Guvernul Pilelor, Cunoştinţelor şi Relaţiilor

de Monica Iordache Apostol , Lavinia Dimancea

Guvernul năşit de Traian Băsescu este plin de pilele, cunoştinţele şi apropiaţii baronilor locali din PD-L şi PSD. Lor li se alătură prietenii, colaboratorii şi rudele premierului Boc, dar şi ale liderilor PSD, PD-L şi şefului statului.

Performanţele obţinute de fostul utecist Boc Emil de pe urma cunoaşterii tezelor PCR au lăsat urme în mentalitatea premierului de azi Emil Boc. Uns şef al Guvernului României, el a folosit acelaşi sistem de pile-cunoştinţe-relaţii folosit  de ştabii comunişti în administraţia locală şi centrală. Boc a numit fără să clipească în posturi grase clientela politică a baronilor locali şi a mai-marilor PD-L şi PSD, chiar dacă mulţi dintre reprezentanţii “noului val” stăteau la coadă la DNA sau “bunul renume” nu este bun deloc. Un loc aparte le-a fost păstrat şi rubedeniilor, căci nimic nu e mai sigur decât un loc de muncă plătit de la stat. Înverşunarea lui Boc împotriva clientelismului şi nepotismului a dispărut brusc când a fost vorba despre prea tânăra lui nepoată Mihaela Boc sau despre şoferul personal, Marius Buzea, care l-a tot ajutat să facă naveta Modrogan – aeroport, blagoslovindu-i cu câte o funcţie de consilier la Palatul Victoria. Nu a putut închide ochii nici la persoanele livrate din deal, de la Cotroceni, pentru că, deşi ajuns mare şef la Victoria, Emil Boc este totuşi prea mic să muşte mâna celui care l-a hrănit. Aşadar, Guvernul PSD-PD-L năşit de Traian Băsescu s-a umplut de pilele şi de apropiaţii baronilor locali ai celor două partide. Marian Oprişan, de la Vrancea, Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, Radu Mazăre, de la Constanţa, Gheorghe Nichita, de la Iaşi. Toţi şi-au impus fără probleme oamenii în structurile Guvernului. Nici pedeliştii nu şi-au uitat vechii prieteni şi parteneri de afaceri după ce au intrat la guvernare. Ministrul Economiei, Adriean Videanu, ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, ultimul găsindu-i un loc de secretar de stat unui personaj controversat: Marin Anton. Şi apropiaţii şefului statului au profitat de uşile deschise ale instituţiilor publice, după ce PD-L a ajuns la guvernare: Elena Udrea, ministru al Turismului, fost consilier de stat la Cotroceni; Gabriela Andreescu, secretar general al Guvernului, fost consilier de stat la Cotroceni; Silvian Ionescu, şef al Gărzii de Mediu, fost ofiţer de Securitate. De-o soartă bună au avut parte şi colaboratorii lui Theodor Stolojan.

Pesediştii sunt adevăraţi campioni la numirea rudelor sau prietenilor în funcţiile guvernamentale de rangul doi. Lista începe cu însuşi liderul partidului, Mircea Geoană, care şi-a promovat în posturi de conducere doi dintre consilieri. Unul dintre ei este Ancuţa Gianina Opre, o tânără de 30 de ani, care a fost recompensată cu funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, după ce a pierdut scaunul de deputat într-un colegiu din Giurgiu la alegerile parlamentare de anul trecut. Cel de-al doilea este Marius Lazăr, fin al liderului PSD. Propulsat nu demult ca şef de filială, la Arad, consilierul politic al liderului PSD a fost cocoţat acum pe o poziţie de demnitate publică, fiind numit secretar de stat în Ministerul Muncii. Pe lângă colaboratori, cumnatul celui de-al doilea om în stat, Ionuţ Costea, a beneficiat şi el de o numire. Recent Costea a devenit preşedinte al Eximbank, anterior el fiind preşedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinţe.

OAMENII BARONILOR LOCALI
Guvernul năşit de Traian Băsescu este plin şi de pilele şi apropiaţii baronilor locali din PSD. Marian Oprişan de la Vrancea, care mai mult a stat la Bucureşti decât acasă cât s-au negociat posturile, a obţinut pentru oamenii lui posturi-cheie în structurile guvernanentale. Graţie acestuia, Cătălin Vrabie, fost director în cadrul Consiliului Judeţean şi ex-prefect de Vrancea, a fost uns secretar de stat în MAI, iar Iulian Matache, şi el director executiv în CJ, la Ministerul Dezvoltării condus de Vasile Blaga. La rândul său, Radu Mazăre de la Constanţa şi-a implantat cu succes oameni în Guvern, el adjudecându-şi, după numirea lui Nemirschi în fruntea Mediului, şi un mult râvnit post în Ministerul Transporturilor. Valentin Preda, fost inspector la Autoritatea Navală Română şi “fost coleg de generaţie” a lui Mazăre, după cum acesta l-a prezentat, a fost numit zilele trecute secretar de stat la ministerul lui Radu Berceanu.

ŞI AI LUI VANGHELIE… ŞI AI LUI HREBENCIUC…
Devenit unul dintre pesediştii cu greutate în Kiseleff, bucureşteanul Marian Vanghelie şi-a băgat şi el apropiaţii în Guvern, cu toate că a înregistrat un eşec la MAI cu Mincu Silvestru. Fără emoţii însă, primarul de la 5 l-a instalat în fruntea Agenţiei Naţionale pentru Romi pe Robert Laurenţiu Iapornicu, iar pe preşedintele filialei de tineret a PSD Bucureşti, Bogdan Georgescu, ca vicepreşedinte la AVAS. Vanghelie ar fi vrut ca Georgescu să preia preşedinţia Autorităţii, însă funcţia i-a fost suflată pentru Mircea Ursache care a mai deţinut această poziţie şi pe vremea Guvernului Năstase. Ursache ar fi fost susţinut pentru această funcţie de Viorel Hrebenciuc, s-a comentat în interiorul PSD, presa scriind că şi în 2007 negociatorul-şef al PSD a lucrat ca Ursache să fie numit membru şi, ulterior, preşedinte al Consiliului de Supraveghere a Fondului Proprietatea. Ursache este un personaj foarte controversat, numele său apărând în scandalul “Afacerea Costea” şi în scandalul Hayssam. Pe de altă parte, Hrebenciuc se face responsabil şi de promovarea consilierei sale Silvia Claudia Mihalcea, aceasta fiind numită vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Tot pe filiera Hrebenciuc, a ajuns secretar de stat în MApN Dan Tătaru, fost consilier PSD în CJ Bacău, presa locală scriind despre acesta că este un cunoscut om de afaceri şi un apropiat al lui Hrebenciuc.

