Îi pune preşedintele beţe în roate premierului? Viktor Orban se vede cu Băsescu, nu şi cu Ponta

Foto: Victor Ponta impreuna cu premierul Ungariei Orbán Viktor

Primul ministru maghiar a venit azi în România pentru a participa la Întâlnirea E.U. Friends of Cohesion de la Palatul Parlamentului. În programul premergător întâlnirii propriu-zise era prevăzută o întâlnire tete-a-tete între Victor Ponta şi Viktor Orban, dar ea a fost anulată din motive necunoscute (nu poate fi invocată nici o întârziere deoarece premierul ungar e de aseară în Bucureşti). Numai că la câteva ore după întâlnirea anulată, Palatul Cotroceni anunţă că preşedintele Traian Băsescu va avea o întâlnire cu premierul Ungariei. Gurile rele susţin că relaţiile ar fi destul de încordate din cauza evenimentelor din jurul tentativei ratate de reînhumare a poetului maghiar cu viziuni horthyste Nyirő Jozsef.

Pe holurile presa a speculat imediat – e o lucrărură a preşedintelui, au spus cei mai mulţi din jurnaliştii prezenţi la eveniment. Tot ce se poate din moment ce Viktor Orban şi FIDESZ fac parte din Partidul Popular European (PPE) si relaţiile lui cu PDL şi UDMR sunt destul de amicale.

Numai că problema ar putea fi alta. Premierul Victor Ponta anunţa la începutul săptămânii că se va întâlni cu omologul ungar căruia îi va expune situaţia de neacceptat prin care şeful Parlamentului de la Budapesta, Kover Laszlo, se comportă în desele vizite în secuimea din Transilvania.

Foarte probabil că Victor Ponta să nu îi rămână totuşi dator tease.ului său şi să îi spună ce are de spun în vreo pauză a Întâlnirii de la Palatul Parlamentului.
 Sursa: pe surse.ro

Imnul României, fluierat de bosniaci. Suporterii echipei bosniace au scandat: „Ţiganii! Ţiganii!” – Cum au fost înjuraţi fanii şi fotbaliştii români şi ce scriu ziarele din Bosnia. „Ţiganii, ţiganii!” au scandat zecile de mii de fani bosniaci.

„Ţiganii, ţiganii!” au scandat zecile de mii de fani bosniaci pe parcursul meciului cu România, injuriile fiind adresate atât jucătorilor noştri, cât şi suporterilor echipei naţionale. La un moment dat, imediat după primirea primului gol, între suporterii români şi forţele de ordine s-au înregistrat ciocniri violente, moment în care tot stadionul a erupt din nou, cu acelaşi apelativ.

Presa bosniacă: Întreaga ţară sărbătoreşte, Bosnia îşi croieşte drum către Euro

„Întreaga ţară sărbătoreşte” şi „Victorie mare la Zenica”, sunt titluri apărute în presa bosniacă după victoria obţinută de echipa naţională a Bosniei, sâmbătă, pe teren propriu, în faţa reprezentativei României, scor 2-1, în preliminariile Campionatului European din 2012. „Victorie mare la Zenica”, a titrat publicaţia electronică Sport-Sport, care a continuat: „Naţionala Bosniei a revenit de la 0-1 la pauză şi a reuşit un meci extraordinar, obţinând un succes de prestigiu, cu ajutorul unui public minunat. Jucătorii lui Susici le-au confiscat balonul românilor, pe care i-au presat permanent”.

„Întreaga ţară sărbătoreşte. Ibisevici şi Dzeko au declanşat fiesta. Erupţie de entuziasm la Zenica”, este titlul din cotidianul Dnevni Avaz.

Publicaţia Sarajevo-X a notat că „Bosnia a jucat senzaţional şi îşi croieşte drum către Euro”. „Am obţinut o victorie pe deplin meritată, după un joc ofensiv de excepţie”, a notat sursa citată.

Cotidianul Sport a scris că echipa Bosniei a găsit forţa de a reveni pe tabelă, într-un final de joc frenetic: „Naţionala României a fost dominată tot meciul. O noapte superbă pentru fotbalul bosniac”.

Cotidianul 24 Sata a precizat că naţionala Bosniei nu şi-a pierdut capul, deşi a fost condusă la pauză. „Apărarea românilor a respins, a respins, dar până la urmă era imposibil să nu cedeze, la seria de atacuri continue ale gazdelor”.

„Maestrul Susici şi elevii săi au îngenuncheat România”, scrie publicaţia Reprezentacija.

Reprezentativa de fotbal a României a fost învinsă, sâmbătă, în deplasare, cu scorul de 2-1 (0-1), de selecţionata Bosniei-Herţegovina, într-un meci contând pentru grupa a patra de calificare la Campionatul European din 2012, aceasta fiind a doua înfrângere a „tricolorilor” în preliminarii. Golurile gazdelor au fost marcate de Ibisevici ’64 şi Dzeko ’83. Pentru România a înscris Marica, în minutul 29. (Mediafax)

Ioan Talpeş : „Soarta României nu la Malta s-a decis ci la Kiev” Departamentul de Stat american, dimineata pe 25 dec ’89 a promovat un document cu interesul vizavi de soarta sotilor Ceausescu.

„În Umbra marelui Hidalgo”
Ion Cristoiu: Da. Sunt multe dezvăluiri senzationale în această carte care răstoarnă multe din lucrurile pe care credeam că le stim, dar cel mai important, capitolul 6: „Soarta României s-a decis nu la Malta, ci la Kiev”. Vă rog să explicati această propozitie.
Ioan Talpes: Ati văzut că a fost aproape axiomatică concluzia că la Malta, întâlnirea care a avut loc acolo între Gorbaciov si presedintele american a dus de fapt la fixarea parametrilor în care România trebuia să functioneze, la răsturnarea lui Ceausescu, la toate celelalte, ceea ce nu e adevărat.
Ion Cristoiu: De ce?
Ioan Talpes: Pentru că altii au fost jucătorii care s-au ocupat de România. Statele Unite chiar au avut o retinere vizavi de România. Statele Unite au promovat niste relatii acceptabile, prietenesti, cu România într-o perioadă în care Statele Unite se aflau în confruntare directă cu Pactul de la Varsovia. Iar atunci Ceausescu promovase o relatie specială cu Washington-ul. Si chestiunile acestea lasă niste relatii, niste jocuri de interese, la care nu se renuntă atât de usor. Si în momente cruciale pot să fie relansate. Si eu cred, si vă pot garanta, că si intrarea României în NATO, cu sprijin american, că fără sprijin american nu se putea depăsi o barieră, pe care o voi prezenta într-un volum, ca să se înteleagă despre ce a fost vorba, s-a făcut tot datorită faptului că noi am reusit să resuscităm la Washington traditionala relatie dintre Bucuresti si Washington, si faptul căt Washington-ul poate să se încreadă într-un aliat ca România.

Ion Cristoiu: Stati un pic că e un paradox. Dumneavoastră spuneti că am intrat în NATO datorită relatiilor speciale ale lui Ceausescu cu americanii?
Ioan Talpes: Nu am spus asta, dar se poate spune. Eu mai dau acolo un exemplu.

