat de către toţi “aleşii” – cu excepţia unuia care a spus “eu zic să nu ne jucăm cu focul”, fiind repede pus la punct de către Directorul General cu cuvintele “vezi că tu n-ai călcat pe la serviciu în ultimele două zile. S-ar putea să te pun nemotivat şi să-ţi desfac contractul
de muncă” – că propunerile mele sunt prea dure
, că nu mă consultasem cu ei în prealabil şi că gândirea mea era tipic “legionară”.

A doua “întâmplare”: în noaptea Învierii, anul 1990, am făcut greva foamei împotriva lui Iliescu şi a ciracilor lui apropiaţi pentru că instigau şi manipulau minerii Văii Jiului în scopuri politice. Atunci, aproape de sfârşitul protestului s-a apropiat de mine ofiţerul care se ocupa cu securitatea vechiului Parlament şi mi s-a adresat astfel: “O să vezi tu greva foamei după ce vom chema câţiva mineri să discute cu tine”. Ciudat, înainte de a veni către mine, ofiţerul respectiv a avut o scurtă întrevedere cu Virgil Măgureanu, pe care îl vedeam atunci pentru prima oară în carne şi oase, după nenumăratele noastre întâlniri din anii ’80. Măgureanu s-a făcut că nu mă vede, ţinea un tort rotund în mâini şi a intrat într-o maşină neagră care a demarat în trombă chiar pe lângă mine. Acestea au fost doar două “întâmplări” din lungul şir al altor “întâmplări” care mi-au marcat destinul
„Mega-Tartorii Sforari au fost ultra-confidenţii Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu

În puţinele intervenţii publice pe care le-aţi avut după Revoluţie, aţi susţinut că nimic din acel iunie 1990 nu este întâmplător. Cu alte cuvinte, totul ar fi fost planificat cu minuţiozitate. Cine sunt sforarii, domnule Dobre? Dar, mai ales, unde mai sunt de găsit sforile?
Suflarea românească nu m-a văzut niciodată pe “sticlă”: nu ştie cum arăt, vorbesc şi gândesc. A avut mare grijă Virgil Măgureanu de asta. Apropo de “dom’ profesor”: i-am trimis mai multe mesaje pentru o dezbatere faţă în faţă pe tema comploturilor anti-Ceauşescu şi a trădărilor de ţară, dar de fiecare dată m-a tratat cu o tăcere asurzitoare. Ce să-i faci? Laş, trădător şi fariseu încă de pe vremea când ne-am cunoscut prima dată şi m-a rugat în genunchi şi cu mâinile încrucişate să-l ajut să înşele vigilenţa Securităţii pentru că, deşi era omul lor, era suspectat că joacă pe mai multe fronturi.

Revin la întrebare. Mega-Tartorii Sforari au fost doi, ultra-confidenţii Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu. În ceea ce priveşte sforile, ele se găsesc, mai greu dar nu imposibil, în arhiva SRI – în special dosarul „operaţiunea Dâmboviţa” –, în registrele cu oaspeţi ale fostului Hotel Majestic – unde la acea vreme mustea de agenţi ruşi, văzuţi şi auziţi de mine, acţionând atât în Piaţa Universităţii, cât şi în barul sau pe culoarele hotelului – şi în arhivele cu n lăcate de la Moscova, că doar nu putem fi atât de naivi încât să credem că agenţii ruşi şi cozile lor de topor nu au avut grijă să-şi ascundă bine trecutul trădător şi criminal. De-aia mimează ei şi acum liniştea şi siguranţa.

În cazul lui Ion Iliescu s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Miron Cozma a fâcut câţiva ani de puşcărie, niciunul însă în contul evenimentelor din iunie 1990. Ştim sigur că există victime, printre ele poate chiar minerii manipulaţi grosolan. Există totuşi şi vinovaţi?
Avem dispunerea neînceperii urmăririi penale în cazul Ion Iliescu? Avem! Ştim sigur că există victime? Ştim! Ştim că şi astăzi victimile îşi cer dreptatea? Ştim! Cunoaştem numele asasinilor morali şi faptici? Cunoaştem! Suntem în Comunitatea Europeană? Suntem! Puterea de a decide şi dispune procedurile judiciare împotriva vinovaţilor stă în voinţa politică.