ŞI ALŢII…
La Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul condus de Victor Ponta lucrează ca secretar de stat maramureşeanca Ioana Liana Pop. Tânără, frumoasă, blondă, Ioana este fina lui Ponta, potrivit presei locale, şi a fost adusă de acesta la Bucureşti pe un post de demnitate publică după ce şi-a adjudecat în TSD poziţia de vicepreşedinte. Ieşeanul Gheorghe Nichita, vicepreşedinte la nivel naţional al PSD, şi-a impus şi el fără probleme oamenii în structurile Guvernului, directorul de strategii din Primăria municipiului Iaşi, Cosmin Coman, considerat un apropiat al acestuia, fiind numit secretar de stat în Ministerul Finanţelor, iar “prietenul său din copilărie”, după cum scrie presa locală, Gerard Jităreanu, la Ministerul Educaţiei. Din Dolj, organizaţia lui Geoană, Mihai Viorel Fifor, un protejat al preşedintelui CJ Ion Prioteasa, a fost adus la MAI pentru a ocupa un post de secretar de stat, din acest judeţ provenind şi Andi-Petrişor Gaiu numit în funcţia de vicepreşedinte al AVAS, iar din Olt, fostul consilier judeţean PSD, Radu Stancu, a fost promovat ca secretar de stat tot la Interne.

VIDEANU ŞI DRĂGOI, ÎMPREUNĂ PE COASTA DE AZUR
Nici pedeliştii nu şi-au uitat vechii prieteni şi parteneri de afaceri după ce au intrat la guvernare. Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a numit în funcţia de secretar de stat pe Bogdan Drăgoi, care a fost fotografiat alături de familia Videanu în timp ce îşi petreceau concediul pe Coasta de Azur. Între ministru şi Bogdan Drăgoi relaţia este veche: l-a numit secretar de stat în perioada ministeriatului din Cabinetul Tăriceanu I, şi apoi l-a adus cu el director financiar la Primăria Capitalei. Mai mult, Bogdan Alexandru Drăgoi este fiul lui Dan Drăgoi, fost responsabil MapN, care ulterior s-a implicat în afaceri, printre altele, el reprezentând interesele firmei Balli în România după 1990.

STĂNIŞOARĂ ŞI PARTENERUL DE AFACERI
Ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, a adus pe postul de secretar de stat, şef al Departamentului pentru Armamente, pe Aurel Ionel Lascu. Cei doi au fost colegi de an la Politehnica din Timişoara şi parteneri de afaceri. Mai mult, fiul ministrului, Andrei Stănişoară, a devenit, acţionar la SITAS Tehnologia Apei, firmă înfiinţată şi condusă de Lascu până în momentul în care a fost numit secretar de stat. Tânărul Andrei a fost descoperit de tabloide în compania de amuzament a Elenei Băsescu.

Emisarul RAFO, la dreapta lui Berceanu
La Ministerul Infrastructurii şi Transporturilor şi-a găsit un loc de secretar de stat un alt personaj controversat: Marin Anton, fost manager al RAFO şi finanaţator declarat al PD-L. “Nu exista nici o legătură între faptul că am finanţat partidul lui Stolojan şi faptul că acesta a ajutat RAFO acum câţiva ani”, afirma Anton, în momentul în care presa a decoperit lobby-ul pe care Stolojan l-a făcut pentru RAFO cerând cabinetului Tăriceanu sprijin din partea statului pentru revigorarea rafinăriei. Mai mult, declaraţia de avere a lui Marin Anton arată că acesta are acţiuni la Euroconstruct, celebra firmă de drumari abonaţi la Primăria Capitalei şi la Ministerul Transporturilor.

OAMENII LUI BĂSESCU
Şi apropiaţii şefului statului au profitat de uşile deschise ale instituţiilor publice, după ce PD-L a ajuns la guvernare: Elena Udrea, ministru al Turismului, fost consilier de stat la Cotroceni; Gabriela Andreescu, secretar general al Guvernului, fost consilier de stat la Cotroceni; Silvian Ionescu, şef al Gărzii de Mediu, fost ofiţer de Securitate.

Nici colaboratorii lui Theodor Stolojan n-au fost văduviţi de-o soartă bună. Fostul senator Ionuţ Popescu a devenit consilier al premierului, ca şi Cătălin Vătafu, un alt apropiat al lui Stolojan.

De asemenea, Andreea Vass, fidelă colaboratoare a lui Stolojan, a fost plasată pe postul de consilier personal al premierului, iar Cristina Trăilă a devenit preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

Tot Clujul s-a mutat la Bucureşti

Premierul Emil Boc este campionul detaşărilor. Şi-a adus la Guvern toţi prietenii, colaboratorii, consilierii, o parte din rude, dar şi şoferul. Acesta din urmă a devenit consilier personal. Marius Buzea era salariat al PD-L şi avea în atribuţie conducerea autovehiculului preşedintelui PD-L. Mihaela Boc, nepoata premierului, e consilier în candrul Cancelariei, iar finul ar fi trebuit să fie purtător de cuvânt. Rareş Niculescu a fost năşit, la prima căsătorie, de actualul premier. Fosta doamnă Niculescu a ajuns ulterior consilier al Monicăi Macovei. Dacă l-a ratat pe fin, Boc a reuşit să pună totuşi în postul de purtător de cuvânt o clujeancă, Ioana Muntean, fost angajat al PRO TV Cluj. Lotul de clujeni este mare: şeful Cancelariei, Cătălin Ovidiu Baba (decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai”), Ştefania Ferencz, fosta şefă de cabinet a lui Boc la Cluj, Cynthia Curt, fosta sa asistentă universitară, Darius Pintilie, fost consilier judeţean, în prezent consilier personal al lui Emil Boc, Peter Pal, secretar personal al premierului, Călin Emilian Hintea şi Dan-Tudor Lazăr, foste cadre didactice la aceeaşi facultate ca Boc, Gabriel Bădescu, şef al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, şeful catedrei de Ştiinţe Politice la aceeaşi universitate. Singura persoană de la Palatul Victoria care nu face parte din această categorie este şeful Departamentului de Control al Guvernului, avocatul Sorin Alăzăroaie. El face însă parte din aşa-numitul Club al Vinului, în care membri sunt şi omul de afaceri clujean Arpad Paszkany, dar şi Dinu Patriciu şi fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu. Emil Boc a explicat ieri seară la Antena 2, la emisiunea „Vorbe grele” cu Victor Ciutacu (după ce a intervenit în direct), că l-a angajat pe Marius Buzea în postul de consilier personal pentru că este unul dintre cei mai de încredere oameni ai lui, căruia îi poate încredinţa orice document.