Chiar în ziua în care Ceausescu a fost omorât, la Departamentul de Stat a fost promovat un document care urma să se citească la Vocea Americii, deci o declaratie, prin care departamentul îsi comunica interesul vizavi de soarta familiei Ceausescu. Or, vă dati seama dacă în dimineata aceea s-ar fi rostit această declaratie din partea Departamentului de Stat, care ar fi fost situatia în România.

–––––
Ion Cristoiu: Dacă se întâmpla asta îl mai împuscau?
Ioan Talpes: Nu stiu. Îmi e greu să mă exprim. Si mai e ceva. Ar fi creat atunci o stare din aceasta de neîntelegere totală. Si nu stiu cum ar fi fost mai bine. Cert este că nu trebuia să fie împuscat. Asta e evident.
Ion Cristoiu: Dumneavoastră spuneti că de fapt întelegerea a fost între Franta si…
Ioan Talpes: Da.
Ion Cristoiu: Povestiti de ce implicati Kiev-ul?
Ioan Talpes: Păi la Kiev s-a întâlnit Gorbaciov cu Mitterrand. Si atunci au discutat, în ’89, foarte clar asupra schimbărilor care urmau să aibă loc în Europa si în special asupra României. De ce? Noi trebuie să întelegem că am fost mereu, de la 1853 – 1856, cu Războiul Crimeei, într-o relationare aproape nemijlocită cu Franta. Franta s-a exprimat în favoarea României atunci, în ’77,în primul război, în al doilea război. Si noi apărem si de această dată ca fiind filofrancezi.
Ion Cristoiu: De aia cultivă domnul Traian Băsescu Franta?
Ioan Talpes: Nu stiu.
Ion Cristoiu: A spus că avem două parteneriate: Franta si America.
Ioan Talpes: Desi în parteneriat mai sunt dispute. Dar real, si noi avem în Franta un capitol de percepere favorabilă a României. În ultimul timp a scăzut si mai ales în perioada lui Mitterrand.
Ceausescu a gresit. Eu încerc să evidentiez abordarea relatiilor cu Mitterrand. Mitterrand venea din miscarea socialistă franceză chiar de la stânga. La un moment dat a fost bănuit ca fiind stângist,comunist. După aceea a trecut într-o variantă de social-democratie s-a ajuns chiar la o concurentă pe imagine în miscarea socialistă pentru că Ceausescu viza si el o pozitie de lider international. El dorea să capaciteze social-democratia, comunismul liberal si au avut niste stări preconflictuale. Oricum, Ceausescu nu era foarte încântat să îl sprijine pe Mitterrand în candidatura acestuia la presedintia Frantei, deoarece vedea în el un personaj care îl depăsea ca amploare a personalitătii. Si atunci povestesc de cazul acela …
Ion Cristoiu: Dar cică l-a primit pe Giscard d’Estaing.
Ioan Talpes: Da, sigur. După ce îl avertizase Mitterrand să nu facă asta. A făcut acest lucru. Mai departe – si eu voi descrie acest lucru – a fost vorba chiar de niste neîntelegeri în ce se cheamă sustinerea în campanie pentru că si atunci se făceau chestii din astea, de sustinere externă. Un candidat la presedintie primeste sprijin si este sustinut, pe imagini, pe tot ce vreti. Or, partea română nu l-a sustinut pe Mitterrand. Si atunci s-a dat o lovitură extraordinară de către ambasadorul maghiar de la Paris, care a preluat totul si a asigurat exprimarea unui sprijin deosebit. Sunt documente care certifică sprijinul dinspre Moscova, prin Budapesta. Împreună l-au sustinut pe Mitterrand.
Ion Cristoiu: Si cum de nu a mirosit Ceausescu că va câstiga Mitterrand, că a pariat pe un cal mort?
Ioan Talpes: Nu. Noi trebuie să întelegem că d’Estaing e un personaj extraordinar. Acum e depăsit de vârstă, dar e singurul nobil francez care se trage din Carol cel Mare. Stiti că la un moment dat a fost prezentat ca posibil presedinte al Europei Unite; face parte dintre pairii Frantei. Noi nu tinem cont de jocurile de interese care sunt de multe ori în afara deciziilor guvernamentale si sunt extrem de puternice. Or, d’Estaing, ati văzut, a fost promovat din nou ca imagine a unui viitor presedinte al Uniunii Europene. Deci era o mare personalitate si se credea că va câstiga. De multe ori crezi ce vrei. Esti prizonierul propriei vointe.
Ion Cristoiu: Da. În carte povestiti un incident după ce v-ati întors de la Strasbourg. Eu de aici vă pun o întrebare. Desi era colaboratorul lui Ilie Ceausescu, de ce îl bloca Elena Ceausescu? Nu era o relatie bună între cei doi?
Ioan Talpes: Nu că nu era relatie, era ură.
Ion Cristoiu: De ce? Păi nu erau neamuri?
Ioan Talpes: Vă luati după asa ceva? Persoana aceea a fost o fiintă fabuloasă, incredibilă.
Ion Cristoiu: Cine, Elena? O înjurati si dumneavoastră!
Ioan Talpes: Nu, domne, nu o înjur. Avea o nevoie de putere, o sete de decizie incredibile.
Vreau să vă spun că eu am avut un sofer al ei după ’90. Un personaj deosebit, de doi metri. Si mi-a spus după ce m-a cunoscut, zice: „Domnule Ioan Talpes, dumneavoastră stiti cum arată un strigoi?” Nu stiu. „Să stiti că eu când visam strigoi o visam pe tovarăsa”.
Ion Cristoiu: Dar de ce? Era asa de rea?
Ioan Talpes: Da. Dacă vedea o vacă undeva zicea: „Uite, ei se ocupă de vaci”. Nici nu stiti de câte ori făceau drumul de la sedinŃele comitetului central si ajungeau la Snagov si pentru că ea nu reusise să îsi impună un punct de vedere în biroul politic, pe drum atât îl bătea la cap că se urca în masină, se întorcea si schimba. Stiti că s-a auzit si în partea aceea a lumii, de acolo, că el în ultimii 3 ani nici nu a avut stilou cu care să semneze la birou. El avea doar creioane si atunci când i se aduceau documentele, făcea un Da sau un Nu, subliniat puternic. Fiecare document care trecea pe la el se ducea la ea. Iar ea avea o gumă. Stergea ce a scris el si nu punea altceva, dar le lăsa în asteptare.
Ion Cristoiu: Si nu mai treceau. Si Ceausescu nu mai adăuga?
Ioan Talpes: Nu. Dar era de ajuns. Nu mai trecea nimic. Stergea Da-ul si atunci ajungeau din nou la cei care au promovat documentul. Nu mai îndrăzneau. Ei vedeau urmele „Da”-ului de pe hârtie. Cine se punea cu ea? Pot să vă spun că Ilie Ceausescu în ’86 a fost scos la pensie…
Ion Cristoiu: Fratele lui?