Şi dacă nu există voinţă politică, aceasta poate fi stimulată şi determinată să acţioneze împotriva criminalilor printr-o campanie
de presă unită, concertată şi stăruitoare atât pe plan intern, dar şi extern. După părerea mea, orice prioritate păleşte în comparaţie cu nevoia urgentă de reconciliere cu trecutul criminal şi tenebros al României recente. România trebuie să-şi asigure cetăţenii şi lumea civilizată că la noi a venit vremea domniei legii. Altfel pace socială şi politică nu va exista.

Adrian Nastase – In Israel

8 Mai 2009  

Adrian Nastase cu Ariel SharonSaptamana aceasta, israelienii au sarbatorit 61 de ani de la crearea statului lor. Am participat cu placere la receptia oferita, cu aceasta ocazie, de ambasadorul Israelului la Bucuresti, la Ateneul Roman. Revazand foarte multe persoane cunoscute, mi-am amintit numeroasele vizite pe care le-am efectuat in Israel, precum si liderii politici sau religiosi israelieni, intalniti pe un parcurs de aproape douazeci de ani.

Ar fi multe lucruri de povestit, dar voi relata numai vizita pe care am efectuat-o in Israel, in iulie 2001, in calitate de prim-ministru, la invitatia premierului Ariel Sharon – desemnat ca sef al cabinetului israelian aproape in aceeasi perioada ca mine. Era una dintre primele mele vizite in exterior in calitate de sef al guvernului. Ideea de baza a fost aceea de a obtine sprijinul Israelului si al lobby-ului evreiesc, in SUA si in principalele capitale europene, pentru obiectivele fundamentale de politica internationala pe care ni le propusesem. Un alt obiectiv important l-a reprezentat si incurajarea investitiilor israeliene in Romania, intr-un moment in care incercam, cu tenacitate, accelerarea procesului de modernizare economica.Adrian Nastase Yasser ArafatDe la aeroport am mers direct la sediul Guvernului israelian, unde am avut o lunga si interesanta discutie, intre patru ochi, cu premierul Sharon. Am vorbit despre interesele romanesti, despre cele israeliene, despre situatia din regiune. Sharon mi-a promis sprijinul Israelului, inclusiv in zonele pe care le puteau influenta in Statele Unite, in legatura cu acceptarea noastra ca membru NATO. Am discutat despre cooperarea posibila in domeniul high-tech, cercetare, agricultura si in domeniul militar

. Am comentat proiectele de pace in Orientul Mijlociu si am afirmat cu convingere ca nu am venit sa adaugam noi proiecte la cele deja existente, dar ca putem oferi canale de comunicare eficiente cu lumea araba. Un alt subiect s-a referit la situatia muncitorilor romani in Israel si la nevoia reala de a le asigura acestora un statut corect si sansa de a beneficia de asigurari sociale si de sanatate. Va amintiti, poate, faptul ca pana cand s-au eliminat vizele pentru calatorii in spatiul UE, la 1 ianuarie 2002, romanii care doreau sa munceasca in exterior, mai ales in constructii, se canalizasera pe zona Israelului. Unii dintre ei, din pacate, erau fortati sa lucreze in conditii aproape inumane. Adrian NastaseS imon PeresDelegatia pe care o conduceam cuprindea numerosi ministri si cateva zeci de oameni de afaceri, care au discutat cu omologii  lor si au participat la un seminar economic. Mi-l amintesc, cu multa simpatie, pe Ariel Sharon – o legenda a israelienilor – si care se zbate, in continuare, intre viata si moarte, dupa accidentul cerebral suferit in 2006. Considerat un dur, datorita istoriei sale in armata si rolului sau in razboaiele din zona, este regretat acum de foarte multi, asa cum, in mod paradoxal, este regretat si Yasser Arafat. Personalitatea lor puternica ar fi putut garanta aplicarea si durata unui acord de pace. Instabilitatea politica interna, atat in Israel, cat si in teritoriile palestiniene, pare sa nu faciliteze un astfel de acord in aceasta perioada, desi noul prim-ministru, Benjamin Netanyahu, avand o reputatie de politician al dreptei conservatoare, ar putea incerca sa relanseze un astfel de acord dupa recentele alegeri prezidentiale din SUA.E adevarat insa ca si el este „prizonier” al sprijinului parlamentar al partidelor religioase de extrema-dreapta. Fac o paranteza pentru a spune ca Bibi Netanyahu, in ciuda acuzatiilor politice din ultimii ani, a revenit spectaculos  pe prima scena a politicii israeliene. Ne-am intalnit in multe randuri, inclusiv atunci cand l-am invitat, cu familia sa, la ferma noastra de la Cornu, unde am discutat mult despre viziunea sa privind dezvoltarea economica bazata pe ideea dezamorsarii conflictului politic prin dezvoltarea economica a zonelor arabe adiacente. Am vorbit chiar si despre o posibila legatura maritima pana la Constanta. Va marturisesc insa ca dialogurile noastre au abordat si subiecte mai putin sofisticate, dar extrem de atractive, dat fiind ca oaspetele meu practicase horticultura si a dirijat o ferma de vite si de pasari la Herzliya. Adrian Nastase cu Sotia Dana Nastase