Boc a mai arătat că nu a putut să-l angajeze pe Buzea ca şofer, pentru că şoferii premierului sunt angajaţi ai SPP. De aceea, l-a angajat consilier personal, Buzea devenind absolvent, în ultimii cinci ani, de studii superioare (şi-a luat licenţa în ingineria produselor alimentare). Premierul a mai arătat că îşi apreciază persoanele de încredere, oameni care au crescut o dată cu el. Despre nepoata sa, Mihaela Boc, premierul a spus din nou că aceasta nu lucrează şi nu a lucrat cu el direct nici la Primăria Cluj, ci cu actuala sa şefă de cabinet, Ştefania Ferencz. Ulterior, Guvernul dăduse publicităţii un comunicat de presă în care arăta că Marius Buzea şi Peter Pal se ocupă cu pregătirea administrativă a evenimentelor şi deplasărilor lui Boc, precum şi cu pregătirea şedinţelor de Guvern.

“Mii de tineri competenţi nu mai au speranţa că ţara lor mai are nevoie de ei, în timp ce odraslele nomenclaturii PSD se bucură de cele mai bune case şi de cele mai importante funcţii. Nepotismul practicat de Guvernul Adrian Năstase a depăşit orice măsură.”
Emil Boc – martie 2004

Boc a angajat-o pe nepoata Eugenia la Guvern

Mihaela Eugenia Boc, nepoata actualului premier, a fost cooptată în echipa de consilieri personali ai şefului guvernului.

Premierul Emil Boc a angajat-o la propria Cancelarie, instituţie aflată în plin proces de restructurare, pe nepoata sa, Mihaela-Eugenia Boc, aceasta lucrând anterior la Direcţia de Protocol şi Relaţii Externe din Primăria municipiului Cluj-Napoca.

Adusa de la Cluj, unde a lucrat în cadrul primăriei la Serviciul de Protocol, ea a fost angajată acum în Cancelaria Primului-Ministru, condusă tot de un clujean, Cătălin Baba.

Mihaela Eugenia Boc este membru PD-L şi a fost angajată la cabinetul premierului la începutul lunii februarie.

Cei mai mulţi dintre colaboratorii de la Palatul Victoria ai premierului Emil Boc sunt foşti colaboratori ai săi din Primăria Cluj.

Premierul Emil Boc a decis recent ca numărul de posturi al Cancelariei să fie diminuat de la 304 la 167 locuri, în contextul reducerii cheltuielilor de personal.

Mihaela Boc este fata vărului primar al premierului, Todorel Boc, preotul paroh din satul Răchiţele. Ea este membru PDL ca şi tatăl său, de altfel, care-i reprezintă pe democrat-liberali în consiliul local al comunei Margău, de care aparţine satul în care s-a născut primul-ministru. Toate acestea au fost confirmate chiar de mama actualului şef al guvernului, Ana Boc.
 
Explicaţiile executivului

Deşi este angajată ca şi consilier personal la Cancelaria Primului- Ministru, aşa cum reiese chiar din declaraţia de avere completată de Mihaela Boc, decizia nu a fost publicată în Monitorul Oficial, cum s-a întâmplat în alte cazuri.

Un exemplu ar fi Cătălin Vătafu, numit într-o funcţie similară, pe 6 ianuarie, şi cu decizia publicată în MO pe 7 ianuarie. Guvernul are însă o explicaţie. Mihaela Boc e angajată la cabinetul secretarului de stat Ştefania Ferencz, din Cancelaria premierului, drept urmare decizia de numire nu trebuia să apară în Monitorul Oficial.

„Mihaela Boc este angajată la cabinetul secretarului de stat Ştefania Ferencz, din Cancelaria Primului-Ministru. Mihaela Boc nu este consilier personal al primului-ministru, aşa cum greşit a apărut în mass-media, orice numire a consilierilor personali, respectiv a consilierilor de stat ai primului-ministru fiind publicată în Monitorul Oficial.

Mihaela Boc este rudă de gradul V, în linie colaterală, a şefului executivului”, se precizează într-un comunicat al guvernului.

SCHIMBARE

Cumnatul lui Geoană, şef peste EximBank

În fruntea EximBank a fost uns, la începutul acestei săptămâni, cumnatul lui Mircea Geoană, astfel că preşedinta Carmen Radu a fost înlocuită cu Ionuţ Costea. Schimbarea vine ca o „completare” după ce AVAS i-a schimbat pe toţi cei şase membri ai Consiliului de Administraţie EximBank. Ionuţ Costea a fost preşedintele Emporiki Bank România până în toamna anului trecut, anterior acesta ocupând postul de preşedinte al Băncii pentru Locuinţe Raiffeisen. Mihai Ionescu, preşedintele ANEIR, consideră că această schimbare la EximBank nu va afecta sub nicio formă protocoalele de colaborare cu exportatorii. Totodată, acesta a cerut AVAS o perioadă de tranziţie de 20 de zile pentru ca noua conducere să prindă „firul afacerilor” pentru a nu putea fi întârziate proiectele în derulare. (Paul Barbu)

Carnaval brazilian în ritm de samba şi french cancan, cu dansatoare de la Moulin Rouge

Una dintre cele mai frumoase femei din Brazilia, Viviane Castro, care anul acesta e regina carnavalului de la Rio de Janeiro, a stârnit un scandal diplomatic între SUA şi statul sud-american, apărând goală puşcă pe străzile oraşului, iar pe o coapsă având pictat chipul liderului american Barack Obama.
Mai mult, pe abdomen şi-a scris cuvintele “de vânzare”, făcând referire la faptul că Brazilia a vândut o mare parte din pădurea amazoniană exploatatorilor din Statele Unite.