Ioan Talpes: …printr-un decret pe care i l-a semnat fără să îsi dea seama. Că au fost trecuti între ăia, pusi, si pe urmă el a venit la serviciu timp de 2-3 luni fiind pensionar. Dar a venit, toti se
uitau la el, nimeni nu a îndrăznit să ia o altă măsură, până când s-a anulat documentul.
Ion Cristoiu: Si era pensionat de frate-său?
Ioan Talpes: Nu. De cumnată-sa.
Ion Cristoiu: Si el nu se ducea la frate-său?
Ioan Talpes: Nu, pentru că si între ei erau relatii destul de sensibile. Lui îi era rusine să facă asa ceva, să se ducă să îi spună: „Domne, de ce ai făcut asta?” Erau niste jocuri si grupuri acolo. Iar grupurile acelea s-a văzut că au actionat până în ultima zi. Iar ultimele zile au fost dezastruoase. E bine că a fost asa, deoarece o prelungire a situatiei s-ar fi soldat cu dezastru.
Ion Cristoiu: Cine era înconjurat de băietii ăilalti?
Ioan Talpes: Grupul ei.
Ion Cristoiu: De la ea?
Ioan Talpes: Deci lângă ea au fost personaje foarte clar controlate de altii.
Ion Cristoiu: Ghizela Vass era?
Ioan Talpes: Sigur.
Ion Cristoiu: Era indicată de la KGB?
Ioan Talpes: Nu numai. Ea avea relatie la Budapesta. Si era unul dintre personajele peste care nu se trecea. În ’45, din adjunct de sef de sectie si până în ’89 a fost unul din personajele din umbră peste care nu s-a trecut. Iar în relatia specială cu Elena Ceausescu, ea era eminenta cenusie.
Ion Cristoiu: O ultimă întrebare despre acest cuplu. Cum se explică, printr-o relatie bărbat – femeie, printr-o relatie politică, puterea pe care o avea Elena Ceausescu asupra lui?
Ioan Talpes: E foarte dificil de explicat.
Ion Cristoiu: De ce?
Ioan Talpes: Unii au încercat să o explice pe o altă cale, făcând recurs la psihologie. El nu putea. Îi respingea unele lucruri, dar în altele, si mai ales asalturile ei, si atacurile „face to face”, la
asta nu îi rezista. Eu nu am fost un apropiat, nu i-am văzut decât de la 500 de metri. Ceilalti pot să spună care s-au miscat în anturajul lor. Sunt oameni cu care am vorbit, unii dintre acestia situânduse
pe pozitii adverse. Elena a ajuns să creadă, până în ultimele zile, că ar fi trebuit ca ea să fie candidatul la presedinŃia României.
Ion Cristoiu: Da?
Ioan Talpes: Sigur. Ea a format un grup adversativ si vizavi de Nicu. Pentru că mai exista o grupare care credea că poate să îl propulseze pe Nicu în care vedeau cheia schimbării. În volumul 2 voi spune câte atentionări i s-au adus lui Ceausescu în ultimele luni înainte de decembrie ’89, în care i s-a spus să nu mai candideze. Si în care Elena venea cu grupul ei de sustinători ca ea să candideze.
Ion Cristoiu: Era ca în Shakespeare.
Ioan Talpes: Da. Nebunia a fost finală. Se pare că puterea cu adevărat distruge.
Ion Cristoiu: Da. Spuneti că în calitate de director SIE ati vrut sau a vrut Pacepa să vă întâlnească?
Ioan Talpes: Sigur. Într-o vizită la Washington. Am avut, spre deosebire de altii, relatii foarte bune cu Washington-ul…
Ion Cristoiu: Atât de multe astfel încât domnul Măgureanu vă suspecta… nu domnul, unii vă suspectau, eu vă suspectez că sunteti omul americanilor.
Ioan Talpes: Asa a zis el?
Ion Cristoiu: Nu, eu!
Ioan Talpes: Că după a renuntat la chestia asta. Cum să fiu eu omul americanilor?
Ion Cristoiu: Si ce dacă ati fi?!
Ioan Talpes: Nu e asa. Sunt oameni care nu pot să fie decât ai românilor. Eu fac parte dintre aceia.
Ion Cristoiu: V-am incitat. Spuneti cum este cu Pacepa?
Ioan Talpes: Eram într-o vizită oficială în Statele Unite si am primit un telefon la hotel.
Este adevărat că a trebuit să i se comunice numărul de telefon. Deci este într-o conexie. Si mi-a spus: „Domnule Ioan Talpes, stiti cine sunt, poate e o surpriză”. Zic: „Nu am de unde să stiu cine sunteti”. Zice: „ Sunt Pacepa”. „Îmi pare bine. Despre ce e vorba”? Zice: „As vrea să vă propun o întâlnire”. Si am spus: „Domne, mi se pare că nu prea văd de ce? Dumneavoastră ati fost într-o perioadă în care lucrurile erau total diferite iar eu sunt acum. Dacă insistati, eu sunt deschis”. A insistat: „Bun atunci, eu vă…”. Zic: „Stati să stabilim. Dacă vreti cu adevărat o întâlnire serioasă, eu vă propun să îi invităm si pe americani la întâlnire, pentru că eu aici sunt invitatul lor, iar
dumneavoastră spuneti că sunteti omul lor. În situatia aceasta eu am nevoie de o a treia persoană care să confirme sau să infirme niste lucruri”. Si atunci: „Păi nu se poate asa”. „Cum nu se poate? Eu vă garantez că pot să vorbesc la CIA sau la FBI ca să fie si un reprezentant al lor la această întâlnire. Zice: „Dar de ce tineti la asta?” „Eu v-am citit Orizonturile alea. Dacă e material de intoxicare, dacă e material de distrugere a unei imaginii, sunt de acord. Nu are însă nimic de-a face cu realitatea. Nu vreau să intru cu dumneavoastră într-un meci fără sanse. Dumneavoastră veti minti cum ati mintit acolo, iar eu nu am cum să spun că nu a avut loc chestia asta”.
Ion Cristoiu: Credeti că mai ascultau si altii convorbirea asta?
Ioan Talpes: Sunt convins. Numai noi avem această alergie la ascultat. Eu nu am nici o
alergie. Îmi pare bine.

–––

Ioan Talpes interviu la Antena 3 Ion Cristoiu 
Vezi – „Discussion between Gorbachev and Mitterand about Romania, July 1989,”
Vezi aici stenograma întâlnirilor dintre Mihail Gorbaciov şi Francois Mitterrand [1] 

Iar atunci Ceausescu promovase o relatie speciala cu Washington-ul, si stiti chestiunile astea lasa nu numai amintiri ci lasa niste relatii, lasa conexii, lasa niste jocuri de interes, care niciodata nu se renunta atat de usor la ele, ci in momente cruciale pot sa fie relansate , si eu cred, si pot garanta dumneavoastra ca si intrarea Romaniei in NATO, cu sprijin american, evident ca fara sprijinul american nu se putea sa depaseasca bariera pe care o voi prezenta apoi intr-un volum ca sa se inteleaga despre ce a fost vorba. 