Revin la vizita din 2001 si la dejunul spectaculos oferit de premierul Sharon la Hotelul „King David”, la care au participat sute de invitati. In discursul meu m-am referit la o anecdota care punea in lumina capacitatea de a planifica strategic si de a intelege miscarile viitoare ale partenerilor: „Se spune ca un tanar calatorea intr-un compartiment de tren cu un Rabin. La un moment dat, tanarul intreaba: Rabi, cat e ceasul?

Rabinul nu-i raspunde. Dupa o vreme, tanarul intreaba din nou cat e ceasul. In final, Rabinul ii raspunde astfel: – Dragul meu, ne apropiem de ultima statie. Asa cum te vad, probabil ca nu ai unde innopta si o sa-mi ceri sa te iau acasa la mine sa dormi. Esti tanar, esti dragut, eu am o fiica, s-ar putea sa va indragostiti unul de celalalt si da-mi, te rog, un singur motiv pentru care mi-as da fiica cuiva care nu are bani nici macar sa-si cumpere un ceas.”Am precizat insa ca Romania si Israelul se afla in acelasi fus orar si ca si noi si ei ne ghidam, in primul rand, dupa interesul national, dar mergem impreuna in acelasi tren si am ales sa fim parteneri.Nu cred ca i-am socat prea tare pe participantii la dejun…As adauga faptul ca, tot atunci, am mers si la Ierihon, unde am vizitat biserica romaneasca, aflata in teritoriile de sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene. Acolo am luat parte la o slujba religioasa oficiata de arhimandritul Ieronim Cretu, care doi ani mai tarziu a fost decorat cu Ordinul National „Serviciul Credincios” in Grad de Cavaler pentru contributia deosebita la pastrarea si promovarea valorilor spirituale ale neamului romanesc.

Am asistat cu emotie la inaltarea crucii pe turla edificiului si am donat, din partea Guvernului, o suma de bani necesara finalizarii bisericii. Am donat si doua icoane pe care le adusesem, impreuna cu sotia mea, de la Bucuresti pentru aceasta veritabila „ambasada spirituala” a Romaniei in Tara Sfanta.Intorsi la Ierusalim, am participat, impreuna cu primarul orasului, cel care a devenit ulterior premier – Ehud Olmert -, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Maccabiah – acest eveniment sportiv, organizat o data la patru ani, la care participa reprezentantii comunitatilor evreiesti din intreaga lume si care a primit statut olimpic in 1961. Am vizitat, de asemenea, Memorialul Eroilor si Martirilor Holocaustului „Yad Vashem”, unde am asistat la o ceremonie religioasa in „Sala Numelor” si am aprins o flacara ceremoniala in memoria martirilor. Am oprit cateva clipe langa Yad Vashem pentru a depune o coroana de flori si la mormantul lui Itzhak Rabin – pe care il intalnisem ultima data in Israel intr-o alta vizita, cu putin timp inainte de asasinarea lui.In aceeasi zi, am fost primit de presedintele statului Israel, Moshe Katsav, cel care a demisionat in urma cu ceva timp. L-am reintalnit, in acea vizita, pe Shimon Peres, in vremea aceea vicepremier si ministru al afacerilor externe – o mare personalitate a diplomatiei internationale. M-am intalnit, de asemenea, cu presedintele Knessetului, Avraham Burg, si cu presedintii  unor partide parlamentare. As adauga cateva cuvinte despre intalnirea cu Yasser Arafat, presedintele Autoritatii Palestiniene, la Palatul Prezidential al Autoritatii.  Arafat avea o mare autoritate asupra palestinienilor, fiind cel care reusise sa obtina, in 1973, recunoasterea miscarii sale si sa se impuna ca reprezentant legitim al poporului palestinian.Pe Arafat – care cunostea foarte bine Romania -, il intalnisem, prima oara, in 1994, la Forumul Crans-Montana de la Bucuresti, cand organizasem, intr-o perioada de blocaj comunicational, o intalnire cu Shimon Peres,  in cadrul Forumului creat de bunul meu prieten Jean Paul Carteron.  