Milioane de brazilieni, sfidând criza economică mondială, s-au lansat vineri în frenezia carnavalului, al cărui apogeu îl vor constitui fastuoasele defilări ale şcolilor de samba – duminică şi luni – pe Sambodromul din Rio de Janeiro. Respectând o tradiţie veche de peste 150 de ani, Brazilia se lasă cuprinsă timp de o săptămână – de la Salvador din Bahia /nord-est/ la Sao Paulo /sud-est/ de nebunia Carnavalului. Primul preşedinte care se duce la carnaval din 1994, Luiz Inacio Lula da Silva, va asista la prima noapte a defilărilor, a confirmat purtătorul său de cuvânt. În pofida crizei, la carnavalul de la Rio este aşteptat un număr record de turişti. 709.000 sunt deja în oraş, adică cu 5.000 mai mulţi decât anul trecut, dintre care 30 % veniţi din străinătate, indică societatea municipală de turism Riotur. Peste 46.000 dintre ei au sosit la bordul navelor de croazieră, ancorate în port. Dar în ochii lumii, carnavalul brazilian rămâne sinonim cu defilările şcolilor de samba din Rio. În acest an, el va menţine tradiţia exploatând teme populare, ca Brazilia multietnică, dar le va inova şi cu o componentă ecologică. Una din principalele şcoli, Grande Rio, susţinută de 16 întreprinderi franceze în acest ‘An al Franţei’ în Brazilia, va defila pe tema ‘Libertate, egalitate, fraternitate’. Foarte aşteptate de brazilieni, 30 de dansatoare din cabaretul parizian ‘Moulin Rouge’ vor promova french cancan-ul în acest templu al sambei.

Sute de mii de turişti din toată lumea au admirat, ieri, la Rio de Janeiro, Brazilia, dansatoarele aproape goale, care se mişcau în ritmuri ameţitoare pe muzică latino în cadrul carnavalului care a început vineri seara.

Cel mai aşteptat moment e, ca în fiecare an, defilarea şcolilor de dans braziliene, care va avea loc mâine pe celebrul “Sambodrom”.

Ion Iliescu, despre Revolutia din decembrie 1989

Privind “Revoluţia din decembrie şi detractorii ei „

1. – Ovidiu  mă întreabă în legătură cu un text din cartea profesorului Scurtu. Ce aş avea eu de comentat în legătură cu citatul prezentat privind un episod din cele ce se petreceau în ziua de 22 decembrie 1989, în studioul IV al TVR, cum am devenit „lider” al Revoluţiei? 

Problema ca  Cico Dumitrescu, la apariţia sa, mi s-ar fi adresat să vin la Televiziune, vorbeşte doar de faptul că eram, la vremea respectivă, o figură şi un nume cunoscute şi că unii oameni, în acele momente dramatice, îşi puneau speranţe în mine, ca factor catalizator. Dar, eu m-am dus la Televiziune nu la chemarea lui Cico Dumitrescu sau a altora! Am plecat din Casa Scânteii, însoţit de unii colaboratori din Editura Tehnică şi câţiva angajaţi din Consiliul Culturii, cu gândul de a merge spre Televiziune (am făcut doar o scurta oprire acasă, nu departe de Televiziune, pentru a-mi parca maşina şi a o lăsa acasă). În rest, sunt multe alte episoade care au fost reluate de TVR, altele despre care s-a scris. Eu m-am oprit la ceea ce mi s-a parut mai semnificativ.

S-au spus de-a lungul vremii şi multe neadevăruri.

Într-o carte de convorbiri cu Vartan Arachelian, Petre Roman, spre exemplu, relatează un episod, de-a dreptul inventat si anume ca : atunci când era el în Televiziune, cineva ar fi remarcat prezenţa lui Corneliu Coposu şi că ar fi asistat la o reacţie negativă din partea mea şi a lui Alexandru Bârlădeanu, care ne-am fi opus admiterii lui Coposu în Studioul IV.

Afirmaţia conţine mai multe neadevăruri: noi nu am fost împreună, în acelaşi moment, în Studioul IV (nici eu cu Petre Roman, nici cu Bârlădeanu).

Într-o alta relatare a sa, Petre Roman repetă acelaşi neadevăr, de asta data, nu la Televiziune, ci în sediul C.C., în seara de 22 decembrie, când lucram într-un birou la redactarea Comunicatului către ţară al CFSN. Or, se pare că domnul Coposu nici măcar nu a fost în sediul C.C. în acel moment.

Domnul Coposu , potrivit relatării profesorului Ion Scurtu, în aceeaşi carte despre Revoluţie,  menţionează că, în ziua de 22 decembrie după-amiază, ar fi dorit să pătrundă în studioul TVR, dar că nu a reuşit (era, într-adevăr, foarte mare aglomeraţie). Că mi-ar fi trimis mie un bilet la care nu ar fi primit răspuns. El pretinde ca cineva ar fi facut o selectie la intrarea în studio şi că, deci, conducătorul PNŢCD nu a putut să se adreseze prin intermediul Televiziunii cetăţenilor ţării.

Această interpretare este total nerealistă.

În zona studioului si în curtea Televiziunii era o asemenea aglomerare încât nimeni nu putea face niciun fel de ordine! Eu eram o figură relativ cunoscută şi am fost aproape “luat pe sus” când am ajuns si am fost îndrumat spre Studioul IV. Cu acest prilej, practic, m-am şi desprins fără să vreau de colegii cu care venisem la Televiziune. Despre existenţa domnului Coposu eu nu aveam în acel moment nici o informaţie. Nu auzisem, pur şi simplu, de acest nume si probabil că acest lucru era valabil pentru toţi cei adunaţi acolo. Ca mi-ar fi trimis un bilet – nici nu vad cum si nici unde să mi-l trimită. Atunci, eu eram, ca şi toţi ceilalţi, o persoană particulară. Nu aveam niciun fel de pozitie oficiala. Şi nu de “audienţe” aveam atunci timp. Şi în ce calitate le-aş fi dat? Nici nu ştiam ce se va petrece si ce va urma. Pentru prima oară m-am întâlnit cu domnul Coposu în fruntea unei delegaţii a conducerii PNŢCD, în ziua de 10 ianuarie 1990, la sediul „CFSN”, în clădirea din Piaţa Victoriei. Atunci le-am şi propus, domnului Coposu şi delegaţiei, să-şi desemneze reprezentanţi care să intre în componenţa CFSN – ceea ce dânşii au refuzat. In schimb, mi-au propus să accept să particip la viitoarele alegeri în fruntea listei PNŢCD, ceea ce eu am refuzat cu amabilitate, spunându-le chiar că noi ne ocupăm de masurile pentru normalizarea situaţiei din ţară şi nu ne gândim încă la organizarea viitoarelor alegeri.