„Soarta Romaniei s-a decis la Kiev in 1989″

Ioan Talpes – min. 2.30

„Chiar in ziua in care Ceausescu a fost omorat, la Departamentul de Stat American a fost promovat un document care urma sa se citeasca la vocea americii, deci o declaratie prin care departamentul comunica, isi comunica interesul vizavi de soarta familiei Ceausescu. Ori va da-ti seama daca in dimineata aceea s-ar fi rostit aceasta declartie, din partea departamentului de stat care ar fi fost situatia in Romania? Ar fi creat atuncea o stare de neintelegere totala, cert este ca nu trebuia sa fie impuscati asta este evident.”

Iulie 1989

Mitterrand: Aşadar, mâine veţi merge în România. Apreciez răspunsul referitor la România pe care l-aţi dat în cadrul interviurilor acordate Antenei 2 (post de televiziune francez – n.red.) şi postului de radio „Europe – 1”.Totuşi, noi ştim cu toţii că în România există o dictatură adevărată. Singura nelămurire este cu dictatura cui avem de-a face: a lui Ceauşescu sau a soţiei sale?

Gorbaciov: Totuşi, trebuie să facem o evaluare realistă a situaţiei. România era o ţară agrară înapoiată, iar acum este un stat industrializat dezvoltat. Problema este de a completa baza economică şi socială cu un sistem politic adecvat. De exemplu, România a rezolvat complet problema locuinţelor. Este o mare victorie. Dar, pe Ceauşescu îl înspăimântă democraţia. Apropo, Ceauşescu mi-a spus că el a implementat încă de acum 10 ani măsurile pe care le luăm noi, în URSS, în cadrul perestroika.

Ekstra Bladet.dk: „Bucureşti – oraşul unde „nici păduchii nu supravieţuiesc. România este Cenuşăreasa Europei”

O sinteză a articolelor din presa occidentală a ultimilor ani, referitoare la România, ar arăta cam aşa: România este Cenuşăreasa Europei, dar o Cenuşăreasă leneşă şi psihopată, căreia nu-i place curăţenia, se zbate la limita sărăciei, dar se îmbulzeşte în mallurile care se construiesc pe bandă rulantă, îi place să jefuiască, să violeze, să ucidă… Puţinele ştiri pozitive despre români, cum ar fi cele despre regizorii din noul val, care au cucerit cam toate marile trofee europene sau cele despre oameni adevăraţi, care şi-au riscat chiar vieţile, pentru a-şi ajuta semenii, nu răzbat prin torentul de ştiri negative şi nu atrag vreun „prinţ salvator”.

„Românii sunt criminali de top”

Zilele acestea, după Italia, Spania, Austria, Marea Britanie şi Franţa, ţări în care valul de antiromânism este în continuă creştere, după isprăvile în serie ale unor infractori români, este rândul Danemarcei să dezbată locul românilor printre europeni.

•Ove Dahl, purtător de cuvânt şi investigator şef al Poliţiei din Copenhaga, a declarat după asasinatul comis de românul Marian Cliţă (criminalul dizidentului Gheorghe Ursu), care a răpus cu bestialitate o stewardesă într-un hotel din Copenhaga: „Românii nu au scrupule. Te vor omorî pentru 100 de coroane (15 euro). E o cultură complet diferită de a noastră. Problema cea mai mare o reprezintă graniţele deschise, prin care suntem năpădiţi de europenii din Est. Ei comit jafuri bancare, jafuri la domiciliu, furturi grave, cerşesc şi sparg magazinele – totul”. Declaraţia a inflamat presa daneză, chiar şi cotidiane generaliste moderate, precum Berlingske (cel mai vechi ziar din Danemarca, publicat din 1749), titrând pe prima pagină: „Românii sunt criminali de top”.

Berlingske a relatat şi reacţia rapidă a social-liberalilor danezi (Partidul Radical), care, prin vicepreşedintele Zenia Stampe i-au făcut plângere penală pentru rasism lui Dahl. Din păcate, ştirea a fost estompată de noi acte criminale comise tot de români – e vorba de tâlhării, una dintre victime fiind o bătrână. Li s-a dat apă la moară poliţiştilor, care s-au raliat colegului Ove Dahl. „Viaţa nu are aceeaşi valoare pentru ei (pentru români) cum are pentru noi”, a opinat Rene Hansen, ofiţer de la secţia pentru combaterea prostituţiei. „Românii sunt cei mai bine reprezentaţi între infractorii care vin din afară. De când România a intrat în UE, problemele cu românii au crescut exponenţial”, a completat Dan Sorensen, şeful unei secţii centrale de poliţie din Copenhaga.

Bucureşti – oraşul unde „nici păduchii nu supravieţuiesc”

Ekstra Bladet.dk – cel mai vândut tabloid al Danemarcei, cunoscut pentru articolele sale radicale (extremiste), scrie, citat de site-ul danemarca.dk, al jurnalistului de origine română Horia Bucuria: „Acceleratul escrocilor pleacă în fiecare săptămână din staţia de autocar a Gării centrale din Copenhaga. Autocarele au curse săptămânale şi fac legătura între Copenhaga şi Bucureşti, capitala României, unde nici păduchii nu supravieţuiesc. Aceste curse de autocar au devenit un adevărat robinet pentru gangsterii din România. Cala autocarului este întotdeauna plină cu obiecte provenite din furturi care ajung în 18 ore din Danemarca în fundătura Europei. Invazia de hoţi, escroci, bătăuşi, tâlhari a fost prevăzută atunci când UE s-a extins spre Est. Atunci însă, scepticilor care avertizau asupra pericolelor extinderii li s-a spus să tacă din gură. O Europa unită şi prosperă era în curs de formare, aşa au fost liniştiţi danezii. Nu s-a spus că vom participa la egalizarea economică a Europei, între ţările bogate şi cele sărace, fiind furaţi, bătuţi şi tâlhăriţi. Hoţii români îţi fură portofelul, îţi citesc codul pin şi apoi îţi mulg cartea de credit de bani. Companiile de transfer de bani (MoneyGram, Western Union) raportează sume considerabile care sunt transferate anual între Danemarca şi România – un hoţ român poate trimite acasă până la 100.000 de coroane (15.000 euro – n.n.) în câteva luni. Succesul hoţilor aflaţi deja aici va atrage şi mai mulţi criminali din Europa de Est, dacă nu vom pune frână acestui fenomen. O treime din prostituţia din Copenhaga aparţine românilor. Sunt greu de prins, iar atunci când sunt arestaţi şi expulzaţi se întorc cu uşurinţă înapoi”.

Tăcere la MAE şi la Ambasadă

La ora redactării acestui articol, nici Ministerul Afacerilor Externe, nici Ambasada României din Danemarca nu au avut vreo reacţie la acuzele rasiste din presa daneză. Cam la fel s-au petrecut lucrurile şi în cazurile din Italia, Spania şi alte ţări europene, când reacţiile autorităţilor au venit tardiv, abia după ce românii au ajuns la rândul lor victime ale unor acte uneori aleatorii de agresiune „preventivă” din partea unor occidentali inflamaţi de infracţiunile comise de conaţionalii noştri.

Acceleratul ECSCROCILOR pleaca in fiecare saptamina de la statia de autocar de linga Gara centrala din Copenhaga. Autocarele au curse saptaminala si fac legatura intre Copenhaga si Bucuresti, capitala saraca ( ludfattige = paduchioasa) a Romaniei.