Am participat atunci la primirea lui Yasser Arafat de catre presedintele Ion Iliescu. Lui Arafat ii placea foarte mult mierea. In ziua urmatoare, i-am trimis, din productia proprie, de la Cornu, doua borcane mari cu miere de salcam, un gest de prietenie apreciat ca atare. In 2001 m-a primit extrem de amical. Nu intelegea de ce nu deschidem o reprezentanta in Teritorii, legatura diplomatica fiind realizata doar prin intermediul unui diplomat cu sediul in Ambasada din Israel.

Am avut, in 2001, mai multe intalniri cu rabinii din Israel si SUA. Am apelat la ei pentru a obtine sprijinul necesar proiectelor noastre, in special privind decizia ce urma sa fie luata la Summitul de la Praga din 2002 vizand extinderea NATO. Imi amintesc ca Rabinul-sef al Statelor Unite, Rabi Friedman, aflat atunci in Israel, a promis sprijinul sau neconditionat atat in nume personal, cat si din partea comunitatii. Ei mi-au impartasit si o tristete legata de cele peste 800 de cimitire evreiesti din Romania, din care mai bine de 500 se afla in localitati unde nu mai exista comunitati de rit mozaic si unde deci, nimeni nu mai are grija de ele. Am povestit cu alt prilej despre intalnirile de mai tarziu, din 2007, din Israel, dar imi aduc aminte si de prima mea vizita cand, la unul din chibuturi, am luat cativa metri de furtun pentru irigatii cu duze de picatura la radacina plantelor. Am revenit atunci la Bucuresti si am trimis furtunul respectiv  la o fabrica  unde se realizau produse din cauciuc, sugerandu-le sa produca ceva asemanator. Dupa o vreme, au raspuns ca nu are cine sa produca duzele de plastic pe care sa le fixeze in furtun. Nu vreau sa fiu rautacios. Au fost si multe urmari pozitive, multi oameni de afaceri israelieni care au inceput sa vina sa investeasca in Romania. Am obtinut, in anii urmatori, un sprijin politic substantial din partea statului israelian cu care Romania a avut si are un parteneriat special, fiind singura tara din zona care a avut legaturi diplomatice continue cu Israelul, din 1948 si pana in prezent.

Ion Iliescu: «Nina era drăguţă şi bine făcută!» – LIBERTATEA online, 23 Aprilie 2009

 Ion Iliescu impreuna cu Ninafotografie din 1951, publicată pe blogul stirea.wordpress.com i-a stârnit fostului preşedinte al României Ion Iliescu nostalgia tinereţii. În poză, Iliescu este alături de soţia sa, Nina, pe vremea când aveau 21 de ani. “Am realizat-o într-adevăr pe când eram studenţi, după anul II de facultate, proaspăt căsătoriţi, la 21 de ani. E un efect de imagine – nu aveam părul creţ, însă, pe vremea aceea, era ceva mai bogat!

Nina era cu adevărat drăguţă şi, mai ales, bine făcută. În şcoală a făcut sport, era în echipa de volei a Liceului «Iulia Hasdeu»”, îşi aminteşte cu nostalgie pe blogul personal Iliescu.

( foto: stirea.wordpress.com

Libertatea online

Libertatea online

Oana Bercaru vrea inelul unui italian

Oana Bercaru

Oana Bercaru va fi vedeta unui nou sezon cu vedete la emisiunea “Inelul cu diamant”, care debutează pe 15 martie, la Euforia TV.