Vedeti deci cum circula unele informatii si cum se deformeaza faptele si adevărul! 
 

2.- Stupefiante sunt, insa, unele comentarii de pe forumul Jurnalului Naţional în legătură cu articolul pe care l-am publicat, aparţinand unor oameni dominaţi de încrâncenare, care se ascund sub anonimat.

Nu mă aşteptam ca, după 20 de ani, să se mai întreţină asemenea porniri instinctuale, iraţionale, primitive. Aş menţiona două categorii de reacţii: pe de o parte, cele aparţinând unor nostalgici ai ceauşismului şi, pe de altă parte, ale unor oameni ostili, rămaşi la nivelul sloganurilor primitive (anticomuniste) din perioada campaniei electorale din 1990, vehiculate în Piaţa Universităţii. Ele nici nu merită comentarii.  
 

Un „obraznic” îşi permite să repete o mârşăvie, punând la îndoială originea românească a soţiei mele, bănuind ca ar fi “rusoaică”, cu numele probabil de “Nataşa”. Ţin să îl dezamăgesc. Soţia mea este româncă get-beget – şi bucureşteancă. Ea s-a născut şi a copilărit în cartierul Giuleşti-Crângaşi. Numele său de fată era Şerbănescu Elena (Nina). Mama sa – Maria, tatăl – Anghel, o sora mai mare – Maria. Cred că nu mai e nevoie de alte detalii.  

În aceeaşi notă unii imi atribuie mie o denumire inventată – Ilici – pentru a consacra fabulatia mincinoasă privind legaturile mele cu Rusia, cu KGB-ul, etc. Niciodată, nimeni nu m-a numit astfel. Numele consacrat, în familie şi printre prieteni a fost intotdeauna Ionel. Până şi colegii mei ruşi, de la Institutul Energetic din Moscova, unde am studiat între anii 1950-1954, îmi spuneau tot Ionel (scriindu-mi numele în grafie chirilică, cu semn moale pe i).  

De asemenea, se da „o semnificatie cu substrat” unor fotografii apărute în presă împreună cu familia Ceauşescu, aflat în 1976 într-un week-end la Iasi, punand întrebarea, “cu tendinta”, ce fel de „disidenţă”  făceam eu dacă “ii organizam concediul” familiei Ceauşescu?. 

Nu era niciun fel de concediu. Era un moment de răgaz al şefului statului (de atunci) pe parcursul unei vizite oficiale in judet. Eu indeplineam o simpla functie de gazdă. Nu trebuie căutate alte semnificaţii şi nici speculate în acest fel unele materiale fotografice.

Dar ticăloşia unora nu cunoaşte margini!

În schimb, am apreciat poziţia corectă exprimată de cativa participanti activi la evenimentele revoluţionare din Bucureşti şi Timişoara, care, pe bună dreptate, îşi manifesta şi surprinderea şi dezavuarea la asemenea ieşiri lipsite de respect în faţa unui moment inaltator din istoria noastră recentă. Am remarcat in acest sens obiectivitatea interventiei lui krudus cu care deseori am dialogat pe blogul meu.

––––––––––––––––––––

Sincer sa fiu, de data asta il cred pe Ion Iliescu, eu vorbesc numai de revolutie, chestia cu  Lovitura de stat militara e inca discutabila, cel putin pentru mine.

Victoria Vanucci, din nou goală: „Sunt sexoasă rău!”

Victoria Vanucci este genul de divă care stă mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. După senzaţionalul material foto din ediţia de decembrie a revistei Maxim, superba argenitiniancă revine în 2009 cu un nou pictorial. Evident, tot nud. Că doar, deh, din moment ce ne-a aratăt deja absolut tot, ce rost are să mai ascundă ceva?!…

Şi, la fel ca şi în 2008, fosta tenismenă profită de ocazie şi îşi demonstreză din nou modestia. „Sunt cea mai naturală femeie, pentru că sunt singura care nu are niciun complex în privinţa corpului ei. Principiul meu este simplu: Cu cât mai puţin machiaj, cu atât mai bine”, spune Vicky, într-un interviu acordat presei de la Buenos Aires.

Întrebată despre numărul mare de pictoriale nud realizate în ultima vreme, sud-americanca explică un lucru cât se poate de evident. Îi place! Ba, mai mult, doar aşa îşi poate hrăni ego-ul. „Dacă mă vezi goală într-o revistă, te asigur că pe faţa mea se poate citi mulţumirea. Şi fericirea. Nu fac nimic ce nu vreau. Ador la nebunie să le arăt tuturor ceea ce sunt. Şi sunt sexoasă rău! Sincer, ruşinea am pierdut-o demult”, explică diva.

Ei bine, un alt lucru pe care l-a pierdut, de asemenea, cu mult timp în urmă este virginitatea. Iar explicaţie e simplă: „Mi-a plăcut dintotdeauna să fac sex de toate felurile”. Cu toate acestea, argenitinianca anunţă că s-a despărţit de iubitul ei şi că experimentează viaţa de femeie singură. Şi îi place: „Am învăţat multe din relaţia mea cu Pablo, aşa că nu am nicio problemă să fiu singură”. În plus, Victoria anunţă că a găsit soluţia pentru a-şi rezolva micile probleme: „Întotdeauna am nevoie şi acum, neavând iubit, am învăţat să ma ajut singură. Dar fără să folosesc jucării sexuale, pentru că nu îmi plac. Am metodele mele, vă asigur”. Să o credem pe cuvânt?!…

Românii sunt cei mai tari violatori din Italia

Românii ocupă primul loc între imigranţii care comit agresiuni sexuale în Italia, arată un studiu realizat de sociologul Marzio Barbagli cu date primite de la Ministerului italian de Interne. Proporţia străinilor care comit agresiuni sexuale în Italia a crescut de la 9 la 40 la sută în ultimele două decenii. În topul agresiunilor sexuale din rândul imigranţilor, românii sunt urmaţi de marocani şi albanezi. În privinţa naţionalităţilor, în perioada 2004 – 2007 se observă o creştere a agresiunilor sexuale comise de români (de la 170 la 447). Românii sunt urmaţi de marocani (243-296), albanezi (127-153), tunisieni (80-121), peruani (22-40) şi ecuadorieni (30-35). În ceea ce priveşte naţionalitatea victimelor, Barbagli subliniază că majoritatea cazurilor de viol vizează persoane din aceeaşi comunitate. Spre exemplu, în perioada 2004 – 2006, dintre violenţele comise de români, 35,4 la sută au vizat italience, iar 46,6 la sută românce. Dintre violurile comise de italieni, 84,2 la sută au vizat italience, patru la sută dintre victime au fost românce. (D.R.)