EXPRESIA de mai sus se datoreaza faptului ca aceste curse de autocar au devenit un adevarat robinet pentru gangsterii din Romania, pe care ziarul Ekstra Bladet i-a descris in ultima sapatamina. Politia daneza este slaba in fata acestei misiuni enorme.

CALA AUTOCARULUI este intotdeauna plina cu lucruri de furat, obiecte provenite din furturi care ajung in 18 ore de la „Insorita parte a UE” ( n.r financiar vorbind – Danemarca) la fundul cel mai de jos al Europei.

INVASIA de hoti, ecscroci, batausi, talhari a fost prevazuta atunci ind UE s-a extins spre Est. Atunci insa, cand scepticii care avertizau asupra pericolelor care se intrevedeau au fost rugati „sa le taca fleanca”. O Europa unita si prospera era in curs de formare, asa au fost linsititi danezii, atunci. Nimeni nu ne-a spus tot atunci, noua danezilor, ca vom participa la egalizarea economica a Europei, intre tarile bogate si cele sarace, prin a fi furati, batuti si talhariti in cel mai mare stil.

HOTIILE sint numai o parte mica a infractiunilor comise in Danemarca de catre acesti criminali multinationali lipsiti de scrupule. Hotii romani iti fura portofelul, iti citesc codul pin si apoi iti mulg cartea de credit de bani. Companiile de transfer bancar, (MoneyGram, WesternUnion) raporteaza sume considerabile care sint transferate anual intre Danemarca si Romania – un hot roman poate trimite acasa pina la 100.000 de coroane, (15.000 EURO) in citeva luni.

SUCCESUL hotilor aflati deja aici vor atrage si mai multi criminali din Europa de Est, daca nu vom pune frana acestui fenomen. O treime din prostitutia din Copenhaga apartine romanilor. Sint greu de prins si atunci sind sint arestati si expulzati se introrc cu usurinta inapoi. Declaratiile inaltiilor ofiteri de politie din Copenhaga nu a facut decat sa atraga atentia DISKRET ca aceasta problema merita o atentie mai mare.

Meciul Generatiei de Aur – Golul lui Hagi contra Argentinei, cel mai frumos gol pe contraatac din istorie!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Dacă uneori în România uităm ce a însemnat Gheorghe Hagi şi generaţia sa, trebuie să vină nişte străini pentru a ne reaminti ce am fost cândva. Meciul istoric din Statele Unite ale Americii, dintre România şi Argentina, a rămas în memoria tuturor românilor care au urmărit acea încleştare teribilă. Echipa condusă de Anghel Iordănescu de pe bancă şi Hagi pe teren a făcut un meci perfect contra vicecampioanei mondiale, iar golurile marcate de Ilie Dumitrescu şi Gheorghe Hagi au fost o demonstraţie de fotbal pur.

Că aşa stau lucrurile o confirmă şi jurnaliştii britanici de la The Guardian. Astfel, într-un top al celor mai frumoase goluri marcate vreodată pe contra-atac, golul trei al echipei naţionale a României, reuşit de Gheorghe Hagi a fost desemnat pe locul 1. Reuşita românească din acel meci a fost descrisă în termeni extraordinari de către cei de la The Guardian.

ROMANIA

Florin PRUNEA
Dan PETRESCU
Daniel PRODAN
Miodrag BELODEDICI
Gheorghe MIHALI
Tibor SELYMES
Gheorghe HAGI (85 – Constantin GALCA)
Gica POPESCU
Ionut LUPESCU
Dorinel MUNTEANU
Ilie DUMITRESCU (87 – Corneliu PAPURA)

ARGENTINA:

12 L. Islas
4 R. Sensini
13 F. Caceres
6 O. Ruggeri
3 J. Chamot
8 J. Basualdo
14 D. Simeone
5 F. Redondo
17 A. Ortega
19 A. Balbo
9 G. Batistuta
––––––––
Data: 3 Iulie 1994
Arbitru: Pairetto Italia
Localitate: Pasadena
Stadion: Rose Bowl
Spectatori: 90.469.

Romania Columbia 3-1
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Le Figaro: Parodia de proces a Ceauşeştilor, moştenirea unei ţări zgârcite cu amintirile – Nomenclatura comunistă „a confiscat revoluţia”

Nicolae Ceausescu

În urmă cu 20 de ani epoca Ceauşescu se încheia cu împuşcarea cuplului dictatorial în urma unei „parodii” de proces. Aceasta este moştenirea unei Românii postcomuniste zgârcită cu amintirile, scrie „Le Figaro”, în ediţia de astăzi

„Chiar dacă nu o mărturiseşte, Dan Voinea, ştie că pe 25 decembrie 1989, a devenit o marionetă a istoriei. Avea atunci 39 de ani şi era judecător de instrucţie. În ziua aceea de Crăciun, generalul Stănculescu, ministrul Apărării în abia formatul Front al Salvării Naţionale, care a preluat puterea după înlăturarea comuniştilor, i-a telefonat pentru a-i cere să participe la judecarea dosarului cuplului dictatorial, aflat în arest la Târgovişte”, scrie trimisul special al publicaţiei franceze, Arielle Thedrel.

„Dacă Ceauşecu nu era împuşcat în ’89, acum era sigur senator”

„Eu mă aşteptasem la un proces în adevăratul sens al cuvântului, însă oameni sus puşi doreau capul Ceauşeştilor. Nimeni nu mi-a spus că vor fi împuşcaţi imediat după”, declară Dan Voinea.

În total, procesul în care s-a decis executarea cuplului dictatorial a durat o oră. „Ceauşeştii au refuzat să facă apel. Au fost conduşi în curtea cazematei. Trei soldaţi au executat pe loc sentinţa”, îşi aminteşte Voinea.

Fostul procuror militar declară că moartea tiranilor nu a servit la nimic. Nomenclatura comunistă „a confiscat revoluţia”. Adaptaţi la noile vremuri, foştii comunişti deţin şi astăzi puterea economică şi politică în România. „Dacă nu ar fi fost împuşcat în 1989, Ceauşescu ar fi fost astăzi senator”, adaugă cu ironie Voinea.

Dosare dispărute

Muzicologul Ladislau-Antoniu Csendes, care conduce Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), afirmă că acest organism deţine, în prezent, aproximativ 90% din arhiva vechii Securităţi. Ţine însă să precizeze că acestă estimare este, de departe, una optimistă.

CNSAS a fost creat în 1999, însă a devenit funcţional, cu adevărat abia după preluarea puterii, în urma alegerilor din 2004 de către preşedintele Traian Băsescu.

Securitatea era un stat în stat. Pentru ea lucrau milioane de informatori, stabilise reguli absurde menite să convingă populaţia că fiecare mişcare era controlată şi supravegheată de ea. Puţinii disidenţi erau condamnaţi fie la exil, fie la domiciuliu forţat.

Istoricul Marius Oprea este absolut convins ca multe dintre dosare vechii Securităţi au dispărut. Istoricul refuză să creadă că o „maşinărie birocratică tentaculară, precum Securitatea, chiar mai paranoică decât sora ei est-germană, Stasi”, a lucrat mai puţin bine decât aceasta.