Oana Bercaru

Oana Bercaru

Alături de frumoasa vedetă Playboy, în competiţie s-au mai înscris Rona Hartner, Claudia, de la Sexxy, interpreta Simona Nae şi mulatra Aminata. Emisiunea va căpăta forma unui reality- show, iar alegerea pe care milionarul italian va trebui să o facă va fi şi mai dificilă, având în vedere frumuseţea şi temperamentul concurentelor. Bărbatul care pune la dispoziţie bijuteria cu diamant, în valoare de 12.000 de euro, este Maurizio Cerasino (37 de ani), un italian cu afaceri în domeniul saloanelor de înfrumuseţare, barurilor de noapte şi saunelor, în Germania. Sezonul 5 al emisiunii s-a încheiat duminică, Silvia, De la Vegas, fiind aleasă câştigătoare.

Oana Bercaru

Fotomodelul Oana Bercaru a trăit o experienţă traumatizantă, din cauza unui vestit medic estetician american. Fotomodelul şi-a injectat colagen în buze dar, din cauza efectului dezastruos, s-a văzut nevoită să se opereze din nou, medicii scoţându-i bucăţi de plastic.

oanabercaru1

Posesoarea unui trup de invidiat, Oana Bercaru a devenit celebră în urma numeroaselor pictoriale incendiare în revistele dedicate bărbaţilor, a căror protagonistă a fost. Fotomodelul se mândreşte cu formele sale voluptuoase, nemodelate de bisturiul medicului estetician, dar, cum femeile nu sunt niciodată pe deplin mulţumite de aspectul lor fizic, iată că şi Oana a vrut să-şi satisfacă un mic moft, cu ajutorul chirurgiei estetice.

 aoanabercarugoala3

Astfel, anul trecut, pe când se afla în Los Angeles, în vizită la Hugh Hefner, “tăticul” Playboy, simpatica vedetă a mers la cabinetul unui celebru medic american, pentru a-şi pune colagen în buze. Ghinionul a făcut ca operaţia să fie una nereuşită şi Oana să aibă enorm de suferit de pe urma acestei intervenţii:

“A fost o experienţă îngrozitoare. La doar câteva săptămâni, am observat nişte denivelări. M-am dus la medic, m-am operat ca să-mi extragă colagenul şi am rămas stupefiată când am văzut că mi-au scos bucăţi de plastic”, a declarat Oana, la emisiunea “Inelul cu diamant” (Euforia TV), unde concurează pentru inelul de 10.000 de euro.

oanab

La 24 de ani, vedeta Playboy s-a lecuit de operaţii estetice, însă se declară o norocoasă, întrucât “mama natură” a fost generoasă, trupul ei apetisant stârnind fantezii în mintea bărbaţilor.

aoanabercarun

Cine e Oana?

Vedetă crescută în ograda Playboy, Oana Bercaru a pozat de nenumărate ori în celebra revistă şi chiar a avut şansa de a locui, timp de şase zile, la reşedinţa lui Hugh Hefner, din Los Angeles. Oana nu a avut decât un iubit celebru, fotbalistul Ciprian Marica, de care s-a despărţit anul trecut.

oanabercaruzed
Grea este meseria de „iepuraş”! E de ajuns un mic pas greşit şi întreaga carieră poate fi periclitată. Oana Bercaru ştie prea bine acest lucru, după ce a păţit ceva ce cu siguranţă nicio femeie nu îşi doreşte. Şi asta din prea multă nevoie de perfecţiune…

La cei doar 23 de ani ai ei, frumoasa blondă se poate mândri cu faptul că a pozat în revista iepuraşului cu papion. Nu însă în ediţia mioritică, ci în cea de peste Ocean, chiar în casa părintelui Playboy, Hugh Hefner. Asta pentru că, spre deosebire de celelalte mii de femei care aderă la statutul de „playmate”, Oana noastră are un mare atu. Este 100% naturală, din cap până în picioare.

Oana Bercaru

Sau cel puţin era. Perfecţionista româncă a decis să îşi modifice singura parte a corpului de care era nemulţumită. Zis şi făcut! Pentru a fi sigură de reuşită, a apelat la un celebru medic estetician din Statele Unite, renumit în întreaga lume, şi şi-a pus colagen în buze. Din păcate însă, satisfacerea acestui mic moft s-a transformat într-o experienţă cât se poate de traumatizantă.