Info plus:
*Violurile comise de români reprezintă 9% dintre agresiunile sexuale comise în Italia, dar 31% din cele petrecute la Roma

*Între 2004 şi 2007 numărul agresiunilor sexuale comise de români a crescut de la 170 la 447 (raportat la aproximativ un milion de români, câţi s-ar afla neoficial în Italia)

*35,4 % dintre violurile comise de români au vizat italience, iar 46,6 la sută românce.

*Cetăţenii români arestaţi sau condamnaţi ar reprezenta numai 0,27% din totalul românilor aflaţi în Peninsulă.

* Cei 2.723 de deţinuţi români aflaţi momentan în închisorile italiene costă 400.000 euro pe zi

Scrisoare….

By corinacretu

Un român a violat o bătrână oarbă de 83 de ani din Italia

Un român în vârstă de 31 de ani a fost arestat de poliţia italiană pentru agresarea sexuală a unei bătrâne oarbe în vârstă de 83 de ani, la Albuzzano, localitate situată în apropiere de Pavia, relatează cotidianul Unione Sarda.

Românul, care lucra în construcţii, s-a îmbătat în noaptea de sâmbătă spre duminică, a intrat în casa bătrânei şi a încercat să o violeze. Ţipetele femeii au atras atenţia nepotului, care locuia în apropiere.

Bătrâna, transportată de urgenţă la spitalul San Matteo din Pavia,  unde medicii au descoperit numeroase leziuni, urmează să fie supusă la o intervenţie chirurgicală, iar prognozele sunt rezervate. 

Poliţia l-a arestat pe românul acuzat de viol, închis în penitenciarul din Pavia. 

 

Sursa REALITATEA

Potrivit raportului CE prezentat astăzi, Parlamentul a blocat investigaţiile la nivel înalt, a încercat să destabilizeze DNA şi a introdus amendamente care ar fi restricţionat prerogativele procurorilor din România

Principala observație a Comisiei Europene, cu privire la Justiția din România, este faptul că unele investigaţii în cazuri de mare corupţie sunt blocate de Parlament. Potrivit concluziilor raportului intermediar al CE, citit astăzi de oficialii europeni, rezolvarea acestei probleme ar trebui să îmbunătăţească gestionarea unor astfel de situaţii. De asemenea, raportul precizează că Legislativul „trebuie să permită investigarea tuturor cazurilor de acest gen (de mare corupţie – n.r.) de către autorităţile judiciare”, se mai arată în raport.

Raportul menţionează că, „deşi s-a permis continuarea investigaţiilor în două cazuri începând din iulie 2008, acestea au fost respinse în alte două cazuri şi amânate în altele trei”. Cei care au primit aviz de urmărire penală din partea parlamentarilor au fost  Codruț Sereș și Paul Păcuraru, în timp de social-democrații Adrian Năstase și Miron Mitrea au fost salvați de colegii lor.

Aceleași probleme au fost criticate de Comisia Europeană și anul trecut. În iulie 2008, raportul a scos în evidenţă lipsa de voinţă politică din Parlamentul României în ceea ce priveşte aprobarea urmăriri penale în cazul a patru foşti miniştri parlamentari.

Aceste concluzii intermediare privind reforma din justiţie privind România şi Bulgaria au fost date astăzi publicității.

REACȚIE RAPIDĂ: Roberta Anastase, democrat-liberala din fruntea Camerei Deputaților, a anunțat, la nici o jumătate de oră de la citirea raportului, ca vă da liber pentru urmărirea penala la lui Adrian Năstase.

Raport fără sancțiuni

Conform purtătorului de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Gray, aceste concluzii intermediare nu vor atrage sancțiuni, întrucât se așteaptă raportul final, ce va fi publicat în luna iunie. Raportul de astăzi este unul tehnic. Acesta a  mai subliniat că nu se vorbește despre o competiție între cele două state.

„Scopul este să îndeplinim normele care au fost stabilite pentru cele două state membre, România și Bulgaria. Nu este o competiție, ca să stabilim care este mai avansată și care nu. Fiecare stat are meritele lui”.

„Aceste raport preliminar este doar un raport tehnic, despre ceea ce s-a întâmplat în ultimele șase luni și nu evidențiază toate problemele. În lunile ce urmează se va face analiza completă. Este o muncă încă în desfășurare și ca atare, nu acum este momentul de a prezenta imaginea completă și rezultatul final”, a mai precizat Gray.

Concluzii intermediare pentru România:
• Blocarea în Parlament a diferitelor dosare penale
• Restricționarea prerogativelor procurorilor
• Relaxarea măsurilor de îmbunătățire a sistemului juridic

Recomandare:
• Accelerarea ritmului reformei

Fondurile europene, la adăpost

Raport intermediar nu vorbește despre alocarea fondurilor europene. În acest sens se așteaptă concluziile finale ale raportului din iunie, „fondurile reprezentând o problemă separată. În plus, toate statele membre trebuie să câștige fondurile prin forțe proprii”, după cum a precizat Johannes Laitenberger, alt purtător al Comisiei Europene.

Marea problemă a României

Justiția a reprezentat pentru România una dintre cele mai mari amenințări cu privire la menținerea statutului de țară membră a Uniunii Europene. Din acest motiv au existat numeroase discuții cu privire la activarea caluzei de salvgardare.

Această măsura este un instrument al Comisiei Europene utilizat în cazul în care unul dintre statele membre sau care este în curs de aderare la UE nu își respectă obligațiile. Domeniile pentru care se poate activa această măsură sunt economia, piața internă, justiția  și afacerile interne. Aplicarea lor se poate realiza numai cu votul unanim al reprezentanților țărilor membre din Consiliu.