„Arhivele Stasi reprezentau 160 de kilometri liniari şi ştim că la momentul căderii zidului Berlinului, agenţii săi au distrus 20 de kilometri în două luni. Vă puteţi imagina ce s-a putut face aici în 10 ani”, a declarat Oprea, care conduce Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului.

Mungiu a realizat „Amintiri din Epoca de Aur” deoarece „comunismul a ajuns o abstracţie în România”

Într-o ţară fără tradiţii democratice, Cristian Mungiu s-a înhămat la realizarea unui film, „Amintiri din Epoca de Aur”, deoarece „în România, comunismul a ajuns o ajuns o abstracţie”. „Nimeni nu se simte responsabil de ce s-a întâmplat în trecut: Toată lumea preferă să creadă că singurul vinovat este Ceauşescu, air el este oricum mort”, a justificat Mungiu realizarea lung-metrajului „Amintiri din Epoca de Aur”.

Iliescu, un ideolog marxist fără remuşcări

La 79 de ani, Ion Iliescu, fost şef de stat, vorbeşte ca un adevărat ideolog marxist fără remuşcări. În iunie 1990, Iliescu făcea apel la minerii din Valea Jiului pentru a-i „calma” pe studenţii care protestau în Piaţa Universităţii din Capitală. Aceste „mineriade” s-au încheiat cu 60 de morţi şi sute de răniţi. Un proces menit să determine rolul jucat de Iliescu în cadrul acestor evenimente, nu a făcut altceva decât să-l „albească” pe fostul şef de stat, continuă „Le Figaro”.

De asemenea şi fostul responsabil cu afacerile externe ale Securităţii, generalul Nicolae Pleşiţă, a fost îngropat cu toate onorurile în momentul în care a decedat la 80 de ani într-un spital bucureştean. Pleşită a făcut obiectul mai multor anchete judiciare pentru atentatul din 1981 care a vizat sediului din Berlin al postului de radio Europa Liberă.

Băsescu, a ocupat în comunism un post la care doar oamenii „siguri” aveau acces

Cotidianul francez scrie că postul ocupat de actualul şef de stat, Traian Băsescu, în timpul regimului comunist, de şef al Agenţiei româneşti pentru navigatie la Anvers, era un post la care aveau acces doar oamenii considerati «siguri» de regim.

O comisie condusă de istoricul Vladimir Tismăneanu i-a cerut preşedintelui Băsescu revizuirea în scădere a pensiilor ofiţerilor poliţiei politice din perioada comunistă. Cerea comisiei a rămas fără răspuns, ca şi cum şi pentru preşedintele Băsecu este mai bine că regimul comunist să rămână o „abstracţie” pentru români, încheie jurnalistul francez.
Le Figaro

Traian Băsescu: România are nevoie de o centură de siguranţă care înseamnă un împrumut extern – 09 Martie 2009 – Crin Antonescu guvernul care a incheiat acordul cu FMI, trebuie sa-si asume responsabilitatea – practic nu sunt bani de finantare pentru pensii si salarii

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Liderul PNL, Crin Antonescu, a afirmat, după o întâlnire cu delegaţiile FMI, CE şi BM, că aceste instituţii au anunţat că nu pot elibera tranşele de bani dacă până la jumătatea lui decembrie nu se rezolvă chestiuni precum adoptarea Legii pensiilor şi salarizării unice sau un buget cu deficit de 5,9%.

„Domniile lor ne-au făcut cunoscută poziţia pe care o au şi care e una foarte tranşantă: fie într-un timp foarte scurt, până spre jumătatea lunii decembrie se rezolvă câteva chestiuni pe care le-au convenit cu fostul Guvern şi anume un buget, un proiect de buget care să aibă deficit de 5,9 %, adoptarea Legii pensiilor, Legii responsabilităţii fiscale, Legii unice a salarizării în acest timp, fie revin în ianuarie după ce situaţia politică din România se presupune a se aşeza. Însă în aceste condiţii nici FMI – care acum ar putea elibera o tranşă – şi evident nici celelalte două instituţii nu vor da bani României”, a detaliat Antonescu concluziile întâlnirii.

Antonescu a declarat că a spus reprezentanţilor FMI că partidul său nu a încheiat acordul, că nici nu îl cunoaşte şi nici nu a împiedicat fostul guvern să îşi asume responsabilitatea acestuia.

Din punctul de vedere al lui Antonescu această misiunea ar trebui să constate că există un consens al clasei politice. Preşedintele PNL a anunţat că îşi doreşte încă o întâlnire cu reprezentanţii FMI în care liberalii să îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce este de făcut pe viitor.

„E clar că punctele noastre de vedere diferă în mai multe privinţe, un exemplu este Legea pensiilor, dar şi unele aspecte din Legea salarizării. Nu noi suntem de vină că nu avem un guvern care să aibă calitatea de a veni cu un proiect de buget. Noi am construit încă de acum o lună o majoritate guvernamentală, care să poată veni cu un buget, care să poată discuta cu puteri depline cu FMI. Nu noi putem schimba situaţia că CCR a amânat luarea unei decizii în legătură cu mai multe pachete de legi. Am arătat căceea ce depinde de noi, suntem gata să facem cu condiţia de a nu renunţa la programul nostru care cuprinde o serie de reduceri de taxe”, a adăugat Crin Antonescu.

Regele Mihai I: Hitler m-a intimidat „precum apa penele raţei”

Regele şi-a declinat, într-un interviu acordat postului Europa Liberă, orice responsabilitate cu privire le evenimentele politice de atunci, motivând că „deşi eram şeful statului, nu eram lăsat sa fac nimic, pentru că Antonescu se ocupa de politică şi de toate celelalte”. În ceea ce priveşte deportarea evreilor, fostul suveran susţine că mama sa, care avea trecere la mareşalul Antonescu, a reuşit să salveze o sută de mii de oameni
Regele Mihai I mărturiseşte că Führer-ul, pe care l-a întâlnit prima dată pe când avea 17 ani, nu l-a intimidat în cele două scurte întâlniri pe care le-au avut, spunând, jovial, că atitudinea arogantă a acestuia l-a deranjat „precum apa penele raţei”, dar că nu a putut înţelege cum de Mussolini, italian ca toţi italienii, s-a „încurcat” cu Hitler.

Într-un interviu acordat în exclusivitate postului de radio Europa Liberă, Regele Mihai I al României vorbeşte despre contextul istoric al celei de-a doua conflagraţii mondiale, când România s-a găsit prinsă între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, alegând să intre în război de partea armatei lui Hitler, pentru a întoarce apoi armele, de partea URSS.

Întrebat dacă nu ar fi fost mai onorabil pentru România să reziste ultimatumului sovietic din 1940, alegând astfel să apere Basarabia şi Bucovina de Nord, Regele Mihai aminteşte că, privilegiind calea morală, ne-am fi lăsat invadaţi de colosul URSS. „Nu ştim exact cum ar fi decurs lucrurile, dar sunt unele situaţii care trebuie abordate cu mare, mare precauţie. Este posibil ca oamenii care conduceau ţara să se fi gândit că era poate mai bine să accepte o situaţie umilitoare şi să salvgardeze independenţa restului ţării. Desigur, mulţi occidentali nu se gândesc la asta şi nu înţeleg cu adevarat în ce situaţie ne găseam noi”, adaugă Regele Mihai I.