oanabercaruvip

Mai precis, materialul folosit a fost de foarte proastă calitate şi „iepuraşul” s-a văzut nevoit să se întoarcă la clinică. „A fost o experienţă îngrozitoare. La doar câteva săptămâni, am observat nişte denivelări. M-am dus la medic, m-am operat ca să-mi extragă colagenul şi am rămas stupefiată când am văzut că mi-au scos bucăţi de plastic”, a declarat Oana, citată de cotidianul Click!. Ea a subliniat că s-a lecuit definitiv de operaţii estetice.

oanabercaru

În ciuda trupului superb, românca noastră nu a avut parte de iubiţi celebri. A fost doar unul, de scurtă durată. Este vorba despre fotbalistul Ciprian Marica, nimeni altul decât actualul iubit al unui alt „iepuraş” cu ceva probleme la nivelul buzelor, Gina Pistol. Deh, să fie oare vorba de un blestem?!…

oanabercaru

Alex Mihai Stoenescu, autorul: „Istoria loviturilor de stat în România.”

Alex Mihai Stoenescu: 1989 – Explicaţia procesului revoluţionar
22/12/2008 Jurnalul National

Alex Mihai Stoenescu

În România post-comunistă se face confuzia frecventă între revoluţie şi lovitură de stat, tocmai din cauza necunoaşterii raportului între categorie istorică şi o subcategorie a sa.
Nu se întelege că un proces revoluţionar, cum a fost cel desfăşurat între 14 decembrie 1989 (tentativa de revoltă de la Iaşi) şi 20 mai 1990 (primele alegeri libere) a cunoscut mai multe etape, corespunzătoare subcategoriilor istorice ale revoluţiei: tentativă de revoltă (Iaşi), diversiune (Timişoara, 16-17 decembrie), represiune (17 decembrie), revoltă populară (Timişoara, 20 decembrie), diversiune (Bucureşti, 21 decembrie), represiune (noaptea de 21 spre 22 decembrie), revoltă populară (dimineaţa de 22 decembrie), lovitură militară (începând cu ora 10.07), diversiune (fenomenul terorist), asasinatul politic (execuţia şefului statului, 25 decembrie), instalarea puterii provizorii (27 decembrie), lovitură de stat (23 ianuarie 1990, transformarea CFSN în partid politic conducător), alegerile libere (obţinerea legitimităţii juridice, 20 mai 1990).

Prin urmare, nu se poate pune problema dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat, aceasta din urmă fiind doar o secvenţă a procesului revoluţionar mai amplu pe care l-a cunoscut România la sfârşitul anului 1989 şi începutul anului 1990.  Este cu preponderenţă un criteriu cantitativ, dar este singura modalitate de a pune ordine în noţiunile cu care operează istoria. În acest fel putem încadra mai uşor anumite evenimente într-un fenomen politic de durată şi putem determina succesiunea şi simultaneitatea unor fapte.

Astfel putem înţelege de ce, în timp ce revolta populară declanşată în dimineaţa de 22 decembrie 1989 era în desfăşurare la ora 10.00, ministrul Apărării declanşează o lovitură de stat militară, care îşi urmează cursul paralel cu revolta şi se întoarce împotriva ei în seara aceleiaşi zile.

Populaţia a văzut şi a trăit doar revolta, motiv pentru care nu înţelege rolul puciului sau îl neagă cu vehemenţă. Întâlnindu-se mai târziu cu un nucleu politic conducător nelegitimat de revoluţie, dar instalat la conducerea statului, populaţia nu a înţeles că lovitura militară a decis, prin şedinţa din 22 decembrie 1989 de la Ministerul Apărării, ora 16.00,  cine va conduce România.

O altă confuzie se face între revoltă şi revoluţie, prima fiind o mişcare locală, care angajează mase de oameni din rândul societăţii (civile), cu sau fără un program politic, în timp ce a doua este un proces politico-militar complex, care cuprinde şi cauzele şi consecinţele imediate ale evenimentelor. Lovitura de stat este o acţiune generată, condusă şi dată în interiorul sistemului de putere al statului (partid, guvern, Armată, servicii secrete).