Ca măsură de precauție, pentru România a fost stabilită o formă și mai ușoară de instituire a acestei clauze: majoritatea calificată (doar 72,27% din voturi necesare).

În momentul în care ne-am înscris în competița de selecție pentru a face parte din Uniunea Europeană, România a pornit cu 11 sectoare critice, în cadrul cărora se cererea reforme. Dintre acestea, justiția continuă să reprezinte motivul principal pentru care primim bile negre.

Atât România, cât și Bulgaria, s-au confruntat, încă din perioada de preaderare, cu o situație similară ce ar fi putut amâna intrarea celor două țări, cu încă un an.

CITIȚI SI:
Parlamentul, criticat de Comisia Europeană

„Sexy-pedelista”, Bianca Jurcă, a câştigat locul III la concursul naţional al celor mai frumoase românce.

Bianca Jurca, originara din Caras Severin, dar stabilita la Timisoara, are 24 de ani si si-a dorit de mica sa ajunga un fotomodel de succes. Ea a prezentat in Italia pentru nume celebre ca Armani sau Dsquared2

Politica şi frumuseţea merg mână în mână. De când Elena Udrea a dovedit că poate face carieră politică pe tocuri şi că nu trebuie să se îmbrace cu un pulover ponosit pentru a fi luată în serios, tot mai multe tinere încearcă să împace politica cu modellingul. Este şi cazul unei pedeliste din Timiş, cunoscută opiniei publice ca fiind „muza prefectului Drăgănescu”, care a ajuns să cucerească locul trei la concursul „Miss România”, desfăşurat luna trecută în Capitală. Bianca a ajuns cunoscută în Timiş după ce a plecat de la prefectură, unde a ocupat, pentru doar o lună, postul de secretară a mai-marelui judeţului. După ce aceasta a acordat un interviu într-un ziar săptămânal, prefectul s-a simţit lezat de aprecierile făcute de Bianca la adresa sa, astfel că cei doi şi-au încheiat conturile într-un mod amiabil şi tânăra a mers mai departe, lăsând în urma sa suspine din partea personalului masculin al instituţiei.

Bianca Jurcă este fiica Lelicăi Crişan, consilier judeţean, care ocupă şi funcţia de director al Oficiului pentru IMM-uri. Tot aici lucrează şi Bianca, ea fiind angajată în funcţia de consilier debutant, post pe care, susţine ea, l-a obţinut în urma unui concurs. „Am dat examen ca să lucrez aici, nu cum interpretează alţii. Oricum, pentru mine principalele venituri provin din contractul pe care îl am cu o firmă producătoare de ciorapi şi de la salonul de înfrumuseţare pe care îl deţin. De asemenea, mai am contracte cu diferite firme din domeniul modei şi îmi doresc să fac o carieră politică”, spune „sexy-pedelista”.

O, tempora!
Bianca Jurcă a devenit cunoscută în urbea de pe Bega în urma scandalului care s-a iscat după ce a acordat un interviu. Frumoasa bănăţeancă a povestit despre obiceiurile alimentare ale prefectului, lucru care l-a iritat la culme pe Ovidiu Drăgănescu, astfel că, după o zi de la apariţia articolului, Bianca Jurcă a părăsit instituţia.

„Nu înţeleg nici acum de ce s-a supărat atât de tare. Eu când am văzut cum a reacţionat am preferat să plec. Nu ne-am certat, nu mi-a vorbit urât, nimic de genul acesta. Am văzut că s-a supărat şi nu am înţeles de ce, aşa că am hotărât că e mai bine să încheiem toate socotelile. Ulterior am auzit multe discuţii. Cum că ar fi reacţionat aşa din cauza prietenei sale, care e foarte geloasă. Nu ştiu ce să zic referitor la aceste teorii. Nu o cunosc şi nu vreau să comentez”, a explicat Bianca.

Nici venirea sa la prefectură nu a fost una tocmai tipică, Bianca fiind solicitată chiar de prefect să ocupe acest post, după doar câteva ore de la momentul în care s-au cunoscut. „Ne-am cunoscut la lansarea unei maşini, a cărei imagine am fost eu. Am început să discutăm şi i-am spus că îmi caut de lucru, iar atunci el mi-a propus să lucrez la prefectură. Dacă mă descurc, pot să rămân, dacă nu… e alegerea mea. Am văzut că a declarat după acel incident că eu nu aş fi avut carte de muncă şi că eram în probe. Vreau să spun că acest lucru nu este adevărat şi se poate verifica”, tranşează lucrurile una dintre cele mai frumoase politiciane din Banat.

O, mores!
Oricum, Bianca Jurcă nu mai vrea să audă de acel episod şi susţine că este ultima dată când mai vorbeşte despre ceea ce s-a întâmplat. A fost un moment în viaţă care, deşi nu foarte plăcut, i-a adus notorietate.

Acum se axează pe cariera politică şi pe cea de model şi îi merge foarte bine. La PD-L, se înţelege foarte bine cu colegii, nu refuză sarcinile care îi intră în atribuţii, chiar dacă aceasta înseamnă să baţi judeţul pe tocuri de 13 centimetri.

Visează să ajungă un om politic reputat, să poată să îşi impună părerea şi să schimbe, alături de ceilalţi tineri din partid, tot ce nu merge bine în ţară. De asemenea, are mare succes ca model, tot mai multe firme din domeniul internaţional al modei contactând-o pentru prezentări.

Cea mai mare realizare este, până acum, titlul de Miss România, obţinut luna trecută, chiar dacă de pe cea de-a treia poziţie a podiumului. Reuşita este cu atât mai mare cu cât vârsta Biancăi, 24 de ani, este un impediment pentru majoritatea celor care doresc să urmeze o carieră în acest domeniu.

„Eu nu am dorit să merg în mod special la acest concurs. O echipă a Fashion TV mi-a propus acest lucru şi am acceptat. A fost destul de greu, pentru că am fost concurenta cu vârsta cea mai mare, însă juriul mi-a spus că par de 18-19 ani. Acesta a fost atuul meu şi de aceea am reuşit”, ne-a declarat tânăra politiciană.