Fostul suveran îşi declină orice responsabilitate, de vreme ce „deşi eram şeful statului, nu eram lăsat sa fac nimic, pentru că el (Antonescu, n.r.) se ocupa de politică şi de toate celelalte”. În pofida rolului marginal pe care l-a jucat în deciziile politice, suveranul îşi aminteşte de marile întâlniri pe cera le-a avut cu liderii momentului: Winston Churchill, Harry Truman, Mussolini şi chiar temutul Hitler. Despre Churchil, regele îşi aminteşte că era un om politicos şi inteligent, care avea date minime despre România: „Nu ştiu, România are Constituţie?”, ar fi întrebat liderul britanic.

Pe Hitler, fostul suvern l-a întâlnit de două ori: prima dată în 1938, când Führer-ul a discutat cu regele Carol al II-lea, Mihai neparticipând la discuţii, pentru că nu vorbea germana, iar a doua oară în timpul unei călătorii alături de Regina Elena la Florenţa, trecând prin Berlin.”Eram atât de îndepărtaţi din punct de vedere al mentalităţilor, încât atitudinea lui intimidantă m-a deranjat precum apa penele raţei. Nu m-a atins şi nici pe mama. Nici ea nu a fost deloc impresionată”, povesteşte, plastic, fostul suveran al României. În ceea ce îl priveşte pe Mussolini, acesta „era ca toţi italienii”. „Cum de se încurcase cu Hitler, e greu de spus”, adaugă acesta.

În interviul acordat postului Europa Liberă, fostul suveran abordează şi chestiunea delicată a evreilor din România, pe unii dintre ei salvându-i alături de Regina Elena, doar că pentru că aceasta benefecia de simpatia mareşalului Antonescu: „Mama a reuşit să salveze cam o sută şi ceva de mii de evrei din România şi din Transnistria. Nu era atât de mult cât ar fi dorit ea, dar era totuşi ceva. Şi asta, pentru că Antonescu o respecta pe mama”. Cât de mult se ştia în România despre exterminarea în masă a evreilor, Mihai I este ambiguu, recunoscând, totuşi, că exista o vagă idee că ceva rău se petrecea.

Interviul acordat de Regele Mihai I postului Europa Liberă a fost înregistrat pe 13 august, în reşedinţa de la Aubonne (Elveţia).

Romania a devenit mai saraca decat Republica Moldova – Cabinetul Basescu -Boc a distrus tara – Guvernul plateste salariile si pensiile pe datorie!

România este în pragul falimentului. Pentru a evita intrarea în incapacitate de plată, delegaţia Fondului Monetar Internaţional a fost de acord să finanţeze cheltuielile Guvernului. Acum trei luni, politicienii ne amăgeau că împrumutul va fi o „centură de siguranţă” pentru susţinerea leului şi pentru investiţii. Minciuna a ieşit la lumină: cele 1,75 miliarde de euro, tranşa a doua, vor finanţa plata pensiilor şi a salariilor. Aceşti bani nu sunt, însă, decât un soi de respiraţie artificială „gură la gură” făcută mortului. Pentru că nu ne ajung nici până la alegeri. Ministerul Finanţelor e nevoit să mai caute şi-n alte părţi, emiţând eurobonduri şi împrumutând de la bănci. Dacă FMI şi-a călcat pe inimă pentru a finanţa deficitul bugetar, asta înseamnă că situaţia este proastă din cale-afară. Recesiunea de 8,5% trădează, la rândul său, o economie în picaj. În aceste condiţii, Guvernul a predat manşa, iar Palatul Victoria se poate numi, pentru o bună bucată de vreme, filiala Bucureşti a FMI. Intrarea pe pilot automat e într-un fel confortabilă pentru un Executiv incapabil să găsească el însuşi soluţii. Pe de altă parte, dacă preţul reducerii cheltuielilor cu 0,8% din PIB va fi disponibilizarea a 150.000 de angajaţi din sectorul public, şlagărul toamnei pe malurile Dâmboviţei va fi „Veeeşnica Pomeniiire!”.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

 

Urmează Marea Concediere. Banii FMI ajung doar o lună. Soluţia Guvernului: să ne împrumutăm în continuare
Cifrele FMI arată dezastrul financiar gestionat de cabinetul Boc, care va fi pus, potrivit unor surse, pentru a echilibra bugetul să reducă 10% din angajaţii de la stat, adică 150.000 de oameni. Potrivit aceloraşi surse cifra era scrisă negru pe alb în draftul raportului primit de Guvern săptămâna trecută. PSD s-a opus însă, insistând ca în document să fie prezentat doar procentul cu care trebuie reduse cheltuielile, respectiv 0,9% din PIB

Indiferent de cifra care va fi prezentată, situaţia României este mai mult decât îngrijorătoare. Fondul propune ca îngheţarea salariilor şi pensiilor să continue în 2010, dar, şi ca toţi angajaţii de la stat să îşi ia concediu fără plată timp de 2-3 săptămâni în perioada septembrie-noiembrie. Chiar şi cu banii de la Fondul Monetar Internaţional, România nu scapă de probleme. Astfel, potrivit unor calcule făcute de Gândul, cele 1,9 miliarde de euro care ar urma să intre în bugetul ministerului de Finanţe ar ajunge pentru salarii, pensii şi asigurări sociale mai puţin de o lună. De unde vor face guvernanţii rost de bani? O întrebare la care am încercat să obţinem un răspuns de la ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea. În fugă, oficialul ne-a lăsat să înţelegem că planul de rezervă al Guvernului este să se împrumute şi mai mult. „Ministerul Finanţelor are la îndemână toate instrumentele să găsească cele mai bune soluţii de împrumut astfel încât costurile şi riscurile valutare să fie mai mici şi le vom spune după ce discutăm la momentul respectiv. Este şi asta o variantă“.

FMI plăteşte pensii şi salarii

Aşadar FMI plăteşte pensiile şi salariile în România. Problema este însă că banii nu ajung decât pentru o singură lună. În timp ce statul cheltuieşte, în medie, aproape un miliard de euro pe lună pe salariile bugetarilor pentru cei circa 1,4 milioane, şi încă 1,2 miliarde de euro pe asistenţă socială, tranşa de la FMI deturnată de la Banca Naţională la bugetul statului este de numai 1,9 miliarde de euro.

Guvernul a reuşit să convingă Fondul, după cum a declarat recent Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, ca a doua tranşă, de circa 1,9 miliarde de euro din împrumutul destinat BNR, de 13 miliarde de euro în total, să ajungă de fapt în vistieria statului şi nu a Băncii Naţionale.

De ce? În limbaj economic “pentru a finanţa deficitul bugetar”, adică pentru a onora obligaţiile statului în condiţiile în care cheltuieşte bani pe care nu îi are. Pe înţelesul tuturor, însă, măsura a fost explicată chiar de preşedintele Traian Băsescu, cel care a anunţat de altfel, în premieră, această măsură.