Pe blogul lui Ion Iliescu Alex  Mihai Stoenescu , ne explica urmatoarele:

  • alexmstoenescu Says:
    16/03/2009 at 12:13 pm “Scrisoarea” dlui Iliescu se incheia cu un manifest anticeausist explict si foarte dur. Este cel mai categoric manifest anticeausit al epocii. Am facut referinta la el in cartea mea Romania Postcomunista (2007), cu detalii, prin urmare nu este un document inedit. Este o surpriza pentru cei care nu citesc. Este insa foarte bine ca s-a publicat integral acest document, pe care il detin din 2005. Dnul Iliescu are in continuare foarte multe de spus in apararea sa, fata de acuzatii inventate ale presei, fapt care ii incurca si pe istorici. Am explicat in aceeasi carte de ce teoria jurnalistica a complotului care l-a rasturnat pe Ceausescu este nerealista. El a fost dezorganizat din ordinul lui Ceausescu incepind cu aprilie 1989. Vezi nota inaintata de gen. Vlad lui Ceausescu si decizia de a pune echipaje de supraveghere a dlui Iliescu, in cartea mea.
  • alexmstoenescu Says:
    16/03/2009 at 8:12 pm
    pt. dl ionborgo. Eu nu controlez pretul sau distrubutia cartilor mele. Pt. explicatii privind categoria istorica revolutie şi subcategoria lovitura de stat vezi Jurnalul National online, search stoenescu si citeva articole cu explicatii. De asemenea la inceptul vol. I din Ist. loviturilor de stat exista un dictionar. Chiar dlul Iliescu, fata de care nu am nimic personal, cu exceptia teoriilor fanteziste despre evenimentele din decembrie, face unele confuzii. Nu poti vorbi de revolutie spontana, cind evenimentele de la Timisoara izbucnesc in 16 decembrie, iar revolta populara se declanseaza abia in 20 !Din evenimentele petrecute in decembrie 1989 nu poate fi scoasa diversiunea, pentru ca ea a asigurat incitarea, mobilizarea la acte anticeausiste. Ca dupa aceea au iesit romanii – greu, foarte greu – este altceva, ca erau nemultumiti, iar alceva. Cu brasovenii in 1987 s-au solidarizat… 11 oameni
  • alexmstoenescu Says:
    17/03/2009 at 6:16 pm pt. dnul Iliescu si ionborgo. Inchid aici interventia mea prin a semnala, ca oricit de mare ar fi ura unora pe dnul Iliescu, exista niste realitati puse in evidenta de istorici ( deocamdata doar eu), care atesta ca, desi “scrisoarea”/manifest din 1989 nu a fost data publicitatii si mai ales NU ERA SEMNATA DE dnul Iliescu, detaliile acestui demers au fost cunoscute de Securitate. Asa cum am publicat, din anchetele Procuraturii si declaratiile de la Comisia senatoriala, Securitatea cunostea faptul ca dnul Magureanu a pregatit o scrisoare pe care dnul Iliescu a modificat-o, dindu-i o anumita amploare. Niciunul dintre cei doi nu si-au asumat riscul de a le semna. Dar istoricul trebuie sa tina seama de pericolul real in care s-au aflat cei doi. Intr-un interviu de lucru cu ofiterii de la Târgoviste care l-au pazit pe Ceauşescu acestia mi-au relatat cu amanunte discutia despre Ion Iliescu dintre Elena Ceauşescu si Nicolae Ceauşescu din noaptea de 22 spre 23 decembrie, in interiorul TAB-ului. In acesta discutie, N. Ceausescu i-a reprosat Elenei: “Nu m-ai lăsat sa-l elimin la timp. Acum ne lichideaza el pe noi”. Din alte surse informatia se confirma: Ceausescu a vrut eliminarea fizica a dnului Iliescu. Securitatea a jucat un joc dublu, tipic serviciilor secrete, punind niste echipaje sa-l supravegheze, dar si sa-l protejeze. Protectia Securitatii, ca si in cazul Bacanu, urmarea sa impiedice iesirea in relief, ajungerea la urechea lui Ceausescu a unor fapte grave. Cind Bacanu a iesit cu ziarul, au fost nevoiti sa actioneze. Cind manifestul Magureanu-Iliescu a fost gata, Securitatea a actionat din nou si a blocat actiunea. Dnul Iliescu poate lamuri aceasta problema daca ar raspunde la intrebarea: a fost chemat la CC al PCR pentru a da explicatii si pentru a fi avertizatpe linie de partid? Acesta este tipul de intrebari care intereseaza istoricul, iar faptul ca dnul Iliescu nu raspunde si continua sa se lanseze in teorii fanteziste, trezeste suspiciunea istoricilor.