Deşi a primit oferte în străinătate şi în Capitală, Bianca Jurcă spune că nu are de gând să se mute, deoarece iubeşte Timişoara şi e convinsă că va reuşi să realizeze tot ceea ce îşi doreşte chiar aici.

Emerich Ienei: ”Ceausescu era trist dupa esecul de la Copenhaga” „Ceauşescu era stelist”

SportMagazin a vorbit cu actorii eşecului din Danemarca, totodată ai calificării la Mondiale, despre “dubla” care, prin culise nebănuite, ameninţa să ducă la extincţia celor două mari forţe ale fotbalului românesc. Opinia lor: Ceauşescu nu putea desfiinţa Steaua, echipa lui Valentin, dar nici Dinamo, o formaţie în plină afirmare

Emerich Ienei

Supăraţi eram cu toţii după înfrângere, dar mai aveam această variantă de siguranţă, meciul de la Bucureşti, unde ne-am şi calificat. Am făcut nişte modificări tocmai pentru a fi sigur de sprijinul tribunei, am băgat mai mulţi stelişti, iar publicul ne-a purtat spre victorie deşi în minutul 6 am fost conduşi cu 1-0.

Pe Ceauşescu l-am întâlnit de 3 ori. O dată ca jucător, încă nu era el prim-secretar, eu eram foarte tânăr şi a venit la noi în cantonament la Săftica. A doua oară tot ca jucător, pe “23 august”, când ne-a condus Steagul Roşu Braşov cu 3-0 dar i-am bătut cu 5-3, şi a treia oară după ce am bătut pe Barcelona.

Sincer, pe noi ne-a interesat mai mult Valentin Ceauşescu, cel care ne-a ajutat cu atâtea lucruri.

Nemulţumirea lui Ceauşescu nu a ajuns la noi în aceşti termeni duri. Sigur, am avut şedinţă cu Bobu (n.r. – Emil Bobu, secretar al CC al PCR) înaintea returului. Să jucăm pentru patrie, să luăm punctele pentru că altfel dezonoram ţara.

Ceauşescu a fost şi şeful securităţii şi al armatei, era legat, normal, şi de clubul militar. Dar mai mult decât atât avea acest simţ al corectitudinii, al loialităţii. Nu cred că a ţinut partea Stelei atunci. Dacă a criticat ce făceau dinamoviştii, se vede dorinţa lui de a fi jocurile cinstite. El vroia ca totul să meargă ceas, ca în economie.

Ştefan Iovan

Probabil că Ceauşescu era trist după eşecul de la Copenhaga, şi noi eram. Imediat după meci nu ni s-a zis nimic. Revanşa urma oricum destul de târziu, la vreo lună după. Ştiu că înainte de meciul de aici, a venit Emil Bobu şi ne-a zis că ne dă o primă mare, că se pun banii de la contabilitate într-un sac şi la finalul meciului luăm o primă mare dacă batem. Şi într-adevăr am câştigat cu 3-1.

Legat de ce făcea Dinamo, cred că nimeni nu era la curent cu informaţiile astea, cel puţin dintre noi steliştii. Sunt nişte culise pe care le aflu abia acum. Ceauşescu avea informaţiile lui, dacă aşa a zis aşa o fi fost. O singură dată am dat mâna cu el.

Rodion Cămătaru

Ştiu că a fost presiune mare, s-a implicat Valentin cu nişte prime în retur. Eu jucam în perioada aia în Belgia, la Charleroi. La al doilea meci nu am mai jucat pentru că eram accidentat. Sigur existau nişte tensiuni între Steaua şi Dinamo, tensiuni care luaseră amploare în ultimii ani, din cauza implicării familiei prezidenţiale în “Ghencea” . Erau nişte contre.

Nu cred că se putea să desfiinţeze Steaua, care în urmă cu trei ani fusese campioană a Europei şi mai jucase o finală chiar în acel an.

Eu am reuşit să mă transfer beneficiind de un precedent, că a dat Steaua drumul lui Stoica şi Piţurcă la Valenciennes. Aşa mi s-a dat şi mie voie să joc afară. Valentin Ceauşescu s-a implicat să ne dea drumul afară, să se aprobe.

Dănuţ Lupu

Nu putea Ceauşescu să desfiinţeze Dinamo şi Steaua. Eram cluburile care reprezentau România. În afară de fotbal şi de Nadia, ce mai aveam?

Dacă s-a luat de noi, e şi pentru că atunci era la apogeu lupta între Steaua şi Dinamo. Amintiţivă episodul din finala Cupei ‘88 (n.r. – când la 1-1 Valentin a scos echipa de pe teren, iar trofeul i-a revenit Stelei după o şedinţă a Comitetului Politic Executiv). La echipa pe care o aveam în ‘88-’89, nu era nevoie să vorbim cu nici un arbitru. Ceauşescu era stelist, ţinea partea Armatei mai ales că era vorba de Valentin. Eu am debutat la naţională cu Danemarca şi ştiu că Neluţu Sabău a fost unul dintre cei mai buni oameni.

Înainte de retur ni s-a ţinut un discurs. Atunci dacă venea în vestiar cineva de la Partid, trebuia să stai drept şi să asculţi cu religiozitate, nu ca acuma, în democraţie, când se supără şi dacă vine galeria la vestiare.

DANEMARCA – ROMÂNIA 3-0 (2-0)

Copenhaga, 11.10.1989, preliminarii CM 1990
Stadion: „Parken“
Spectatori: 45.400
Arbitru: Bouillet (Franta)
Au marcat: K.Nielsen (4’), B.Laudrup (27’), Povlsen (84’)

DANEMARCA: Schmeichel-Sivebaek, Olsen, I.Nielsen (46’ Larsen), Heintze – Jensen, K.Nielsen, M.Laudrup – Bartram, Povlsen, B.Laudrup. Antrenor: Joseph Piontek

ROMÂNIA: Silviu LUNG-cpt.(Steaua) – Ştefan IOVAN (Steaua), Mircea REDNIC (Dinamo)/86’ Ioan ANDONE (Dinamo), Michael KLEIN (Dinamo) – Ioan SABĂU (Dinamo)/64’ Dănuţ LUPU (Dinamo), Gică POPESCU (Univ.Craiova), Iosif ROTARIU (Steaua), Dorin MATEUŢ (Dinamo) – Rodion CĂMĂTARU (Charleroi 72/20), Gheorghe HAGI (Steaua). Antrenor: Emeric Ienei