Întrebat dacă destinaţia „bugetul de stat” înseamnă bani pentru salarii, preşedintele a declarat că „Nu numai. Sunt şi salarii, pensii, sunt investiţii…”.

Motivul invocat de şeful statului a fost întărit şi de Vasile Blaga, ministrul Dezvoltării, care a adăugat şi el cuvântul „investiţii” după „salarii” şi „pensii” într-o declaraţie privind destinaţia celor aproape două miliarde de euro după ce intră în vistieria Finanţelor. Blaga a explicat că actualul Guvern şi-a luat angajamentul de a plăti pensiile şi salariile, uitând însă că acest lucru nu este angajamentul, ci obligaţia statului.

Venirea crizei a prins economia României total nepregătită. Modelul de creştere economică bazată pe consum, încurajată de creşteri salariale peste aprecierea productivităţii şi de o creditare dublată an de an, totul pe fondul lipsei de investiţii în infrastructură, s-a dovedit aproape falimentar.

Dacă la acestea adăugăm un aparat de stat care cheltuieşte foarte mult, un nivel al economiei subterane ajuns la cote alarmante şi un leu care părea pradă uşoară pentru investitorii străini, România nu avea cum să scape uşor din cea mai mare criză economică mondială a ultimor zeci de ani.

Acordul cu FMI, gura de oxigen dozată greşit

În aceste condiţii, acordul financiar semnat în mai cu FMI, în valoare de aproape 13 miliarde de euro, luaţi la o dobândă de 3,5%, a fost gura de oxigen de care avea nevoie România. La acesta s-au adăugat alte aproape şapte miliarde de euro disponibile, tot ca împrumut, dintre care cinci miliarde de euro de la Comisia Europeană.

Simplul anunţ că România a semnat acest acord a întărit leul şi apoi a stabilizat cursul în jurul valorii de 4,2 lei/euro şi a întărit încrederea, câtă mai era, a investitorilor străini în economia locală. Iniţial banii au fost luaţi atât pentru a putea plăti pensiile şi salariile dar în special, dacă nu integral, pentru investiţii, adică motorul de repornire a economiei. „Nu poţi lua împrumutul ca să-l dai pe papa”, declara la finele lunii aprilie, înainte de semnarea acordului cu Fondul, Gheorghe Pogea, ministrul Finanţelor Publice. El a adăugat atunci că „nimic” din împrumutul de la UE nu se duce în salarii şi pensii. Cifrele oficiale însă, tot ale Finanţelor, infirmă, fără echivoc, aceste afirmaţii. După primele şase luni de mandat ale „Guvernului investiţiilor”, fondurile alocate repornirii economiei sunt de circa trei miliarde de euro, sub nivelul de anul trecut. Mai mult decât atât, dacă se exclud banii administraţiilor locale şi fondurile UE, investiţia propriu-zisă a statului în economie este de numai 880 de milioane de euro în prima jumătate a acestui an.

A luat 4,5 miliarde de euro în numai câteva zile

Prima tranşă din acordul de cinci miliarde de euro semnat de România şi Comisia Europeană, de un miliard şi jumătate de euro, intrată în seiful statului la finalul lunii trecute, a fost doar o picătură de apă într-un lac. Nici nu s-a simţit. Dovada este că după numai câteva zile statul s-a dus la FMI pentru a deturna banii care trebuiau să ajungă la BNR, 1,9 miliarde de euro pentru întărirea leului şi reluarea creditării.

Măsura de a apela la banii destinaţi unui leu mai puternic pentru a plăti pensiile şi salariile subliniează cu atât mai mult sărăcia statului, cu cât, în ultimele săptămâni, statul a mai beneficiat atât de miliardul de euro luat de la opt bănci din România, la o dobândă de circa 5% cât şi de prima tranşă, de 1,5 miliarde de euro, de la Comisia Europeană.

Adăugând şi cele două miliarde de la FMI reiese că statul a primit în total circa 4,5 miliarde de euro în numai câteva zile.

1,9 miliarde de euro sunt banii FMI care vor intra în conturile Ministerului de

CRISTINA URSOL – ONLINE PE SITE-UL MEU

Victor Roncea: „CAZUL PORNO-CONSULULUI SE RAMIFICA: Cristina Ursol, DEVORATOAREA DE BARBATI. Nu e singura membra a Coloanei a V-a. Ati auzit de Stela Popa? Daca nu…… veti auzi in curand.„

pentru STIREA
frate esti tare, am vazut ce ai la tine pe blog.

George Roncea – Curentul

UPDATE – PINA LA ORA 15:11 – 7634 DE CITITORI AU CITIT ARTICOLUL!

Despre ziarul Click! – data publicarii – Nr. 857. Vineri, 24 iulie 2009 – Eu am publicat pe 22 iulie 2009 ·
Acest ziar nu a primit de la mine nici-un fel de informatie in legatura cu Yuri sau cu Cristina Ursol. Libertatea ro da, a primit de la mine informatia. Am intrat pe site-ul lor (Click) si am observat ca mi-au furat articolul de pe blogul meu (vedeti mai jos cand am publicat impreuna cu Mihnea Georgescu, si proba)  fara sa fie mentinuta adresa autorului, asta se numeste furt intelectual . Am anuntat ziarul Click ca daca in 24 de ore nu vor mentiona sursa, adica EU, atunci avocatul meu va intra in joc.
RUSINE ZIARULUI CLICK!
LEGE nr.8 din 14 martie 1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe

PS. daca as avea un ziar mi-ar fi rusine sa palghiez de pe bloguri

CRISTINA DEVORATOAREA DE BARBATI

–––––––––––

Buna ziua,
Daca alte ziare va folosesc drept sursa, ziarul Click! are propriul corespondent la Chisinau. Demonstrati ca articolul nostru este copiat de pe blogul dvs si atunci putem relua discutia. Reamintim ca ziarul Click! a dat primele informatii in exclusivitate despre amanta Cristina Ursol, inainte ca alte ziare din Romania sa apara cu articole despre acest subiect.
Rodica Lazar – iulie 24, 2009 la 10:35
Redactor sef adjunct Click!
–––––––––––
Salut doamna Lazar, dumneavoastra nu ati scris ca corespondentul vostru de la Chisinau va informat, nu ati mentionat nici-o sursa. Citez asa-zisele voastre surse: „În spatele declaraţiilor diplomatice ale fostului ei şef, pare însă că se ascunde o poveste sumbră”

„Mai mult, spun aceleaşi surse”
Eu cel putin eu am probe si scrisori e-mail in care pot sa demonstrez ca eu eram primul care stia. si am mentionat sursa care este comentatorul Nistor.
Daca dumneavoastra sunteti corecti si nu furati articole de ce nu ati stiut mai mult decat am scris eu pe blogul meu despre cazul Yuri ? dumneavoastra promovati fraudarea si furtul intelectual dar deja am trimis unde trebuie.
Ps. mai mult articolul nu este semnat.
VA ROG INCA O DATA SCRIETI DE UNDE ATI AFLAT CA YURI S-A SINUCIS IN IANUARIE 2009, DACA NU NE INTALNIM LA TRIBUNAL.